Supravietuirea

 Inainte de a ne aventura deasupra unui teren accidentat sau deasupra apei, in special in zone
indepartate de civilizatie, este bine sa aveti in vedere aspecte legate de supravietuire in cazul unei
aterizari fortate.

  Este necesar sa aveti un minim de echipament de supravietuire la bordul aeronavei .

  Principiile de baza pentru supravietuire sunt:

  □ Instiintati lumea asupra pozitiei dvs, lasati-i sa stie unde va aflati, pentru ca timpul de salvare
sa fie cat mai scurt;

  □ Sa aveti suficient echipament de urgenta si provizii destule si cunostinte necesare suficiente
pentru mentinerea vietii pana sosesc echipele de salvare.

Depunerea unui plan de zbor

      Daca teritoriul pe care vreti sa-l survolati este periculos, atunci va trebui sa intocmiti un plan
de zbor, cu ATC, astfel incat sa primiti un grad ridicat de protectie in operatiunile de cautare si
salvare.

    Acest lucru este valabil daca planificati zborul:

  □ la mai mult de 10 NM de coasta;

  □ peste un teren riscant, nesigur;

  □ cu o aeronava care nu este dotata cu echipament radio corespunzator.

  Raspunsul rapid  al organizatiilor de cautare si salvare depinde de planul de zbor intocmit si de

comunicatia cu organele de trafic aerian. De exemplu, probabilitatea de a supravietui unui
accident deasupra unei ape reci este foarte mica si scade minut cu minut.

Mentinerea   temperaturii   corpului

   Aceasta este importanta pentru supravietuire. Temperatura normala a corpului este usor sub
370C si orice schimbare a acesteia cu mai mult de 20C, in plus sau in minus, poate afecta grav
functiile organismului, inclusiv  pe  cea  a  creierului. Pierderea cunostintei survine la o scadere
de 40 a temperaturii interioare a corpului, deci la 340C. Temperaturile peste 370C sunt
denumite febra, iar in cazul febrei ridicate cu o crestere de 40C, la 410C, pot sa apara convulsii si
delir. Pentru a supravietui, creierul trebuie sa functioneze normal, pastrarea temperaturii corpului
fiind vitala.

 Mentinerea temperaturii ridicate a corpului, cand mediul are 100C si mai putin, consuma toata
energia produsa de acesta. Aceasta producere de energie calorica este constanta, cu pierderea
acesteia din interiorul corpului controlata in special de procesul de convectie de la nivelul pielii,
aerul indepartand excesul de caldura. In mediile cu temperaturi scazute, pierderea de caldura este
diminuata de imbracamintea groasa. Aceasta izoleaza corpul de aerul care nu mai ajunge la
nivelul pielii si nu mai indeparteaza excesul de caldura. Daca totusi se pierde caldura, aceasta
este produsa suplimentar de contractiile musculare, ceea ce se numeste  dardait sau tremurat.
Tremuratul consuma o mare cantitate de energie, ceea ce poate duce la o epuizare prematura.

  Puteti fi expusi la pierderi severe de caldura:

 □ prin depresurizarea brusca  a  cabinei , la altitudini mari;

 □ in conditii de frig extrem, la sol sau pe apa;

 □ in timpul scufundarii in apa sub 200C.

  In mediile cu temperaturi ridicate, imbracamintea usoara, desfacuta permite circulatia aerului pe
suprafata pielii pentru a indeparta caldura. Daca aceasta pierdere de caldura prin convectie este
insuficienta, corpul transpira, iar evaporarea  acesteia absoarbe din energia calorica a pielii.

 Transpiratia inseamna si pierderea de fluide pentru organism, iar acestea trebuie inlocuite prin
consumul de lichide pentru a evita deshidratarea sau supraincalzirea.

            Echipamentul de supravietuire

    Acesta depinde de tipul terenului survolat (jungla, apa ) si de conditiile climatice si

meteorologice din acea zona. Unele echipamente sunt bune in orice zona si in toate conditiile :
echipamentul radio, emitatorul de localizare pentru situatii de urgenta (ELT), semnale optice,
facute cu oglinda sau cu faclii, chibrite hidrofuge, o busola, un cutit, franghie, un fluier, etc.

Alte echipamente cum ar fi barcile pneumatice de salvare sunt specifice unor anumite zone.

          Echipamentul radio si transponderul  

     Daca faceti o aterizare fortata, trebuie sa utilizati toate mijloacele disponibile pentru a informa
despre eveniment si locatie, astfel incat organele abilitate pentru cautare si salvare sa fie activate
cat mai rapid. In acest sens, puteti sa :

  □ emiteti un semnal „MayDay” pe frecventa 121.5 MHz care este permanent monitorizata de
alte aeronave si de multe statii de la sol;

  □ comutati pe 7700 transponderul caci acest lucru atrage atentia oricarui radar din zona asupra
aeronavei in care va aflati (daca sunteti in aria de acoperire).

  Marea majoritate a aeronavelor de linie utilizeaza o frecventa normala VHF-COM pentru

comunicatiile obisnuite cu organele de trafic aerian si o a doua statie VHF-COM pe frecventa de
cautare si salvare 121.5 MHz, ascultand-o si interceptand orice mesaj vocal transmis, sau orice
semnal ELT.

  Dac sunteti intr-o situatie de urgenta si in afara razei de acoperire a unei statii radio, transmiteti
un mesaj vocal pe frecventa de urgenta 121.5 MHz si fiti sigur ca alt pilot sau alta statie de la sol
va va auzi si il va retransmite cui trebuie 16516n1318q pentru a va ajuta.

  Daca incepeti sa transmiteti cand sunteti in aer, un aeroport dotat cu VHF-VDF (detector de
directie) poate sa aiba timp sa determine pozitia dvs., ceea ce ar simplifica mult procedurile de
cautare si salvare.

Emitatorul de localizare pentru situatii de urgenta ELT

                        (Emegency Locator Transmitter)

   ELT este cel mai bun mijloc de a identifica pozitia unei aeronave cazute. Este un dispozitiv
electronic, pe baza de baterie, care transmite un semnal radio distinctiv. Acest echipament se
activeaza automat la impactul dur cu solul sau apa  sau poate fi activat de pilot dupa o aterizare
fortata efectuata cu succes.

 ELT va transmite un apel de urgenta pe frecventa de cautare si salvare (121.5 MHz pentru
aeronavele civile si 243 MHz pentru aeronavele militare). De asemenea, radiofarurile pentru
supravietuire de pe mare si uscat transmit  pe aceasta frecventa de 121.5 MHz  fiind cunoscute
si   sub denumirea de radiofar de localizare pentru situatii de urgenta (EPIRBs),  radiofar de
localizare de urgenta (ELB), radiofarul de supravietuire VHF (VSB) si sub alte denumiri.

Statii de receptie

   Statiile de la sol si aeronavele monitorizeaza frecventele de urgenta 121.5 MHz si 243 MHZ.

 Intensitatea semnalului ELT indica apropierea aeronavei cazute fata de statie. Aeronavele de
cautare pot masura variatiile de intensitate a semnalului, atunci cand zboara deasupra zonei de
unde se  emite acest echipament si cu cat acesta este mai puternic, cu atat acestea sunt mai
aproape  de aeronava prabusita.

Acum exista si un sistem global COSPAS/SARSAT (C/S) care utilizeaza patru sateliti orbitali
polari, care detecteaza si localizeaza semnalele provenite de la echipamentele ELT.

   Timpul maxim de asteptare de la activarea ELT si detectare prin satelit a acestuia nu trebuie sa
depaseasca 90 minute, de obicei fiind  mai scurt.

  Este considerat un bun personal aeronautic cel care asculta frecventa de urgenta 121.5 MHz,
daca dispune de o adoua statie VHF-COM. Orice semnal ELT auzit trebuie raportat caci poate fi
de la o aeronava prabusita (in unele situatii, rare, poate fi si o alarma falsa, ELT fiind activat
accidental de pilot).
   Raportul dvs. trebuie sa includa pozitia , altitudinea si:

      □ cand ati auzit prima data si ultima data semnalul;

      □ orice raport  sau informatie  obtinuta .

   Este util sa anuntati cand semnalul a fost de maxima intensitate.

Activarea ELT

     Marea majoritate a echipamentelor se activeaza automat la impactul dur cu solul, apa, sau pot
fi activate de pilot dupa o aterizare fortata efectuata cu succes. ELT poate fi activat printr-un
buton sau insertia in apa sau alt fluid. Antena, daca este fixata, trebuie extinsa in pozitie verticala
pentru o cat mai buna transmisie. Instructiunile sunt afisate pe unitatea ELT. Aceasta poate fi
activata atat in aeronava cat si in afara ei. Este mult mai important ca echipamentul ELT sa
ramana la supravietuitori, care pot fi intr-o ambarcatiune pe apa  sau in jungla ,  decat sa ramana
in aeronava. Un ELT activ nu trebuie sa fie separat de supravietuitori pentru ca echipele de
salvare sa-i gaseasca pe acestia si nu numai echipamentul in sine.

   Suprafata apei reflecta bine si amplifica semnalele ELT. De aceea,  nu este indicat ca acesta sa
fie ridicat si legat de un dispozitiv inalt cand sunteti intr-o ambarcatiune.

                      

   Dupa o aterizare fortata, echipamentul de semnalizare poate fi scos din aeronava si asezat pe o
folie de aluminiu pe sol, intr-o zona deschisa, fara pietre, copci si alte obstacole, cu antena in
pozitie verticala.
   Alte tipuri trebuie scufundate intr-o punga cu lichid. Daca plasati echipamentul pe aripa
avionului sau pe o alta suprafata metalica, creste puterea transmisiei. Pentru a evita distorsonarea
semnalului, plasati statia cu antena pe verticala si indepartati-va putin de aceasta pentru a avea o
emisie clara.

Cand trebuie activat ELT ?

Ca urmare a unui impact, ELT se activeaza singur, dar,  dupa aterizare,  linia acesta trebuie
activata. Insa,  numai pilotul comandant decide cand o va face. Daca sunteti in apropierea unei
statii de la sol, la 100 NM de o ruta aeriana aglomerata sau daca ati anuntat deja situatia in care
va aflati (prin mesaj MayDay sau comutare pe 7700 la transponder), atunci activati ELT imediat.
De asemenea,  daca sunt raniti, activati-l imediat. Unele statii ELT pot fi oprite si utilizate
intermitent, altele opereaza continuu timp de aproximativ 48 ore sau mai mult. Altele pot fi
oprite prin asezarea lor in pozitie orizontala. Daca sunteti prea departe de orice statie terestra sau
de orice ruta aeriana (mai mult de 100 NM) trebuie sa folositi echipamentul ELT intermitent,
atunci cand credeti ca va aude cineva sau cand stiti ca rudele sau cunostintele se ingrijoreaza de
faptul ca nu ati ajuns la destinatie. Este bine sa-l activati in amurg sau la ivirea zorilor in
urmatoarea dimineata.

           

Semnale optice

   Sunt multe echipamente care pot fi utilizate pentru a ajuta cautarea aeronavelor, pentru a
determina vizual pozitia dvs, inclusiv semnale cu rachete, torte de mana, semnale cu oglinzi si
marcaje cu vopsea pe mare.

Semnale optice cu oglinda

   Semnalele cu oglinda (sau heliograful) sunt foarte utile in lumina soarelui. Reflectarea  luminii
soarelui catre o aeronava de cautare, care probabil va vedea o serie de spoturi luminoase, pot fi
eficiente la distante de pana la 25 NM.

    Utilizarea oglinzii se poate face astfel:

 1. Tineti oglinda aproape de fata dvs, astfel incat sa puteti privi prin orificiul acesteia (dar nu
spre soare);

 2. Localizati aeronava si indreptati-va privirea sprea aceasta prin orificiul oglinzii (puteti atasa o
tinta la oglinda  sau , in locul acesteia, folositi un deget sau un creion);

 3. Miscati oglinda astfel ca razele soarelui sa se reflecte spre aeronava.

  O alta metoda de utilizare, indicata in fig 11 - 2, implica vederea aeronavei prin orificiu si
reglarea spotului acesteia astfel incat,  lumina care cade pe fata sau hainele dumneavoastra ,sa
dispara prin acest orificiu.
              

Nu trebuie sa incercati sa dati semnale intermitente aeronavei, deoarece  simpla miscare a mainii

in care tineti oglinda este suficienta. Chiar daca nu vedeti vreo aeronava sau vreun vas, puteti
continua semnalizarea cu oglinda.

Semnale cu rachete luminoase

     Exista rachete luminoase care lanseaza o sfera luminoasa rosie, apoi cade usor, avand o mica
parasuta atasata. Trebuie utilizate numai atunci cand sunteti sigur ca cineva vede semnalele, fiind
eficienta mai ales noaptea.

               

 Instructiunile de utilizare trebuie citite cu atentie. Acestea prevad ca tubul sa fie tinut bine in
directia de tragere, care trebuie sa fie aproape verticala, in directia in care bate vantul, pentru a
evita contactul cu corpul dumneavoastra inainte ca mecanismul sa fie activat.
Torte de mana

  Tortele de mana, cu flacara colorata sau fum care dureaza 30 secunde,  pot atrage atentia celor
care va cauta. Cele care produc flacara sunt utilizate noaptea iar cele care emana fum, ziua.
Flacara este de culoare rosie, iar fumul de culoare portocalie.

                   

Spoturi si lumini intermitente

     O lumina puternica intermitenta poate fi utilizata atat pentru a va organiza pe timp de noapte
dar si pentru a semnaliza in directia din care ati putea fi vazut. Semnalele tipice care atrag atentia
sunt:

  - un cerc larg in miscare;

  - semnale de urgenta SOS ( trei spoturi scurte, trei spoturi lungi, trei spoturi scurte)  repetate
apoi.

     ( . . . - - - . . . ; . . . - - - . . . ; . . . - - - . . . ; . . . - - - . . . ; . . . - - - . . . ; . . . - - - . . . )

Semnele facute pe sol pntru a fi vazute din aer pentru cautare si salvare

   Urmatoarele semne pot fi facute pe sol pentru a-i  informa pe cei care va cauta( si cu care nu
aveti contact radio) de nevoile dvs si actiunle viitoare. Faceti simbolurile cat mai mari posibil
( de preferat 6 m lungime sau mai lungi, dar nu mai scurte de 2 sau 3 m), folosind materiale
contrastante cu solul sau fondul. Puteti folosi pentru aceasta haine acoperite cu pietre, crengi, etc.
Puteti sa trasati si un SOS mare. Acesta este cel mai bine cunoscut semn, pe care il inteleg
aproape toti cei care il vad.

 Semnele standard pe sol destinate echipelor de cautare si salvare aflate in aeronave:

    
Nr. Mesaj Simbol

1. V
Cerem asistenta

2. X
Cerem asistenta medicala

3. N
Nu sau negativ

4. Y
Da sau afirmativ

5. ↑
Urmati aceasta directie

            Steaguri

                                          

  Orice flutura in forma de steag atrage atentia. Daca asezati o sfera sub un steag sau deasupra
lui, acesta este  semnalul  international de pericol.

Focuri si fum

    Focurile pot fi bine vazute noaptea, iar fumul dens este vizibil ziua. Pentru a va semnaliza
pozitia aprindeti trei focuri in triunghi la o distanta de 20m intre ele. Pe timpul noptii folositi
lemn uscat care produce flacari luminoase; pe timpul zilei folositi lemn verde sau umed, ajutand
arderea cu combustibil, care va produce destul fum pentru a fi vizibil de la distanta.

Semnale acustice
 Daca  aeronava este in jungla sau intr-o zona impadurita, nu veti putea fi vazut din aer. Dar
exista si echipe la sol care va cauta, asa ca faceti cat mai mult zgomot pentru a fi auziti.
Strigatele din padurile australiene au salvat multe vieti.

Note scrise

 Daca,  din diverse motive,  parasiti locul unde se afla aeronava, lasati note scrise despre situatia
in care va aflati si despre intentiile dvs, in cazul in care cei care va cauta gasesc mai intai
aeronava.

Supravietuirea pe mare

   Unele aterizari fortate s-au facut pe lacuri, rauri sau in ocean (amerizari). Prima problema care
se pune dupa amerizarea fortata  pe mare este  parasirea  aeronavei  in
siguranta. Pasagerii  trebuie sa fie in stare sa innoate fara sa se innece. Acest lucru se poate face
cu ajutorul vestelor si/sau al barcilor de salvare. Urmatoarea problema este evitarea expunerii la
soare sau apa rece. Unele ape de ocean sunt calde, cum ar fi cele din Hawai sau nordul
Australiei, unde supravietuirea are mai putin legatura cu temperatura apei si mai mult cu rechinii.
In alte mari si oceane temperatura scazuta a apei este o problema majora de supravietuire. Aici se
va evita hipotermia,  care inseamna pierderea de caldura din tot corpul, nu numai la nivelul pielii.
Hipotermia severa duce la decesul persoanei, de aceea interventia rapida a echipelor de salvare
este esentiala. Puneti-va centurile de siguranta si vestele de salvare inainte de impactul cu apa.

  Cand zburati timp indelungat deasupra  apei, cu un avion monomotor,  este bine sa purtati

vestele de salvare, deoarece nu aveti timp suficient sa le  puneti in momentul in care apare o
situatie de urgenta. Instruiti-va pasagerii sa nu umfle vestele de salvare inainte de a parasi
aeronava, acest lucru putand ingreuna sau bloca accesul spre iesiri. Este indicata o  scurta
informare a pasagerilor despre situatia aparuta. Avertizati-i ca s-ar putea sa existe doua socuri de
impact la contactul cu apa, foarte dure si cu deceleratii puternice. Pernele si alte materiale moi
pot fi folosite pentru protejarea unor pasageri de fortele de impact, dar nu trebuie sa se
interfereze cu comenzile. La unele aeronave , pernele au rol si de echipament de plutire. Daca se
poate, incercati  sa luati contactul cu apa cat mai aproape de tarm sau in apropierea vapoarelor.
Daca aveti noroc, incercati sa amerizati pe ape linistite. Este de preferat, dar nu intotdeauna
posibil. In apele calme este cel mai bine sa luati contact cu apa, cu fata spre vant, pentru a reduce
forta impactului. Directia vantului poate fi determinata de unghiul de plutire pe suprafata apei
sau de fasiile de material textil care flutura pe aeronava sau pe o nava aflata in apropiere. Altfel
trebuie sa aterizati pe creasta valului, in lungul valului sau in spatele acestuia. Evitati contactul
cu apa in fata valului.

(
         

 Directia vantului poate fi stabilita si cu ajutorul apei inspumate, pe care vantul o poarta de la un
val la altul. Contactul cu apa, mai ales cand e vorba de o mare agitata, trebuie facut la o viteza
cat mai mica si cu botul in sus. Apropierea trebuie facuta cu 10 kts peste viteza de angajare si se
recomanda utilizarea motoarelor (daca acestea mai sunt functionale) pentru mentinerea unei
pante usoare si o inaltime mica pana la contactul cu apa, in spatele valului sau pe creasta
acestuia. Dupa impact este putin probabil ca pilotul sa mai poata controla  aeronava. Daca
aterizarea este produsa de lipsa de putere a motoarelor, atunci nu mai puteti alege locul si trebuie
sa veniti pe o panta mai abrupta si sa redresati aeronava mai devreme, ca sa aveti un contact
aproximativ glisat cu apa. De asemenea, este preferabil  contactul cu creasta valului sau partea
din spate a acestuia.

 Parasiti aeronava si intrati in barcile de salvare.

Timpul de plutire al aeronavei este variabil, asadar evacuati aeronava cat mai repede posibil, cu
vestele de salvare puse, utilizand apoi barcile de salvare.

  Urmatoarele elemente pot fi utile in asemenea situatii:

 □ vointa puternica de a supravietui;

 □ dati ordine cat mai clare intr-un mod ferm;

 □ numarati toti supravietuitorii - cei cazuti in apa trebuie ridicati  si adusi in barca;

 □ luati cat mai mult echipament de salvare in timpul disponibil (ELT, apa de baut, torte, truse de
salvare,truse de prim-ajutor, haine, paturi, saci de dormit, echipament de semnalizare);

 □ desemnati o persoana sa urmareasca vapoarele de pescuit sau alte nave, aeronave.

  Desprindeti barca de salvare de aeronava, in cazul in care se umfla rapid si indepartati-o usor.
Aruncati ancora (o catarama e prinsa de barca) astfel incat sa nu aveti surpriza ca barca se
indeparteaza prea mult si se ingreuneaza operatiunea de salvare.
Delegarea indatoririrlor, a sarcinilor

       Dati sarcini altora pentru a va elibera de unele din ele, tineti-i pe ceilalti ocupati, caci le va
creste intiativa si dorinta de supravietuire. Sarcinile initiale sunt legate de actiunea de salvare,
numararea supravietuitorilor, cautarea lor, ingrijirea lor, colectarea echipamentului de urgenta,
scoaterea barcilor din aeronava, stoarcerea hainelor ude, scoaterea apei din barci, etc. Apoi puteti
sa le dati sarcini de lunga durata cum ar fi supravegherea spatiului aerian si maritim,
semnalizarea cu torte, rachete, cu oglinda, etc.

Prevenirea hipotermiei

   Cu cat apa este mai rece  cu atat se pierde caldura corpului mai repede. Daca sunteti intr-o apa
cu temperatura de 200C, corpul va pierde cele 40C critice in 2 ore, dupa care va veti pierde
cunostiinta.

 Iarna, in ape mai reci de 50C, ca cele din nord-vestul UK,  acest lucru se intampla in cateva
minute.

 De asemenea, extremitatile, cum sunt mainile, se racesc foarte repede, ceea ce va ingreuneaza
miscarile si urcarea intr-o barca. Este vital sa reusiti sa urcati intr-o barca cat mai repede posibil.

 E chiar mai bine daca ajungeti in barca direct din avion, evitand astfel apa. Dupa ce ati ajuns la
bordul unei barci, puneti-va haine uscate si feriti-va de vant. Daca este posibil schimbati hainele
ude cu altele uscate. Evaporarea apei absoarbe o cantitate mare de caldura si poate grabi
instalarea hipotermiei. Orice vant va scadea temperatura corpului. Asadar, incercati sa adapostiti
ocupantii barcii folosind  paturi calde ,  daca sunt disponibile. Hrana si bautura vor da sursa de
energie calorica in interiorul corpului.

 Alcoolul este cu desavarsire interzis, deoarece dilata vasele de sange de langa piele si
accentueaza pierderea de caldura. Semnele hipotermiei sunt pielea rece la atingere, un puls slab
cu o respiratie incetinita si superficiala. Cei mai vulnerabili la hipotermie sunt batranii si copii.

Raul de mare

   Ca masura de prevenire, dupa ce lucrurile au fost puse in ordine in barca, distribuiti rapid la
toata lumea

tablete impotriva raului de mare. Chiar si persoanele care nu sunt predispuse la raul de miscare
pot avea rau de mare, in barca. Raul de mare determina pierderea de hrana si fluide, risipeste o
mare cantitate de energie si poate slabi vointa de a supravietui. Doza tipica  este de doua tablete
imediat si apoi la fiecare 12 ore pana sunt salvati.

Semnale de urgenta  

    Conducatorul barcii stabileste cand trebuie folosite aceste semnale de urgenta. Normal, ELT
trebuie activat imediat, daca barca este in apropierea tarmului, langa o linie maritima sau culoar
aerian. Dar,  este bine sa nu se foloseasca imediat tortele, vopseaua sau semnalele pirotehnice,
decat atunci cand o aeronava sau un vas se afla in apropiere sau daca  acestea pot atrage atentia
celor aflati pe mal. Oglinda trebuie utilizata permanent in lumina soarelui. Zgomotele,
fluieraturile pot atrage atentia oamenilor aflati pe tarm sau pe alte vase din apropiere, mai ales
noaptea.

Degeraturile

    In zonele reci, extremitatile cu o suprafata mare de expunere (degetele de la piciore si de la

maini, urechile nasul) pot ingheta. Partile afectate devin palide si amortite, posibil lucitoare,
uneori apar si basici.Gheata din interiorul acestora distruge tesuturile, facand iminenta amputarea
lor. Ca o masura preventiva, corpul trebuie pastrat cald, prin purtarea de haine suficient de groase
si manusi sau plasarea mainilor in zonele calde ale corpului, de exemplu, sub brate.  Inghesuirea
ocupantilor barcii unul in celalalt,  pe podeaua acesteia, poate fi o solutie.  Corpul poate fi
mentinut cald si prin exercitii usoare,  care stimuleaza  circulatia sanguina.  Partile suspecte
de  degeratura nu trebuie frecate , din moment ce nu mai exista sange in tesuturi, incalzirea lor
facandu-se cu apa calduta, daca e posibil.

Iritatii ale pielii

    Expunerile de lunga durata la frig si la apa sarata pot provoca iritatii ale pielii, rigiditate,
umflaturi si rani. Acest lucru poate fi prevenit prin purtarea de imbracaminte uscata si
mentinerea caldurii corpului, pe cat posibil. Scoaterea apei din barca si mentinerea podelei uscate
este o prioritate. Corpul poate fi mentinut cald prin exercitii usoare.

Arsuri provocate de expunerea la soare

   Expunerea la soare este un risc diferit, chiar daca este un norisor care-i acopera discul si chiar
daca vremea este rece. Este bine sa fie folosite creme de protectie si ochelari de soare si
adapostirea la umbra.

   Daca temperatura este ridicata, atunci epuizarea de caldura si hipertermia (in mod exceptional
interiorul corpului este supraincalzit) pot sa conduca la slabirea organismului. Pot
aparea  ameteli, stari de voma si  pierderea cunostintei. Aplicarea pe corp de tampoane sau haine
umede poate  reduce temperatura corpului.

              

Ratiile de urgenta

    O persoana poate supravietui 30 de zile sau mai mult fara hrana, dar numai o zi  sau doua fara
apa, deci rationalizarea consumului de apa potabila din ratiile de urgenta este o prioritate pentru
supravietuirea pe termen lung. Aceasta rationalizare  se  face cam dupa  24 de ore,   numai dupa
ce consumul de apa devine o cerinta majora sau cand exista persoane aflate in pericol sau
bolnave.  Pana atunci, organismul va functiona cu lichidele consumate anterior. Nu beti apa mult
dintr-o data ci putin cate putin caci  dupa privarea de aceasta si o sete puternica, s-ar putea sa
irositi acest pretios bun prin voma. Profitati de orice ocazie cand ploua si adunati apa de ploaie in
galeti, pungi, etc. Nu beti niciodata apa de mare ! - va provoaca stare de greata, diaree si
afectiuni mentale. Nu consumati alcool, dar pastrati-l si folositi-l ca dezinfectant.

  Rationalizarea hranei poate sa inceapa dupa 24 ore. Pescuitul este o posibilitate, dar va trebui sa
consumati pestele crud, deoarece sarea din peste mareste consumul de apa. Nu aruncati resturi de
mancare in apa. In  apele  calde, acestea pot atrage rechinii.  Incercati sa mentineti o igiena cat
mai buna pe ambarcatiune, pastrand-o cat mai curata posibil.

Comportamentul la bord cand recuperarea, salvarea este iminenta

    Disciplina la bordul ambarcatiunii trebuie pastrata pana cand salvarea este complet facuta..
Ocupantii acesteia nu trebuie sa sara in apa si sa innoate pana la vasul salvator, ci trebuie sa
astepte ordinele date de echipajul acesteia. Daca sunteti descoperiti de o aeronava, lucrul cel mai
probabil care se va intampla va fi parasutarea de provizii de hrana, apa, medicamente, balize de
semnalizare si expedierea unei nave de cautare si salvare spre dvs. Recuperarea pasagerilor
trebuie facuta in ordine pentru a nu rasturna barca. Trebuie avut in vedere faptul ca vor mai trece
cateva ore pana veti fi salvati.

Scufundarea in apa

    Daca nu exista nici o barca de salvare in aeronava care a aterizat, atunci scufundarea in apa
este o posibilitate. Timpul de supravietuire depinde in mare masura de temperatura apei.
Oamenii cu un strat de grasime mai mare si cei care sunt obisnuiti sa stea in apa mai mult timp
au sanse mari sa reziste mai mult. Timpul mediu  de supravietuire ,  daca temperatura apei este
de aproximativ 00C, este de maxim  o ora sau mai putin, chiar cateva minute. La o temperatura a
apei de 120C, timpul de supravietuire poate fi de 4 ore; la 200C poate fi de 12 ore si mai mult.
Pierderea de caldura poate fi diminuata daca purtati un echipament de flotabilitate care elimina
miscarile musculare (pierderea de caldura implicit) si daca  ramaneti in pozitie de plutire.
Imbracamintea umeda va diminua rata pierderii de caldura, dar greutatea  acesteia este un mare
dezavantaj. Este indicata gruparea supravietuitorilor, stransi unul in altul, pentru a reduce
pierderile de caldura din zona pieptului, a mijlocului si a bratelor. De asemenea, aceasta este
necesara si  pentru incurajarea psihica.
                         

Supravietuirea in zonele foarte reci

   Daca zburati in regiunile inghetate indepartate, atunci trusa cu echipamentul de

salvare polar trebuie sa fie in aeronava, pentru a supravietui in conditii de frig extrem.
Echipamentul de salvare polar are rolul de a mentine caldura intr-un mediu foarte ostil.

           

Hainele calduroase si incaltamintea

     

 In supravietuirea intr-un climat foarte rece, este esentiala  pastrarea caldurii corpului.  De aceea
trebuie sa purtati haine suficiente, ghete manusi si capul acoperit . Acesta trebuia sa fie acoperit,
deoarece exista pierderi mari de caldura la nivelul capului, fiindca aici sunt multe vase sanguine
de suprafata. Hainele groase si uscate vor oferi cea mai buna izolatie si vor retine caldura
corpului, iar la exterior vor proteja impotriva vantului. Nu strangeti prea tare hainele pe corp, s-ar
putea sa impiedice circulatia sanguina.

  De asemenea, nu purtati prea multe perechi de ciorapi  caci s-ar putea sa obtureze circulatia
sangelui spre picioare si sa provoace inghetarea acestora.

Daca depuneti o activitate intensa, evitati transpiratia, aceasta va ingheta mai tarziu; va puteti
desface haina la gat si la incheieturi, dar, dupa ce ati terminat munca,  inchideti-le imediat la loc,
pentru a nu pierde caldura. Inainte de a intra intr-un adapost, indepartati zapada de pe dvs.
Aceasta se topeste si uda hainele la caldura.
Daca hainele sunt foarte ude, sa zicem de la o cadere in apa, rostogoliti-le pe zapada uscata,
aceasta va absorbi o cantitate mare de umezeala. Hainele si incaltamintea umede vor fi uscate la
foc, dar aveti grija sa nu arda si ele.

Daca este posibil, cand dormiti sa mai aveti haine puse pe umeri si in jurul soldurilor, pentru
confort si caldura.

           

Culegerea supravietuitorilor si distribuirea sarcinilor

   Liderul, de obicei pilotul comandant,  trebuie sa imparta sarcinile care sunt potrivite pentru

supravietuitori, cum ar fi:

 □ sa gaseasca alti supravietuitori;

 □ sa asambleze echipamentul de urgenta, sa foloseasca trusa de prim-ajutor, etc;

 □ sa activeze ELT, daca asa s-a hotarat sau sa faca focul, sa faca semnale cu tortele,
daca    exista cineva  in apropiere;

 □ sa tina o persoana langa aeronava, care sa mentina legatura radio daca este posibil;

 □ sa pregateasca semnele de la sol pentru aviatie;

 □ sa colecteze imbracamintea calda si proviziile de apa si hrana;

 □ sa inceapa constructia unui adapost ;

 □ sa caute lemne de foc sau alt material combustibil ca sa faca focul;

 □ sa pregateasca bauturi calde;

 □ sa selecteze o zona pentru toaleta, dar ceva mai departe de adapost ;

 □ sa organizeze schimburi pentru observatie care sa urmareasca apropierea vreunei aeronave;

 □ sa roteasca periodic sarcinile ;

 □ sa se asigure ca toata lumea este implicata si exerseaza.

Adaposturile

    In regiunile polare,  adapostirea imediata este vitala. Daca nu exista pericolul unei explozii, a
scurgerilor de carburant, a vaporilor  de carburant, atunci chiar aeronava poate fi folosita ca
adapost impotriva vantului, ninsorilor, ploilor si temperaturilor joase. Daca aceasta nu poate fi
folosita ca adapost, atunci trebuie gasit sau construit altul imediat.

                       

 Ranitii pot sta pe perne pana ceilalti supravietuitori construiesc un adapost. In mediul rece,
polar, este indicat sa construiti un adapost langa copaci sau langa ceva natural care fereste de
vant, de zapada viscolita ( cum ar fi colinele sau dealurile) .

 Feriti-va de zonele unde sunt posibile avalanse sau caderi de zapada (stancile mari) . Bucatile de
panza prinse de crengile copacilor, fixate jos cu pietre constituie un adapost. Pe timp indelungat,
este indicat un adapost din zapada, deoarece zapada este un foarte bun izolator termic si fonic.
Dar cineva trebuie sa urmareasca din afara daca apare vreo aeronava pentru a-i semnaliza
prezenta.

Asigurati-va ca exista o buna ventilatie pentru a evita intoxicatia cu monoxid de carbon. Apa de
baut poate fi obtinuta din gheata, deoarece este mai curata si nu necesita prea multa energie
calorica la topire.

                   

 Zona pentru toaleta trebuie folosita numai in acest scop. Daca mediul nu este chiar atat de
inghetat, ca de exemplu   zona de tundra, in timpul verii, atunci insectele vor fi o problema. In
acest caz adapostul trebuie construit intr-o zona mai inalta si pe directia vantului, departe de
tufisuri, preferabil langa o sursa de apa.

Evitati degeraturile

   Reduceti posibilitatea de a degera, prin purtatrea de haine groase si mentinerea extremitatilor

calde, facand  exercitii fizice usoare. Pentru a observa semnele privitoare la degerare ( nas  rosu,
piele palida  sau vanata ) trebuie sa va supravegheati unul pe celalalt . Daca o persoana este
suspecta de degerare nu frecati zonele degerate si nu incercati sa scoateti manusile inghetate
caci  acestea pot provoca rani.

 Incercati sa incalziti gradual zona folosind apa calduta sau haine calde.

Orbirea provocata de zapada

   In acest caz,  orbirea se datoreaza stralucirii zapezii albe, care reflecta lumina solara. Provoaca
inflamatii si arsuri la ochi, lacrimi ce se scurg din ochi, dureri de cap si reducerea vederii.
Ochelarii de soare sunt cea mai buna protectie , iar daca nu-i aveti, atunci folositi carton decupat
cu fante mici pentru a vedea pe unde mergeti.

Focul si alte semnale

  Semnalele cu foc trebuie facute pe o baza solida (pietre) pentru a preveni topirea zapezii sau
stingerea focului. Semnalele de urgenta trebuie facute pe zapada, cu material textil peste care se
pun pietre sau crengi. Se poate sapa in zapada si se pot umple santurile facute cu crengi de
copaci  sau pot fi puse pe marginea acestora.

               

  Chiar si avionul este un reper vizibil, pastrati-l curat, fara zapada. De  obicei,  cele care
opereaza in zone reci sunt vopsite in rosu sau portocaliu.

            Supravietuirea intr-un mediu cald si arid

  Supravietuirea in regiuni desertice depinde numai de capacitatea organismului de a retine si
obtine suficiente lichide pentru a evita deshidratarea si supraincalzirea organismului.

  Dupa contactul cu solul si oprirea aeronavei, este important sa scoateti rapid din avion
proviziile de apa si hrana, echipamentul de urgenta, deoarece exista riscul unui incendiu.
Apoi,  cautati un loc racoros, la umbra. Trebuie sa luati cat mai mult echipament de protectie,
inclusiv pernele scaunelor si paturile, care va vor feri de soare si caldura solului pe timpul
zilei,  si de frig pe timpul noptii.

 Daca temperatura mediului este mai mare de 300C, atunci are loc cea mai mare pierdere de apa
din organism, provocata de transpiratie, care este alt mecanism de racire a corpului in afara de
cel convectiv, insuficient in aceasta situatie.  Evaporarea umezelii de pe piele absoarbe caldura
(vaporizarea caldurii latente) si raceste pielea si restul corpului. Scopul initial al supravietuirii in
medii foarte calde si uscate este:

 □ sa se reduca incalzirea corpului si a transpiratiei;

 □ gasirea resurselor de apa (pe cat posibil noaptea cand este racoare);

Cautarea supravietuitorilor si impartirea sarcinilor

     Liderul ( in mod normal pilotul comandant sau altcineva, daca acesta este inapt) va da
celorlalti urmatoarele sarcini : 

 □ cautarea altor supravietuitori;

 □ activarea dispozitivului ELT;

 □ desemneaza o persoana care ramane la aeronava si foloseste statia radio, daca este posibil;

 □ pregatirea semnalelor de la sol;

 □ colectarea hainelor (zonele desertice pot fi reci noaptea);

 □ colectarea de provizii - hrana si apa (mai ales apa);

 □ inceperea construirii unui adapost racoros si umbros, deschis;

 □ cautarea de lemne pentru foc sau a altor materiale combustibile;

 □ selectarea unei zone pentru toaleta, la distanta de adapost;

 □ desemnarea  unei  persoane  care sa urmareasca aparitia vreunei aeronave.

  Actvati sau planificati cand activati echipamentul ELT. Daca aparatura radio de la bordul
aeronavei este functionala si nu exista riscul unui incendiu, atunci transmiteti mesaje„MayDay -
MayDay”, atat pe frecventa cea mai des utilizata cat si pe cea de urgenta 121.5 MHz.
Conservarea bateriei este primordiala, deci folositi statia radio numai cand este absolut necesar si
eficient. Flacarile focului facut produc mult fum care poate fi vazut ziua de la mare distanta. De
asemenea, flacarile sunt vizibile si noaptea. Probabil ca trei focuri dispuse in triunghi cu laturi de
5 - 10m, vor atrage atentia mai mult dacat un foc mare. Uleiul scurs  din motor poate fi folosit
pentru a face cat mai mult fum. Focul trebuie aprins intr-o zona deschisa, departe de tufe si
copaci pentru a nu da foc intregii zone.

Imbracamintea

  Imbracamintea usoara este cea mai buna protectie impotriva soarelui si caldurii . Este foarte
bine  daca este acoperita  partea din spate a gatului  si capul.  Aceasta va reduce nevoia de
apa,  transpiratia fiind  minima . Se ofera  astfel si o protectie impotruva insectelor.
Hainele  trebuie purtate lejer si nu stranse pe corp. De asemenea, incaltamintea trebuie sa
protejeze impotriva insectelor, a reptilelor si altor vietati din desert. Atat hainele,  cat si
imbracamintea,  trebuie scuturate bine inainte de a le pune pe dvs. pentru a indeparta insectele de
pe ele. Daca este mult nisip, praf in atmosfera acoperiti-va nasul si gura cu o batista.

Stabiliti o tabara si gasiti umbra

   Este important sa evitati pierderea de lichide si  supraincalzirea corpului. Cautati un loc umbros
si racoros. Nu mergeti pe timpul zilei fara o rezerva de apa importanta. Faceti tabara in
apropierea avionului si lasati marcaje pentru a fi gasiti. Au fost cazuri cand aeronavele au fost
gasite si nici un supravietuitor, deoarece acestia se pierdusera in desert. Orice spatiu inchis, cum
ar fi cabina  avionului,  poate fi un loc umbros. Insa,  temperatura din interior creste  in timpul
zilei, ajungand sa fie mai mare decat cea de afara. Pentru stabilirea taberei, este preferabila  o
zona umbrita natural in apropierea unei surse de apa.  Solul umbrit de aripa avionului este mai
cald decat cel de sub un copac. Daca ati montat un cort, trebuie sa lasati intrarea deschisa pentru
aerisisre. Evitati sa va intindeti pe sol. Asezati-va pe pernele de la scaunele din avion, pe vestele
de salvare, sau pe un pat facut din crengi, care reduc temperatura ridicata a solului. Expunerea
corpului la temperaturi ridicate duce la cresterea pierderii de lichide din corp. Daca, inevitabil
trebuie sa va miscati, ca sa plecati undeva in apropiere, trebuie sa o faceti incet pentru
a  conserva energie si pentru a nu transpira. Fiti atenti unde amplasati tabara.  Nu riscati un
amplasament pe o albie secata de rau. S-ar putea ca apa sa vina oricand peste dvs. datorita unei
furtuni din departare. Atentie si la pietrele de rau pe care le folositi la
delimitarea  focului.  Acestea ar putea sa explodeze din cauza caldurii excesive.

Protejarea ochilor si prevenirea arsurilor provocate de soare

    Purtati ochelari de soare sau confectionati din carton, cu fante mici pentru a vedea in jur,
pentru a preveni reflectarea razelor de soare de pe suprafata solului si ranirea ochilor. Fiind
acoperit cu imbracaminte, ca protectie impotriva arsurilor este indicata o palarie . De asemenea,
o crema protectoare poate fi  extrem de utila pentru a proteja partile expuse ale corpului, precum
fata, mainile si gatul.
 Gasirea apei

     In zonele calde, aride, corpul omenesc are nevoie de aproximativ 4 - 5 litri de apa pe zi,
pentru a ramane sanatos si,  chiar de  mai mult daca persoana este expusa la soare sau daca este
supraincalzita si transpira foarte mult. Nevoia de apa obisnuita este mult mai mare decat nevoia
de hrana solida, supravietuirea  fara hrana fiind de  aproximativ 30 zile, dar numai de cateva ore
sau cel mult o zi, in conditii de temperaturi extreme si de desert. Daca hrana este disponibila,
atunci numai carbohidratii trebuie consumati, deoarece cer putina apa pentru a fi digerati, in timp
ce proteinele si grasimile cer multa apa pentru a elimina resturile formate in timpul
metabolismului. Una din sarcini ce va fi atribuita unuia dintre supravietuitori este  aceea
de  a  scoate  din avion tot ceea ce este apa sau lichid de baut. Alcoolul nu trebuie consumat, iar
bauturile foarte dulci  sunt mult inferioare apei plate. Apa de ploaie trebuie colectata in vase de
plastic si pastrata in containere. Daca  este posibil sa se formeze roua , aceasta trebuie colectata
noaptea, in pungi de plastic, de pe suprafetele metalice ale aeronavei, plante, pietre, etc. Se poate
aduna un litru de apa pe ora in conditii propice de formare de roua. Este recomandat sa se caute
apa in sol. Terenul, pasarile, vegetatia, insectele sau urmele de animale pot da indicii unde se afla
o sursa de apa. Atentie la mirajele stralucitoare de la distanta, care pot da iluzia unei intinderi de
apa si care au indus pe unii supravietuitori in eroare, acestia pierzandu-si viata. Adesea, apa
proaspata poate fi gasita, daca se sapa o groapa in  nisipul albiei secate a unui rau. Apa poate fi
gasita la suparafata sau la adancime. Chiar daca nisipul de pe fundul gropii este  umed, in timp,
apa poate sa iasa si sa umple groapa. Sapand prea adanc s-ar putea sa dati de apa sarata
nepotabila. Apa proaspata poate fi gasita in bazine de piatra, chiar pe dealuri pietroase. In
mijlocul desertului australian, exista Ayers Rock care are bazine cu apa in stanca, suficienta
pentru a contine si peste. Unele plante si unii copaci contin de asemenea apa. Sacul pentru
scoaterea apei este conceput pentru a colecta apa in mediul desertic si este recomandat pentru
trusa de supravietuire in desert.

               

Conservarea energiei si rationalizarea apei

    Nu incercati sa va aventurati in desert fara provizii de apa suficiente si fara sa cunoasteti sau
sa aveti vreo informatie despre o sursa de apa. Va reduceti sansele de supravietuire la jumatate
daca mergeti pe timpul zilei, in plina caldura. Este recomandat sa mergeti pe timp de noapte.
Supravegheati starea de sanatate a supravietuitorilor pentru a observa aparitia oricarui semn de
deshidratare si rationalizati apa ca atare. Culoarea galbui inchisa a urinei  este un semn de
inceput de deshidratare. Setea puternica, durerile de cap, ameteala si dezorientarea sunt alte
indicii ale deshidratarii. Apa este cel mai bun lichid de baut.

 Nu trebuie consumat alcool, iar ceaiul si cafeaua trebuie evitate, deoarece sunt diuretice si
determina o pierdere mai mare de lichid decat cel care este consumat. Controlati activitatea
supravietuitorilor, astfel ca ei sa-si conserve energia si sa reduca pierderea de lichid prin
transpiratie. Daca trebuie sa va miscati, atunci faceti-o incet, usor. Cei care sufera de epuizare
din cauza caldurii au la inceput fata inrosita, apoi palida. Transpira din abundenta pana se raceste
pielea, devin  inconstienti sau delireaza. Trebuie intinsi

pe spate, intr-o zona bine umbrita si alimentati cu putina apa, eventual cu un pic de sare.

 Daca tremura, acoperiti-i cu o patura ca sa le fie cald si dati-le bauturi calde. Convulsiile pot
aparea la nivelul muschilor stomacali si ai picioarelor. O bautura rece cu putina sare si relaxarea
in pozitia intins,  pe spate,  intr-o zona racoroasa si umbrita,  este cel mai bun remediu. In cazuri
extreme, o persoana poate sa sufere de un atac de caldura, indicat de o fata rosiatica, piele uscata
si fierbinte, fara transpiratie si de  rata pulsului in crestere, foarte puternic.  Persoana trebuie
intinsa pe spate, la umbra, cu hainele desfacute.  Racirea corpului se va face cu
ajutorul   carpelor  sau prosoapelor  imbibate cu apa (umede). Simultan, este indicat  se se  faca
ventilatie.

            Supravietuirea in jungla

    In primul rand, supravietuirea in jungla depinde  de o aterizare reusita, de preferat intr-un
luminis sau pe varfurile copacilor.

Din nefericire, daca  trebuie sa aterizati pe varfurile copacilor, acest lucru trebuie facut la cea mai
mica viteza posibila. Intr-un luminis sau agatat de copaci , un avion  este vizibil pentru cei care il
cauta. Un avion cazut din copaci nu este vizibil deoarece este acoperit de frunzisul copacilor.

Cautarea supravietuitorilor si impartirea sarcinilor

   Liderul ( de obicei pilotul comandantul ) trebuie sa imparta sarcini potrivite supravietuitorilor,

cum ar fi:

 □ sa-i caute pe ceilalati supravietuitori;

 □ sa adune echipamentul de urgenta, trusa de prim-ajutor, franghii, etc.;

 □ sa activeze ELT, sa faca semnale cu facliile, daca este un posibil ajutor in apropiere;

 □ sa desemneze o persoana care sa stea langa avion si sa foloseasca statia radio, daca este
posibil;
 □ sa pregateasca semnele sol-aer;

 □ sa adune haine calduroase si provizii de hrana si apa;

 □ sa caute lemne pentru foc sau alte materiale combustibile si sa faca focul;

 □ sa inceapa constructia unui adapost;

 □ sa prepare bauturi calde;

 □ sa aleaga o zona pentru toaleta, la distanta de adapost, dar si acesta sa fie adapostit;

 □ sa desemneze o persoana care sa supraveghze spatiul aerian.

  Daca avionul este ascuns vederii aeronavelor de cautare si salvare, atunci stabiliti tabara intr-un
luminis din apropiere sau pe un varf vizibil din aer. In jungla, gasirea apei si a hranei poate fi
dificila . Pentru cei care va cauta, cea mai mare dificultate  este localizarea voastra. Asadar,
faceti-va vizibil, remarcat.

Haine pentru jungla

  Ramaneti imbracat complet, cu pantalonii bagati in sosete ca protectie impotriva insectelor,

lipitorilor, taisului firelor de iarba si purtati incaltaminte  intotdeauna. Luati-va masuri de
protejare impotriva expunerii la soare asa cum s-a indicat  anterior. Dimineata si seara,  protejati-
va fata si mainile de tantari,  care sunt purtatori de malarie in unele zone (de exemplu Africa).
Daca nu este posibil acest lucru, atunci dati cu noroi pe fata si maini, care se va usca si va asigura
o oarecare protectie. Incercati sa va pastrati hainele curate si uscate, pentru a nu avea proobleme
cu pielea. Dati hainele jos de pe dvs. dupa ce ati traversat o apa pentru a va usca atat hainele cat
si incaltamintea. Atentie la lipitori. Incercati sa spalati si sa uscati hainele periodic pentru a le
mentine curate. Orice rana sau infectie trebuie curatata si dezinfectata, apoi acoperita, deoarece o
infectie se dezvolta rapid intr-un mediu cald si umed.

Alti locuitori ai junglei

  Junglele sunt camine mari pentru tot felul de vietuitoare, unele fiind  foarte periculoase pentru
om. Intalnirea cu pradatorii junglei, cum ar fi tigrul, crocodilii,  pestii piranha in unele rauri din
America de Sud, serpii veninosi si constrictivi  sau plante otravitoare, trebuie luata serios in
considerare. De asemenea,  trebuie sa ne protejam de animalele mici si de insecte cum ar fi
viespile, albinele, paianjenii, centipedele, furnicile , scorpionii. Tantarii sunt periculosi  pentru
faptul ca transmit malaria. Aceasta boala nu evolueaza imediat , ci dupa cateva saptamani sau
luni de la intepatura, avand  cu efecte ce pot dura multi ani.

Muscatura de sarpe

  Retineti ca nu toti serpii sunt veninosi. Totusi,  toate muscaturile de sarpe trebuie  tratate ca un

potential pericol. Tratamentul modern pentru aceasta este metoda imobilizarii cu presiune:
 □ Tineti victima intinsa pe jos si relaxata; acest lucru permite localizarea veninului;

 □ Aplicati  imediat  un bandaj mare de presiune peste cele doua intepaturi ale coltilor sarpelui;
bandajul  trebuie sa fie la fel de strans ca la o glezna luxata;

 □ Extindeti bandajul prin infasurarea  ferma a acestuia,  in jurul membrului,  cat este posibil;

 □ Nu scoateti hainele victimei ; acest lucru va permite veninului sa circule;

 □ Lasti bandajatul pe loc pana sosesc facilitatile medicale;

 □ Aplicati o atela membrului pentru a-l imobiliza (daca muscatura a fost pe un membru);

 □ Daca e posibil, transportati pacientul  la cel mai apropiat spital sau clinica medicala,

    de preferat pe o taraga; altfel tineti pacientul linistit, la umbra si incurajati-l pana soseste ajutor
medical;

 □ Daca respiratia incepe sa cedeze, facet-i respiratie artificiala;

 □ Nu incercati sa taiati rana pentru a scoate veninul.

Lipitorile

   Lipitorile, care se aseaza singure pe piele, crescand  in marime pe masura ce se umplu de

sange, pot fi cel mai bine indepartate cu un bat de chibrit aprins. Este bine sa verificati hainele la
fiecare 30 minute, deoarece ele pot urca pe hainele dumneavoastra, pe picioare sau pe maini fara
sa le observati. Utilizati dezinfectantul pentru orice muscatura sau rana.

Apa

    Apa trebuie purificata inainte de a fi bauta, fie prin fierbere (cam 5 minute, nu mai mult), prin
utilizarea tabletelor sterilizante, fie prin filtararea ei. Langa un rau cu apa murdara sau un iaz, apa
curata, potabila poate fi gasita daca sapati o groapa adanca langa acestea,  la cativa metri
departare,  lasand apa sa se scurga in ea. Pentru satisfacerea setei, este bun si laptele din nuca de
cocos.

Alimentele

   In jungla, hrana trebuie sa fie din abundenta, dar trebuie sa fiti atenti la bolile carnii si la otrava
din plante. Intotdeuana, carnea trebuie foarte bine preparata pentru a distruge parazitii. Orice
planta care irita pielea sau gura nu trebuie inghitita.

Adapostul
Acesta este util pe timp de noapte sau cand ploua, ca protectie impotriva animalelor si a
insectelor.

 Pentru alegerea unui adapost, este preferat un  loc uscat si pietros.  Incercati sa-l faceti deasupra
solului sau la o anumita inaltime deasupra lui, folosind folii de plastic sau cauciuc ca protectie
impotriva insectelor, lipitorilor si a umezelii.

Atragerea atentiei

  Daca sunt disponibile,  folositi statia radio si echipamentul ELT. Pentru a fi vazuti si in zonele
acoperite de frunzisul copacilor , faceti focul (folosind lemn ud si combustibil din aeronava
pentru a face fum) sau aprindeti tortele daca auziti zgomotul unui avion deasupra dvs..