Capitolul VI.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ
Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE ŞI CONDIŢIILE DE
VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

1. 1. Noţiunea contractului de antrepriză

Contractul de antrepriză este contractul prin care antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să
execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru
beneficiar, în schimbul unui preţ (art. 1851 Cod civil).
Noţiunea de antrepriză este generală iar obiectul contractului poate fi dintre cele mai
diferite, de ex. lucrări de construcţii, executarea de instalaţii şi reparaţii la construcţii,
confecţionarea sau repararea unor obiecte de uz casnic sau personal ori prestarea de servicii
medicale, montarea unui utilaj sau lucrări sau activităţi intelectuale ca meditaţii, consultaţii
profesionale, executarea unui tablou, organizarea de spectacole, elaborarea unui proiect,
tipărirea unei lucrări ş.a.
În ce priveşte delimitarea contractului de antrepriză faţă de contractul de vânzare-
cumpărare, art. 1855 Cod civil prevede că un contract este de vânzare, iar nu de antrepriză,
atunci când, potrivit intenţiei părţilor, executarea lucrării nu constituie scopul principal al
contractului, avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate.
1. 2. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză
Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu
executare succesivă, consensual şi, în principiu, intuitu personae, caracter care vizează numai
organizarea şi conducerea lucrării de către antreprenor, nu însăşi executarea ei efectivă;
antreprenorul este obligat însă să execute personal lucrarea în cazul în care s-a stipulat
această clauză expres în contract sau când executarea personală de către antreprenor este
subînţeleasă (de exemplu angajarea unui artist pentru a prezenta un spectacol sau a unui
anumit chirurg pentru operaţie).
1. 3. Condiţiile de validitate ale contractului de antrepriză
Condiţiile de validitate sunt, în general, cele de drept comun, cu unele particularităţi.
Referitor la capacitatea părţilor, clientul trebuie să aibe capacitatea de exerciţiu
deplină când obiectul antreprizei îl constituie un act de dispoziţie, de exemplu angajarea
construirii unei case sau poate avea capacitatea de exerciţiu restrânsă în cazul în care obiectul
antreprizei constă într-un act de administrare, de exemplu executarea reparaţiilor la un
autoturism.
Antreprenorul, în toate cazurile, trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.

Secţiunea a II-a. EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

2. 1. Obligaţiile antreprenorului
Prin încheierea contractului de antrepriză, antreprenorul are următoarele obligaţii:
A. Obligaţia de a executa lucrarea sau serviciul promis, la termenul convenit
Referitor la procurarea, păstrarea şi întrebuinţarea materialelor, art. 1857 Cod civil
prevede că dacă din lege sau din contract nu rezultă altfel, antreprenorul este obligat să
execute lucrarea cu materialele sale.
Antreprenorul care lucrează cu materialele sale răspunde pentru calitatea acestora,
potrivit regulilor din materia contractului de vânzare-cumpărare.
Antreprenorul căruia beneficiarul i-a încredințat materialele este obligat să le
păstreze și să le întrebuințeze potrivit destinației lor, conform regulilor tehnice aplicabile, să
justifice modul în care acestea au fost întrebuințate și să restituie ceea ce nu a fost folosit la
executarea lucrării.
 În situaţia în care antreprenorul nu execută lucrarea la termenul stipulat în contract,
el răspunde pentru întârziere în condiţiile dreptului comun.
Obligaţia de executare a lucrării la termen include şi obligaţia de predare a acesteia.
Dacă lucrarea a fost efectuată, dar antreprenorul refuză nejustificat să o predea, clientul
poate cere instanţei executarea silită.
În cazul în care există imposibilitatea predării lucrării, rezolvarea situaţiei diferă în
funcţie de cauza care a generat-o, problema fiind aceea a suportării riscului contractului,
situaţie care este rezolvată de art. 1860 din Codul civil. Astfel, dacă anterior recepţiei lucrarea
piere ori se deteriorează din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat
materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor
iniţiale, ţinând seama, dacă este cazul, de regulile privind suspendarea fortuită a executării
obligației.
Atunci când materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este ţinut să suporte
cheltuielile refacerii lucrării numai dacă pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. În
celelalte cazuri, beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele, dacă pieirea sau
deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului.
Aceste reglementări nu sunt aplicabile atunci când pieirea sau deteriorarea are loc
după recepţia lucrării, situaţie în care antreprenorul rămâne răspunzător, dacă este cazul, în
temeiul garanţiei contra viciilor şi pentru calităţile convenite.
B. Obligaţia de informare a beneficiarului
Cu caracter de noutate, Noul Cod civil reglementează în art. 1858 obligaţia de
informare fără întârziere a beneficiarului dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau
folosirea potrivit cu destinația acesteia ar fi primejduită din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului,
beneficiarul le-a pus la dispoziție;
b) instrucţiunilor necorespunzătoare date de beneficiar;
c) existenţei sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ţinut să
răspundă.
Dacă beneficiarul, deşi a fost înştiinţat de către antreprenor în condiţiile art. 1858 Cod
civil, nu ia măsurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurările, antreprenorul are
două opţiuni:
 poate rezilia contractul;
 poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificându-l în acest
sens.
Cu toate acestea, dacă lucrarea ar fi de natură să ameninţe sănătatea sau integritatea
corporală a persoanelor, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului, sub
sancţiunea de a prelua riscul și de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terţilor.
C. Obligaţia de a-i permite beneficiarului controlul executării lucrării
Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuială, să controleze lucrarea în cursul
executării ei, fără a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum și să îi comunice
acestuia observațiile sale.
D. Obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse şi pentru calităţile convenite ale lucrării
În această materie se aplică regulile de la contractul de vânzare-cumpărare privitoare
la garanţia vânzătorului contra viciilor lucrului vândut.
2. 2. Obligaţiile clientului
A. Obligaţia de plată a preţului. În contractul de antrepriză preţul poate consta într-o
sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.
Prețul trebuie să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil. Atunci când
contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ, beneficiarul datorează preţul prevăzut de
lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul stabilit în
raport cu munca depusă și cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea
serviciului, avându-se în vedere și uzanţele existente.
Neplata preţului antrenează răspunderea potrivit dreptului comun.
Plata trebuie făcută la data şi locul recepţiei întregii lucrări, dacă prin lege sau
contract nu se prevede altfel. În cazul în care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat înainte de
recepție, fără vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la preț atunci când el a dat
materialul sau când pieirea ori deteriorarea a avut o altă cauză decât viciile materialului dat
de beneficiar. În acest caz, contractul rămâne valabil şi se vor aplica regulile de la riscul
contractului.
Până la plata preţului, antreprenorul are un drept de retenţie asupra lucrării
executate până la plata preţului convenit, iar clientul poate să invoce excepţia de
neexecutare, nefiind obligat să plătească preţul până la primirea lucrării, dacă antreprenorul
nu execută la scadenţă.
În contractul de antrepriză preţul poate fi fixat în două feluri: forfetar şi de deviz.
Preţul forfetar sau global constă în stabilirea prin contract a unei sume globale,
determinate, ca echivalent a lucrărilor ce urmează a fi executate de antreprenor. Atunci când
contractul este încheiat pentru un preț global, beneficiarul trebuie să plătească preţul
convenit și nu poate cere o diminuare a acestuia, motivând că lucrarea sau serviciul a
necesitat mai puţină muncă ori a costat mai puțin decât s-a prevăzut. Prețul forfetar rămâne
neschimbat, cu toate că s-au adus modificări cu privire la condiţiile de executare iniţial
prevăzute, dacă părţile nu au convenit altfel.
Preţul de deviz este determinabil la încheierea contractului, întocmit în baza unor
evaluări provizorii pe articole, urmând ca în final, pe baza cheltuielilor efective, să se facă
însumarea lor, după executarea integrală şi să rezulte preţul datorat de client. Dacă prețul
este stabilit în funcție de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor
furnizate, antreprenorul este ținut, la cererea beneficiarului, să îi dea socoteală despre stadiul
lucrărilor, despre serviciile deja prestate şi despre cheltuielile deja efectuate.
Potrivit art. 1865 Cod civil, atunci când, cu ocazia încheierii contractului, prețul
lucrărilor sau al serviciilor a făcut obiectul unei estimări, antreprenorul trebuie să justifice
orice creştere a preţului. Beneficiarul nu este ţinut să plătească această creştere decât în
măsura în care ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către
antreprenor la momentul încheierii contractului.
Pentru garantarea plății prețului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiază de
o ipotecă legală asupra lucrării, constituită şi conservată în condițiile legii.
Acţiunea directă a lucrătorilor. Art. 1856 Cod civil dă posibilitate persoanelor care, în
baza unui contract încheiat cu antreprenorul, au desfăşurat o activitate pentru prestarea
serviciilor sau executarea lucrării contractate - care nu au raporturi directe cu clientul - de a
pretinde plata sumelor ce li se cuvin pentru lucrările efectuate direct de la beneficiar, până la
concurența sumei pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului la momentul
introducerii acțiunii.
B. Obligaţia de a recepţiona şi prelua lucrarea
Clientul are obligaţia de a recepţiona şi prelua lucrarea în momentul terminării
lucrării de către antreprenor sau la termenul stabilit în contract. Prin recepţie se înţelege
verificarea cantitativă şi calitativă a lucrării contractate, iar preluarea înseamnă luarea ei în
stăpânire. Prin preluare se consideră efectuată şi recepţia, dacă lucrarea a fost acceptată fără
obiecţiuni.
De îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înştiinţează că lucrarea
este finalizată, beneficiarul are obligaţia ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării
și uzanțelor din domeniu, să o verifice și, dacă aceasta corespunde condițiilor stabilite prin
contract, să o recepţioneze, precum şi, atunci când este cazul, să o ridice.
 Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat
antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve.
Beneficiarul care a recepţionat lucrarea fără rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile
aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităților convenite.
C. Obligaţia de a ridica în termen bunurile
În acest sens, art. 1868 Cod civil prevede că dacă antreprenorul s-a obligat să execute
o lucrare cu materialul beneficiarului sau să presteze un serviciu cu privire la un bun pe care
beneficiarul i l-a predat în acest scop, iar acesta din urmă nu ridică bunul în termen de 6 luni
socotit din ziua convenită pentru recepție sau, când lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai
târziu, de la data finalizării, antreprenorul, după ce l-a înștiințat în scris pe beneficiar, are
dreptul să vândă bunul cu diligența unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.
După reținerea prețului lucrării și a cheltuielilor de vânzare, antreprenorul va
consemna diferența la dispoziția beneficiarului. Aceste reguli nu se aplică în cazul în care
beneficiarul introduce împotriva antreprenorului o acțiune întemeiată pe neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a lucrării.

Secţiunea a III-a. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

Încetarea contractului de antrepriză se poate produce, pe lângă executarea lui integrală,
prin: a) decesul antreprenorului (art. 1871 Cod civil) sau incapacitatea acestuia de a finaliza
lucrarea sau de a presta serviciul, ca o consecinţă a caracterului intuitu personae al
contractului.
Decesul beneficiarului nu determină încetarea contractului decât dacă aceasta face
imposibilă sau inutilă executarea sa.
În cazul în care antreprenorul decedează sau devine, fără culpa sa, incapabil de a
finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul încetează dacă a fost încheiat în
considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului. Beneficiarul este ținut să
recepţioneze partea deja executată, dacă o poate folosi.
b) rezilierea sau rezoluţiunea contractului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor
contractuale; Antrepriza este un contract cu executare succesivă din partea ambelor părți dar
poate fi cu executare succesivă din partea antreprenorului și cu executare uno ictu din partea
beneficiarului (de ex. plata prețului se face printr-o singură prestație).
Beneficiarul are dreptul să obțină rezilierea sau, după caz, rezoluţiunea contractului
în cazurile în care, fără justificare:
a) respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a devenit vădit imposibilă;
b) lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit și într-un termen stabilit de
beneficiar potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază lipsurile constatate și nu
schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului;
c) nu se execută alte obligaţii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul
contractului.
Dacă antreprenorul nu poate începe sau continua executarea contractului din cauza
neîndeplinirii fără justificare de către beneficiar a propriilor obligații, antreprenorul este
îndreptățit să obţină rezoluţiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, dacă este
cazul.