Fiziologia contractiei musculare

Contractia musculara este modalitatea de exprimare a fortei musculare

si este singurul mijloc prin care acesta se mentine sau poate creste, orice
contractie inseamna tensiune musculara. In timpul contractiei musculare, in
fibrele musculare au loc procese chimice in urma carora se elibereaza energie.
Dupa variatia lungimii muschiului si a tensiunii musculare, contractile
pot fi: contractii izotonice, contractii izometrice, contractii auxotonice.
Contractia izometrica este contractia in care lungimea muschiului
ramane constanta, dar se modifica tensiunea acestuia. Este caracteristica
musculaturii posturale. Nu produce lucru mecanic, ci produce caldura.
Contractia izotonica este acea contractie in care tensiunea muschiului
ramane constanta, dar se modifica lungimea. Este caracteristica majoritatii
muschilor scheletici. Realizeaza lucru mecanic si produce miscare.
Contractia auxotonica este caracterizata prin modificarea lungimii
muschiului, dar si a tensiunii acestuia.
In activitatea obisnuita, muschiul trece prin faze de contractie
izometrica, izotonica, auxotonica, initierea oricarei contractii fiind de obicei
izometrica.
Contractia musculara implica actina si miozina intr-o serie mecanica de
evenimente denumite “teoria alunecarii filamentului” in timpul contractiei. Sase
filamente de actina inconjoara fiecare filament de miozina. Filamentele de miozina
contin punti de trecere , extensii minuscule care se intind spre filamentele de
actina. Impulsurile de la nervul motor stimuleaza fibra in intregime si determina
schimbari chimice care permit filamentelor de actina sa se alature puntilor de
miozina. Unirea miozinei cu actina prin intermediul puntilor de trecere duce la
eliberarea de energie, iar puntile pivoteaza, tragand filamentul de miozina sau
facandu-l sa alunece peste filamentul de actina. Actiunea de alunecare determina
contractia muschiului producand forta. Cand stimularea ia sfarsit, filamentele de
actina si miozina se separa, iar contractia inceteaza.
Activitatea puntilor de trecere explica de ce forta musculara generata
depinde de lungimea initiala a muschiului, anterioara contractiei. Lungimea optima
pentru contractia musculara este lungimea muschiului din repaus (sau putin mai
mare), pentru ca toate puntile de trecere se pot conecta cu filamentele de actina,
permitand tensiunea maxima.
Energia chimica eliberata in timpul contractiei este convertita circa
30% in lucru mecanic si circa 70% in energie calorica. Muschii sunt
principalii generatori de caldura, atat prin tonus muscular, cat si prin
contractii mici si frecvente numite frisoane, declansate in mod reflex la
expunerea la frig.
Tonusul muscular este starea de contractie permanenta, dar partial a
musculaturii. In fiecare moment, un mic numar de fibre musculare din totalul
fibrelor unui muschi se afla in contractie si determina o stare de usoara
tensiune a musculaturii, caracteristica pentru starea de veghe. Prin contractia
succesiva a unor grupe de fibre se asigura permanenta tonusului muscular, cu rol
essential in mentinerea posturii normale, in mimica, in termoreglare.
Tonusul muscular, fenomen de natura reflexa, este mentinut de impulsuri
provenite de la sistemul nervos central prin nervii motori, pe baza informatiilor
primate de la proprioceptori.
Asigurarea pozitiei normale a corpului se realizeaza prin contractii tonice
posturale. Tonusul postural este un proces reflex complex, controlat de sistemul
nervos central si realizat prin actiunea unor grupe musculare tensoare si
extensoare, agoniste si antagoniste, cu participarea unor parghii osteoarticulare.

Bibliografie:
1.Manual biologie pentru clasa a XI-a; Ionel Rosu, Calin Istrate, Aurel
Ardelean; Editura Corint Educational, 2014