CONTRAC ȚIA

MUSCULARĂ
STUDENT: ARDELEANU ROBERT
 Contrac ț ia musculară este mijlocul
prin care organismele superioare din
regnul animal (incluzând omul)
realizează diferite ac ț iuni motorii ca
mers, vorbire, deplasare prin
CE ESTE ac ț ionarea unor vehicule propulsate
muscular etc. Este modalitatea de
CONTRAC Ț IA generare a for ț ei necesare diferitelor

MUSCULARĂ? activită ț i ș i e rezultatul impulsurilor

nervoase care ac ț ionează
asupra mu ș chilor. Necesită pentru
realizare energie chimică stocată
în adenozintrifosfat. Senza ț ia de
contrac ț ie musculară permite
identifi carea calitativă a for ț ei.
 Tipuri de contrac ț ie

• izotonică

• izometrică

• auxotonică
 Contrac ț ia izotonică

Este efectuata de catre muschiul de care atarna o

greutate. In cursul contractiei, lungimea sa se reduce,
tensiunea ramanand nemodifi cata. Contractiile izotonice
sunt caracteristice deplasarii membrelor in procesul de
mers, ridicarilor de greutati de valoare constanta
 Contrac ț ia izometrică

Se produce cand muschiul care se contracta este fi xat la ambele

extremitati. Astfel lungimea fi brelor nu se modifi ca in timpul
contractiei; se produce insa cresterea tensiunii musculare.
Muschii antigravitationali, care intretin postura, muschii
masticatori in procesul de zdrobire a alimentelor, efectueaza
contractii izometrice.
 Contrac ț ia auxotonică

Este o manifestare functionala intermediara. In

timpul contractiei muschiului se scurteaza limitat
insa cu cresterea in mod progresiv a tensiunii.
Contractiile auxotonice se efectueaza combinat cu
cele precedente in procesul de munca, atunci cand
forta musculara superioara invinge o forta externa
in crestere.
 Mecanismul molecular al contractiei
musculare

Procesele biologiei moleculare care dupa modelul fizicii contemporane urmareste intelegerea
mecanismelor fundamentale ale vietii in raport de organizare si interactiunile macromoleculelor proteice
permit azi explicarea la nivel molecular al mecanismului contractiei musculare. Prima incercare in aceasta
directie se datoreaza lui Astbury. Utilizand cunostiintele acelei epoci (1947) privitor la structura
functionala a proteinelor bazat cu deosebire pe studiile de difractie cu raze X a formulat
teoria filamentului unic . Contractia este explicata prin proprietatea tuturor filamentelor constitutive ale
miofibrilei la trecerea proteinei in forma β, supracontractata. Conceptia actuala admisa de cei mai multi
specialisti a fost formulata in 1957 de Huxley cunoscuta sub numele de teoria filamentelor duble sau
teoria interdigitatiei. In principiu, mecanismul contractiei este explicat nu prin scurtarea miofilamentelor,
ci prin lunecarea unora asupra altora, cu scurtarea consecutiva a miomerului.