FORMAREA COMPETENŢELOR COMUNİCATİVE

ÎN ÎNVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR
ARGUMENT

Nevoia de comunicare este esenţială existenţei noastre. Comunicăm pentru a ne descoperi

unii altora trebuinţele şi pentru a ni le împărtăşi .Întregul proces de organizare şi
desfăşurare a activităţii de instruire a copilului în grădiniţă este reglementat de cadrul
didactic prin comunicare. Prin aceasta , educarea vizează formarea competenţelor
comunicative ale copiilor de vârstă preşcolară în contextul în care învăţământul
românesc îşi propune să rezolve o „compatibilizare “cu repere europene şi să asigure „o
punte de legătură solidă şi coerentă cu învăţământul primar“.
MOTTO
„ Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele cu excepţia unuia, m-aş hotărî să-l păstrez
pe cel al vorbirii, căci el mi-ar permite să le recuperez rapid pe toate celelalte“.
DANIEL WEBSTER
CAP. 1
ASPECTE TEORETİCE DESPRE COMUNİCARE
1.1 COMUNİCARE Şİ İNTERACŢİUNE DİDACTİCǍ
În piramida trebuinţelor fundamentale de ordin spiritual a oamenilor comunicarea ocupă
un loc de frunte, fiind „o modalitate esenţială de interacţiune psihologică, un schimb de
mesaje între interlocutori.Comunicarea gândurilor, a sentimentelor, a succeselor şi
neîmplinirilor, iată singura soluţie de supravieţuire pe pământ a oamenilor, a
colectivităţilor.
„În actualitate, dorinţa de a cunoaşte, de a şti, este atât de mare, atât de accentuată, încât
mediile comunicaţionale s-au multiplicat şi diversificat într-o manieră fără precedent ;
există comunicare de date, de semnificaţii şi înţelesuri, comunicare de subînţelesuri.
(Constantin Noica).
Psihologia ne arată că vorbirea este o activitate comunicativă, ce se însuşeşte
treptat, se învaţă şi se sistematizează prin nenumărate exersări, experienţe ce debutează
în copilărie şi se extind pe parcursul vieţii.
Privită în ansamblu, comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii
între persoane, în circulaţia de impresii şi comenzi, în împărtăşirea de stări afective, de
decizii şi judecăţi de valoare, care au ca scop final obţinerea de efecte la nivelul
particular, interior al fiecarui individ. Comunicarea cuprinde nu numai ceea ce spunem
(conţinutul), ci şi relaţia, care impune modul personal de a-l transmite şi modul personal
în care interlocutorul nostru îl interpretează.
Capacitatea de receptare a mesajului se cultivă, se învaţă ca aceea de a emite, de a
exprima conţinuturi, cu semnificaţii multiple.
Actul comunicării se înfăptuieşte în procesul didactic la toate disciplinele de
învăţământ, în toate împrejurările în care copiii sunt puşi în situaţia de a se exprima, atât
ca emiţători cât şi ca receptori. Cel mai studiat tip de comunicare în grădiniţă este
comunicarea verbală, care are formă orală sau scrisă.
Activităţile cu preşcolarii urmăresc dezvoltarea competenţelor de comunicare prin
acte de limbaj dar şi a competenţelor specifice de ascultare/ receptare a unui mesaj, de
exprimare şi participare la dialog.
Exprimarea orală înseamnă pronunţarea clară şi precisă. Articularea corectă a
formelor, cuvintelor şi enunţurilor simple, formarea deprinderilor de a formula
răspunsuri şi întrebări, de a asculta şi dialoga ; formarea capacităţii de a relata, comenta şi
repovesti evenimente.
Randamentul comunicării verbale este condiţionat şi de comunicarea para-şi
nonverbă care asigură terenul pentru mesajul verbal, induc o anumită atitudine afectivă
receptorului, organizează procesele de reglare şi autoreglare.Esenţial este ca educatorul să
pună bazele, să cultive dragostea pentru limba şi literatura română şi respectul pentru
expresia artistică.
Limbajul nu se poate deprinde şi dezvolta decât prin comunicarea cu fiinţe
omeneşti, prin ascultare şi răspuns. De aici, dependenţa dezvoltării limbajului la copil de
calitatea mediului, de modul în care vorbesc adulţii în mijlocul cărora copilul creşte.
Adulţii au rolul de a vorbi cu copiii, nu doar către ei ci mai ales cu ei.
1.2 DEZVOLTAREA CARACTERİALǍ A PREŞCOLARULUİ PRIN
LİTERATURǍ.
Caracterul uman ideal este înzestrat, cu cele trei virtuţi fundamentale :
cumpătarea, înţelepciunea şi vitejia, deasupra cărora tronează dreptatea, înţeleasă ca
virtute a virtuţilor.
 1.2.1. EDUCATİA ESTETİCǍ
Literatura îl pune pe copil în contact direct cu „ valorile frumosului “, îi oferă
posibilitatea de a studia aceste valori, de a le aplica în conduită sau în acte de creaţie, îi
dezvoltă motivaţia estetică, prin procurarea unor momente unice de desfătare. Textul
literar este instrument sigur în mâna educatorului pentru rafinarea sensibilităţii elevilor
săi. Prin intermediul poeziilor se ilustreză frumuseţea limbii şi se îmbogăţeşte vocabularul
cu expresii şi figuri de stil.
1.2.2. EDUCATİA MORALǍ
Domeniul de referinţă este „ binele “.Discursul liric în „ DOİ FRAŢİ
CUMİNŢİ “ de Elena Farago, evocă scene de familie care se circumscriu binelui ( noi nu
ne certăm pentru că ne iubim).
În „ AMİNTİRİ DİN COPİLǍRİE “, İon Creangă povesteşte „ copilăria
copilului universal “. Copilăria este asociată cu jocul şi joaca, eliberându-l de regulile
vieţii.
De la „ SCUFİŢA ROŞIE “ copiii învaţă că nu trebuie să vorbeşti cu străinii ,
iezii caprei dovedesc că nu e bine să deschizi uşa necunoscuţilor, fata moşului arată că
bunătatea şi hărnicia aduc lucruri bune cu sine. Prin literatură copilul învaţă sentimente,
învaţă să-şi iubească patria şi neamul, să admire valorile trecutului, învaţă să-şi respecte
semenii, învaţă să aprecieze disciplina, politeţea, demnitatea, curajul, modestia, cinstea,
învaţă să respingă tot ceea ce nu este uman la sine şi la ceilalţi.

1.3 CULTİVAREA CREATİVİTǍŢİİ Şİ İMAGİNAŢİEİ PRİN ACTİVİTǍŢİLE

DE EDUCAREA LİMBAJULUİ
1.3.1 CREATİVİTATEA
İdealul educaţional al şcolii româneşti vizează formarea personalităţii autonome
şi creative, a acelei personalităţi care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în
direcţia anticipărilor sale, să descopere şi să rezolve situaţii împreună cu ceilalţi.
A dezvolta capacităţile creative ale copilului, înseamnă a cultiva flexibilitatea,
abilitatea de a gândi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a
stabili asemănări şi deosebiri, disponibilităţi de elaborare, organizare, reordonare
..Mobilizarea copiilor pentru a indica consecinţele comportamentelor realizate de
personajele poveştilor, pentru a prezenta modalităţi de prevenire a unor situaţii neplăcute,
pentru a modifica acţiunea prin determinare sau multiplicare activează şi dezvoltă
potenţialul creativ. Povestirile copiilor, lecturile după imagini sunt mijloace de
comunicare, de manifestare a creativităţii.
1.3.2. IMAGINATIA –PROCES PREDILECT AL CREATIVITǍŢII
İmaginarul este „capacitatea de a forma imagini. Copilul care ascultă povestea
„ MUC CEL MIC“, poate el însuşi să trăiască întâmplările relatate şi să-şi proiecteze
altele noi ,proprii, fără să-şi pună problema posibilităţii reale. Pentru copilul de grupă
mare pregătitoare, „PUIUL“ de Brătescu Voineşti, este o întâmplare resimţită puternic pe
planul imaginarului real. Puiul neascultător şi nefericit, este o ipostază a copilului însuşi
iar copilul o trăieşte ca atare. Tot ce este viu apare în imaginarul real al preşcolarului, tot
ce există obiectual poate trece printr-un proces al „ animismului infantil.
PINOCCHIO-personaj fantastic trăieşte ca un copil real într-o lume reală, deşi
fusese cioplit dintr-un lemn.
În „ DUMBRAVA MINUNATǍ “, unde nimic nu este realist, societatea, realitatea
sunt văzute prin ochii unui copil prigonit de mama vitregă.
Printre modalităţile de expresivitate verbală se află şi cele de tipul exprimărilor
ritmice, al poeziilor numărători şi al ghicitorilor rostite cu savoare care solicită intens
imaginaţia.Ghicitorile pun la încercare isteţimea şi abilitatea minţii, fiind un mijloc de
dezvoltare a imaginaţiei.
MOTTO
A face pe copil capabil să-şi vorbească corect limba şi să o înţeleagă bine, înseamnă a
servi deopotrivă individul şi societatea. (R. DOTTRENS)
CAPITOLUL NR. 2
ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND BAZELE PSIHOPEDAGOGICE
ALE FORMARII COMPETENŢELOR COMUNICATIVE
LA COPILUL PREŞCOLAR
2.1 DEZVOLTAREA INTELECTUALǍ—FUNCŢIE PRINCIPALǍ A
COMUNICǍRII
Literatura pentru copii, are un profund caracter cognitiv.Textul literar sau poezia,
creează premisele formării unor reprezentări nuanţate şi uşurează trecerea la reflectarea
realităţii în formă de noţiuni. Cunoştinţele pe care copiii şi le însuşesc treptat, contribuie
la lărgirea orizontului lor, îi ajută să se orienteze în mediul ambiental, să înţeleagă mai
bine ceea ce se petrece în jurul lor, să ştie cum să se comporte, cum să reacţioneze faţă de
obiectele şi fenomenele în mijlocul cărora trăiesc.Odată cu dobândirea cunoştinţelor,
copiii îşi însuşesc şi limba maternă, vocabularul lor se îmbogăţeşte cu cuvinte noi,
pronunţia devine din ce în ce mai corectă, iar exprimarea în propoziţii şi fraze închegate
se perfectează treptat.
2.1.1. LEGǍTURA DINTRE GÂNDIRE ŞI LIMBAJ
„ De la 2-3 ani până la 6-7 ani, aflăm, de fapt, toate tranziţiile de la o formă de gândire la
alta, prin intermediul limbajului. Prima este încă a gândirii egocentrice. A doua , a
gândirii adaptate la „ alţii “şi la real, a gândirii preoperatorii, care pregăteşte treptat
premisele unei gândiri logice.“(J. PIAGET)
2.2 STRUCTURA SITUAŢIEI COMUNICAŢIONALE
2.2.1.RELAŢIA EDUCATOR -EDUCAT
Important este confortul psihic care trebuie să domine relaţia dintre cei doi poli ai
comunicării didactice. Educatorul nu mai este o „ autoritate care constrânge, ci animator
şi incitator, îndrumător, sfătuitor, mediator. Interacţiunea reprezintă un anumit raport de
autoritate al educatorului, dar şi de libertate a copilului, în afirmarea şi participarea sa, a
exprimării libere, prin eliminarea oricăror bariere şi conflicte proprii relaţiei copil-adult.
2.3. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICǍRII
Sunt prezentate pe cele trei domenii ale lingvisticii : fonetica, lexicul, gramatica
(morfologia şi sintaxa). Nivelul limbii este organizat pe relaţia simplu- complex, adică de
la sunet, silabă, cuvânt,până la propoziţie.
2.3.1. ASPECTUL FONETIC -vizează capacitatea copilului de a distinge sunetele ce
compun cuvintele şi de a le pronunţa corect. Un interes de o importanţă capitală îl
constituie dezvoltarea auzului fonematic, care presupune raportarea pronunţării sunetului
la parametrii standard ai acestuia. Fundamentul fiziologic al vorbirii îl constituie silaba
iar actul concret al comunicării umane este propoziţia, ca suport al ideilor şi
sentimentelor.
2.3.2. ASPECTUL LEXICAL –cuvântul este unitatea semnificativă autonomă minimală
a limbii, constituită prin asocierea unei forme fonetice şi a unui conţinut.
2.3.3. ASPECTUL SINTACTIC –obiectivul principal al învăţării în ciclul preşcolar este
formarea şi utilizarea unui limbaj corect din punct de vedere gramatical. Primele forme de
comunicare se realizează de obicei prin formularea de răspunsuri (propoziţii ) ale copiilor
la întrebările educatorului. Se pot delimita tipurile fundamentale de propoziţie :
ENUNŢIATIVǍ , INTEROGATIVǍ , ŞI EXCLAMATIVǍ..
2.4. JOCUL - ACTIVITATE DE BAZǍ ÎN EDUCAREA COMUNICǍRII ÎN
ÎNVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR
Jocul este un minunat mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de exersare a unor
capacităţi, de socializare primară, de antrenare a capacităţilor cognitive şi de exteriorizare
a emoţiilor şi sentimentelor. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului : de
mişcare, de exprimare originală , de realizare a năzuinţelor şi dorinţelor pe care nu le
poate satisface în plan real.
CAPITOLUL NR. 3
ASPECTE METODOLOGICE ALE PROCESULUI DE EDUCARE A
LIMBAJULUI ÎN ÎNVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR
3.1. PARTICULARITǍŢILE LECŢIEI DE EDUCAREA LIMBAJULUI
Principalul scop al limbajului este comunicarea orală şi scrisă în situaţii dintre cele
mai diverse. Achiziţia limbajului presupune integrarea actelor comunicării : ascultarea,
vorbirea, citirea, scrierea. În privinţa comunicării orale, în grădiniţă se urmăreşte
dezvoltarea capacităţii de exprimare a gândurilor în limbaj verbal şi nonverbal utilizând
structuri lingvistice complexe, într-o manieră corectă , cursivă, expresivă, în contexte cât
mai variate.
Gradiniţa îşi propune pregătirea scris-cititului, în primul rând în sensul înţelegerii
semnificaţiei şi utilităţii acestor activităţi, a recunoaşterii cuvântului scris, a achiziţiei
unor elemente ale scrierii.
Povestirile, repovestirile, memorizările, lectura după imagini, jocurile didactice dar
mai ales conversaţia au menirea să sprijine cele mai importante procese angajate în
dezvoltarea capacităţii de vorbi şi a scrie. Procesul de îndrumare a formării capacităţii de
comunicare cuprinde mai multe etape care se întrepătrund : ascultarea vorbirii celorlalţi,
reproducerea ei pe baza imitaţiei, construirea unui sistem verbal propriu, consolidarea lui
prin exersarea zilnică , prevenirea unor deficienţe şi corectarea vorbirii.
3.1.1.DIFICULTǍŢI ÎNTÂMPINATE ÎN ASIMILAREA ANUMITOR ELEMENTE
DE LIMBAJ
La venirea în grădiniţă , copiii au o serie de reţineri, de deficienţe în ceea ce priveşte
participarea lor verbală la activităţile zilnice.Jocurile exerciţiu urmăresc pronunţarea
corectă şi clară a sunetelor şi corectarea pronunţiei copiilor.Metodele de corectare a
defectelor de vorbire a preşcolarului revin logopedului care colaborează cu educatorul.
Un alt aspect este acela referitor la îmbogăţirea vocabularului copiilor, cu noi cuvinte :
substantive, verbe şi mai apoi adjective, pronume, numerale, prepoziţii şi conjuncţii, dar
şi la activizarea acestuia.
3.2. PROCEDEE DE EDUCARE A EXPRIMǍRII ORALE
EXPLICAŢIA- are scopul de descifrare a sensului şi semnificaţiei unor noţiuni, fapte,
caracteristici ale realităţii înconjurătoare, argumentării unei idei, prin raţionamente logice
pe înţelesul celui educat(DE CE ? CUM ? CE CREZI CA S-AR ÎNTÂMPLA DACǍ... ?)
DESCRIEREA reprezintă prezentarea caracteristicilor unui individ, obiect, fenomen,
prin trăsături pregnante, pentru particularizare, pe fondul cunoaşterii însuşirilor generale
şi esenţiale.
ACTIVITATEA CU CARTEA îi familiarizează pe copii cu instrumentul muncii
intelectuale, nu neapărat pentru a forţa citit- scrisul, ci pentru a folosi imaginile,
ilustraţiile, fotografiile ca suport în activitate sau în utilizarea altor metode (povestire,
conversaţie).
Metodele interactive au un rol deosebit în stimularea comunicării, a creativităţii.
3.2.1.STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE
Copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea
nevoie în viaţa de şcolar şi adult. Ei învaţă ca atunci când analizează un personaj,
comportamentul unui copil, o faptă o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,
fapta, ideea, nu persoana ,ca mai târziu să fie evitat un astfel de comportament. Se
impune schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli reflexivi, utilizarea
calculatorului în activitatea didactică, în opţionale şi alte activităţi nonformale.
A. METODE DE PREDARE -ÎNVǍŢARE
Predarea/ învăţarea reciprocă , Puzzle, Comunicarea rotativă, Lotus, Cubul.
B. METODE DE FIXARE, CONSOLIDARE ŞI EVALUARE
Piramida şi diamantul, Ghicitorile, Ciorchinele, Tehnica blazonului, Diagrama Venn.
C.METODE DE CREATIVITATE
Brainstormingul, Philips 6/6
D.METODE DE REZOLVARE DE PROBLEME
Pălăriuţe gânditoare, Interviul.
3.2.2. FIŞELE DE LUCRU- munca independentă este o modalitate esenţială de formare
a deprinderilor de a munci, de a învăţa, de a-l pune pe copil în faţa unei situaţii pe care el
trebuie să o rezolve. Sarcina fişei nu trebuie să fie aceeaşi pentru toţi copiii din grupă, ci
în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora.
CAPITOLUL NR. 4
CERCETARE CONSTATATIV-AMELIORATIVǍ PRIVIND CONTRIBUŢIA
ACTIVITǍŢILOR DE EDUCAREA LIMBAJULUI LA FORMAREA
COMPETENŢELOR COMUNICATIVE ALE COPIILOR PREŞCOLARI
4.1. MOTIVAREA CERCETǍRII - Să găsim răspuns la întrebările : Are importanţă
activitatea instructiv- educativă desfăşurată în grădiniţă în viaţa individului ? Dezvoltarea
comunicării, reprezintă un factor esenţial al atingerii idealului educaţional ?
Să aflăm cum contribuie activităţile de educarea limbajului la formarea competenţelor
comunicative ale copiilor.
4.2. METODE DE CERCETARE ---EXPERIMENT PEDAGOGIC pe cinci luni.
Nr. Subiecţi -32 de copii în vârstă de 6-7ani : grupa experiment ,16 copii şi grupa
martor , 16 copii cu aproximativ acelaşi nivel de dezvoltare intelectuală cu cei de la prima
grupă.Experimentul m-a ajutat să realizez testarea nivelului deprinderilor de comunicare
verbală din punct de vedere fonetic, lexical, gramatical şi în ceea ce priveşte
expresivitatea comunicării a subiecţilor şi în a doua etapă să aplic un program de
intervenţie ce a cuprins, jocuri didactice, jocuri-exerciţiu, exerciţii de educarea
limbajului ; în a treia etapă am aplicat aceleaşi probe folosite la început pentru a putea
verifica în ce măsură s-a îmbunătăţit limbajul copiilor. În final, am făcut o comparaţie
între rezultatele obţinute la grupa experiment şi grupa martor, putând astfel să constat
dacă noul procedeu este sau nu eficient.
METODELE PENTRU FINALIZAREA CERCETǍRII
METODA OBSERVAŢIEI –prin observarea subiecţilor cercetării am reuşit să adun date
despre starea iniţială ,din timpul cercetării şi starea finală a grupului de copii. În funcţie
de cele observate, am trecut la întocmirea programului de intervenţie.
METODA TESTELOR - aplicarea unor serii de probe.
METODA CONVORBIRII -am cules date despre calitatea limbajului copiilor şi
uşurinţa acestora în procesul de comunicare.
Prin experiment ipoteza este infirmată sau confirmată şi devine lege ştiinţifică.
4.3. IPOTEZA CERCETǍRII
Dacă şi numai dacă voi folosi strategiile didactice adecvate, numai aşa voi reuşi să
formez competenţe comunicative copiilor preşcolari.
4.4 PROBELE APLICATE –rezultatele înregistrate în grafice comparative pentru cele
două grupe.
1. Probe pentru determinarea limbajului –Pronunţia
2.Proba pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale.
3.Proba pentru utilizarea corectă a pluralului.
4.Proba pentru determinarea sinonimelor unor cuvinte şi folosirea lor în actul creaţiei.
5.Proba pentru folosirea corectă a formelor de nominativ, genitiv, dativ, acuzativ ale
substantivelor.
6.Proba pentru determinarea intonaţiei corecte într-un context dat.
5.4.PROGRAM DE INTERVENŢIE—jocuri didactice, jocuri-exerciţiu, exerciţii de
educarea limbajului pentru a verifica ipoteza cercetării.Am folosit un bogat material
didactic, metode şi procedee variate. În timpul derulării acestui program, am notat toate
observaţiile în urma cercetării şi am respectat condiţiile unei evaluări obiective care să mă
ajute la confirmarea ipotezei cercetării.
5.5 CONCLUZIILE CERCETǍRII
Ipoteza cercetării se confirmă : activităţile de educarea limbajului desfăşurate în grădiniţă
contribuie la formarea competenţelor comunicative ale preşcolarilor.