Caracterul sacru al istorie noastre

Lynn, Massachusetts
4 decembrie 1890
(părți din această scrisoare au fost publicate în Minte caracter și personalitate vol.2, Manuscript
Releases vol.5, Manuscript Releases vol.9)

Dragi frați și surori din...

Dacă nu urmărim să atingem un standard mai înalt vom cădea cu mult mai jos față de poziția
în care ne aflăm în prezent, nu vom reuși să facem față încercărilor din zilele din urmă care vor veni
cu siguranță asupra noastră, și aceasta foarte curând. Trebuie să aibă loc o golire de sine înainte ca
inima să fie umplută cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

De la sosirea primei și a celei de-a doua solii îngerești, am fost implicată în mod activ în
această lucrare, iar dovada, așa cum se poate vedea acum, nu poate fi combătută din Cuvântul lui
Dumnezeu. Nu avem nici o umbră de îndoială cu privire la faptul că ordinea și caracterul soliei
îngerului al treilea și a celor două solii precedente au fost corect înțelese. Acum trăim în timpul
proclamării soliei celui de-al treilea înger. Se vor face multe încercări, așa cum s-au mai făcut și în
trecut, pentru a amesteca în această lucrare teorii omenești. Se vor face studii atente pentru a
concepe ceva original; dar trebuie să zicem, asemenea apostolului Pavel „Căci nimeni nu poate
pune o altă temelie, decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos.”

Domnul a condus bărbați aleși pentru a proclama prima, a doua și a treia solie îngerească.
Știm că Domnul a fost cu cei care au purtat st idardul Său cu credincioșie. Mulți dintre ei au ținut cu
tărie la credința lor până în ultima clipă a vieții lor. Eu am lucrat alături de lucrători, purtând povara
în căldura zilei. Lucrarea noastră a fost o parte din marea rețea a planurilor lui Dumnezeu și nimic
nu poate fi mai ofensator înaintea lui Dumnezeu decât a-i discredita pe cei care au luptat lupta cea
bună, pe cei care și-au sfârșit alergarea, care și-au păstrat credința până la sfârșit. El zice: „ Scrie:
Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” pentru că, „ei se vor odihni de ostenelile lor,
căci faptele lor îi urmează!” Ei deși sunt morți totuși vorbesc. Cuvintele lor, influența lor, exemplul
lor, au rămas în viață chiar și după moartea lor.

Fie ca cei care au fost puși în poziții de răspundere să nu creadă că Dumnezeu le-a dat
lumină pentru a schimba lucrarea celor credincioși care au murit în credință. Dumnezeu a lucrat prin
acești bătrâni pionieri ai cauzei și nici o voce, nici o peniță nu ar trebui să fie folosite pentru a
discredita lucrarea lor care a fost plină de renunțare la sine și sacrificiu de sine. Lucrările lor au fost
făcute în Dumnezeu. Domnul vrea să-i asigure pe cei mai tineri care vin acum pe scena de ac țiune
de faptul că nici o mână lipsită de reverență nu ar trebui să se atingă de unșii Domnului sau să facă
vreun rău profeților Săi. Și nu doar cei care dorm acum în mormintele lor ar trebui să fie respectați,
ci și cei care se află încă în viață. Acești bărbați pot greși, deoarece nu sunt infailibili; însă dacă ei
își mărturisesc greșelile, Domnul le va ierta păca tele și le va șterge fărădelegile. În timp ce nu pot să
zică: „Noi nu am păcătui niciodată”, totuși dacă au umilința și blândețea lui Hristos, Domnul îi va
ține cu mai multă tărie decât tăria cu care ar putea ei să se țină de El. Nici unul nu ar trebui să se
fălească sau să aibă o atitudine batjocoritoare față de lucruri sacre (sfinte). Unii ar putea să se creadă
înțelepți și în îngâmfarea lor să caute să-i înjosească (să minimalizeze) pe aceia pe care Dumnezeul
cerului îi iubește, dar prin aceasta ei dau dovadă că nu învață în școala lui Hristos să fie blânzi și
umili cu inima.

În puterea, în tăria și în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, stau înaintea voastră și
afirm: știu în cine am crezut. Știu că noi avem adevărul în ce privește cele trei solii îngerești. Mă
ascund pe mine însumi în Isus. Sunt un împreună-lucrător cu Dumnezeu, pentru a da solia de
avertizare, de mustrare și de încurajare, ținând sus stindardul care este inscripționat cu solia noastră:

1
„Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Bisericii din … i-aș spune: „Singura voastră
siguranță se găsește în umblarea umilă alături de Dumnezeu.” Fie ca toți să aibă în minte faptul că
fiecare este un fir în marea țesătură a umanității pentru a- și juca rolul alături de fra ții și surorile sale
în lucrarea bisericii.

Orice întrebare pe care Satana o poate ridica în minte pentru a crea îndoieli cu privire la
marea istorie a mișcărilor (călătoriilor) trecute ale poporului lui Dumnezeu, va fi pe placul maiestă ți
sale satanice și este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Vestirea apropiatei veniri a Domnului în
lumea noastră cu putere și cu mare slavă este adevărată și din 1840 până la trecerea timpului în
1844, multe voci au fost ridicate în această proclamare. Toți cei care nu au trecut prin acea
experiență, care nu au avut o experiență personală atunci când necesitatea cunoașterii adevărului pe
măsură ce acesta se desfășura înaintea lor era una vitală, în loc să dărâme în bucăți clădirea care a
fost zidită pe interpretarea profețiilor, fie ca ei cu toată smerenia să se alinieze și să lucreze în
armonie cu aceia a căror voci sunt acum reduse la tăcere de moarte, și cu lucrătorii care se află încă
în viață. Treceți în line. Dați ascultare ordinelor Comandantului mântuirii voastre și duce ți mai
departe mărturia luminii pe care Domnul a revărsat-o asupra lumii în soliile pentru aceste zile din
urmă. Țineți pasul cu Comandantul vostru.

Felul în care a procedat Dumnezeu cu poporul Său ar trebui repetat adesea. El a lucrat
asemenea unui Dumnezeu făcător de minuni. El i-a botezat cu Duhul Sfânt pe solii Săi ale și.
Este necesar ca istoria trecută a cauzei lui Dumnezeu să fie adusă adesea înaintea poporului,
tineri și bătrâni, astfel ca ei să se familiarizeze cu ea. Cât de des a așezat Domnul semne de
aducere aminte despre felul în care a lucrat El cu Israelul antic, ca nu cumva aceștia să uite istoria
trecutului lor. Hristos, conducătorul lor vizibil, i-a poruncit lui Moise să facă cântece din istoria
acestor evenimente pentru ca cei din poporul Israel să poată să-i învețe pe copiii lor aceste cântece.

Este amăgirea lui Satana aceea de a abate mintea de la aceste lucruri și a o ține
angajată în conversații nefolositoare, pentru ca adevărul Domnului și puterea manifestată de
El în procedeele Sale cu poporul Său să fie privite ca ni ște lucruri care apar țin de trecut și să
fie alungate din memoria lor. Dar suntem sfătuiți să ne amintim zilele de la început „ după care ați
fost luminaţi, și aţi dus o mare luptă de suferinţe”. Căile lui Dumnezeu și planurile Lui au fost
făcute cunoscute poporului Său din vechime. Ei trebuiau să adune semne de aducere aminte
(obiecte memoriale) și să le așeze acolo unde să le fie la vedere. Erau depuse eforturi speciale
pentru a le păstra, astfel ca atunci când copiilor urmau să-i întrebe pe părinții lor ce însemnau acele
lucruri, aceștia să le poată repeta întreaga istorie. Astfel, procedeele providențiale, bunătatea și mila
imensă a lui Dumnezeu în grija Sa și în eliberarea poporului Său, urmau să fie păstrate ca un subiect
viu.

Dacă aceste lucruri ar constitui subiectul de conversație pentru credincio șii de azi
aceasta le-ar întări mult credința și ar adăuga la creșterea lor spirituală printr-o cunoa ștere a
lui Dumnezeu și a căilor Sale. Satana este bucuros să facă ca mintea să fie preocupată de
lucruri neînsemnate și conversațiile să fie asupra unor lucruri lipsite de importan ță, în timp ce
aceste minunate semne de aducere aminte (memoriale) ale lui Dumnezeu, manifestări ale
puterii Sale, sunt pierdute din vedere. Acesta este motivul pentru care atât de mulți și-au
pierdut dragostea dintâi.

Frații mei din …, sper că veți lucra după cu totul alte modalități față de felul în care ați
lucrat în trecut. Sunt unele minți care se ocupă acum cu lucruri de mică însemnătate. Aceasta separă
de Dumnezeu sufletele pentru care Isus s-a rugat ca ei să fie una așa cum El și Tatăl sunt una. Îi ve ți
permite lui Satan să așeze umbra lui diabolică între voi și Dumnezeul vostru și între voi și frații
voștri? Veți permite ca lucruri mărunte să creeze dușmănie și neliniști? Isus s-a rugat ca to ți cei care
cred în numele Său să poată fi una așa cum El este una cu Tatăl. Ve ți căuta voi să răspunde ți la
această rugăciune a Lui? În timp ce brațele dragostei Sale sunt întinse pentru a vă primi pe to ți, nu
veți fi voi cu toții adunați laolaltă de brațele dragostei Sale infinite? Satana este cel care plănuie ște

2
să construiască mici probleme și să vă facă să ridicați bariere între voi și frații voștri care au aceiași
credință prețioasă. Voi faceți criminal un bărbat sau o femeie pe baza unui cuvânt. O, cât de mult îi
rușinați pe îngerii lui Dumnezeu atunci când manifestați o astfel de slăbiciune.

În timp ce gândiți și vă vorbiți de rău unul pe altul cu atâta ușurin ță, în timp ce permite ți ca
rădăcinile amărăciunii să încolțească și să fie prețuite, influența voastră îndepărtează de Hristos și
împietrește inimile în împotrivire față de spiritul blând al unită ții și păcii. Da ți toate acestea la o
parte fără nici o întârziere. „Iubiți-vă unul pe altul” a zis Hristos „așa cum Eu v-am iubit”. Dacă Îl
iubiți pe Isus, vă veți iubi și unul pe altul. Nu lăsați ca Satan să vă facă să fi ți slabi prin aceea că îl
lăsați să câștige vreun avantaj asupra voastră. Nu-l lăsați să vă conducă să vă înrola ți în serviciul
Lui pentru a deveni răutăcioși și a nu vă suferi unul pe altul. „Iubiți ca frați, fiți miloși și smeriți”.

Există și un alt pericol. Vă avertizez să nu priviți spre nici un om ca fiind lumina

voastră, tăria voastră. Nu vă puneți încrederea în om. Toată dragostea voastră, toată lauda și
mărirea trebuie să fie față El, Cel care v-a iubit și S-a dat pe sine pentru voi. Face ți a șa cum v -a zis
Isus să faceți. Luptați pentru unitate, pentru a fi una așa cum El este una cu Tatăl, dar în nici o
situație să nu înălțați omul – nici măcar pe cel mai bun vorbitor care a trăit vreodată. Înălțați-L pe
Isus. Vorbiți despre El, înălțați numele Lui și făcând aceste lucruri propriile voastre inimi vor
fi încălzite, încurajate și întărite.

Există unii care se găsesc în îndoială și incertitudine. Ei își doresc mult o viață spirituală. Ei
au nevoie de balsamul harului lui Hristos în inimile lor. Ei au nevoie de iluminare divină.
Făgăduința este că dacă Îl veți căuta cu toată inima, se va lăsa găsit de voi. Dacă nu admite ți faptul
că aveți lumină de la Soarele neprihăniri, nu puteți avea viață și întregul apetit moral va fi în
pericolul de a fi pervertit. Hristos s-a rugat „sfințește-i prin adevărul tău: Cuvântul Tău este
adevărul”. Pe măsură ce credinciosul studiază Cuvântul și privește la Hristos, el va deveni tot mai
asemănător ci Hristos. Prin cercetarea scripturilor, El îl va cunoaște pe Hristos, a cărui cunoa ștere
corectă înseamnă viață veșnică. Lumina și viața nu se pot separa. Dacă ești lipsit de una din ele, nu
o poți avea pe cealaltă.

Nici un om nu trebuie să ia locul lui Hristos, nici un om nu trebuie să- și asume putere sau
autoritate. Nu trebuie să ia asupra lui nici cel mai mic titlu pentru a se glorifica pe sine. Hristos
a zis: „despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. Atunci cui se datorează toate cuvintele voastre de
laudă? Nu omului. Deși acesta poate avea talente și abilități, acestea do ar îi sunt împrumutate de
Dumnezeu. Omul nu trebuie să ia locul marii puteri a lui Dumnezeu sau să-și asume vreo laudă.
Totul trebui să se întoarcă la Dătător. Omul în cel mai bun caz este doar unealta lui Dumnezeu,
Dumnezeu își face lucrarea prin El. Ioan a zis „ Nu sunt eu Lumina aceea”. El a venit să
mărturisească despre Lumină, el arăta mereu spre Cel care este Calea, Adevărul și Viața. El a fost
un martor pentru slava lui Hristos. Vocea sa a proclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică
păcatul lumii”. Așa că datoria lucrătorului trimis de Dumnezeu nu este aceea de a atrage oamenii la
sine, de a atrage simpatiile și laudele spre omul muritor.

„El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Acest lucru este
adevărat în dreptul multor pretinși creștini. O, spre ce adâncimi ale degradări au alunecat sufletele
atunci când nu L-au cunoscut pe Dumnezeu și pe Isus Hristos pe care L-a trimis El. „A venit la ai
Săi, dar ai Săi nu L-au primit”. Fie ca lucrătorul pentru Hristos să alunge fiecare cuvânt de
laudă care vine la adresa sa. Eul trebuie pierdut din vedere și nu considera ți niciodată că
munca voastră este bine făcută până când ochii minți nu sunt îndrepta ți în totalitate asupra
lui Isus, cel Răstignit. Aceasta nu este o primire (a lui Isus) superficială, de suprafață. Ci înseamnă
a-ți goli sufletul de tot ce mânjește. A-i face loc lui Isus în templul sufletului astfel ca El să poată fi
totul în tot.

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se
facă copii ai lui Dumnezeu”. Aici este credința, acea credință autentică care lucrează prin dragoste

3
și curăță sufletul. Fie ca fiecare din noi să fie un misionar autentic în casa sa și să înceapă fără
întârziere să-și golească sufletul de invidie, de orice amărăciune, de orice gând rău și orice
vorbire răutăcioasă. Dacă îngăduiți aceste lucruri, atunci faceți o lucrare care va despărți sufletele
voastre și sufletul fraților voștri de Hristos. Noi fie ne strângem în unitate cu Hristos prin aceea că
facem orice și toate sacrificiile de sine necesare pentru pace și unitate, fie ne separăm și ne
despărțim de El. Din nou vă spun, atâta timp cât lauda la adresa oricărei alte persoane se află în
mintea și pe buzele voastre, voi așezați acea persoană acolo unde este locul lui Dumnezeu. Voi
sunteți slabi în ce privește puterea morală și de fiecare dată când rosti ți un cuvânt de laudă la adresa
unui om, voi sunteți un agent al Satanei, care caută să distrugă fiecare om care are vreo abilitate sau
vreun talent. Lăsați ca cerul să înregistreze laudele ce i se cuvin omului. Nu este un lucru pe care
voi îl puteți face în siguranță.

Stima de sine și dragostea de sine devorează esența adevăratei evlavii din cadrul bisericii.
Există unii din cei a căror nume se află scris în cărțile bisericii care nu sunt converti ți cu adevărat.
Ei nu simt nevoia de a avea o legătură vie, personală cu Isus Hristos. Pentru astfel de persoane
predicarea crucii lui Hristos este o nebunie. Inima care nu a căzut pe Stânca -- Isus Hristos, este
mândră de desăvârșirea ei. Oamenii vor o religie a îndreptățirii (a înălțării) de sine, astfel ca ei să
poată înainta pe o cale suficient de largă încât să poată duce cu ei propriile lor trăsături de caracter
(rele). Dragostea lor de sine, dragostea lor de avere, iubirea de laudă, L-au scos afară din inimă pe
Mântuitorul lor iubit; deoarece El nu poate accepta nici o inimă care nu este cu totul a Sa. Multe
suflete sunt nepăsătoare legat de ce înseamnă să fi un copil al lui Dumnezeu, un mo ștenitor al
cerului. Pe chipul și în inima unora se vede o atitudine batjocoritoare față de simplitatea adevăratei
evlavii. Ei consideră că au depășit acest nivel de slăbiciune. Pentru aceștia predicarea crucii e
nebunie. Ei nu au experimentat așa ceva. Este ceva de neînțeles pentru ei. Ei sunt înțelepți conform
propriilor idei, și nu știu că sunt „ticăloși, nenorociți, orbi și goi”. Martorul credincios zice: „ te
sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te
îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi
să vezi”: „Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi”. Celor care cred că au atât de
multă înțelepciune încât ei cred că nu mai au nevoie să învețe nimic, Dumnezeu le zice: „voi nimici
priceperea celor pricepuţi”. Aceia care sunt plini de încredere în sine și care se cred foarte în țelep ți,
ar trebui să citească 1 Corinteni 1:18-31; Ieremia 9:23,24.

Fac apel la voi ca să muriți față de sine. Strângeți rândurile. „Căutaţi pe Domnul câtă vreme
se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să
se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care
nu oboseşte iertând.” Isus așteaptă să ofere har. Când veți primi botezul Duhului Sfânt, atunci ve ți
înțelege mai mult din bucuriile mântuirii decât ați înțeles în toată viața voastră până în acel moment.
„Veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori... până la
marginile pământului.” Faceți cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu. El (Moise) s-a rugat:
„arată-mi slava Ta” și Dumnezeu a răspuns rugaciunii lui. El a luat acea fărâmă de om și l-a acoperit
cu mâna Sa, ascunzându-L într-o crăpătură a stâncii, astfel ca slava Sa să poată trece pe dinaintea lui
fără ca să-l mistuie. Fie ca sufletele voastre să primească acest apel, aceasta este rugaciunea mea.

Mi-a fost arătat faptul că vegherea continuă și neobosită este prețul siguran ței. Adevărul
continuă să fie adevăr. Nici un vârf de ac din principiile credin ței noastre nu a fost și nici nu va fi
schimbat. Chiar dacă voi și mulți alții veți apostazia și veți întoarce spatele luminii prețioase care a
venit în lumea noastră, aceasta nu va face ca adevărul să devină eroare. Se vor ridica unii, a șa cum
au și făcut-o deja, pentru a slăbi încrederea în credința care a fost dată sfin ților odată pentru
totdeauna. – Scrisoarea 4, 1897, pag. 5 (Către frații și surorile din Adelaide, 5 aprilie 1894)