Dosarul nr.

1a-1945/20 Judecătoria Hîncești (sediul Central)

1-20090026-02-1a-03112020 Judecător: Tamara Mereuță

DECIZIE
20 aprilie 2021 mun.
Chişinău
Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău
Avînd în componenţa sa:
Preşedintele şedinţei: Iurie Iordan
Judecători: Elena Cojocari și Alexandru
Gafton
Grefier: Daniela Devder
Cu participarea:
Procurorului Vitalie Călugăreanu
Avocatului Anatolie Bunduchi
Inculpatului *****

A examinat în şedinţă închisă în ordine de apel, apelurile inculpatului ***** și a

avocatului Anatolie Bunduchi în numele acestuia, împotriva sentinței Judecătoriei
Hâncești (sediul Central) din 07.10.2020, pe cauza penală:
*****. Născut la *****, IDNP:*****, originar şi domiciliat în satul *****, cu
studii medii incomplete 9 clase, nesupus militar, necăsătorit, neangajat în câmpul
muncii, la evidența medicului narcolog şi psihiatru nu se află, moldovean, cetățean al
Republicii Moldova, anterior nejudecat,
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1), art. 171 alin. (1),
art. 172 alin. (1) şi art.172 (1) din Codul penal
Procedura de citare legal executată.
Termenul de examinare a cauzei în prima instanță: 30 iulie 2020 – 07 octombrie
2020, în instanța de apel: 03 noiembrie 2020 – 20 aprilie 2021.
Asupra apelului, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor prezentate în
şedinţa de judecată, Colegiul penal,-
A C O N S T A T A T:
1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 07 octombrie 2020,
*****, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 179
alin. (1); art.171 alin.(1); art. 172 alin. (1) şi art. 172 alin. (1) Cod penal fiindu-i
stabilită pedeapsă:
În baza art. 179 alin. (1) Cod penal al RM - pedeapsă cu închisoare pe termen de
1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;
În baza art. 171 alin. (1) Cod penal al RM - pedeapsă cu închisoare pe termen de
3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
 În baza art. 172 alin. (1) Cod penal al RM - pedeapsă cu închisoare pe termen de
3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 172 alin. (1) Cod penal al RM - pedeapsă cu închisoare pe termen de
3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, a fost stabilită lui
***** pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,
pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 10 (zece ani), cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Măsura preventivă aplicată față de ***** - arestarea preventivă – s-a dispus de a
fi menținută până la definitivarea sentinței, iar termenul executării pedepsei de
calculat din ziua pronunțării prezentei sentințe, cu includerea în această perioadă,
timpul aflării în stare de arest începând cu 17 iunie 2020, ora: 10:35 şi până la 07
octombrie 2020, ora:10:35.
Corpul delict: o pereche de lenjerie intimă, un cuțit - de restituit proprietarului -
Maria Luchian; o pereche de pantaloni scurți, un tricou cafeniu – s-a dispus de
restituit proprietarului *****.
S-a dispus încasarea din contul lui ***** în folosul statului cheltuielile pentru
efectuarea expertizei în sumă totală de 2460 (două mii patru sute şaizeci) lei.
2. Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, instanța de fond a reținut
că, inculpatul ***** la 17.06.2020, în jurul orelor 01:00, aflându-se în satul *****,
acționând intenționat în lipsa consimțământului şi contrar voinţei proprietarei Măriei
Luchian, cu scopul de pătrundere ilegală în locuinţa cet. Maria Luchian pentru a
întreține cu aceasta raporturi sexuale, încâlcind inviolabilitatea domiciliului, a pătruns
în casa de locuit ce îi aparţine cet. *****, iar la cerințele legale de a părăsi domiciliul,
a refuzat categoric.
Prin acțiunile sale intenționate, *****, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.
179 alin.(l) Cod penal, potrivit indicilor calificativi: ”Pătrunderea sau rămânerea
ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori
refuzul de a le părăsi la cererea ei”.
Tot el, continuându-şi acțiunile sale infracționiae, la 17.06.2020, ora 01:00 min.
aflîndu-se ilegal în locuinţa cet. ***** din s.*****, unde a pătruns forţat, acționând
intenționat în scopul satisfacerii poftei sexuale, manifestînd un comportament violent
şi agresiv, a constrîns-o fizic pe cet. Maria Luchian, după care înfrângîndu-i rezistența
victimei prin doborîrea la podea şi aplicarea multiplelor lovituri peste faţa ei,
imobilizarea braţelor victimei, şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă naturală, atingînd
membrul său viril de vaginul victimei.
Prin acțiunile sale intenționate ***** a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 171
alin (1) Cod Penal al RM, potrivit indicilor calificativi: ”Violul, adică raportul sexual
săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de
imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voința”.
 Tot el, continuându-şi acțiunile sale infracțiunile, la 17.06.2020, ora 01:00 min.
aflându-se ilegal în locuința cet. ***** din s. *****, unde a pătruns forțat, acționând
intenționat în scopul satisfacerii poftei sexuale, manifestând un comportament violent
şi agresiv, a constrâns-o fizic pe cet. Maria Luchian, după care înfrângându-i
rezistența victimei prin doborârea la podea şi aplicarea multiplelor loviturilor peste
fața ei, imobilizarea brațelor victimei, şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă,
întroducându-şi degetele mâinii în vaginul victimei, imitând în același timp anumite
mișcări de penetrare vaginală.
Prin acțiunile sale intenționate ***** a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 172
alin (1) Cod Penal al RM. potrivit indicilor calificativi: ”Satisfacerea poftei sexuale în
forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori
profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voința ”.
Tot el, continuindu-şi acțiunile sale infracțiunile, la 17.06.2020, ora 01:00 min.
aflîndu- se ilegal în locuinţa cet. ***** din s.***** unde a pătruns forțat, acționând
intenționat în scopul satisfacerii poftei sexuale, manifestând un comportament violent
şi agresiv, a constrâns-o fizic pe cet. Maria Luchian, după care înfrângându-i
rezistența victimei prin doborârea la podea şi aplicarea multiplelor loviturilor peste
faţa ei, imobilizarea braţelor victimei, şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă,
introducându-şi membrul său viril în orificiul anal al victimei, imitând în același timp
anumite mișcări de penetrare anală.
Prin acțiunile sale intenționate ***** a săvârșit infracțiunea prevăzute de art. 172
alin (1) Cod Penal al RM, potrivit indicilor calificativi: ”Satisfacerea poftei sexuale în
forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori
profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voința ”.
3. Nefiind de acord cu sentința adoptată de instanța de fond, admiterea cererii de
apel, cu casarea sentinței Judecătoriei Hînceşti (sediul central) nr. 1-198/2020 din 07
octombrie 2020, rejudecarea cauzei cu emiterea unei decizii de achitare în privința
inculpatului ***** pe motiv că în acţiunile acestuia nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii, fapta nu a fost comisă de inculpat şi lipsesc în acțiunile acestuia
elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.
1. În motivarea apelului se invocă faptul că, la adoptarea sentinței de
condamnare, instanţa de judecată contrar prevederilor art. 389 CPP, a adoptat o sentință
de condamnare bazată pe presupuneri, incorect apreciind circumstanțele de fapt şi de
drept a cauzei, dând o apreciere eronată circumstanțelor cauzei. Totodată aceasta nu a
dat o apreciere justă tuturor probelor prin coroborarea acestora, nu a apreciat probele
deplin și sub toate aspectele, fapt ce denotă în mod exclusive o atitudine părtinitoare
față de partea acuzării, fiind puse în poziții inegale partea.
De asemenea, instanţa eronat a calificat acțiunile condamnatului, nefiind elucidat
fiecare semn al componenței de infracțiune pentru care ***** a fost condamnat.
Partea apărării lecturând textul sentinței contestate, în raport cu circumstanțele
faptice stabilite în cauza penală dedusă judecății şi ținând cont de prevederile legale
aplicabile speței, consideră că soluția adoptată de instanţa de fond, este una greşită şi
neîntemeiată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea ce l-a determinat pe
judecător să adopte soluția de condamnare a lui *****.
În acest context, Colegiul urmează să remarce că în hotărârea instanței nu s-a
făcut o analiză multilaterală şi coerentă a tuturor probelor, precum şi nu au fost
administrate probe ce ar confirma pe deplin vinovăția lui *****, or, doar audierea
părții vătămate nu poate servi temei pentru adoptarea unei hotărâri de condamnare în
privința unei persoane învinuite de comiterea unei infracțiuni.
Prin urmare instanţa în mod obiectiv şi călăuzindu-se de lege, până să aprecieze
fiecare probă în parte din punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilității şi
veridicității ei, urmează să respecte principiul contradictorialității în proces şi să
acorde ajutor oricărei părţi la solicitarea acesteia, să prezinte şi să administreze acele
probe pe care le consideră veridice şi întemeiate iar instanţa doar după o cercetare şi
analiză a fiecărei probe administrată ar urma să le dea aprecierea corespunzătoare.
Astfel, apărarea consideră că instanţa a pus la baza hotărârii numai acele probe la
care a făcut referire partea acuzării fără a cerceta şi a oferi posibilitatea părții apărării
să prezinte probele sale încâlcind astfel prevederilor art.101 CPP, care menționează că
„instanţa judecătorească este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe
la a căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură şi să motiveze în
hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Respectiv, consideră că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia, în
măsură determinantă doar pe declarațiile părții vătămate sau pe probele indirecte
obținute doar în defavoarea persoanei învinuite, corespunzător în asemenea
circumstanțe, există mai multe dubii privind vinovăția lui *****, privind infracțiunile
încriminate.
Prin urmare instanţa de judecată nu a ținut cont de faptul că declarațiile părții
vătămate sunt contradictorii şi nu carburează cu probele administrate atât la faza de
urmărire penală cît şi în instanţa de judecată, or ***** a declarat că agresorul era în
stare de ebrietate pe când conform certificatului Drager din data de 17.06.2020, la cet.
***** s-a stabilit o concentrație de alcool în aerul expirat 00.0 mg/1.
In acest sens, Colegiul urmează să constate că chiar dacă instanţa de judecată a
reţinut actul de învinuire în sensul în care a fost formulat, aceasta nu a dat apreciere
fiecărui semn al componenței de infracțiune pentru care ***** a fost condamnat, nu a
examinat fiecare element şi greşit a calificat acțiunile făptuitorului în baza art. 171 CP
or, pentru ca o persoană să fie atrasă la răspundere penală în baza art. 171 alin. (1) CP,
este necesar să fie constatat şi dovedit faptul întreținerii a unui raport sexual fură
consimțământul persoanei.
Colegiul urmează să rețină că în cadrul şedinţei de judecată s-a stabilit că
raportul sexual nu a avut loc, or, partea vătămată în ședința de judecată a menționat
faptul că inculpatul nu a putut să întrețină cu ea un raport sexual, de asemenea şi
instanţa de judecată în sentința de condamnare a menționat faptul că inculpatul şi-ar fi
satisfăcut pofta sexuală atingând membrul său viril de vaginul victimei şi astfel prin
acțiunile sale ar fi comis infracțiunea de viol.
In sensul normei precizate, semnul constitutiv al noțiunii de raport sexual arată
că, raportul sexual este actul sexual care constă în introducerea membrului viril în
vaginul sau vestibulul vaginului, astfel creîndu-se condiții pentru concepere. Cu alte
cuvinte, raportul sexual constă în actul de pătrundere (Introducere) a organului
procreator al bărbatului în organul corespunzător al femeii.
Prin urmare, Colegiul poate să constate că la caz, instanţa de judecată eronat a
apreciat încadrarea juridică a faptelor şi incorect a calificat acțiunile persoanei
învinuite, or, din ipoteza analizată, făptuitorul nu urmează a fi tras la răspundere
penală şi aplicată pedeapsa în baza art.171 alin.(l) CP, corespunzător colegiul urmează
să rețină că legea penală în vigoare nu oferă nici o posibilitate ca raportul sexual să se
realizeze printr-o simplă apropiere sau atingere a organelor genitale, motiv pentru care
apărarea subliniază şi a reiterat şi în cadrul şedinţei de judecată că în privința
inculpatului ***** nu urmează a fi aplicate prevederile art.171 alin.(l) CP.
Colegiul poate să constate că ***** a fost condamnat în baza art. 172 alin. (1) la
3 ani închisoare si în baza art. 172 alin. (1) de asemenea la 3 ani închisoare. Din
această calificare reiese că făptuitorul a fost atras de două ori la răspundere penală
pentru una şi aceiași infracțiune şi anume pentru satisfacerea poftei sexuale în formă
perversă şi asta în condițiile în care însăși instanţa de judecată în sentința de
condamnare face referire la faptul că infracțiunea specificată la art. 172 CP al R.
Moldova este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din momentul
începerii acțiunilor cu caracter sexual. Totodată dacă fapta concretă va fi săvârşită
prin acte succesive de natură diferită (de exemplu o penetrare bucală şi apoi una
anală), momentul consumării va trebui considerat cel al începerii ultimei penetrări.
Nicidecum, în prezența unei intenții unice care stă la baza ambelor penetrări, nu
poate fi acceptată soluția unui concurs de infracțiuni.
Astfel, instanţa de judecată contrar normei legale şi celor menționate în sentința
de condamnare pe de o parte nu acceptă soluția unui concurs de infracțiuni, pe de altă
parte califică faptele inculpatului supraevaluând pericolul social al celor săvârșite,
încâlcind astfel principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleași fapte şi al
condamnă pe inculpat de două ori pentru una şi aceiași infracțiune.
4. Totodată a mai declarat apel și inculpatul ***** prin care solicită admiterea
apelului cu casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat
ultimul.
1. În motivarea apelului inculpatul invocă faptul că, nu au fost audiați toți
martorii și anume, Marciuc Grigorii, Marciuc Mihail, Munteanu Valerii și dorește să-i
fie efectuată expertiza poligraf, deoarece nu este de acord cu cele indicate în
rechizitoriu.
5. În ședința Curții de Apel Chișinău, inculpatul ***** a susținut apelulurile
declarate, solicitând admiterea acestora din motivele expuse.
 Avocatul Anatolie Bunduchi în ședința instanței de apel a solicitat admiterea
apelurilor declarate de el și de inculpat din motivele invocate.
În ședința instanței de apel, acuzatorul de stat Vitalie Călugăreanu a solicitat
respingerea ca fiind nefondate apelurile inculpatului ***** și a avocatului în
interesele inculpatului ca fiind nefondate.
6. Audiind participanții la proces, cercetând probele administrate de instanța de
fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenți, utilității și
veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe în raport cu motivele
apelului declarat, călăuzindu-se de intima convingere, Colegiul Penal al Curții de
Apel Chișinău ajunge la concluzia de a admite din alte motive apelurile inculpatului
***** și a avocatului Anatolie Bunduchi în interesele inculpatului, casează parţial
sentinţa Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 07 octombrie 2020, doar în partea
stabilirii pedepsei şi pronunţă acest sens o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanţă.
În temeiul prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de Procedură Penală, instanța de
apel, judecind apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, şi în
baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel.
Conform prevederilor art. 415 alin.(1) pct.1, lit. c) Cod procedură penală instanţa
de apel, judecând cauza în ordine de apel respinge apelul, menținând hotărârea
atacată, dacă apelul este nefondat.
Potrivit art. 415 alin. (2) Cod de procedură penală, (1) Instanţa de apel, judecând
cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: 1) admite apelul, casând
sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), şi pronunță o
nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanţă.
Potrivit prevederilor art. 409 Cod de procedură penală (1) Instanţa de apel judecă
apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă
declarația de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. (2)
În limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanţa de apel este obligată ca, în afară de
temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt şi
de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.
Potrivit recomandărilor Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din
12 decembrie 2005, cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în
ordine de apel, chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt;
dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea este corect calificată,
dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual
penal, administrativ, ori civil sunt aplicate corect.
Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel. Ne pronunțarea instanței asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu
nerezolvarea fondului cauzei în apel.
 7. La pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de
fapt şi de drept, şi just a concluzionat că inculpatul ***** se face vinovat de comiterea
infracțiunii incriminate or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii vinovăția
ultimului în comiterea faptei penale încriminate, care au fost elucidate şi constatate
din totalitatea de probe acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu
respectarea prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludentei, utilității şi veridicității, iar toate probele în ansamblu - din
punct de vedere al coroborării lor.
Totodată, Colegiul Penal constată că prima instanță nu a comis careva erori de
fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției
inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, or, prima instanță în sentința sa,
corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției
inculpatului ***** în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1), art. 171
alin.(1), art.172 alin (1), art.172 alin.(1) Cod penal, luând în considerație probele
administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de
judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de
procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 din Codul de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și
prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.
Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință referitor la
vinovăția inculpatului în comiterea faptei imputate pentru a evita repetări inutile,
instanța de apel le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,
care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează
că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligația instanței să își motiveze deciziile, acest
fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van
de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă atenției sale.
Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel consideră dovedită cu
certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.
Inculpatul ***** fiind audiat în instanța de apel, a declarat că nu este de acord
cu declarațiile părții vătămate, nu este de acord cu sentința adoptată, învinuirea care i-
a fost adusă este clară, însă nu recunoaște vinovăția. Susține declarațiile din instanța
de fond. Solicită să fie adoptată o sentință de achitare.
În ședința instanței de apel inculpatul ***** vina în săvârșirea infracțiunii
încriminate nu a recunoscut-o.
8. Examinând probatorul administrat, instanța de apel, consideră dovedită în
afara dubiilor rezonabile vina inculpatului ***** pe deplin prin următoarea sistemă de
probe pertinente, concludente, utile şi veridice, care coroborează între ele, cum ar fi:
 -declarațiile inculpatului ***** vina de comiterea infracțiunilor încriminate nu a
recunoscut şi a declarat că ,nu a avut cu partea vătămată nici o relaţie, În seara
respectivă a dormit acasă. El nu a servit nici un fel de alcool în ziua ceia, iar victima
declară că agresorul era în stare de ebrietate. A menționat că nu a fost la doamna
*****. Victima a spus de hainele în care era îmbrăcat agresorul pentru că l-a văzut a
doua zi pe el îmbrăcate în ele. În seara de 16 iunie s-a aflat acasă cu tata, fratele lui
tata şi încă un om. Sora în acea seara a fost acasă şi tot l-a văzut. S-a culcat pe la
22:00-23:00. A dormit cu fratele lui tata şi badea Mişa. În acea zi doar seara a servit o
bere şi un kg jumătate de vin, dar a servit puțin, nu era beat;
- declarațiile parții vătămate ***** a declarat că, locuiește singură în casa sa din
satul Caracui, raionul Hînceşti. Pe data de 17 iunie, seara pe la orele 21:00 a închis
păsările şi s-a culcat. Apoi l-a auzit pe Ion care striga „Nana Manea dă drumul că tata
o bate pe mama”. Când a deschis uşa era *****. L-a întrebat ”ce-i ,Ioane?”. El s-a
năpustit şi a dorit să o urce pe pat, răsucindu-i picioarele. Ea ia reproșat că piciorul e
bolnav însă ***** i-a zis că va trece. A încercat să-i dezbrace chiloții şi, neputând, a
luat cuțitul şi i-a tăiat. L-a rugat pe ***** să-i dea pace. El i-a zis că nu e Ion, că-i de
la Cărpineanca, însă ea l-a recunoscut că este *****, continuând să-l roage să o lase în
pace. Văzând că nu i se primește ***** a întors-o şi a început s-o violeze pe la spate,
deoarece tare o durea fundul, dar nu prea putea, deoarece ea este traumată la picioare,
care nu se dezdoaie. Când ***** pleca, ea a ieșit în urma lui şi a văzut că este ora 2.
L-a strigat pe nume să-i aducă telefonul, deoarece credea că acesta l-a luat cu el ca ea
să nu poată să telefoneze. Despre totul ce s-a întâmplat cu ea ,i-a povestit finei Olga
Gonciar. Ia zis că a încercat, deoarece ***** nu a făcut până la capăt şi î-i era rușine,
fiindcă ea este o bătrână şi era confuză. În casă, când a deschis ușa, a menționat că a
aprins lumina, de aceia l-a şi recunoscut pe *****. El anterior mai venea pe la ea, se
cunoșteau bine. Tot el -*****, a stins lumina. Era îmbrăcat în șorți şi maiou de
culoare cafenie. Când l- au adus reținut ***** tot în acel maiou era. A pus-o jos pe o
parte şi a vrut pe din urmă dar nu putea, s-a atins cu treaba lui, dar nu a făcut nimic că
nu putea, ca ea nu se putea mișca din cauza piciorului. Următoarea dată a simțit şi a
răcnit, deoarece o durea fundul. El spunea că ”unde ești puţulică că nu te găsesc”. El
încerca cu degetele. El nu venea des la ea. Îi este strănepot şi la crescut de mic. Are
copii dar stă singură. Vine o femeie şi o ajută. Este invalid de gradul 2 pe viață.
Solicită ca inculpatul să fie tras la răspundere după lege. A concretizat că, cu degetul a
atins-o, dar nu l-a introdus. La fund a întrat cu organul lui genital. Cuțitul şi telefonul
erau pe pat, dar ea deodată nu le-a văzut şi a crezut că le-a luat *****. A simțit că era
udă pe la picioare când o chinuia *****;
- declarațiile martorului ***** în cadrul şedinţei de judecată a declarat că, îi
cunoaște pe *****, dar şi pe *****. Dimineața, nu ține minte bine data, Luccian
Maria a telefonat-o şi a rugat-o să treacă pe la ea. Când s-a deplasat la ea, ultima i-a
povestit că a fost violată de *****. Despre aceasta a anunțat primarul, care a şi chemat
poliția. A menționat că, Maria Luchian i-a povestit că i-a bătut la ușă ***** şi ea a
văzut că e *****. Acesta a apucat-o de gât şi a lovit-o de pat. La față era vânătă.
Doamna Maria locuiește singură, iar Ion trăiește în capătul grădinii cu tatăl său.
Goncear Andrei este fiul lui Goncear Olga. Doamna Maria l-a cunoscut pe *****
după haine, faţă. Tot ea i-a comunicat că acesta a încercat să o violeze, dar nu a reuşit
deoarece are probleme cu picioarele;
- declarațiile martorului ***** în cadrul şedinţei de judecată a declarat că, pe
***** îl cunoaște - este vecinul surorii sale *****. El mai stătea la sora sa, fiindcă
trăiau greu. Pe data de 17 iunie 2020, pe la orele 01:00 a avut loc cazul. A spus că a
venit ***** şi i-a zis ca să-i dee drumul, că tata o bate pe mama. Sora i-a povestit că a
vrut să-şi bată joc, a luat cuțitul şi a tăiat chiloții, a dezbrăcat-o. Tot sora i-a povestit
că Lucian Maria s-a luptat cu *****. Era vânătă la față. A mai comunicat că ,sora l-a
telefonat ,dar nu cunoaște dacă ea a mai sunat pe cineva.
Vina inculpatului Cantar Ștefan se mai dovedește prin probele materiale anexate
la dosarul penal cum ar fi:
- procesul verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, din 17.06.2020,
depusă de *****, în privinţa lui *****, care a pătruns în locuinţa ei şi a întreţinut
rapoarte sexuale, contrar voinţei ei (f.d.8);
- procesul verbal de cercetare la fata locului a domiciliului Măriei Luchian din
s. Caracui (f.d.9-14);
- raportul de expertiză judiciară nr.202022P0213 din 14.07.2020, conform
căreia la ***** la momentul examinării, s-au depistat: echimoze la obrazul drept cu
trecere la regiunea temporală dreaptă, posterior de glanda mamară stingă, buzele gurii
pe dreapta, regiunea lombară, leziuni ce nu generează dereglări de sănătate mai mult
de 6 zile, şi se califică ca vătămări corporale neînsemnate (f.d.38-40);
- raportul de expertiză judiciară nr.202022P0214 din 14.07.2020, conform
căreia la ***** la momentul examinării, s-au depistat: excoriații pe mâini, partea
dreaptă a cutiei toracice, regiunea omoplaților, cotul mâinii drepte, leziuni ce nu
generează dereglări de sănătate mai mult de 6 zile, şi se califică ca vătămări corporale
neînsemnate ( 880 lei) (f.d.44-45);
- proces verbal de colectare a mostrelor de urme papilare şi degetale de la partea
vătămată ***** şi învinuitul ***** (f.d.48-54).
9. Astfel, Colegiul Penal, audiind participanții la proces, verificând prin prisma
art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală,
cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, constată că
instanţa de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina
inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către ***** a
infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (1) din Codul Penal; ”Pătrunderea sau
rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul
acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei”; art. 171 alin (1) din Codul Penal,
potrivit indicilor calificativi: ” Violul, adică raportul sexual săvârșit prin
constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa ”; art. 172 alin (1) din Codul Penal, potrivit
indicilor calificativi: ”Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin
constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia
de a se apăra sau de a-şi exprima voința ” şi de art. 172 alin (1) din Codul Penal,
potrivit indicilor calificativi: ”Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite
prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voința ”.
Colegiul Penal conchide că, întreaga sistemă de probe examinate mai sus şi
apreciată de către instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 101 CPP al RM,
coroborează între ele şi demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul ***** a
comis faptele prevăzute de art. 179 alin. (1); art.171 alin.(1); art. 172 alin. (1) şi art.
172 alin. (1) din Codul penal.
Cu referire la componența de infracțiune incriminată inculpatului în baza art.179
alin.(1) din Codul penal, Colegiul Penal notează că obiectul juridic special al
infracțiunii de violare de domiciliu îl constituie relațiile sociale referitoare la
inviolabilitatea domiciliului garantată de Constituția RM.
Potrivit alin.(1) art.29 din Constituția Republicii Moldova, domiciliul şi reședința
sânt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reședința unei
persoane fără consimțământul acesteia.
Incriminând violarea de domiciliu, legiuitorul a asigurat, şi pe această cale,
realizarea dreptului persoanei la respect social şi la desfășurarea vieții personale la
proprie dorință, fără amestecul abuziv al reprezentanților organelor de stat sau al altor
persoane. Violarea de domiciliu presupune pătrunderea şi rămânerea ilegală în
domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a
le părăsi, la cererea ei.
Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin două modalități: prin pătrundere
sau prin rămânere ilegală în domiciliul sau în reședința persoanei.
Pătrunderea presupune violarea spațiului locativ, intrarea ilegală a făptuitorului
în domiciliul sau reședința persoanei.
Latura subiectivă a infracțiunii se săvârșește cu vinovăție manifestată prin
intenție directă. Făptuitorul este conștient de caracterul ilegal al pătrunderii sau
rămânerii, fără consimțământul stăpânului, în domiciliul sau reședința acestuia,
încâlcindu-i astfel dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Subiect al infracțiunii este
orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.
Astfel analizând toate circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea, instanţa
ierarhic inferioară just a ajuns la concluzia că, în cazul dat au fost întrunite toate
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, fapt
confirmat de declarațiile părții vătămate ***** în cadrul şedinţei de judecată.
Pe motivele relevate şi analizate, apreciind în ansamblu probatoriul cazului în
conformitate cu propria convingere, ce reiese din cercetarea minuțioasă a tuturor
probelor administrate, cu certitudine s-a constatat ca fiind dovedită vina lui ***** în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) CP.
În ceia ce privește învinuirea adusă lui ***** în baza art. art. 171 alin (1) Cod
Penal al RM, potrivit indicilor calificativi: ” Violul, adică raportul sexual săvârșit prin
constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a
se apăra ori de a-şi exprima voința ”.
Obiectul juridic al infracțiunii de violare un caracter complex şi anume:1)
obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la inviolabilitatea
sexuală şi libertatea sexuală a persoanei, 2) obiectul juridic secundar îl formează
relațiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea sau
viața persoanei.
Obiectul material îl reprezintă corpul persoanei. Victima poate fi nu doar
persoană de sex feminin, dar şi o persoană de sex masculin. Însă este important ca
victima să aibă o altă apartenență sexuală decât autorul acestei infracțiuni.
Latura obiectivă este exprimată prin două tipăuri:1) acțiunea principală: raportul
sexual; 2) acțiunea adiacentă: a) constrângerea fizică, b) constrângerea psihică, c)
profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de ași exprima voința.
Constrângerea fizică se poate concretiza prin:1) vătămare intenționată gravă,
medie sau ușoară a integrității corporale ori a sănătății; 2) violența care nu implică un
prejudiciu cauzat sănătății.
Constrângerea psihică, presupune înfrângerea sau paralizarea rezistenței
victimei, concretizată în amenințarea cu aplicarea imediată a violenței fizice, dacă
victima nu se va conforma cerințelor făptuitorului. Amenințarea se poate exprima
verbal, prin gesturi specifice, prin demonstrarea armelor, a cătușelor, a frânghiei sau a
altor asemenea obiecte.
Privitor la raportul sexual săvârșit profitând de imposibilitatea victimei de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa presupune îndeplinirea a două condiții: 1) victima să
se afle într-o stare de imposibilitate de a se apăra sau de ași exprima voința; 2)
făptuitorul să profite de această stare a victimei pentru a săvârși raportul sexual.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă.
Subiectul este persoana fizică responsabilă, care în momentul comiterii faptei, a
atins vârsta de 14 ani.
Prin urmare Colegiu constată că în acțiunile lui ***** sunt toate elementele
componenței de infracțiune, constatate în ședința de judecată, şi care au fost probate
de partea acuzării potrivit principiului „in dubio pro reo”, ținând cont de caracterul
faptei şi specificul administrării probatoriului pe aceste categorii de infracțiuni.
În acest sens, în calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatului,
sunt declarațiile pârții vătămate care sunt apreciate ca fiind veridice, întrucât au fost
depuse de către aceasta sub jurământ şi susținute pe deplin de către celelalte probe
indirecte, care demonstrează cert că, inculpatul a săvârșit fapta de viol asupra părții
vătămate. La fel declarațiile părții vătămate se confirmă şi prin circumstanțele de fapt
stabilite, din care rezultă, că în situația în care ***** a comis violul faţă de partea
vătămată *****, dânsa deși nu şi-a exprimat acordul de a întreține un raport sexual cu
inculpatul.
Totodată, instanţa de judecată a menționat că declarațiile inculpatului *****,
precum că cu ***** nu a avut relație sexuală şi nici nu a încercat să întreţină careva
raporturi sexuale cu aceasta, el fiind acasă la tatăl său, împreună cu tatăl său, fratele şi
încă un bărbat, corect și întemeiat au fost apreciate critic, deoarece acestea sunt
depuse în vederea evitării de a fi atras la răspundere penală şi nu coroborează cu
probele demonstrate în ședința de judecată.
Or, partea vătămată a depus declarații cu privire la constatarea faptei
prejudiciabile şi identificarea făptuitorului, şi nu au fost stabilite careva împrejurări
pentru a da apreciere critică depozițiilor părții vătămate, martorilor, odată ce nu a fost
dovedită existenta a careva relații ostile între inculpat şi partea vătămată *****.
Aceasta cu precizie la descris, deoarece l-a auzit strigând şi bătând la ușa casei sale.
La recunoscut la lumina, pe care a aprins-o înaintate de a deschide ușa. Cu atât mai
mult, instanţa remarcă faptul că inculpatul ***** este strănepotul părții vătămate
***** şi obișnuia să vină pe la ea
Mai mult, instanţa ierarhic inferioară analizând declarațiile părții vătămate nu a
depistat careva divergențe esențiale între declarațiile părții vătămate ***** şi a
martorilor, ele fiind în concordanță cu circumstanțele de fapt ale cauzei, fiind veridice
şi consecvente pe tot parcursul procesului penal.
Prin urmare, inculpatul ***** nu a prezentat nici o explicație plauzibilă privitor
la circumstanțele săvârșirii faptei. Poziția acestuia s-a limitat la unele declarații de
natură generală, cu tendința de a nega totul şi a evita răspunderea pentru faptele
comise.
Cu referire la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.
(1) Cod penal al RM, instanţa de judecată menționează următoarele:
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 172 CP RM are, de cele
mai dese ori, un caracter complex: 1) relațiile sociale cu priviri la inviolabilitatea
sexuală şi libertatea sexuală a persoanei (obiectul juridic principal); 2) relațiile sociale
cu privire la libertatea psihică, integritate corporală sau sănătatea persoanei (obiectul
juridic secundar).
Obiectul material al acțiunilor violente cu caracter sexual îl constituie corpul
persoanei. Victima în cazul infracțiunii analizate adoptă o postură sau alta, în funcție
de modalitatea sub care apare acțiunea principală din cadrul laturi obiective.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 172 Cod penal al RM, se exprimă
în fapta prejudiciabilă, concretizată în acțiuni de două tipuri: 1 acțiunea principală: a)
homosexualitate; b) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse; 2) acțiunea
adiacentă: a) constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de
imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voința
 Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, reprezentând un act sexual nefiresc
(sub aspect fiziologic) dintre persoane având apartenența sexuală diferită, cu caracter
analo-genital, analo-digital, oralo-genital, oralo-anal, etc.
Infracțiunea specificată la art. 172 Cod penal al RM, este o infracțiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul începerii acțiunilor cu caracter sexual. Dacă
fapta concretă va fi săvârşită prin acte succesive de natură diferită (de exemplu, o
penetrare bucală şi apoi una anală) momentul consumării va trebui considerat cel al
începerii ultimei penetrări. Nicidecum, în prezența unei intenții unice care stă la baza
ambelor penetrări, nu poate fi acceptată soluția unui concurs de infracțiuni.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 172 Cod penal al RM se
caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. Pe lângă
năzuința satisfacerii necesității sexuale, motivele infracțiunii în cauză se pot
concretiza în: năzuința de a înjosi cinstea şi demnitatea victimei; năzuința de a o face
pe victimă șantajabilă; răzbunare; motive huliganice etc.
Subiectul infracțiunii specificate la art. 172 Cod Penal este persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani. Trebuie
de subliniat că subiectul infracțiunii analizate poate avea rolul de partener activ sau de
partener pasiv în cadrul actului sau contactului sexual respectiv. Pentru calificarea
faptei, o astfel de circumstanță este irelevantă.
Astfel că, reiterând aceste circumstanțe relevante elementelor constitutive ale
infracțiunii de satisfacere a poftei sexuale în formă perversă, în urma analizei tuturor
circumstanțelor cauzei s-a stabilit că instanţa de judecată corect a ajuns la concluzia
că, şi la acest capitol, nu s-au identificat careva dubii, or alegațiile apărării în
contextul dat, sunt bazate doar pe unele concluzii care nu şi-au găsit confirmare pe
parcursul cercetării judecătoreşti.
In contextul expus, reieșind din declarațiile părții vătămate *****, se constată
faptul că în timpul acțiunilor inculpatului *****, contrar voinței părții vătămate
*****, prin constrângere fizică şi psihică a întreținut raporturi sexuale în formă
perversă. Chiar din declarațiile părții vătămate ***** depuse în cadrul şedinţei de
judecată şi anume ”punând-o jos pe o parte şi a vrut pe din urmă, dar nu putea, s-a
atins dar nu a făcut nimic că nu putea, ca ea nu se putea mișca din cauza piciorului.
Următoarea dată a simțit şi a răcnit deoarece o durea fundul. El spunea că ”unde ești
puţulică că nu te găsesc”. El încerca cu degetele. La fund a întrat cu organul lui
genital. A simțit că era udă pe la picioare când o chinuia”. Limbajul este caracteristic
unei persoane cu vârsta înaintată, dar denotă acțiunile inculpatului de violare atât a
domiciliului , cît şi de viol a persoanei.
În aceste circumstanțe, se constată că, în faptele inculpatului ***** sunt întrunite
toate elementele şi aspectele infracțiunilor prevăzute de art. 172 alin (1) Cod Penal,
potrivit indicilor calificativi: ”Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite
prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voința ” şi anume ,introducându-şi
degetele mâinii în vaginul victimei imitând în același timp anumite mișcări de
penetrare vaginală şi introducându-şi membrul său viril în orificiul anal al victimei,
imitând în același timp anumite mișcări de penetrare anală.
Prin urmare, Colegiul atestă că declarațiile inculpatului ***** privind
nevinovăția lui în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de
probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și
anume prin declarațiile părții vătămate şi martorilor nominalizați supra și probele
scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și
demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
incriminate.
Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel o apreciază ca o metodă
de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art. 66 CPP al RM și art. 6
CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de
inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face
declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei
penale.
Colegiul penal reține că, instanță de fond justificat și-a întemeiat sentința în baza
declarațiilor părților vătămate: *****, și martorilor ***** și *****.
În susținerea declarațiilor părților vătămate *****, instanța de apel ține cont de
declarațiile martorilor ***** și *****, care la rândul său, în cadrul cercetării
judecătorești a relatat că, pe data de 17 iunie 2020, pe la orele 01:00 a avut loc cazul.
A spus că a venit ***** şi i-a zis ca să-i dea drumul, că tata o bate pe mama. Sora i-a
povestit că a vrut să-şi bată joc, a luat cuțitul şi a tăiat chiloții, a dezbrăcat-o. Tot sora
i-a povestit că Lucian Maria s-a luptat cu *****. Era vânătă la față. A mai comunicat
că sora l-a telefonat, dar nu cunoaște dacă ea a mai sunat pe cineva.
În argumentarea respingerii cerințelor apărării Colegiul penal reține că,
infracțiunea prevăzută art.179 alin.(1) Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin.(2)
CP, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, care prevede pedeapsa de închisoare
de până la 2 ani.
Infracțiunea prevăzută în art.171 alin. (1) Cod penal conform prevederilor art. 16
alin.(3) CP, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care prevede
pedeapsa cu închisoare de la 3 la 5 ani.
Infracțiunea prevăzută de art. 172 alin.(1) CP, conform prevederilor art.16
alin.(3) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care prevede
pedeapsa cu închisoare pe un termen de la 3 la 5 ani.
Faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate,
nu constituie un temei de achitare a ultimului, în situația în care probele administrate
la caz denotă absolut contrariul.
Așa dar, instanța de apel a ajuns la ferma convingere că la capitolul încadrării
juridice a acțiunilor inculpatului, careva încălcări nu au fost identificate, iar în acest
sens instanța de fond corect a apreciat starea de fapt, și just a conchis asupra existenței
în acțiunile lui ***** a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1); art.171
alin.(1); art. 172 alin. (1) şi art. 172 alin. (1) din Codul penal.
Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită
judecății, nu au fost admise careva erori de către instanța de fond la stabilirea pedepsei
pentru fiecare infracțiune în parte, iar alegațiile apelanților sub acest aspect sunt vădit
nefondate, neavând nici un suport probator.
Poziția inculpatului, prin care pledează nevinovat, nu a fost confirmată prin
careva probe, iar nerecunoașterea vinovăției este apreciată ca o metodă de apărare și
un drept al acestuia de a nu se autoîncrimina. Or, în cadrul unui proces penal,
inculpatul nu poate fi urmărit penal pentru depunerea declarațiilor false, decât în
cazurile expres prevăzute de legea procesual penală.
În cadrul ședinței de judecată nu au fost stabilite temeiuri de a considera că
declarațiile martorului menționat sunt neveridice sau poartă un caracter defăimător,
sau de răzbunare în privința inculpatului.
Astfel Colegiu Penal consideră ca pur declarative alegațiile părții apărării privind
faptul că instanța de judecată a emis o sentință neîntemeiată și bazată doar pe
declarațiile părții vătămate, totodată incorect a clasificat acțiunile inculpatului și
neîntemeiat a fost condamnată persoana.
Or, cercetând materialele cauzei penale și sentința contestată, Colegiu Penal
ajunge la concluzia că instanța ierarhic inferioară la examinarea cauzei, a ținut cont de
toate circumstanțele cauzei, de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,
a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea
vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1); art.171
alin.(1); art. 172 alin. (1) şi art. 172 alin. (1) Cod penal, stabilind clar existența
elementelor infracțiunii imputate, iar existența cărora temeiuri pentru achitarea
inculpatului nu au fost stabilite.
Totodată fiind audiați atât partea vătămată cât și martorii, într-un proces public şi
sub jurământ, au fost avertizați conform art.312 Codul penal pentru prezentarea cu
bună știință a declarațiilor mincinoase, fapt ce confirmă pe deplin şi fără ambiguități
vinovăția inculpatului, iar raționamentele aduse în sprijinul acestor afirmații au un
scop de a evita răspunderea.
Totodată se constată că la fel sunt nefondate și alegațiile avocatului privind
incriminarea eronată a infracțiunii prevăzută de prevederilor art. 171 alin. (1) din
Codul penal, or, luând în considerație obiectul material care îl reprezintă corpul
persoanei. Victima poate fi nu doar persoană de sex feminin, dar şi o persoană de sex
masculin. Însă este important ca victima să aibă o altă apartenență sexuală decât
autorul acestei infracțiuni.
Latura obiectivă este exprimată prin două tipuri:1) acțiunea principală: raportul
sexual; 2) acțiunea adiacentă: a) constrângerea fizică, b) constrângerea psihică, c)
profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de ași exprima voința.
Constrângerea fizică se poate concretiza prin:1) vătămare intenționată gravă, medie
sau ușoară a integrității corporale ori a sănătății; 2) violența care nu implică un
prejudiciu cauzat sănătății. Privitor la raportul sexual săvârșit profitând de
imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa presupune
îndeplinirea a două condiții: 1) victima să se afle într-o stare de imposibilitate de a se
apăra sau de ași exprima voința; 2) făptuitorul să profite de această stare a victimei
pentru a săvârși raportul sexual.
Astfel, Colegiu Penal reiterează că potrivit materialelor cauzei penale cu
certitudine s-a constatat faptul că inculpatul după ce a pătruns în domiciliu părții
vătămate a constrîns-o fizic pe cet. Maria Luchian, după care înfrîngîndu-i rezistența
victimei prin doborârea la podea şi aplicarea multiplelor loviturilor peste faţa ei,
imobilizarea brațelor victimei, şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă naturală, atingând
membrul său viril de vaginul victimei.
Prin urmare, raportul sexual s-a consumat, or nepenetrarea organului genital al
victimei (chiar din motivul insuccesului făptuitorului), se consideră ca act sexual
consumat, or începerea realizării actului sexual al făptuitorului cu victima, indiferent
de consecinţe se consider consumare de infracțiune.
Totodată în susținerea celor relatate mai sus sunt și declarațiile părții vătămate
*****, care a relatat că Ion a întins-o jos la podele și a pus-o pe partea stângă, ea
încerca să se elibereze dar el o ținea cu mâinile și fiind așa pe o parte a simțit cum s-a
atins cu organul genital a lui care era tare, de organul ei genital, însă ceva nu a mers,
ea în continuare îl ruga să-i dea pace.
Prin urmare se constată că inculpatul avea intenția directă de a-și satisface
poftele sexuale prin întreținerea unui raport sexual contra voinței părții vătămate.
Odată ce ultimul a imobilizat-o la podea ținând-o cu mâinile și a încercat să introducă
membrul său viril de vaginul părții vătămate.
Cu referire la argumentul invocat de către apărător la faptul că făptuitorul a fost
atras de două ori la răspundere penală pentru una şi aceiași infracțiune prevăzută la
art. 172 alin. (1) din Codul Penal, la fel sunt neîntemeiate și nefondate.
Or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.172 CP RM se exprimă în
fapta prejudiciabilă, concretizată în acțiuni de două tipuri: 1) acțiunea principală: a)
homosexualitate; b) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse; 2) acțiunea
adiacentă: a) constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de
imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voința.
Luând în considerare caracterul alternativ al modalităților sub care se exprimă
acțiunea principală şi acțiunea adiacentă, la calificare va fi suficient a stabili
îmbinarea acțiunii principale în oricare din modalitățile sale cu acțiunea adiacentă în
oricare din modalitățile sale.
Referindu-ne la acțiunea principală, este necesar a menționa că, în general,
aceasta se exprimă într-o acțiune constând în imitarea raportului sexual, fie într-o
altă acțiune care vizează organele genitale ale bărbatului sau ale femeii ori alte părţi
ale corpului. Așadar, o astfel de acțiune nu se rezumă doar la „penetrarea sexuală”,
adică la introducerea membrului viril în cavităţile naturale ale altei persoane, pentru
satisfacerea poftei (necesităţii) sexuale. Se au în vedere şi alte acte sau contacte
sexuale care implică organele genitale sau alte părţi ale corpului.
Cât privește modalitățile concrete sub care se prezintă acțiunea principală,
acestea sunt:
a) homosexualitatea, care reprezintă actul sexual dintre persoane având aceeaşi
apartenenţă sexuală: introducerea membrului viril al unei persoane de sex masculin în
rectul altei persoane de sex masculin; contactul dintre organele genitale a două
persoane de sex feminin; manipulările cu aceste organe cu ajutorul degetelor mâinilor;
alte asemenea acte şi contacte săvârşite cu ajutorul mâinilor şi al altor părţi ale
corpului; actele oralo-genitale între persoane de sex masculin sau între persoane de
sex feminin; introducerea de către o persoană de sex masculin a unui mulaj al
membrului viril sau a unui alt obiect (care nu este folosit într-un scop medical bona
fide) în rectul altei persoane de sex masculin; introducerea de către o persoană de sex
feminin a unui mulaj al membrului viril sau a unui alt obiect (care nu este folosit într-
un scop medical bona fide) în cavitatea vaginală ori în rectul altei persoane de sex
feminin; imitarea „penetrării sexuale” pe calea masturbării unei persoane de sex
masculin de către o altă persoană de sex masculin etc.
b) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, reprezentând un act sexual
nefiresc (sub aspect fiziologic) dintre persoane având apartenenţă sexuală diferită, cu
caracter analo-genital, analo-digital, ralo-genital, oralo-anal, faloimitator etc.;
introducerea membrului viril sau a altor părţi ale corpului persoanei de sex masculin
în rectul unei persoane de sex feminin;
c) actul oralo-genital între o persoană de sex masculin şi o persoană de sex
feminin;
d) imitarea raportului sexual prin săvârșirea unor fricțiuni cu membrul viril în
spațiul dintre mamelele persoanei de sex feminin, coapsele, umărul şi gâtul ei, ori pe
suprafața abdomenului acesteia;
e) introducerea de către o persoană de sex feminin a unui mulaj al membrului
viril, a unui alt obiect (care nu este folosit într-un scop medical bona fide) sau a unei
părţi a corpului său în rectul unei persoane de sex masculin; imitarea „penetrării
sexuale” pe calea masturbării unei persoane de sex masculin de către o persoană de
sex feminin (sau viceversa).
Totodată potrivit materialelor cauzei penale s-a constatat și faptul că inculpatul
***** acționând intenționat în scopul satisfacerii poftei sexuale, manifestând un
comportament violent şi agresiv, a constrâns-o fizic pe cet. Maria Luchian, după care
înfrângându-i rezistența victimei prin doborârea la podea şi aplicarea multiplelor
loviturilor peste fața ei, imobilizarea brațelor victimei, şi-a satisfăcut pofta sexuală în
formă perversă, întroducîndu-şi degetele mâinii în vaginul victimei, imitând în același
timp anumite mișcări de penetrare vaginală.
Tot inculpatul *****, ulterior şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă,
introducându-şi membrul său viril în orificiul anal al victimei, imitând în același timp
anumite mișcări de penetrare anală.
Astfel, infracțiunile prevăzute de art. 172 din Codul penal se consideră
consumată odată cu începerea realizării actului sexual al făptuitorului cu victima,
indiferent de consecinţe, deci Colegiu Penal, ajunge la concluzia că atât organul de
urmărire penală, cât și instanța de judecată just au constatat că inculpatul *****, se
face vinovat de comiterea a două fapte infracționale prevăzute de art. 172 alin. (1) din
Codul Penal.
Colegiul penal consideră că în baza declarațiilor părții vătămate, a martorilor și
probelor scrise cercetate în ședința de judecată, iar prin analiza lor cu certitudine se
dovedește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar acuzațiile
sunt bine justificate standardului de dovadă „în afara dubiilor rezonabile”, la această
concluzia ajunge instanța de apel din analiza probelor pertinente și concludente, utile
administrate în ședința de judecată care nu au fost combătute de către partea apărării,
astfel de dovadă rezultă din existența deducerilor suficient de puternice, clare și
concordante sau a similarelor prezumției de fapt necombătute, care poate fi luat în
considerație de comportamentul părților când sunt obținute dovezile respective.
La fel, dacă intenţia făptuitorului cuprinde săvîrşirea de către el (în orice
consecutivitate) a violului şi a acţiunilor violente cu caracter sexual asupra uneia şi
aceleiaşi victime, faptele săvîrşite urmează a fi calificate prin concurs în baza art.171
şi 172 CP. La calificare nu importă dacă a existat întrerupere în timpul săvîrşirii
asupra victimei a violului şi a acţiunilor violente cu caracter sexual.
Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal conchide că instanța
de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei pentru fiecare infracțiune
comisă în parte, corect a aplicat prevederile legale și, în conformitate cu prevederile
art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului.
Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei, Colegiul penal reține că în
baza art. 61 Codului penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală
și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de
judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite
lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității
sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea
persoanei condamnate
 Conform art. 75 Codului penal, (1) Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea
unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a
prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului
cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și
obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv
persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și
mărimii pedepsei.
Colegiul penal reține că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil
în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzații
în materie penală îndreptate împotriva sa.
Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă și atunci când este
capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către
condamnat, precum, și de alte persoane. Ori, practica judiciară demonstrează că o
pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire
și de neîncredere in lege, fapt ce poate duce la consecințe contrara scopului urmărit.
De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este
suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
Astfel, instanța de apel respinge ca nefondate criticile invocate de către inculpat
și avocat și consideră că corectarea şi reeducarea ultimului este posibilă prin aplicarea
pedepsei sub formă de închisoare prevăzută la art. 179 alin. (1), art. 171 alin. (1), art.
179 alin. (1), art. 172 alin. (1) din Codul penal.
Totodată, instanța de apel reiterează, că s-a luat în considerare caracterul și
gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele
agravante și cele atenuante răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, concluzionând
întemeiat asupra faptului, că sentința de condamnare, în prezenta cauză penală, va
avea un efect preventiv serios atât pentru inculpați, cât şi pentru alte persoane
predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni şi va constitui o garanție şi o
asigurare că drepturile şi libertățile consfințite în Constituția RM şi alte legi ale RM
sunt apărate, iar violarea lor este contracarată şi pedepsită.
 10. Totodată, reieșind din cele elucidate Colegiul penal atenționează asupra
faptului ca cererile de apel urmează a fi admise din alte motive, cu pronunțarea o unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță.
Cu referire la pedeapsă, instanța de apel atestă că, pedeapsa aplicată are drept
scop de a influența inculpatul de a-și revizui atitudinea față de valorile sociale și
comportamentul față de membrii societății, or, pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă
penală nu trebuie să fie retribuită, intimidatoare sau vindicativă, în sens că aceasta nu
trebuie privită ca prețul pe care trebuie să-1 plătească persoana pentru fapta
prejudiciabilă și excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, ci realizarea dreptății.
Analizând circumstanțele cauzei, Colegiul penal reține că, potrivit dispozitivului
sentinței Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 07 octombrie 2020, prima instanță
a aplicat eronat prevederile 84 alin.(1) Cod penal.
Or, potrivit sentinței s-a constatat că inculpatului ***** i-a fost aplicată
pedeapsa: în baza art. 179 alin. (1) - 1 (unu) an, în baza art. 171 alin. (1) - 3 (trei) ani,
în baza art. 172 alin. (1) - 3 (trei) ani, în baza art. 172 alin. (1) - 3 (trei) ani, prin
urmare în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, a fost stabilită lui ***** pentru concurs
de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă cu
închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Astfel, conform prevederilor art.84 alin.(1) din Codul penal: „dacă o persoană
este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost
condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunțând pedeapsa pentru
fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni
prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de
25 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani
şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani,
care nu au mai fost condamnate – pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În
cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor
infracțiuni ușoare şi/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin
absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră ”
Prin urmare Colegiu Penal constată că instanța de fond la stabilirea pedepsei
definitive în privința lui *****, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din
Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,
pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, fapt ce nu corespunde cu prevederile art. 84 alin. (1) în
data ce cuantumul pedepselor au fost cumulate parțial, or, instanţa de judecată a
efectuat cumulul total al pedepselor stabilite.
Astfel Colegiu Penal ajunge la concluzia de a casa sentința Judecătoriei Hîncești
(sediul Central) din 07 octombrie 2020 în partea stabilirii pedepsei definitive pentru
concurs de infracțiuni, pin cumulul parțial și în conformitate cu prevederile art. 84
alin. (1) din Codul penal, consideră oportun de a-i stabili definitiv lui ***** o
pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip
semiînchis.
Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul Penal în conformitate cu art.415
alin. (1) pct.2); 417 - 419 Cod de Procedură Penală consideră necesar a admite din alte
motive apelurile inculpatului ***** și a avocatului Anatolie Bunduchi în interesele
inculpatului, casând parțial Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 07 octombrie
2020, doar în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea acest sens o unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță.
11. În conformitate cu art.415, alin.(1), pct.1, lit. c), pct.2; 417-419 Cod
procedură penală, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău,-

D E C I D E:

Admite din alte motive apelurile inculpatului ***** și a avocatului în numele

acestuia, casează parțial sentința Judecătoriei Hâncești (sediul Central) din
07.10.2020, privindu-l pe *****, doar în partea stabilirii pedepsei și pronunță o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.
*****, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art.179
alin.(1); art.171 alin.(1); art.172 alin.(1) și art.172 alin.(1) Cod penal al RM și
condamnat - în baza art. 179 alin. (1) Cod penal al RM - la 1 (unu) an închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis; în baza art. 171 alin. (1) Cod penal al RM
- la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; în baza art.
172 alin. (1) Cod penal al RM - la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea în penitenciar
de tip semiînchis; și în baza art. 172 alin. (1) Cod penal al RM - la 3 (trei) ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal al RM, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv lui *****
pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
În termenul executării pedepsei cu închisoare de către ***** a include durata
aflării lui în stare de arest preventiv 17.06.2020 și până în momentul pronunțării
prezentei decizii.
Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este executorie din momentul pronunțării, însă poate fi atacată cu recurs
în Curtea Supremă de Justiţie a RM in termen de 30 zile.
Pronunțarea publică a hotărârii motivate la data de 18.05.2021, ora 14.00.

Preşedintele şedinţei: Iurie Iordan

Judecători: Elena Cojocari

Alexandru Gafton