Istoria sportului: de la originea sa până în prezent

Istoria sportului dovedește evoluția pe care a suferit-o această activitate, care a trecut de la a fi

ceva utilitar fizic pentru supraviețuirea umană la o disciplină guvernată și controlată de diferite
organizații, cum ar fi echipele și asociațiile sportive naționale și mondiale.
Sportul este conceput ca un set de activități fizice care, pe lângă îmbunătățirea sănătății și a
calității vieții, ne ajută să rămânem în condiții mentale și fizice mai bune.
Pe lângă promovarea dezvoltării progresive a forței musculare, vitezei, agilității, concentrării și
competitivității, sportul a fost considerat și ca o formă de expresie culturală care este cufundată în
evoluția istoriei societăților umane.
Diferiți autori au conceput sportul în diferite moduri interesante de abordare. Ulrich Popplow a
descris exercițiul fizic ca pe o activitate cu un sens spiritual larg, care a legat omul de natură și de zeii ei.
La rândul său, Eppensteiner a propus două concepții despre sport. Primul a caracterizat-o ca o
activitate naturală pentru dezvoltarea umană, care urmărește cultivarea corpului ca o necesitate biologică
din punct de vedere ludic prin competiție.
A doua concepție este culturală, definind sportul de efectul de consolidare și coeziune socială pe
care îl generează, fenomen care a fost denumit ulterior „cultură sportivă”.
În prezent, milioane de oameni practică o gamă variată de sporturi, fie profesional, pentru a-și
menține sănătatea sau pur și simplu pentru hobby sau fanatism față de o anumită disciplină sau echipă.

Istoria sportului: de la cele mai vechi timpuri la cele contemporane

Cunoașterea originii sportului ne permite să înțelegem cum au început aceste prime practici în
relațiile sociale și apariția ulterioară a civilizațiilor.
În paleoliticul mediu, cu aproximativ 33.000 de ani înainte de Hristos, au fost organizate
vânătoare în diferite colonii și grupuri sociale. Dansurile erau cunoscute și sub numele de ritualuri, a căror
activitate fizică avea o expresie pur spirituală și o recunoaștere socială.
În culturi precum Maya și Persia, practicile sportive erau legate de zei și abilitățile participanților.
De exemplu, așa-numita bilă Maya a fost unul dintre primele sporturi; A constat în lovirea unei mingi cu
talia și încercarea de a o introduce în înălțime de câțiva metri într-un fel de inel metalic.
Au apărut, de asemenea, concursuri de lupte, haltere, înot, alergare, sărituri în lungime și
înălțime, alpinism și aruncări cu javelină.
 Ca fapt curios, se poate observa că în acele jocuri la care au participat mai multe echipe, căpitanul
sau conducătorul echipei câștigătoare a trebuit să-și dea viața pentru a fi ridicat la zei.
Diferite culturi și civilizații din întreaga lume au creat și dezvoltat diferitele forme de activitate
fizică care sunt în prezent cunoscute sub numele de sport.

China
Se spune că practicile de gimnastică existau în China antică și erau o activitate foarte populară. În
cadrul monumentelor și inscripțiilor găsite, au fost găsite și instrumente cu caracteristici de utilizare
sportivă, a căror origine datează de mai bine de o mie de ani înainte de Hristos.
Fotbalul cunoscut astăzi are și un trecut în China. Cu mai mult de 2300 de ani în urmă, se practica
într-un spațiu similar cu un teren și consta în trecerea mingii de la o persoană la alta fără ca aceasta să
atingă pământul. Scopul era să-l introduceți într-o gaură.

Egipt
În Egiptul antic, anumite competiții precum pescuitul și înotul erau reglementate. La fel, în acel
moment s-au practicat săritura în înălțime, aruncarea cu javelină și lupta.
În această civilizație s-au făcut mari pași în ceea ce privește dezvoltarea sportivă.
Profesionalizarea a început, lăsând loc reglementărilor de bază în diferite activități, cum ar fi lupta cu
barjele, cursele de cai, săriturile acrobatice și ridicarea sacilor de nisip, printre altele.
Acest boom a fost produs din organizația socială care a fost creată pentru a îmbunătăți nivelul de
divertisment, dedicat faraonilor și familiei lor. Cu toate acestea, la alte niveluri sociale, numai activitățile
ludice ale copiilor sau cele desfășurate de sclavi erau permise.

Persia
În Persia antică s-au dezvoltat diferite sporturi care erau direct legate de bătălii; așa este cazul
poloului și al turneelor.

Sparta
În această civilizație, activitatea sportivă a fost dezvoltată ca un mod de viață care se întindea din
copilărie până în adolescență, alături de pregătirea intelectuală. Scopul a fost să creeze un slujitor fidel al
Spartei, atât în război, cât și în jocuri și competiții.
Acest lucru le-a dat triumful mulți ani în diferite specialități din jocurile olimpice, cum ar fi
înotul, lupta, călăria fără bare, boxul, aruncarea cu javelină și discul.

Grecia
Civilizația greacă s-a caracterizat prin cultivarea sănătății fizice și a moravurilor. În această
perioadă și în acest loc, sportul a prins contur și s-a consolidat ca disciplină.
 În familie, educația fizică și intelectuală a fost predată în primii ani de viață, iar cea mai bună
persoană a fost considerată a fi cineva care a dezvoltat una sau mai multe activități sportive. Cu cât o
persoană obține mai multe triumfe, cu atât câștigă mai mult respect social.
A fost în Grecia, în special în Olympia, unde jocurile olimpice au fost create ca un set de
competiții sportive care durează șase zile și se desfășoară la fiecare patru ani.
Sălile de antrenament erau amplasate lângă polis în sanctuarele zeilor, unde se făceau jocuri și
ritualuri religioase la începutul competițiilor. Din acest motiv, numele fiecărui joc corespundea zeului
căruia i s-a dat cultul.
Printre cele mai renumite jocuri se numără jocurile pitice, jocurile Nemeane, jocurile Olimpice și
jocurile Istiene.

Jocuri pitice
Aceste jocuri, ținute în cinstea zeului Apollo în sanctuarul situat în Delphi, aveau ca competiție
principală cursele de cai. Câștigătorii probelor au fost distinși cu coroana de lauri ca premiu special.

Jocuri Emeos
Au fost ținute în Valea Flinului în cinstea lui Heracle. La fel ca Píticos și Jocurile Olimpice, au
avut loc la fiecare patru ani și au avut categorii variate: copii, tineri și adulți. Premiul câștigătorului a fost
o coroană de țelină fragedă.

Jocuri istmice
Aceste jocuri au avut loc la fiecare doi ani pe istmul din Corint, iar câștigătorilor le-a fost
acordată o ghirlandă de pini.

Jocurile Olimpice
Olympia a fost locul acestor jocuri și a oferit o varietate de competiții, cum ar fi pentathlonul,
curse de cai, sărituri de spectacol, lupte și aruncarea cu javelină și disc.
În timpul sărbătoririi zilei sportului, s-a încheiat un pact de pace între orașele învecinate, astfel
încât nimic să nu le împiedice dezvoltarea. Ca simbol al victoriei, s-a dat o coroană de măsline.
Jocurile Olimpice s-au desfășurat până în 394 d.Hr., moment în care au fost suspendate de
împăratul roman al vremii.

Etruria
În secolul al VI-lea î.Hr., etruscii erau iubitori de distracție și spectacol. Au căutat realizări
sportive prin competiție și au avut trei tipuri de evenimente, numite de ei ludus.
Primul tip de eveniment a fost lupta cu animale, al doilea a fost atletismul - alcătuit din sărituri,
haltere și aruncare discului și javelină - și al treilea a inclus curse de cascadă în carele (căruță trasă de
cai).

Roma
 Romanii au promovat competițiile sportive ca un spectacol masiv care a încercat să distreze atât
oamenii de rând, cât și clasele sociale superioare din diferitele perioade ale Imperiului.
În toată această perioadă a Imperiului Roman, au fost construite mari amfiteatre și circuri cu o
capacitate de până la 500.000 de oameni. S-au remarcat luptele gladiatorilor, care au luptat pentru a-și
obține libertatea: dacă câștigau, erau liberi; dacă au pierdut, au fost uciși.

Evul Mediu
După căderea Imperiului Roman, activitatea sportivă a scăzut semnificativ. A fost dezvoltat doar
de nobilime și cele mai practicate sporturi au fost suflet, jocul palmelor, turnee și turnee

Sufle
A constat în purtarea mingii cu picioarele sau cu un băț dintr-o parte în cealaltă într-un câmp
deschis și introducerea ei în tirul cu arcul rival. Este ceea ce ulterior a devenit cunoscut sub numele de
fotbal și hochei și a fost foarte popular în Franța și Anglia.

Jocul palmelor
A fost jucat doar de nobili și de clerici. A fost practica inițială a ceea ce este acum cunoscut sub
numele de tenis, deși în acel moment se juca cu mâinile și cu o frânghie pentru a delimita o parte de
cealaltă.
Ulterior, a încorporat utilizarea mănușilor și rachetelor, precum și plasarea unei plase într-un
spațiu mai delimitat între o parte și alta.

Juca
Erau lupte armate pe cai, în care obiectivul era să-l scoată pe adversar din cursă. Ele ar putea fi
individuale sau de grup și cu diferite tipuri de arme; sulița era predominantă.

Turnee
Au fost reprezentări ale războiului în care au fost recreate bătălii care au căutat să sporească
puterea cavalerilor și a ritualurilor.
Au existat două tipuri de turnee. Primul se numea „corp la corp”, nu existau reguli și oamenii de
rând, nobili și cavaleri puteau participa pentru o zi întreagă de luptă. Celelalte numite „instanțe” aveau
reguli definite de provocări individuale; pregătirea preliminară ar putea dura până la un an pentru
adversari.

Renașterea
În această perioadă, mai multe evenimente importante în renașterea sportului ca activitate de
legătură între suflet și corp, încadrate în cultul sănătății și educației fizice, au preponderență.
În Italia jocurile aveau încă un caracter jucăuș și distractiv, dar regulile au început să fie
specificate în practicile sportive. Călărie, înot, atletism și dans au fost cele mai populare și au pierdut
caracterul agresiv și confruntativ pe care l-au avut odinioară.
 Un alt eveniment important a fost apariția medicinei sportive datorită dezvoltării cercetării
corpului uman, care a dat un răspuns la modul de anticipare a bolilor și a bolilor și a evidențiat importanța
medicinei aplicate activității fizice competitive.
Creșterea orașelor și evoluția relațiilor sociale și a comerțului au produs o creștere a interesului
pentru sport în Europa. Noi practici sportive au fost începute în toate clasele sociale, iar estetica a devenit
mai importantă decât grosolănia.

Epoca modernă
După Renaștere a venit Revoluția Industrială și, odată cu aceasta, dezvoltarea științifică și tehnică
aplicată sportului. A fost o evoluție care a dus la crearea unor sisteme de antrenament mai structurate și
echipamente specifice pentru a atinge perfecțiunea în fiecare disciplină.
În secolul al XIX-lea, sportul s-a răspândit publicului larg indiferent de clasa socială și au început
să se nască organizații care au creat reguli și standarde de concurență. Astfel s-au născut ligile
sistematizate și noile discipline precum ciclismul, gardul, tirul și haltere, printre altele.
Influența socială și ierarhia au avut loc în întreaga lume, extinzând sportul ca activitate care a
creat o nouă industrie comercială. Clasele sociale superioare au continuat să-și practice sporturile
sofisticate, cum ar fi cricketul, golful și călăria, în stilurile lor diferite.
Au apărut noi discipline sportive precum handbalul, baschetul și voleiul. Recordul sportiv a
apărut, de asemenea, ca un nou concept de măsurare pentru a clasifica sportivii în funcție de performanța
lor și pentru a stabili note la niveluri competitive.

Epoca contemporană
Acest moment a marcat tendința care prevalează în prezent. Odată cu apariția mass-media, sportul
a fost văzut într-o dimensiune unică.
Această activitate a devenit o afacere. Au apărut companii orientate către sportivi din fiecare
disciplină, au fost dezvoltate mărci de îmbrăcăminte, încălțăminte, echipamente și instrumente
tehnologice pentru măsurare și protecție, precum și produse alimentare și hidratare specială.
Publicitatea a apărut pe toate locurile sportive, evidențiind sportivi proeminenți ca fiind figuri
sociale foarte influente și promovând sportivi, precum și echipamente sportive și materiale create de
diferite companii.
Activitatea s-a profesionalizat și s-a creat un sector economic în jurul dezvoltării formatorilor,
formatorilor fizici și medicilor specializați în reabilitarea sportivă.
În plus, utilizarea substanțelor nocive a început să fie reglementată și interzisă, ceea ce sporește
capacitățile și performanța sportivilor față de adversarii lor.
Chiar și astăzi sportul evoluează constant. Noile discipline sunt integrate în cele mai recunoscute
evenimente, iar conceptul de sport integrează tot mai multe expresii.
Acesta este cazul controversat al break dance, stil de dans urban care a fost propus de Comitetul
de organizare al Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 pentru a fi una dintre activitățile evenimentului.