Rolul autocontrolului în gestionarea emoțiilor

Autocontrolul s-ar putea defini ca fiind un control exercitat asupra propriei persoane, aceasta
cunoscându-și foarte bine emoțiile, calitățile și defectele pentru o bună gestionare a lor.

În primul rând, o emoție este o reacție afectivă care expimă atitudinea individului față de
realitate. Astfel, autocontrolul joacă un rol de echilibru emoțional. În al doilea rând, o emoție
poate determina la rândul ei o altă emoție.
Spre exemplu, într-o dispută, dacă individul X acționează sub influența stresului și autocontrolul
nu intervine, iar indiviul Y va fi nevoit să răspundă, într-ul fel sau altul, situația la care se ajunge
depinde foarte mult de reacția lui Y: 1. în cel mai fericit caz, individul Y se autocontrolează și
evită o certă cu X; 2. în cazul lui Y, se instalează biasul de autoindulgență și se va gândi că dacă
X l-a provocat, nu este vina lui că trebuie să îî răpundă.

A avea un EQ foarte mare nu înseamnă decât să nu fim impulsivi, ci este important să știm să ne
transmitem corect părerile și emoțiile pentru a fi înțelese corespunzător de cei din jur.

Abilitatea de self-regulation începe să se dezvolte la vârsta de 3 ani deoarece maturizarea

neurologică a copilului este suficient de dezvoltată pentru a încelege impactul social pe care îl au
reacțiiile lui, positive sau negative, și emoțiile. În consecință, pentru un adult echilibrat este
nevoie de un copil bine-educat.

În 1995, Daniel Goleman amintește cele 5 arii ale EI (creionate inițial de Salovey și Mayer, în
1989):
 cunoașterea propriilor emoții - să fii conștient de propriile emoții atunci când ele se
manifestă;
 gestionarea propriilor emoții - să le stăpânești și să le dirijezi în mod constructiv;
 motivarea proprie și gestionarea emoțiilor pentru a atinge un obiectiv;
 recunoașterea și înțelegerea empatică a emoțiilor celor din jur - dezvoltarea conștiinței
sociale, a Sinelui personal și social;
 gestionarea relațiilor prin dezvoltarea unor abilități de interacțiune socială.
Goleman subliniază că aceste arii EI nu sunt calități înnăscute, ci abilități perfectibile.
În concluzie, dezvoltarea conștiinței sociale, autocunoașterea și înțelegerea impactului
comportamentului propriu asupra celorlalți, autocontrolul și gestionarea conflictelor interioare,
vor fi doar câteva dintre efectele pozitive ale dezvoltării și stabilizării inteligenței emoțional.