Teme teologice in imnografia slujbei înmormântării (mirenilor)

Keywords : liturgical service, funeral service for layman, soul, prayers,

hymnograhy, Euchologion, God's Judgement
A particulary important thing is that the funeral service is largely chant, as a relief
and a consolation to those who participate in it, but especially as a great hope in the
resurrection and in the fact that we will meet again with the one asleep in the Kingdom
Heavens.
Over time, the structure of the Matins incorporated elements of the studite
hymnography (Antiphons and Hymns) and elements of the sabaite hymnography ( the
Kanon), so that between the 10th-12th centuries, the funeral office gained a uniformed
form. During the time of Saint Symeon of Thessalonika, the funeral service for layman
was structured close to the rite known today. 1
Un lucru deosebit de important este faptul că, slujba înmormântării este în mare
parte cântată, ca o alinare și mângâiere adusă celor care participă la ea, dar mai ales
ca o mare nădejde în înviere și în faptul că ne vom reîntâlni cu cel adormit în Împărăția
Cerurilor.
De-a lungul timpului, în Rânduiala înmormântării, alcătuită după schema
Utreniei, au pătruns elemente ale imnografiei studite (Antifoane, Condac) și ale
imnografiei savaite (Canonul), astfel încât în secolele X-XII s-a ajuns la o formă
uniformizată. În vremea Sfântului Simeon al Tesalonicului, secolul al XV-lea, slujba
înmormântării mirenilor ajunge la forma actuală.
Slujba de înmormântare cuprinde multe învățături teologice și duhovnicești,
constituind o profundă cateheză cu impact benefic asupra familiei întristate, dar și
asupra tuturor celor care participă la aceasta. În ea regăsim teme legate de crearea,
viața, căderea și moartea omului, moarte care n-are ultimul cuvânt, dar și de
restaurarea acestuia prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, precum și de judecata
particulară și cea de obște.
1. Viața
Cunoscând faptul ca omul în această lume este călător și că viața de aici este
doar o arenă în care alergăm ca să câștigăm veșnicia de a fi cu Dumnezeu, este crucial
momentul când și cum plecăm din viața pământească.
,,Cu adevărat deșertăciune sunt toate, viața aceasta este umbră și vis, că în
deșert se tulbură tot pământeanul” se spune într-o cântare din ,,Rânduiala
înmormântării”. Prin cuvântul toate nu se înțelege renunțarea la înțelepciune, muncă
ziditoare, bucurii curente, s.a., ci la cele nefaste, la pustiirile păcatului. 2

1
http://fto.ro/altarul-reintregirii/arhiva-revistei/nr-1-2021/p.103.
2
Ioan, BUNEA, Predici la botez, cununie si înmormântare, ediția a III-a, editura Limes, Cluj-Napoca, 2013, p.
102.
 ,,Ce este viața noastră? Cu adevărat floare și abur și roua de dimineață. Veniți să
vedem lămurit în mormânturi : unde este frumusețea trupului, unde sunt tinerețile?
Unde sunt ochii și chipul trupului? Toate s-au veștejit ca iarba, toate au pierit. Veniți,
deci, să cădem la Hristos cu lacrimi.” 3
2. Moartea
Este cu neputință a separa viața si moartea. Spunea cineva odată : ,,ne naștem
ca să murim. Moartea nu este un moment, ea coexistă și însoțește omul – fără
întrerupere – pe drumul existenței sale pământești. 4
Slujba înmormântării prin imnele și cântările profunde ce o alcătuiesc, cheamă
la o adâncă cercetare a vieții, avându-i în vedere și pe cei vii și care sunt prezenți la
aceasta. Astfel, atunci când se face sărutarea icoanei de pe pieptul celui adormit, la
strană se cântă câteva stihuri foarte trezvitoare, care îndeamnă (privind la cel mort și
care nu poate să mai facă nimic pentru el) pe cei vii la pocăință, la schimbarea vieții.
,,Văzând pe cel mort zăcând, toți să ne gândim la ceasul cel din urmă, căci omul
trece ca fumul pe pământ...
...Să fugim departe de tot păcatul lumesc, ca să moștenim cele cerești.” 5
,,Cutremurător și crucial moment este moartea! Ceasul morții poate veni
oricând, de aceea creștinul nu lasă să treacă nici o clipă din viața primită în dar de la
Dumnezeu fără s-o folosească cu înțelepciune. <<Sfântul Clement Romanul ne
povățuiește astfel : Cât trăim în această lume, trebuie să ne pocăim din toată inima de
orice rău ce am făcut în trup, ca să primim mântuire de la Domnul până când avem
timp de pocăință, căci după trecerea din această lume nu ne mai putem mărturisi sau
pocăi.>>” 6
3. Judecata lui Dumnezeu
Judecata de apoi are un împătrit scop :
- să arate dreptatea lui Dumnezeu;
- să arate nedreptățile oamenilor;
- să fie răsplătite faptele bune ale celor drepți;
- să fie pedepsite cu chinuri veșnice păcatele celor răi. 7
Judecata nemitarnică a lui Dumnezeu este scoasă în evidență în încheierea slujbei
de înmormântare, la Slava de la penultima stihiră (cântare) : ,,... Mă duc la Judecătorul,
unde nu este părtinire; căci sluga și stăpânul împreună vor sta; împăratul și ostașul;
bogatul și săracul în aceeași cinste vor fi; și fiecare, după faptele sale, sau se va
preamări sau se va rușina.” 8

3
Molitfelnic, p.275.
4
Ioan, BUNEA, Predici la botez, cununie si înmormântare, ediția a III-a, editura Limes, Cluj-Napoca, 2013, p.75.
5
Molitfelnic, p.275.
6
Ioan, BUNEA, Predici la botez, cununie si înmormântare, ediția a III-a, editura Limes, Cluj-Napoca, 2013, p.72.
7
Arhim. Cleopa Ilie, Despre credința ortodoxă, București, 1981, p.215.
8
Molitfelnic, p.277.
 4. Mântuirea omului.
Fericirea vieții veșnice nu se va acorda celor ce n-au făcut răul, ci celor ce au lucrat
binele. Mântuitorul nu zice : << Întrucât n-ați făcut nici un rău, moșteniți Împărăția
Cerurilor>>, ci zice : <<Întrucât ați făcut binele unuia din acești frați ai Mei, Mie Mi-a ați
făcut.>> Aici este miezul moralei creștine : iubirea efectivă a aproapelui. <<Întru
aceasta vor cunoaște că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste unii față de
alții.(Ioan, 8,35)>> 9
Cei care s-au arătat lucrători ai binelui în această viață și au dobândit mântuirea
sunt sfinții lui Dumnezeu, iar întru mod deosebit, s-au arătat mucenicii, care și-au dat
viața, din dragoste pentru Hristos. Astfel, în prima stihiră de la cântarea I a Canonului
alcătuit de Teofan Graptul, cerem mijlocirea acestora pentru sufletul celui adormit :
,,În cămările cerești, biruitorii Mucenici pururea Te roagă pe Tine, Hristoase; pe acest
credincios, pe care l-ai mutat de pe pământ, învrednicește-l să dobândească bunătățile
cele veșnice.” 10
Pomenirea în biserică a celor adormiți în Domnul constituie un important act de
credință ortodoxă și de mărturie a iubirii semenilor. Prin urmare, Biserica ortodoxă
păstrează în bună rânduială : slujbe și pomeniri (parastase) pentru cei adormiți care
cuprind rugăciuni și cereri pentru iertarea păcatelor acestora, dar și pentru odihna și
mântuirea sufletelor lor.

9
Ioan, BUNEA, Predici la botez, cununie si înmormântare, ediția a III-a, editura Limes, Cluj-Napoca, 2013, p.194.
10
Molitfelnic, p.259.