Figura 1

Succesiunea modelelor de configuraţii organizaţionale

Sursa: Palmer, J. (1998) – The human organization. Journal of Knowledge Management, 1(4) : 294-307
 Modele organizaţionale : ierarhia şi alternativele
non-ierarhice

Configuraţia ierarhică (modelul H)

Configraţia anarhică (modelul A) Configuraţia centrată pe memorie (modelul M)

Sursa : Le Moigne, J.L. (1990) – La modélisation des systèmes complexes, Dunod, Paris, p.94
 Grila de comparaţie a modelelor organizaţionale

Organizaţia Organizaţia Organizaţia

Atribute ierarhică (H) anarhică (A) centrată pe
memorie (M)
Tipul dominant Verticală Orizontală Colaborare
de relaţie (subordonare) (interacţiune multilaterală
organizaţională între omologi)

Modul dominant de Directiv Tranzacţional Comunităţi

coordonare de practică
internă profesională
Efectul stimulilor Reacţii Reacţii ad-hoc ale Auto-
proveniţi impuse actorilor organizare
din mediu de la vârful sistemică
piramidei ierarhice bazată pe învăţare
Gradul de Redus la Ridicat, cu Ridicat, cu
autonomie a opţiuni de efect entropic efect
actorilor nivel tactic/ pentru de auto-dezvoltare
organizaţionali operaţional sistem
Comportamentul Reactiv Oportunist Proactiv
tipic al actorilor
organizaţionali
Sinergia sistemului Bazată pe Bazată pe Bazată pe scopuri
organizaţional reguli formale ; interese comune ; siguranţă
siguranţă în conjunctural în funcţionare
funcţionare rigid convergente ; ridicată
limitată siguranţă în
funcţionare
minimă

*Barañano, A.M. (2001) – What do managers know and what do they need to know ?
European Journal of Business Education
  STRUCTURI DE COMUNICARE IN CADRUL GRUPULUI

Autorii de specialitate consideră că există cinci structuri de comunicare în cadrul grupului

:
 roata;
 Y;
 lanţul;
 cercul şi reţelele de comunicare complet unite (completely connected).

În structura de tip „roata”, un membru al grupului poate comunica din centru cu toţi
ceilalţi membri, dar ceilalţi nu pot comunica decât cu membrul din centru.
Y este o alternativă a acestei teme. Este formată din trei spiţe, două dintre ele formate
dintr-un lanţ de două persoane. Din nou, un membru al grupului serveşte ca centru.
În lanţ, membrii sunt legaţi secvenţial. Un membru din reţea poate comunica doar cu doi
membri care sunt imediat lângă el. Membrii de la capetele lanţului nu pot comunica decât
cu o singură persoană.
Dimpotrivă, în cerc şi în reţelele complet unite fiecare membru poate trimite şi primi
mesaje de la oricare alt membru.
Reţeaua complet unită pune orice persoană din cerc în legătură cu fiecare altă persoană.
Aceste reţele de comunicare diferă în câteva elemente importante:

 viteza cu care informaţia poate fi transmisă;

 acurateţea cu care informaţia poate fi transmisă;

 saturaţia sau gradul în care informaţia este distribuită întocmai către membrii
grupului