INTERVIUL

Interviul reprezintă, ca şi ancheta, o metodă de cercetare interactivă, care

presupune construirea unei situaţii de interacţiune între cercetător (care este
intervievator) şi subiectul/ subiecţii investigat/ investigaţi (intervievaţi). Este o
metodă prin care cercetătorul obţine informaţii direct de la subiecţii investigaţi,
prin adresare de întrebări şi primire de răspunsuri, în cadrul unei convorbiri.
Aceasta vizează dezvăluirea lumii interioare a subiectului intervievat şi
confruntarea datelor de care dispune intervievatorul cu relatările şi declaraţiile
personale ale intervievatului.
Există diferite tipuri de informaţii care se pot obţine de la intervievaţi: fapte,
comportamente, opinii (acestea sunt expresia unor preferinţe, sentimente sau
intenţii comportamentale) etc. Eficienţa aplicării metodei este condiţionată de
gradul de sinceritate al declaraţiilor, dar şi de naturaleţea, flexibilitatea,
elasticitatea convorbirii, de "transparenţa" situaţiei, de măsura în care ea îi induce
intervievatului sentimente de încredere deplină, îl stimulează să se angajeze în
dialog etc. Reacţiile psihice ale intervievatului depind de gradul său de informare şi
de pregătire, de influenţa exercitată de intervievator, de arta de intervievare, de
regulile şi tehnicile de aplicare a interviului, de condiţiile şi cadrul în care are loc
interviul ş.a.m.d.
Taxonomia interviurilor
1) După genul convorbirii, interviurile pot fi realizate:
- interviuri faţă în faţă
- interviuri prin telefon.
2) După numărul de subiecţi intervievaţi:
- individuale (mijlocesc discuţii individuale)
- de grup (mijlocesc discuţii colective).

3) După gradul de libertate în formularea întrebărilor de către cercetător

(respectiv după stabilirea cu exactitate sau orientativă a cadrelor discuţiei),
interviurile individuale şi de grup pot fi:
- structurate
- semistructurate/ ghidate
- nestructurate/ informale / nondirective/ de profunzime.
 Interviul structurat se suprapune peste aplicarea unui chestionar standardizat
în cadrul unei anchete directe.
Interviul semistructurat se realizează prin intermediul unui instrument
specific- ghidul de interviu, care, aşa cum indică denumirea sa, nu este standardizat
şi nici foarte detaliat, ci reprezintă un plan orientativ, ce conţine doar anumite
jaloane/ ghidaje orientative pentru cel care conduce convorbirea, utile în
focalizarea întrebărilor pe o anumită problemă, în construirea relaţiei de
intervievare, în menţinerea discuţiei în cadrele dorite. Ghidul de interviu poate
cuprinde teme generale sau explicitate până la alcătuirea unei liste de subiecte de
discuţie şi întrebări punctuale.
Interviul nestructurat/ informal/ nondirectiv/ de profunzime este mult mai
flexibil şi presupune desfăşurarea de discuţii total libere, spontane, cu subiecţii
intervievaţi (se precizează problema care va fi discutată şi, eventual, se dau unele
indicaţii generale de dirijare a discuţiei).
4) După modul de alcătuire, interviurile pot fi:
- special organizate de cercetător
- cu grupuri spontane şi informale.
Interviul de grup completează şi, concomitent, articulează datele şi
informaţiile referitoare la subiecţii investigaţi, obţinute prin diferite modalităţi.
Cerinţe în realizarea unui interviu de grup de calitate interviurile de grup se pot
organiza având în calitate de intervievaţi copii, părinţi, cadre didactice, manageri
din sistemul educaţional etc., manifestând atenţie la aspecte cum ar fi:
- grupul să nu fie prea numeros
- este de preferat ca el să cuprindă 5-12 persoane
- durata interviului să fie cuprinsă între 1 şi 2 ore
- intervievatorul să cunoască bine profilul grupului, natura relaţiilor
interpersonale, particularităţile individuale ale membrilor, aspecte legate de viaţa
grupului etc. şi, astfel, să reuşească să stăpânească grupul, să depăşească cât mai
uşor momentele dificile, să aplaneze tensiunile şi conflictele şi, dacă este posibil,
chiar să le evite, să îi încurajeze să realizeze o comunicare autentică făcând reală
oportunitatea de ascultare, colaborare, cooperare şi răspuns, să echilibreze
discuţiile etc.
- să se desfăşoare într-un climat favorizant pentru dialog, să se promoveze
relaţii de încredere şi respect reciproc şi toleranţă între intervievator şi intervievaţi
50
 - intervenţiile verbale ale intervievatorului să fie reduse la minimum,
respectiv să reprezinte mai puţin de 20 % din totalul schimburilor verbale ce
corespund interviului
- se pot organiza "conversaţii preparatorii" între intervievator şi intervievaţi
pentru a le comunica acestora tema interviului, data şi ora la care se va desfăşura,
precum şi durata lui.
O menţiune specială se cuvine să acordăm unei variante a interviului de
grup, cunoscută sub denumirea de focus-group, care reprezintă un interviu de grup
focalizat şi structurat, în cadrul căruia, participanţii pot participa la discuţie astfel
(A. Băban, 2002):
- răspunzând, pe rând, la o anumită întrebare comună (tehnica cercului)
- angajându-se în discuţia generată prin lansarea unei idei controversate
- construirea de răspunsuri având ca bază prezentarea unui scenariu de idei
- participarea la brainstorming (care pot fi considerate interviuri total
nestructurate).
Se recomandă ca numărul întrebărilor la care se solicită răspunsuri într-un
focus-group să nu fie prea mare - optim 7-10 întrebări, care să fie bine alese şi
formulate cu claritate, în prealabil. În acest fel, durata interviului se va înscrie în
intervalul optim de 1,5-2 ore, iar la sfârşitul interviului se vor rezerva 10-15 minute
pentru întrebări neprevăzute. Amintim, de asemenea, faptul că graţie interviurilor
de grup structurate cu experţi, se poate aplica metoda Delphi - metodă de prognoză
de genul anchetei, care le solicită experţilor intervievaţi aprecieri intuitive
referitoare la anumite evenimente, la evoluţia anumitor procese, predicţii etc.
(Exemplu: În domeniul educaţiei, metoda Delphi a fost aplicată pentru a studia
anticipat posibile inovaţii din educaţie şi învăţământ).

Rus Georgiana Viorela

Master – Performanta in sport
Anul II