Folosirea abuziva a functiei in scop sexual

Suntem în prezența unei noi reglementări în cadrul Codului penal, această infracțiune neavând
corespondent în vechea reglementare, cu toate că acțiunile ce intră astăzi sub incidența ei nu erau
considerate per se legale în trecut. Acțiunile erau încadrate în diferite alte texte cu care astăzi
această infracțiune se află în relație de suprapunere/completare: cazul infracțiunii de luare de
mită (art. 289 Cod penal) cu alin. 1 al infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual și
în cazul infracțiunii de hărțuire sexuală (art. 223 Cod penal) cu alin. 2 al art. 299.

Art. 299 alin. (1)

“Fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană
interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la
6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita
profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.”1
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 299 alin. (1) C. pen, aceasta nu este
decât o formă specială de luare de mită, comisă de un funcționar, nu prin pretinderea/obținerea
de foloase de natură materială, ci prin pretinderea/obținerea unor favoruri sexuale.
Subiectul activ este calificat, putând fi numai un funcționar public, iar subiectul pasiv
poate fi orice persoană interesată, direct sau indirect, de efectele actului de serviciu al
funcționarului public.
Obiectul juridic este complex, referindu-se atât la relațiile sociale de serviciu, cât și la
relațiile sociale de protejare a libertății vieții sexuale a persoanelor.
Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o acțiune de pretindere sau
primire de favoruri de natură sexuală, în ambele variante (de la alin. 1 și 2).
Pretindere are înțelesul de la luarea de mită, adică cererea exprimată fără dubiu de către subiectul
activ în sensul că doreşte să primească favoruri de natură sexuală.
Primirea se referă la beneficierea efectivă a făptuitorului de favoruri de natură sexuală care îi
sunt oferite chiar fără să le fi pretins.2
Prin suprapunerea la nivelul laturii obiective a celor două texte, observăm că ele sunt
aproximativ identice, diferența majoră dintre acestea fiind aceea că, în cazul art. 299 alin. (1) C.
pen., ceea ce se solicită sau se obține sunt favorurile de natură sexuală.
Foarte important de precizat este faptul că legiuitorul nu a urmat structura de infracțiune
„bilaterală”, el neincriminând, intr-o manieră corespondentă dării de mită, acțiunile celui care
oferă sau chiar prestează favorurile de natură sexuală. Pe cale de consecință, o atare conduită nu
va intra sub incidența dreptului penal.3

1
Codul penal,2009, art 299, alin 1
2
Florin Streteanu, Daniel Niţu, Drept penal – Partea generală, Curs universitar, Vol. I, editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2014, pag. 267
3
Sergiu Bogdan, Drept penal, op. cit. p. 405-406
Având în vedere această relație, apare intrebarea de ce s-a considerat necesară o reglementare
distinctă pentru această infracțiune.
În vechea reglementare a infracțiunii de luare de mită (art. 254 C. pen. 1968), având în vedere că
textul impunea, atributul de „material” folosului pretins/primit de către funcționar, devenea
problematic dacă foloasele de natură sexuală îndeplinesc această condiție.
În doctrină, pozițiile erau diverse, de la a considera că o asemenea incluziune nu poate fi
acceptată4, până la a se considera că favorurile sexuale pot fi asimilate unor servicii5 și pe cale de
consecință, ar putea fi integrate în noțiunea de „folos material”.
Având în vedere că, în cazul luării de mită, actualul Cod păstrează aproximativ aceeași formulare
cu privire la natura folosului, se explică de ce legiuitorul a optat pentru incriminarea distinctă a
acestei ipoteze, punând astfel capăt eventualelor controverse care ar fi putut avea o continuare și
după intrarea în vigoare a actualului Cod penal.
În practica judiciară s-a reținut comiterea faptei în sarcina inculpatului care, în calitate de
agent de poliție în cadrul Biroului de Accidente Ușoare, i-a solicitat victimei, persoană implicată
intr-un eveniment rutier, foloase de natură sexuală pentru a soluționa favorabil dosarul privind
respectivul eveniment rutier6.
Într-o altă speță s-a reținut că situația din fapta comisă prin actul de inculpare, respectiv
pretinderea întreținerii de relații sexuale, în legătură cu îndeplinirea unui act privind atribuțiile
sale de serviciu în calitate de cadru didactic examinator prin acordarea unei note de trecere la
examenul la disciplina „anatomie” -, precum și în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
atribuțiilor de serviciu pe care le avea în calitate de membru al comisiei de admitere la Facultatea
de Medicina – favorizarea victimei cu ocazia susținerii examenului de admitere la această
facultate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 299 alin. (2) C. pen.7
Deși instanța a reținut alin. (2) al art. 299 C. pen., încadrarea corectă a faptei era, în mod evident,
pe art. 299 alin. (1) C. pen.
Sancțiunea (alin. 1)
Fapta este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exerciătării dreptului de a
ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia s-a săvârșit
fapta. 8

Art. 299 alin. (2)

„Pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un funcționar public
care se prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce
4
Avram Filipaș, Drept penal român, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 448.
5
Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului, contra autorității, de corupție, de
serviciu, de fals și contra ordinii și liniștii publice, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 331.
6
Jud. Sector I București, sent. Pen. Nr. 153 din 1 martie 2019, disponibilă pe www. sintact.ro
7
C. Ap. Iași, dec. Pen. Nr. 289 din 14 aprilie 2016, disponibilă pe www.sintact.ro.
8
Codul penal, 2009, art 299, alin 1
decurge din funcția deținută, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.”9

În cazul art. 299 alin. (2) C. pen., textul de incriminare nu mai reclamă o condiționare a
modalității de exercitare a atribuțiilor de serviciu cu obținerea unor favoruri sexuale, ci pur și
simplu îl sancționează pe funcționarul public care abuzează de funcția pe care o deține pentru a
obține eventuale favoruri de natură sexuală din partea victimei.Fapta aici reglementată este o
formă specială de hărțuire sexuală, specială atât prin calitatea subiectului activ, cât și prin
superioritatea acestuia asupra victimei datorită funcției deținute.
Prin sintagma „favoruri de natură sexuală” din cuprinsul art. 299 alin. (2) din Codul penal
se referă la orice avantaj cu conținut sexual acordat subiectului activ al infracțiunii, în condițiile
prevăzute de norma de incriminare.
Textul sancționează o formă specială de hărțuire sexuală și anume hărțuirea sexuală
descendentă, unde funcționarul public trebuie să prevaleze sau să profite de o situație de
autoritate, ori de superioritate asupra victimei. Totuși, spre deosebire de hărțuirea sexuală clasică,
unde accentul cade pe lezarea libertății sexuale ale victimei, în acest caz accentul este mutat pe
încălcarea obligațiilor de serviciu, libertatea sexuală a victimei rămânând, așadar, într-un plan
secundar.
Spre deosebire de infracțiunea de hărțuire sexuală (art. 223 C. pen.), textul nu mai impune
condiția repetabilității actului de executare, fiind, astfel, înlăturată și o eventuală calificare a
infracțiunii ca fiind una de obicei.10
În practica judiciară s-a reținut săvârșirea faptei în această modalitate în situația
inculpatului care, în calitatea sa de funcționar public (comisar-șef de poliție/șef al Poliției a unei
unități administrativ-teritoriale), în perioada anilor 2013-2014, la diferite intervale de timp, în
mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv,
profitând de situația de autoritate și superioritate pe care i-o conferea funcția, a pretins favoruri
de natură sexuală subordonatei sale (agent de poliție în cadrul aceleiași instituții)11.
La fel s-a considerat că fapta de folosire a funcției este tipică în această modalitate în
cazul inculpatului care, în calitate de inspector principal în cadrul Poliției Sectorului 3 –
Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, poziție în care instrumenta dosarul în care
victima avea calitatea de inculpată, a invitat-o pe aceasta în autoturismul său și în cadrul
conversației purtate în acest context, i-a pretins inculpatei favoruri sexuale, profitând de situația
de autoritate/superioritate asupra inculpatei, situație ce decurgea din funcția deținută.12
Sancțiunea (alin 2)

9
Codul penal,2009, art 299, alin 2
10
Sergiu Bogdan, Drept penal, op. cit. p. 415
11
C. Ap. Pitești, dec. pen. Nr. 935 din 7 noiembrie 2019, disponibilă pe www.sintact.ro
12
C. Ap. București, dec. pen. Nr. 664 din 3 mai 2017, disponibilă pe www.sintact.ro
Fapta se sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea
căreia s-a săvârșit fapta.

Bibliografie
1. Codul penal, republicat în 2009
2. Florin Streteanu, Daniel Niţu, Drept penal – Partea generală, Curs universitar, Vol. I,
editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014
3. Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului, contra
autorității, de corupție, de serviciu, de fals și contra ordinii și liniștii publice, Ed.
Universul Juridic, București, 2020
4. Avram Filipaș, Drept penal român, Ed. Universul Juridic, București, 2008
5. www.sintact.ro