ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.

11/2018

ANALIZA CANTITATIVĂ A SUPRAFEȚEI ÎMPĂDURITE DIN ROMÂNIA.

ABORDAREA OPTIMULUI PRIVIND SUPRAFAȚA ÎMPĂDURITĂ

Marian Cătălin Cucu, masterand

Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a
Mediului
e-mail: cmc.catalin02@gmail.com

Bogdan Nicolae Ene, masterand

Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a
Mediului
e-mail: enebogdan16@yahoo.com

Ioana Panait, masterand

Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a
Mediului
e-mail: panaitioana48@gmail.com

Rezumat:
Lucrarea prezintă analiza statistică a suprafeței împădurite din România începând cu primele date
statistice din secolul XX și până în anul 2016, cât și influența Uniunii Europene asupra atingerii optimului. Metoda
de cercetare ce stă la baza acestei lucrări este analiza statistică cantitativă. Începând din 1920 până în prezent, în
România, ponderea suprafeței împădurite din totalul suprafeței țării s-a menținut aproximativ constantă, exceptând
punctele critice înregistrate datorită evenimentelor semnificative din istorie. Cea mai mică valoare a indicatorului
analizat s-a înregistrat în anul 1934, aceata fiind de 21,8616 % din totalul suprafeței României, valoare ce s-a
menținut intactă consecutiv, până în anul 1936. La polul opus se află perioada 1985-1988, când ponderea
suprafeței împădurite din totalul suprafeței țării a atins valoarea medie de 27,6316 %. Din analiza perioadei 2000-
2016, anul 2000 reprezentând primul an al României în cadrul pre-aderării la Uniunea Europeană, se constată o
creștere a suprafeței împădurite, de 0,7598 puncte procentuale în anul 2016 comparativ cu anul 2000. În cadrul
perioadei de pre-aderare, cât și din momentul aderării la Uniunea Europeană, România a beneficiat și beneficiază
de fonduri europene destinate creșterii suprafețelor de teren împădurite. Dat fiind faptul că suprafața totală a
pădurilor în anul 2016 era de 6.404.400 hectare, iar optimul transmis de Uniunea Europeană este de 8.343.895
hectare, României îi rămâne de împădurit 1.939.495 hectare.

Cuvinte cheie: evoluție, păduri, optim

Actualitatea temei constă în necesitatea creșterii suprafeței ocupate cu păduri, care este unul dintre
obiectivele Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României și Strategiei Naţionale a României privind
Schimbările Climatice 2013 – 2020. De asemenea, importanța pădurilor este intensificată de faptul că sunt
optimizate beneficiile socio-economice și culturale, în special în ceea ce privește mijloacele de trai, dezvoltarea
rurală și ocuparea forței de muncă din zonele împădurite ale țării. În timp ce producția de lemn ca resursă
regenerabilă este în continuare o activitate economică importantă în silvicultură, alte beneficii socio-economice și
culturale ale pădurilor au de asemenea valoare economică de-a lungul lanțului valoric, cu potențialul de a crea
venituri pentru proprietarii de păduri și de a îmbunătăți în continuare dezvoltarea rurală. În afară de producția
tradițională de lemn și alte produse, pădurile sunt din ce în ce mai apreciate pentru funcțiile lor de mediu, precum
protejarea calității apei, prevenirea eroziunii solului, protejarea așezărilor umane de avalanșe, filtrarea poluanților
proveniți din aer, oferind și un spațiu pentru recreere etc. Mai recent, absorbția carbonului și stocarea acestuia în
copaci și soluri forestiere este recunoscută ca fiind esențială pentru atenuarea schimbărilor climatice, în timp ce, în
același timp, lemnul rămâne cea mai utilizată sursă de energie regenerabilă în România. De asemenea, pădurile oferă
servicii ecosistemice multiple care susțin și satisfac nevoile umane. În consecință, societatea beneficiază de servicii
din partea sectorului forestier, modificând în același timp ecosistemele forestiere printr-o serie de presiuni directe și
indirecte, cum ar fi utilizarea terenurilor, schimbările climatice, poluarea aerului și speciile străine invazive
contribuie la modelarea stării pădurilor.
Metodologia de lucru include realizarea unei baze de date statistice despre suprafața pădurilor din România
pe o perioadă îndelungată, începând cu secolul XX și până în prezent și realizarea unei analize statistice de tip
cantitativ pentru a observa evoluția în timp a indicatorului ponderea suprafeței pădurilor în suprafața totală a țării.
Conform Institutului Național de Statistică, suprafaţa pădurilor din România este definită ca fiind totalitatea
suprafeţelor de teren acoperite cu vegetaţie forestieră, arbori și arbuști, ce sunt reproduşi în mod natural natural sau

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

28
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

artificial, ce îşi creează un mediu specific de dezvoltare biologică şi care constituie o componentă direct productivă a
fondului forestier, având o suprafaţă individuală de minimum 0,25 ha (hectare).
Pentru realizarea unei baze de date ample cu privire la situația suprafețelor împădurite din România, am
colectat date statistice din anuarele statistice ale României începând cu anul 1905 și până în anul 1988, iar din anul
1990 și până în prezent am utilizat datele statistice disponibile pe site-ul oficial al Institultului Național de Statistică,
statistici.insse.ro.
Baza de date realizată a fost împărțită în 6 perioade importante din istoria României și remarcabile pentru
silvicultura și situația pădurilor, astfel observându-se clar modificările suferite de suprafețele analizate:
 intervalul 1800 – 1905;
 perioada interbelică ce a avut loc în intervalul 1920-1938;
 perioda comunistă pentru care am analizat date statistice începând cu anul 1948 și până în anul
1988, inclusiv;
 perioada post-comunistă, din anul 1990 și până in anul 1999, inclusiv;
 perioada 2000-2006;
 perioada 2007-2016.

1.Analiza cantitativă a suprafețelor împădurite din România

1.1 Perioada 1800-1905

În anul 1800, suprafaţa împădurită din provinciile istorice românești era de 8.500.000 hectare pădure, ceea
ce reprezintă 36 % din teritoriul țării, suprafaţă care s-a redus continuu, în principal, ca urmare a reformei agrare din
1864.

Figura nr. 1 Analiza comparativă a suprafețelor

Sursa: Prelucrare personală a datelor din anuarele statistice ale României

Conform datelor, în perioada studiată 1899-2016, procentul minim ocupat de suprafața pădurilor din totalul
suprafeței țării a fost de 8,26 %, valoare înregistrată în anul 1899. Analizând elementele care intra în componență
indicatorului și contextul istoric pentru anii 1899 și 1989, suprafața țării era de 13.135.300 hectare, suprafață
rezultată în urma Micii Uniri din 1859 dintre Țara Românească și Țara Moldovei, în timp ce suprafața acoperită cu
păduri s-a dublat în anul 1905 comparativ cu anul 1899 (Fig. nr. 1).

1.2 Perioada interbelică

Până în anul 1920, culegerea și prelucrarea datelor statistice oficile a fost întreruptă în România din cauza
periodei primului război mondial. În anul 1920, după Marea Unire din anul 1918, când Regatul României s-a unit
cu Bucovina, Basarabia și Transilvania și s-a constituit România, suprafața întregii țări s-a mărit considerabil,
ajungând la 29.496.700 hectare, în timp ce suprafață pădurilor era de 7.308.689 hectare.
În perioada 1920-1937, perioadă în care suprafața României a cunoscut maximul istoric (29.496.700
hectare), în urma Marii Unirii din 1918, ponderea suprafeței medii pe care pădurile au ocupat-o în suprafața totală a
țării a fost de 23,92 %. Comparând valoarea indicatorului cu cea înregistrată la momentul 1905, se observă o
creștere de 2,93 %, determinantă de majorarea suprafeței medii împădurite în perioada 1920-1937 cu 156 % față de
anul 1905, în contextul creșterii suprafeței totale a țării cu 125 %.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

29
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

Figura nr. 2 Analiza perioadei interbelice

Sursa: Prelucrare personală a datelor din anuarele statistice ale României

În urma constrângerilor sovietice, Romania se vede nevoită să cedeze Basarabia și Bucovina, suprafața țării
contractându-se la nivelul anului 1938 cu aproximativ 5.746.700 hectare (19 %) comparativ cu anii precedenți.
Valoarea medie a indicatorului analizat este de 23,99 %.

1.3 Perioada comunistă

După adoptarea Constituției și naționalizarea pădurilor, în anul 1948, suprafața fondului forestier era de
6.486.000 hectare, din care 5.729.000 hectare erau acoperite cu păduri, reprezentând 24,12 % din suprafața totală a
țării. În perioada 1948-1989, România s-a aflat sub influența puterii comuniste, perioadă în care ponderea suprafeței
împădurite din totalul suprafeței țării a înregistrat o valoare medie de 25,46 %. În anul 1988, indicatorul analizat a
cunoscut maximul istoric din intreaga perioadă analizată, acesta fiind de 27,68 %. Comparativ cu perioada
precedentă analizată, valoarea medie a indicatorului este de 25,47 %, în creștere cu 1,48 puncte procentuale, însă
această creștere se datorează diminuării suprafeței totale a țării cu 19,48 %, în timp ce suprafața medie a pădurilor a
scăzut cu 15 % (Fig. nr. 3).

Figura nr. 3 Analiza perioadei comuniste

Sursa: Prelucrare personală a datelor din anuarele statistice ale României

1.4 Perioada post-comunistă

Suprafața pădurilor din România a suferit, în perioada 1990-1999, o scădere ce s-a produs, în principal, din
cauza aplicării unei legi controversate privind reconstituirea dreptului de proprietate a pădurilor. Astfel, numeroase
hectare de păduri au ajuns în proprietatea privată a unor societăți care ulterior au defrișat suprafețe însemnate. În
anul 1990 se înregistra o suprafață totală a pădurilor cu 321.700 hectare mai mică comparativ cu anul 1988, urmând
în anul 1991 o creștere cu 100 de hectare față de anul 1990, înregistrându-se până în anul 1999 scăderi constante.
Pentru perioada post-comunistă, media indicatorului ponderea suprafeței pădurilor în suprafața totală a țării a fost de
26,19 %, în creștere față de perioadele analizate anterior, ca urmare a recalculării suprafeței României, de la 237.500
km2 la 238.391 km2 și a extinderii suprafeței medii a pădurii cu 194.390 hectare față de perioada comunistă.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

30
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

Figura nr. 4 Analiza periodei post-comuniste

Sursa: Prelucrare personală a datelor publicate pe http://statistici.insse.ro/shop/ accesat la data de
11.03.2018

1.5 Perioada 2000-20006

Figura nr. 5 Analiza perioadei 2000-20006

Sursa: Prelucrare personală a datelor publicate pe http://statistici.insse.ro/shop/ accesat la data de
11.03.2018

În perioada anilor 2000-2006, media indicatorului studiat a fost de 26,15 %, cu doar 0,04 puncte
procentuale mai mică decât cel al perioadei 1990-1999, în condițiile diminuării suprafețelor împădurite și a
menținerii suprafeței totale a țării identice cu perioada precedentă.

1.6 Perioada 2007-2016

Conform figurii nr. 6, se observă faptul că începând cu anul 2007 are loc un un trend ascendent al
suprafeței acoperite cu păduri, excepție fiind anul 2008 unde a avut loc o diminuare cu 6000 de hectare, ce se
datorează implementării de proiecte de reîmpădurire realizate în urma accesării de fonduri europene nerambursabile,
dar și a rigurozității controalelor din partea statului român și a respectării legislației naționale și comunitare.

Figura nr. 6 Analiza perioadei 2007-2016

Sursa: Prelucrare personală a datelor publicate pe http://statistici.insse.ro/shop/ accesat la data de
11.03.2018

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

31
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

În perioada 2007-2016, procentul mediu aferent suprafeței pădurilor din suprafața totală a țării este de
26,69 %, fiind cea mai ridicată valoare din toate perioadele analizate a indicatorului studiat. De asemenea, în această
perioadă se observă un progres al situației împăduririlor ca urmare a accesării fondurilor europene nerambursabile
cu privire la silvicultură, astfel că suprafața medie acoperită cu păduri a perioadei a crescut semnificativ. În anul
2016, ultimul an cu date statistice disponibile privind situația fondului forestier și a suprafețelor împădurite din
România, s-a înregistrat o creștere cu 0,0875 % a suprafeței cu păduri comparativ cu anul precedent, datorită, în
principal, unor reamenajări de pășuni și introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate și a terenurilor
neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite.

2. Analiza cantitativă comparativă a suprafețelor împădurite din România și Uniunea Europeană

În ceea ce privește situația suprafețelor pădurilor din României și a celor din UE (Uniunea Europeană) din
anul 2010, suprafețele împădurite ale României reprezentau doar 4,09 % din totalul acestora la nivelul UE, urmând
ca în anul 2015, atât suprafață împădurită a României, cât și cea a Uniunii Europene să crească, cu 5,31 %,
respcectiv cu 1,16%. În anul 2015 România era clasată, în funcție de supafață împădurită, pe locul 8 (Fig. 8).

2010 2015
România 6.515.000 6.861.000
Uniunea Europenă 159.236.000 161.082.000 U.M - ha
Ponderea României în
4,09% 4,26%
UE
Figura nr.8 Analiza comparativă a suprafeței pădurilor
Sursa: Prelucrare personală a datelor publicate pe
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do accesat la data de 11.03.2018

3. Determinarea nivelului optim al suprafețelor cu păduri

Nivelul optim al suprafețelor cu păduri pentru România identificat de Institutul de Cercetări şi Amenajări
Silvice este de 8.343.895 hectare, reprezentând 35 % din suprafața totală a țării. Astfel, România mai are de
împădurit 1.939.495 hectare până la echilibrarea fondului forestier. Acest nivel optim este necesar din cauza
existenței unor dezechilibre evidente a repartiției pădurilor, acestea fiind localizate în principal în zonele de munte
(52 %) și deal (37 %) și mult mai puțin în zonele de câmpie (11 %), cele din urmă confruntându-se cu zone
deficitare de păduri. În prezent, suprafata fondului forestier național se menține atât sub media europeană, de 37%,
cât și sub nivelul optimal României, cel de 35%.
Gestionarea durabilă a fondului forestier naţional este obligatorie, răspândirea pădurilor în teritoriul ţării
fiind neuniformă. Atingerea nivelului optim de suprafețe împădurite este necesar a se realiza deoarece prin creșterea
semnificativă a suprafeței acoperite cu păduri se urmărește:
 Promovarea sechestrării carbonului;
 Adaptarea la efectele schimbărilor climatice;
 Reducerea eroziunii solului;
 Îmbunătățirea capacității de reținere a apei;
 Refacerea și conservarea biodiversității.

4. Concluzii

În urma analizei desfășurate se observă sensibilitatea indicatorului la evenimentele majore petrectue în

ultimii 117 ani, dinamica acestuia fiind puternic influențată și de modificările legislative cât și de aderarea la
structurile europene și în același timp la viziunea acestora în domeniu. Evoluția ponderii suprafaței pădurilor în
suprafață totală a țării de-a lungul perioadei analizate a fost pozitivă (Fig. nr. 9)

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

32
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

Figura 9 Evoluția ponderii suprafaței pădurilor în suprafața totală a țăriii

Sursa: Prelucrare personală a datelor

În ceea ce privește împădurirea terenurilor din ultimii ani, aceasta s-a realizat prin regenerări artificiale, prin
împădurirea terenurilor degradate din fondul forestier și construcția de perdele forestiere de protecție a culturilor
agricole.
Programele derulate în sensul extinderii suprafeței împădurite au condus la o creștere ușoară a
indicatorului, însa, în continuare valoarea acestuia se află sub media europeană cât și sub nivelul optim identificat de
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.
De-a lungul perioadei studiate, suprafața împădurită, respectiv ponderea acesteia în suprafața totală a țării,
s-a constituit atât într-un indicator de mediu cât și într-un barometru al stabilității sociale și politice, eficienței
legislative cât și al viziunii centrelor decizionale asupra rolului jucat atât în economie cât și din perspectivă
ecologica.
Se propune dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor naționale forestiere în conformitatea cu
viziunea și obiectivele stabilite atât de strategia României, cât și de Uniunea Europeană. În abordarea problemelor
emergente, cunoștințele despre păduri sunt îmbunătățite prin cercetare, educație și inovație, astfel sunt incluse
cunoștințele tradiționale legate de păduri într-o gestionare inovativă și sustenabilă a acestora.

5. Bibliografie

Anuarele Statistice ale României, 1905-1988

http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2017-10-27_Strategia_forestiera_2017.pdf
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016-12-16_Raport_Starea_padurilor_2015.pdf
http://statistici.insse.ro/shop/
http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/8538823/KS-FK-17-001-EN-N.pdf/c7957b31-be5c-4260-8f61-
988b9c7f2316
https://www.efi.int/files/attachments/publications/european_forests_benefits_for_eu_citizens.pdf

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

33