Teste chim.

farm 1 totalizare Monografii unificate pentru substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat

Chimia farmaceutică este ştiinţa care, bazându-se pe legile fundamentale ale ştiinţelor ed. XI sunt:
chimice: A. Solubilitatea
A. Elaborează metode de obţinere a substanţelor medicamentoase, studiază B. Reacţiile comune pentru determinarea identităţii
proprietăţile lor chimice şi fizice C. Determinarea conţinutului de substanţă
B. Studiază corelaţia dintre structura chimică a substanţelor D. Cercetarea purităţii şi limitele de impurităţi admise
medicamentoase şi acţiunea lor asupra organismului E. Determinarea pH-ului
C. Elaborează metode de determinare a controlului calităţii pentru Monografii unificate la analiza substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat
substanţelor medicamentoase ed. XI sunt:
D. Studiază modificările ce au loc la păstrarea substanţelor medicamentoase A. Determinarea culorii substanţei
E. Studiază compoziţia chimică a produsului vegetal B. Determinarea apei şi a substanţelor volatile
C. Determinarea azotului în compuşii organici
Chimia farmaceutică are legătură strânsă cu alte discipline de profil: D. Determinarea temperaturii de topire
A. Chimia analitică E. Metoda de ardere în balonul cu oxigen
B. Chimia toxicologică
C. Farmacia socială Criterii subiective de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:
D. Tehnologia medicamentelor A. Culoarea
E. Farmacognozia B. Mirosul
C. Indicele de refracţie
Chimia farmaceutică se bazează pe legităţile comune ale disciplinelor: D. Aspectul exterior (descrierea)
A. Chimia anorganică E. Temperatura de topire
B. Chimia analitică
C. Chimia organică Metodele de obţinere ale substanţelor medicamentoase sânt:
D. Chimia fizică şi coloidală A. Sinteza organică completă
E. Farmacologia B. Sinteza parţială pe baza substanţelor naturale de origine vegetală
C. Obţinerea din materie primă vegetală
Căile de elaborarea noilor substanţe medicamentoase sânt: D. Screening biologic
A. Studierea metabolismului compuşilor chimici E. Sinteza microbiologică
B. Screening farmacologic ale substanţelor chimice
C. Reproducerea compuşilor biologic activi naturali
D. Studierea efectelor adverse ale substanţelor medicamentoase cunoscute
E. Modificarea structurii compuşilor biologic activi naturali
Se supun oxidării la păstrarea incorectă substanţele medicamentoase care conţin
Criteriile analizei farmaceutice sânt: grupe funcţionale:
A. Reproductibilitatea A. Hidroxil fenolic
B. Concentratia reagentilor B. Aldehidă
C. Selectivitatea metodei C. - cetolică
D. Exactitatea D. Esterică
E. Sensibilitatea E. Lactonică
La păstrarea incorectă a substanţelor medicamentoase, care conţin în molecule La criteriile obiective de apreciere a calităţii medicamentelor se referă:
hidroxil fenolic, au loc procesele chimice de: A. Valoarea pH-lui
A. Hidroliză B. Temperatura de fierbere
B. Reducere C. Aspectul exterior (descriere)
C. Oxidare D. Indicele de refracţie
D. Condensare E. Temperatura de topire
E. Polimerizare
Esteri compuşi, se obţin la interacţiunea alcoolilor cu:
La păstrarea incorectă a substanţelor, ce conţin în molecule grupe esterice, au loc A. Acizi carboxilici
procese chimice de: B. Anhidridele acizilor.
A. Descompunere C. Alcooli poliatomici.
B. Oxidare D. Amidele acizilor carboxilici
C. Reducere E. Acizi anorganici
D. Hidroliză
E. Condensare

Substanţele, care interacţionează cu oxidul de carbon din aer se referă:

A. Preparatele cu conţinut de enzime Pentru sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc următoarele grupe de reacţii
B. Organopreparatele chimice:
C. Sărurile alcaloizilor A. Reacţii de substituţie
D. Glicozidele B. Reacţii de transformare a substituenţilor
E. Sărurile metalelor alcaline şi a acizilor organici slabi C. Reacţii de reducere.
D. Reacţii de oxidare.
Factorii, sub acţiunea cărora substanţele se pot schimba la păstrare, sunt: E. Reacţii de polimerizare
A. Temperatura La sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc pe larg reacţiile de substituţie:
B. Umiditatea
C. Presiunea atmosferică A. RHx + х Н2SO4 → R(SO3H)x + x H2O
D. Alcalinitatea sticlei ambalajului
A. RHx + x Нal2 → RHalx + x HHal
E. Oxidul de carbon din aer
B. RHx + x HNO3 → R(NO2)x + x H2O
În DAN se consideră constante fizice:
A. Solubilitatea
D. O R1 - NH2
B. Puterea rotatorie specifică
R-C R - CH = N - R1 + H2O
H
C. Temperatura de topire
E. O O
D. Culoarea solutiei R-C + R1 - OH R-C + H2 O
E. Absorbanţa(densitaea optica) OH O - R1
La controlul purităţii (substante straine) după DAN se identifică: În Farmacopee sânt date metodele de identificare a impurităţilor cationilor:
A. Cenuşa de sulfaţi A. Zincului
B. Cercetări la puritate şi limite admisibile de impurităţi B. Ferului
C. Impurităţile specifice C. Calciului
D. Temperatura de topire D. Potasiului
E. Pierderea în masă la uscare E. Metalelor grele
Impurităţile, care sunt depistate în concentraţii admisibile, trebuie comparate cu: În analiza farmaceutică , pentru determinarea identităţii substanţelor
A. Solventul medicamentoase se folosesc următoarele constante fizice:
B. Soluţia etalon de tulbureală A. Puterea rotatorie specifică
C. Soluţia etalon la o anumită impuritate B. Solubilitatea
D. Soluţia etalon, compusă din soluţia etalon pentru determinarea C. Indicele de absorbţie
impurităţii şi reactivul de bază D. Indicele de refracţie
E. Soluţia etalon de culoare E. Temperatura de topire

Treo- şi eritro- stereoizomeria e legată de prezenţa în structură moleculei a: La alcaloizi se referă compuşii organici de origine vegetală, care au în structura
A. Hidroxilului alcoolic secundar chimică grupele funcţionale:
B. Radicalului de ciclohexan A. – СOOH
C. Atomului chiralic de carbon B. – CO – NH2
D. Câtorva atomi chiralici de carbon, ce au pozitii diferite C. Ar – NH2
E. Doi atomi chiralici de carbon vecini D. = N –
E. – CO – NH – R
Procesele chimice de degradare, ce au loc la păstrare, sunt:
A. Oxidarea Clasificarea substantelor medicamentoase se face dupa urmatoarele principii:
B. Hidroliza A. Dupa aspectul formei medicamentoase
C. Condensarea B. Dupa structura chimica
D. Polimerizarea C. Dupa conditiile de pastrare
E. Interacţiunea cu dioxidul de carbon D. Dupa actiunea asupra organismului
E. Dupa grupele functionale
Pentru obţinerea eterului, la alcool e necesar de adăugat:
A. Amină primară Clasificarea chimica permite distribuirea pe grupe in raport cu:
B. Hidrazină A. Metodele chimice de analiza
A. Natura substantei
C. Uree B. Metodele fizico-chimice de analiza
D. Alcool C. Structura chimica
E. Acid carbonic D. Analiza functionala

Către constantele fizice, care caracterizează gradul relativ de puritate a substanţelor Etaloane pentru determinarea gradului de tulbureala servesc suspenziile preparate
medicamentoase se referă: din:
A. Temperatura de topire A. Lut alb
B. Gradul de albeaţă a pulberilor B. Sulfat de hidrazina
C. Vâscozitatea C. Hexametilentetraamina
D. Temperatura de descompunere D. Talc
E. Temperatura de solidificare E. Amidon

Conform cerintelor FS XI se considera transparente solutiile ce:

A. Nu contin particule de substanta nedizolvata
B. Tulbureala, carora depaseste gradul de tulbureala a solutiei etalon
C. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solventului
D. Ce contin particule de substanta nedizolvata
E. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solutiei
etalon
Lichide si solutii incolore se considera:
A. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
B. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
C. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de solvent
D. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon
E. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon
5. Impurităţile sărurile de acizi azotic şi azotos în apa purificată se constată:
A. Soluţie de clorură de fer (III) (culoarea roşie)
B. Soluţie de difenilamina în acid sulfuric (culoarea albastră)
C. Soluţie de sulfat de cupru (culoarea albastră)
D. Soluţie de azotat de argint (precipitat galbenă)
E. Soluţie de sulfid de sodic (precipitat negru)

6. Impurităţile de amoniac se determină:

5-ТS. Medicamentoase anorganice - III A. Cu hidroxid de sodiu (miros de amoniac)
B. Cu reactivul Nessler (precipitat negru)
1. Care soluţie de bază poate fi folosită pentru pregătirea etaloanelor de culoare C. Cu reactivul Nessler (precipitat galbenă sau culoarea brună)
la cercetarea soluţiei de bromură de potasiu, dacă sol. apoasă de 10% trebuie să D. Cu reactivul Marqius (culoarea roşie)
fie incoloră? E. Cu acid sulfuric conc. (culoare liliachie)
A. Alcool etilic
B. Soluţie etalon 4a
C. Soluţii etalon de culoare 7. Determinarea ureei în hidroperită, se face cu ajutorul:
D. Apă A. Soluţie permanganatul de potasiu
E. Soluţie hidroxid de sodiu. B. Probei biuretice
C. Probei Belştein
2. Reacţia pentru cationul de Na cu zincuranilacetat, se petrece în prezenţa: D. Soluţie clorura de cobalt
A. Acidului acetic diluat E. Soluţie cu acidul picric.
B. Acidului sulfuric concentrat 8. Conţinutul peroxidului de hidrogen în substanţa medicamentoasă “Sol. peroxid
C. Acidului acetic concentrat de hidrogen diluată “ trebuie să fie:
D. Anhidridei acetice A. 5,5-6,0%
3. Pentru a mări viteza reacţiei dintre cationul de K şi acidul tartric este necesar: B. 3,0-5,0%
A. De a încălzi amestecul C. 2,7-3,3%
B. De a încălzi, apoi a adăuga solutie hidroxid de sodiu D. 2,5-3,0%
C. De a răci eprubeta E. 2,0-4,0%
D. De adaugă alcool 95%
E. De agitat şi de adăugat acid acetic 9. Determinarea cantitativă a sulfatului de cupru se face prin metoda:
A. Argintometrică
4. Determinarea identitatii ionului de sodium se efectueaza cu ajutorul: B. Nitritometrică
A. Solutie azotat de argint C. Iodometrică
B. Solutie zinc-uranil-acetat D. Neutralizare
C. Solutie difenilamina E. Complexonometrică
D. Flacara spirtierii
E. Solutie de clorura de fer (III) 10. Determinarea cantitativă a azotatului de argint se face prin metoda:
A. Complexonometrică
B. Iodometrică
C. Mercurimetrică
 D. Permanganaometrică E. Acid sulfuric conc.
E. Tiocianometrică

16. Reacţiile de identificare a acidului boric sunt:

A. Formarea eterului etilacetic
11. Care din substanţele, enumerate mai jos, colorează flacăra în vierde la calcinare B. Formarea eterului boroetilic
pe sârma de cupru: C. Formarea rozocianinei
A. Bromcamfora D. Reacţia cu alizarina
B. Acid boric E. Reacţia cu ninhidrina
C. Sulfat de magneziu
D. Procaine (novocaina) hidroclorid 17. Pentru acidul clorhidric sunt valabile următoarele reacţii de identificare:
E. Iodoform A. Solutie de hidroxid de sodiu
B. Solutie de azotat de argint
12. Pentru cationul de fer redus (Fe2+) pot fi utilizate următoarele reacţii de C. Solutie de clorura de fer (III)
identificare: D. Solutie permanganatul de potasiu
A. Solutie rodanura de amoniu E. Solutie de sulfat de cupru
B. Solutie hexacianoferat de potasiu (III)
C. Solutie permanganatul de potasiu
D. Solutie dimetilglioxima 18. Din halogenuri fieroso-fierice pot fi obţinute următoarele substanţe:
E. Solutie acidul sulfosalicilic A. Iodurii de sodiu
B. Clorura de sodiu
C. Bromurii de potasiu
13. Compuşii magneziului se utilizează în medicină ca remedii: D. Clorura de potasiu
A. Antiseptice E. Acid clorhidric
B. Spasmolitice
C. Antacide
D. Purgative
E. Antiinflamatorii

14. Clorura de calciu se obţine la:

A. Încălzirea cretei cu acid clorhidric
19. Alegeţi expresiile corecte:
A. Protargola conţine 7,5-8,5% argint
B. Interacţiunea hidroxilului de calciu cu acidul clorhidric
B. Colargola conţine 80% argint
C. Prelucrarea marmorei cu acid clorhidric
C. Protargola conţine 70% argint
D. Încălzirea dolamitei cu acid clorhidric
D. Colargola conţine 7,5-8,5% argint
E. Încălzirea nitratului de calciu cu clor molecular
E. Colargola conţine 70% argint

20. Pentru determinarea cantitativă a acidului clorhidric por fi utilizate

15. Ionul de magneziu se determină prin reacţii: următoarele metode:
A. Solutii fosfatului dublu de sodiu şi amoniac A. Iodometrică
B. Reactivul Marquis B. Argintometrică
C. Solutie 8-oxichinolina C. Acidimetrică
D. Solutie nitroprusiatul de sodiu D. Alcalimetrică
 E. Premanganatometrică

21. Stratul cloroformic se coloreaza in galben-brun la adaugarea solutiei de 26. Pentru a obţine pulbere de sulfat de bariu pentru radioscopie cu un grad
cloramina in prezenta de acid clorhidric si cloroform (la agitare) la solutia corespunzător de fineţe, în procesul sintezei se adaugă:
preparatului: A. Gumă tragacantă
A. Hidrocarbonatului de sodium B. Amidon
B. Bromurii de sodiu C. Decoct de seminţe de in
C. Clorura de calciu D. Soluţie acid glutamic
D. Sulfatului de magneziu E. Soluţie colargolă
E. Iodurii de potasiu

27. Pentru identificarea cationului de zinc pot fi folosite reacţiile:

A. Cu sulfatul de sodiu
B. Cu ferocianura (II) de potasiu
C. Cu azotatul de cobalt
22. Stratul cloroformic se coloreaza in violet la adaugarea solutiei de nitrit de sodiu D. Cu ferocianura (III) de potasiu
in prezenta de acid sulfuric dil. si cloroform (la agitare) la solutia preparatului:
E. Cu sulfatul de bariu
A. Iodurii de potasiu
B. Hidrocarbonatului de sodiu
C. Bromurii de sodiu 28. Soluţie peroxidului de hidrogen se întrebuinţează ca :
D. Sulfatului de magneziu A. Remedii antipiretice
E. Clorura de calciu B. Remedii antacide
C. Remedii analgetice
D. Remedii antiseptice
23. Preparate iodului pot fi obţinute din: E. Remedii vasoconstrictoare
A. Apă de mare
B. Apă de sondaj 29. Acidul boric poate fi obţinut:
C. Alge minerale A. Din aşarită
D. Cărbune de pământ B. Din borocalc
E. Microorganisme C. Din chernit
D. Din dolamitei
24. Oxigenul poate fi obţinut: E. Din borax
A. La Comprimarea aerului după metoda Linde
B. La descompunerea sării lui Bertole 30. Peroxidul de hidrogen se descompune sub acţiunea:
C. La electroliza apei A. Luminii
D. La descompunerea peroxidului de hydrogen B. Temperaturii
E. La electroliza soluţiei de hidroxid de sodiu C. Mediului alcalin
D. Oxidanţilor şi reducătorilor
25. Purificarea apei se face: E. Apei
A. Prin firbere
B. Prin destilare 31. Pentru determinarea cantitativă a peroxidului de hidrogen se folosesc metodele:
C. Prin tratare cu acid clorhidric A. Argintometrică
D. Prin schimb de ioni B. Iodometrică
E. Prin osmos C. Bicromatometrică
 D. Permanganatometrică 37. La cercetarea renghenologica se foloseste:
E. Complexonometrică A. Sulfatul de magneziu
B. Sulfatul de bariu
32. Soluţia de I2 de 10% degradează din cauza că: C. Clorura de fer (II)
A. Este o soluţie a unui oxidant puternic, într-un lichid uşor oxidabil D. Carbonatul de bariu
B. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma evaporării acestuia E. Sulfatul de calciu
C. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma formării HI
D.În rezultatul oxidării apar diferiţi compuşi organici (aldehida acetică,
iodura de etil, acid acetic) 38. Stratul cloroformic se coloreaza in violet la adaugarea solutiei de clorura de Fe
E. Are loc reducerea iodului (III) in prezenta de acid sulfuric dil. si cloroform (la agitare) la solutia
preparatului:
A. Sulfatului de cupru
33. Iodul obţinut prin diferite metode trebuie să fie lipsit de impurităţi de:
B. Iodurii de sodiu
A. Metale grele
C. Bromurii de potasiu
B. Cianură de iod
D. Sulfatului de magneziu
C. Arseniu
E. Clorurii de calciu
D. Cloruri
E. Sulfaţi
39. Precipitat alb, insolubil in acid acetic dil. se obtine prin adaugarea solutiei de
34. Determinarea cantitativa a sulfatului de fer (II) poate fi efectuat prin metodele: sulfite de sodiu la solutia preparatului:
A. Argintometrica A. Bromurii de potasiu
B. Cerimatrica B. Sulfatului de cupru
C. Permanganatometrica C. Iodurii de sodium
D. Dicromatometrica D. Sulfatului de magneziu
E. Nitritometrica E. Sulfatului de zinc

35. Coloratie specifica a flacarii prezintă:

A. Clorura de sodiu
B. Bromura de potasiu
C. Carbonatul de litiu
D. Sulfatul de magneziu
E. Clorura de calciu

36. Coloratie specifica a flacarii nu prezintă:

A. Sulfatul de magneziu
B. Clorura de sodiu
C. Sulfatul de fer (II)
D. Carbonatul de litiu
E. Clorura de calciu