UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL

Specializare: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN INDUSTRIA

TURISMULUI

Managementul deșeurilor la
nivelul ununi oraș

Coord. Studentă:
Hărmănescu Monica Pop Ancuța Roxana

Timișoara

2014

1
 Cuprins
Scurt rezumat........................................3
Reprezentarea schematică…………………..4
Noțiuni introductive…………………………5
Terminologie...................................................6

Capitolul I DEȘEURILE

1.1. Consumul și mediul înconjurător..........7

1.2. Resursele materiale și deșeurile.............8

1.3. Surse și categorii de deșeuri...................9

1.4. Gestionarea deșeurilor...........................11

Capitolul II MANAGEMENTUL DEȘEURILOR LA NIVELUL

ORAȘULUI BAIA MARE

2.1. Deșeuri existente și gestionarea acestora în orașul Baia Mare....14

2.2. Colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor..................................20

Concluzii...................................................................................................22

Bibliografie

2
Scurt rezumat
Mediul înconjurător, un element esenţial al existenţei umane, reprezintă
rezultatul interferenţei unor elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă –
cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi
influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare ale
societăţii. Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecinţele activităţii
umane asupra mediului înconjurător. Efectele consumului şi utilizării resurselor,
asupra mediului sunt în creştere. O problemă de însemnătate decisivă este aceea
a nivelului şi a ritmului dezvoltării economico-sociale.
Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente
pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a
dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie
primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea
intensă a resurselor Terrei relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Economia europeană are la bază un nivel ridicat de consum de resurse. Aici se
includ materii prime (cum ar fi metalele, mineralele sau lemnul pentru
construcţii), energie şi sol. Principalele forţe conducătoare ale consumului de
resurse din Europa sunt creşterea economică, dezvoltările tehnologice şi
modelele schimbătoare de producţie şi consum. Aproximativ o treime din
resursele utilizate sunt transformate în deşeuri şi emisii. Aproximativ patru tone
de deşeuri pe cap de locuitor sunt generate în fiecare an în ţările membre ale
Uniunii Europene (UE). Fiecare cetăţean european aruncă în medie 520 de kg de
deşeuri menajere pe an şi această cifră este estimată a creşte.

3
Reprezentare schematică

4
 Noțiuni introductive
Pe măsură ce veniturile cresc, cresc şi consumul şi cererea de mai multă
hrană, de locuinţe mai mari, mai călduroase şi mai confortabile, de aparate
electrocasnice, mobilă şi detergenţi, de îmbrăcăminte, transporturi şi energie. În
Europa, bunăstarea de care se bucură majoritatea populaţiei îi determină pe
locuitori să opteze pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar
pentru unele produse şi servicii dincolo de simplul confort şi, adeseori, dincolo
de durabilitatea ecologică.
Ruperea legăturii dintre creşterea consumului şi impactul său asupra
mediului va constitui o deosebită problemă pentru economiile în creştere rapidă.
Soluţia s-ar putea găsi, în parte, identificând infrastructuri şi comportamente mai
durabile, ameliorându-le şi reinvestind în ele.
Analizând relaţia dezvoltare economică – mediu înconjurător, se remarcă
cinci factori esenţiali cu contribuţii diferite la scăderea sau creşterea nivelului de
degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor naturale:
- nivelul activităţii economice sau mărimea economiei,
- structura sectorială a economiei,
- nivelul tehnologic existent,
- cererea de reglementări în privinţa mediului,
- politica şi cheltuielile de conservare şi de protejare a mediului ambiant.
Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a
degradării mediului, în virtutea principiului dezvoltării durabile este necesar de a
reconcilia obiectivul creşterii competitivităţii cu cel al protejării mediului.

5
Terminologie

 a periclita – a pune în pericol, a primejdui

 bacterii aerobe – sunt acele organisme care au nevoie, pentru activitatea
lor vitală, de oxigen liber molecular și se multiplică în prezența oxigenului
 bacterii anaerobe - se multiplică în lipsa oxigenului
 biodegradabil – care se degradează sub acțiunea unor agenți biologici
 eutrofizare – creșterea masei organice a unei ape stagnante (lac, baltă
etc.) sau cu scurgere lentă prin îmbogățirea naturală sau artificială cu
substanțe nutritive (combinații ale fosforului, azotului etc.); uneori
provoacă fenomenul de înflorire a apei, cu consecințe foarte grave asupra
echilibrului biologic al acestor apei
 monomer – substanță chimică simplă, de obicei organică, cu greutate
moleculară mică și cu caracter instabil, care intră în constituția unui
polimer
 radionuclid- nucleu radioactiv

6
 Capitolul I
DEȘEURILE

1.1. Consumul și mediul înconjurător

Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecinele activiții

umane asupra mediului. Efectele consumului și utilizării resurselor, asupra
mediului sunt în creștere. O problemă de însemnătate decisiv este aceea a
nivelului și a ritmului dezvoltării economico-sociale.
Ca urmare a creșterii economice generale, a progreselor obinuțe în toate
domeniile vieții economice și sociale, omenirea dispune astăzi de mijloace
tehnice atât de perfecționate, încât consumă cantități imense de resurse naturale
regenerabile și neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu și
modificând natura in ritm rapid. Fără a impune un control adecvat și conștient
asupra acțiunilor sale, omul lasă cale liberă dezlănțuirii unor dezechilibre
economice, cu efecte negative atât asupra calității vieții sale cât și asupra
evoluției biosferei. Devine tot mai evident faptul că, în condițiile unui mediu
puternic degradat și poluat, un standard de viață material fie el și foarte ridicat îi
pierde orice sens, nemaiținând seama de influența negativa acestui mediu asupra
evoluției în perspectiv a fenomenelor naturale și biologice, asupra creșterii
economice însăși. Din aceste considerente, s-a format treptat convingerea că, in
condițiile civilizației contemporane, activitatea economică presupune nu doar
preocuparea de a spori volumul și calitatea bunurilor materiale și a serviciilor
prin asigurarea în mod curent a unei eficiențe economice ridicate, ci și o grijire
crescând de a proteja mediul înconjurator, aceasta constituind condiția materială
de baza creșterii economice.
„Consumând tot mai mult din resursele naturale și punem în pericol
sistemele de mediu (apa, solul și aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârit, cu
atât mai mult cu cât populația lumii e în continuă creștere.Protejarea factorilor
naturali se impune astfel ca o cerintă fundamentala continuității vieții economice
și sociale. „ (1)
În acest context, se impune elaborarea și adoptarea unei politici
economice de largnperspectiv, în care să-i găsească locul o strategie ecologică
concretizată în acțiuni speciale de protejare a mediului înconjurator, integrate în
programe de dezvoltare economică, crearea unor mecanisme economico-sociale
de realizare a acestor programe, implementarea unui cadru legislativ și
instituțional adecvat.

7
 Activitatea de protejare a mediului ridică nivelul calității acestuia,dar
prevenirea degradării mediului este mai puțin costisitoare decât cea de reparare a
daunelor. Ca urmare a celor arătate, apare necesar ca desfășurarea producției să
aibă loc în așa fel incât materia să fie utilizat, da aceste posibil, până când se
epuizează căile de introducere, în circuitul economic cu respectarea regulilor
ecologice a oricărui deșeu sau afluent, restul final urmând dacă nu poate fi evitat
să fie redus la minimum. Printr-un consum responsabil putem face loc pădurilor
în locul pășunilor pentru animale care încep să ocupe o suprafață tot mai mare,
putem încuraja biodiversitatea și protejarea speciilor pe cale de dispariție, putem
micșora efectul de seră și ceilațli factori poluanți, pe scurt, ne putem oferi o viață
calitativ mai bun.
„Consumatorul nu risipete numai resursele limitate dar contribuie și la
agravarea problemelor mediului. „(1)

1.2. Resursele materiale și deșeurile

Activitatea de producție este caracterizată ca fiind un proces în care are

loc schimbul permanent intre om și natură, desprinderea resurselor din natură
pentru prelucrarea lor în produse folositoare și restituirea în mediul natural a
materialelor sub forma finală de deșeuri. În general, utilizarea resurselor și
generarea de deșeuri continuă creascând, intrucât dezvoltarea economică se
bazează incă foarte mult pe resursele naturale. Consumul ridicat de resurse
creează presiuni asupra mediului, care includ epuizarea resurselor
neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, transporturile,
emisii mari în apă, aer și sol provenite din activități miniere, precum și
producția, consumul și producerea de deșeuri. După unele estimări, aproximativ
o treime din resursele utilizate sunt transformate în deșeuri și emisii.
„Dintotdeauna gunoaiele au fost aruncate în fundul curților, în stradă,
pe marginea râurilor sau chiar în râuri. Odată cu apariția și dezvoltarea industriei
problema depozitării deșeurilor devine acută. Creșterea numerică a populației,
îndeosebi a celei urbane, face ca deșeurile să devină o problemă majoră, inclusiv
pentru sănătatea oamenilor. Începe strângerea deșeurilor și depozitarea lor în
gropi deschise la marginea orașelor, în luncile râurilor sau aruncarea lor în
mare. „(2)
Deșeurile reprezintă o pierdere de resurse naturale (cum ar fi metalele
sau alte materiale reciclabile pe care le conțin sau potențialul acestora ca surse
de energie). După un anumit timp, cu o intârziere mai mică sau mai mare, o
parte din deșeuri sunt integrate în circuitul biologic, iar altă parte, in circuitul
economic. Prima forma de integrare se numește reciclarea naturală care are loc
mai cu seamă cu ajutorul agenților biologici, iar cea de-a doua reciclarea

8
artificial, care se face de către om. Problema este de a păstra la proporții cât mai
reduse cantitățile de reziduuri evacuate în natur,și anume în limita potențialului
de care dispune mediul natural de a le recicla fără urmări defavorabile de tipul
dezechilibrelor ecologice. Aceasta se poate realiza, pe de o parte, prin
desprinderea din natura unor cantități rezonabile de resurse și prelucrarea
eficienta acestora, fără să rezulte cantități mari de deșeuri, iar pe de altă parte, de
a capta și colecta în proporții crescânde aceste deșeuri, incepând de la insăi sursa
lor de producere, și a le supune prelucrării in procesele de productie.
„Apar legi care interzic aruncarea gunoaielor în apele de suprafață sau
pe terenuri neamenajate, legi care nu întotdeauna sunt respectate. Se aleg locuri
de depozitare cât mai îndepartate de zonele poluate, pentru a evita pericolelede
infestare. Asfel, se are grija să nu se pericliteze calitatea apelor, a solului și a
aerului. Sunt înca multe locuri de depozitare (gropi de gunoi deschise) care
primejduiesc calitatea apelor de suprafață, subterane și aerul.”(2)
Deșeurile, prin specificul lor de impurificator al mediului, pun în
pericol sănătatea oamenilor, iar prin peisajul dezolant și deazgradabil pe care îl
generează se constituie și într-un element de discomfort psihic.
Modul de gestionare al deșeurilor este un prim reper al stilului de viață
și al nivelului de civilizație al celor care viețuiesc într-un anumit spațiu socio-
demografic.
Prin urmare, buna gestionare a deșeurilor poate proteja sănătatea
publică și calitatea mediului, în același timp susținând conservarea resurselor
naturale.
1.3. Surse si categorii de deșeuri

Aproape toate activitățile umane generează deșeuri. Ele sunt numite

după sursă:
a. Menajere
b. Industriale
c. Agricole
d. Toxice
e. Nucleare (radioactive)
Deșeurile pot fi: biodegradabile, care sunt descompuse de bacteriile
aerobe și anaerobe și nonbiodegradabile, care nu sunt atacate de procesele
biologice.

9
 Deșeurile menajere
Aceste deșeuri sunt foarte variate: căramizi, crengi de copac, ziare, cutii
de conserve, resturi alimentare, mâl, cenușă, plastic, sticlă, metal etc.
„Putem afirma că, atât cantitatea de deșeuri menajere produsă, cât și
compoziția lor, sunt condiționate, în primul rând, de nivelul de cultură civică al
populației, de nivelul și stilul de viață și, bineînteles, de nivelul de dezvoltare
economică al fiecarui oraș”(2)
Deșeurile industriale
Acestea includ resturi din procesele de extracție și prelucrare a
substanțelor minerale utile și a combustibililor fosili și sunt, de regulă,
reprezentate prin: steril miner și uzinal, zgura de la metalurgie și cenușa de la
termocentrale.
„Multe deșeuri ind0ustriale rezultă de la metalurgia feroasă și neferoasă
(zgura), de la termocentrale (cenușa), ele făcând parte din peisajul dezolant din
apropierea unor astfel de obiective industriale.”(2)
Deșeurile agricole
Deșeurile agricole se produc într-un ritm de 6-7 ori mai mare decât cele
menjere. Dintre acestea peste 75% sunt dejecții animale, reziduri de recoltă și
subproduse ale industriei alimentare.
„Deșeurile agricole și, îndeosebi, dejecțiile pun probleme de mediu când
nu sunt gospodărite corespunzător și ajung în apele de suprafață unde provoacă
eutrofizarea acestora. Când ajung în apele freatie, le afectează potabilitatea și
bineînțeles sănătatea oamenilor și a animalelor.” (2)
Deșeurile toxice
Acestea sunt deșeurile care afectează mult sănătatea oamenilor și le
amenință chiar viața. În general, vechile gropi de gunoi au fost amplasate greșit,
constatându-se că acestea conțin și substanțe toxice.
„O categorie specială de deșeuri toxice și, totodată, primejdioase sunt deșeurile
de spital. Acestea, pe lângă faptul că sunt inestetice, sunt periculoase atât pentru
personalul spitalului, cât și pentru colectori. Ele, de regulă, sunt ambalate în saci
de plastic groși, care, la rândul lor, sunt ambalați în cutii de carton groase.”(2)
Deșeurile radioactive
Sunt cele mai primejdioase deșeuri pentru sănătatea omului și a întregului
biot de pe Terra. Ele rezultă din extracția și prelucrarea minereurilor radioactive,
din prepararea combustibililor nucleari și din reprocesarea acestora, rezultă
deșeuri radioactive.
„În funcție de gradul lor de periculozitate, condiționat de nivelul lor de
contaminare cu radionuclizi, deșeurile radioactive se pot împărții în trei
categorii: deșeuri cu activitate scăzută, cu activitate medie și deșeuri cu
activitate ridocată.”(2)

10
 1.4.Gestionarea deșeurilor

Strategia moderna managementului deșeurilor a pus bazele unei ierarhizări a

acțiunilor și anume:
 Prevenirea apariției deșeurilor
 Tratarea deșeurilor la sursa de generare
 Promovarea conceptului de reciclare, refolosire, producere de compost
 Optimizarea metodelor de eliminare final(depozitare în rampe de deșeuri,
incinerare, co-incinerare) pentru tipurile de deșeuri pentru care nu există
tehnologii de valorificare.
Recuperarea deșeurilor prin colectare selectivă, sortare și reintroducerea
în circuitul productiv (reciclare) este o activitate economică ce este luată în
considerare din mai multe considerente : recuperarea unor materiale care se
produc greu prin procese de fabricare costisitoare și de multe ori poluante;
reducerea volumului mare al activităților de neutralizare prin depozitare sau
incinerare și implicit reducerea suprafețelor de teren afectate de depozitarea
deșeurilor; epuizarea resurselor naturale; reciclarea deșeurilor eliminând
măsurile de siguranță și protecție care trebuie luate în timpul depozitării
acestora, reducându-se astfel pericolul contaminării factorilor de mediu cu
substanțe poluante conținute de deșeuri;
„Principiile Managementului Integrat al Deșeurilor constituie baza
politicii și legislației europene în domeniul gestiunii deșeurilor. Directivele
europene, așa cum sunt reflectate în legislația din România, se concentrează pe
asigurarea disponibilității unei rețele integrate de mijloace de tratare și
depozitare a deșeurilor, promovând reducerea volumului de deșeuri, refolosirea,
reciclarea și recuperarea lor, precum și reducerea treptată a volumului deșeurilor
biodegradabile depozitate. „(3)
Ierarhia Gestiunii Deșeurilor se află la baza politicii europene de gestiune
a deșeurilor și indica prioritatea diferitelor opțiuni de management al deșeurilor.

11
 Fig 1. Principiile Managementului Integrat al Deșeurilor

 Reducere -prin evitarea sau reducerea la minim a deșeurilor

 Refolosire – folosirea obiectelor pentru a întârzia intrarea în fluxul
deșeurilor
 Reciclare – reprocesarea materialelor în noi materiale și produse brute
 Recuperare – recuperarea energiei din deșeuri
 Depozitare – la un înalt standard de performanță în domeniul protecției
mediului
Protecția mediului, în contextul dezvoltării durabile, se concentrez pe
combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activități umane, prevenirea
deteriorărilor posibile, asimilarea, adaptarea și aplicarea cerințelor de mediu,
realizarea unor proiecte internaționale comune pentru protejarea biodiversității și
a zonelor umede, monitorizarea calității apelor și a stării pădurilor, a efectelor
fenomenelor ecologice de anvergură globală, soluționarea unor probleme acute,
cum sunt cele ale diminuării și valorificării deșeurilor și ecologizării agriculturii,
promovarea tehnologiilor curate, transformarea așezărilor umane în localități
durabile.
„Dezvoltarea durabilă include protecția mediului, iar protecția mediului
condiționează dezvoltarea durabilă. Managementul deșeurilor ocupând un rol
important în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă, deșeurile constituind și o
importantă sursă de materii prime secundare nu doar o potențială sursă de
poluare. În baza prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și a altor reglementări
comunitare, următoarele definiții prezintă interes:
 „deșeuri” înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le
aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce;
 prin „producător de deșeuri” se înțelege orice persoană ale cărei activități
generează deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care
efectuează operațiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la
modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri;

12
 „deinător de deșeuri” înseamnă producătorul deșeurilor sau persoana
fizică sau juridică care se află în posesia acestora;
 „comerciant” înseamnă orice întreprindere care acionează în nume propriu
pentru cumpărarea și pentru vânzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv acei
comerciani care nu intră fizic în posesia deșeurilor;
 „broker” înseamnă orice întreprindere care se ocupă de valorificarea sau
eliminarea deșeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră
fizic în posesia deșeurilor;
 „gestionarea deșeurilor” înseamnă colectarea, transportul, valorificarea și
eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea acestor operațiuni și întreținerea
ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acțiunile întreprinse de un
comerciant sau un broker;
 „colectare” înseamnă strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea
preliminară a deșeurilor, în vederea transportării la o instalație de tratare
 „reutilizare” înseamnă orice operațiune prin care produsele sau
componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop
pentru care au fost concepute;
 „tratare” înseamnă operațiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv
pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
 „valorificare” înseamnă orice operațiune care are drept rezultat principal
faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi
fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a
putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general.
 „reciclare” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile
sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini
funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea
materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în
vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de
umplere”

13
 Capitolul II
MANAGEMENTUL DEȘEURILOR LA NIVELUL ORAȘULUI
BAIA MARE

2.1. Deșeurile existente și gestionarea acestora în orașul Baia Mare

Literatura de specialitate definește deșeurile urbane ca fiind constituite din:

 deșeuri menajere – provenite din sectorul casnic sau din sectoare
asimilabile cu acesta, (inclusiv deeurile periculoase pe care le conin),
care pot fi preluate cu sistemele de precolectare sau colectare utilizate în
localități)
 deșeuri asimilabile cu deșeurile menajere – deșeuri provenite din
industrie, din comerț, din sectorul public sau administrativ, care prezintă
compoziție și proprietăți similare cu deșeurile menajere și care sunt
colectate, transportate prelucrate și depozitate împreună cu acestea
 deșeuri din servicii municipale – provenite din grădini, parcuri, piețe,
spații verzi, deșeuri specifice căilor de circulație publică, din depunerea
de substanțe solide din atmosferă (deșeurile stradale sunt constituite din
pământ, praf, nisip, frunze,crengi, hârtii, deșeuri rezultate în urma
curățăirii gurilor de canal și alte resturi provenite din activitatea de
curățenie căi publice).
Soluțiile de recuperare/reciclare si de reducere a materiilor biodegradabile
trimise spre depozitare finală, disponibile la acest moment, sunt:
• compostarea (degradare aerobă) – cu producere de compost utilizabil;
• degradare anaerobă cu producere de gaz utilizabil;
• tratare mecano-biologică (degradare aerobă) – cu producere de deșeuri
stabilizate, depozitabile.
Pentru a se utiliza în mod eficient procesul de compostare, este necesară o
colectare separată a deșeurilor biodegradabile. Trebuie evitată compostarea
deșeurilor municipale colectate în amestec, datorită conținutului lor ridicat în
metale grele (Cd, Pb, Cu, Zn).
Colectarea separată a materiei biodegradabile poate fi realizat în toate
regiunile în care populaia locuieste în „zone verzi”, gospodării cu grădini. Un
volum însemnat de deșeuri biodegradabile se generează în mediul rural, în
14
aceste zone fiind recomandabil să se realizeze compostarea individuală
(reutilizarea materiilor biodegradabile în propriile gospodării).
În condițiile situației existente, în România este recomandată introducerea
colectării separate a materiei biodegradabile în mediul urban mai puțin dens, în
zonele verzi ale marilor orașe și în unele zone rurale, acestea reprezentând 25–
35% din populație.
Conform Raportului Agenției Europene de Mediu „Managementul
deșeurilor biodegradabile municipale”, în mediul urban ponderea este de 69% .

Fig. 2.1. Colectarea deșeurilor de hârtie-carton la SC Remat Maramureș

Fig. 2.2. Instalatie de măcinare / ambalare a deșeurilor de mase plastice

la SC Calex SRL Baia Mare

15
 Fig. 2.3. Colectare, presare și balotare deșeuri PET la

SC Drusal SA Baia Mare

„Implementarea unui sistem fezabil și eficient prin lanțuri de colectare

diferențiată și deci posibilitatea de valorificare a deșeurilor reciclabile, este
realizatdoar pe anumite locaii în aria de colectare a deeurilor menajere. Cu toate
eforturile financiare întreprinse de operatorii serviciilor publice de salubritate
pentru implementarea unui sistem de colectare diferențiată a deșeurilor de hârtie,
carton, mase plastice, sticlă și PET-uri, încă ajung la depozitele de deșeuri
municipale cantități însemnate de astfel de deșeuri. Centre de colectare și/sau
valorificare de deșeuri reciclabile (hârtie/carton, mase plastice, PET, baterii și
acumulatori auto, deșeuri metalice feroase/neferoase), funcționează în Baia
Mare.” (3)
Administrația publică locală are stabilite prin lege responsabilități în ceea
ce privește salubrizarea localităților, amenajarea de puncte pentru colectarea
selectivă a deșeurilor de ambalaje, la nivelul fiecărui consiliu local fiind emisă
Hotărâre a Consiliului Local privind modul de colectare, transport și depozitare
a deșeurilor menajere.
Colectarea și transportul deșeurilor la depozitele de deșeuri menajere se
realizează cu utilaje specifice cum ar fi: autogunoiere compactoare,
autotransportoare cu containere, tractoare cu remorcă, autobasculante.
Pentru definirea deșeurile periculoase, cele mai multe țări au reglementări
naționale, dar aceasta se poate face și pe baza prevederilor Convenției de la
Basel, privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și
al eliminării acestora care.
Prin Legea nr. 6/1991 România a aderat la această Convenție, iar prin
Legea nr. 265/2002 a acceptat amendamentele la Convenție.

16
 Tipurile de deșeuri periculoase generate din activitățile economico-sociale
sunt cuprinse în Lista privind deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, aprobată
prin HG nr. 856/2002.
Prin natura lor, deșeurile periculoase au cel mai mare potențial impact
asupra mediului înconjurător și sănătății populației. Ținând cont de proprietățile
lor specifice (ex. inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca
activitățile de gestionare a acestor deșeuri să fie abordate într-un mod riguros.
Din activitățile industriale și de prestări servicii desfășurate în Baia Mare,
rezultă o gamă largă de deșeuri, care se încadrează atât în categoria deșeurilor
valorificabile (deșeuri de metale feroase și neferoase, baterii uzate, sticlă, hârtie
etc.), cât și din categoria deșeurilor depozitabile (nisipuri de turnătorie, șlamuri
minerale sau organice, nămoluri de galvanizare, gudroane, resturi de vopsele și
uleiuri).
Tipurile și cantitățile de deșeuri periculoase generate și gestionate în anul
2009, conform datelor raportate de operatorii economici, în cadrul aplicației
MEDIUS - 2009 sunt prezentate în tabelul 2.1
Tipurile și cantitățile de deșeuri periculoase generate, tone Tabel 2.1.

17
Deșeuri generate din activități medicale

Ordinul nr. 219/2002 al ministrului sănătății și familiei modificat și

completat prin OM nr. 997/2004 respectiv OM nr. 1029/2004, stabilește
Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
pe baza metodologiei de culegere a datelor privind deșeurile rezultate din acest
domeniu. Desfășurarea activității medicale (diagnostic, prevenție, tratament,
monitorizare și recuperarea stării de sănătate) presupune utilizarea intrumentelor
medicale, a materialelor sanitare și a medicamentelor rezultând astfel o cantitate
de deșeuri ce trebuie gestionate corespunzător pentru a nu duce la contaminarea
mediului și afectarea stării de sănătate a populației. Deșeurile rezultate se
clasifică în următoarele tipuri:
 deșeuri nepericuloase - deșeuri asimilabile celor menajere, rezultate din
activitatea serviciilor medicale, tehnico–medicale, administrative, de
cazare, a blocului alimentar și a oficiilor de distribuție a hranei.
Materialele care se includ în categoria deșeurilor nepericuloase sunt:
ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au ajuns în
contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, hârtia, resturile alimentare
(cu excepția celor provenite de la secția de boli infecțioase) sacii și alte
ambalaje din material plastic, recipienți din sticlă.
 deșeuri periculoase constituite din:
 Deșeuri infecțioase – deșeuri care conțin sau au venit în contact cu
sângele ori cu alte fluide biologice, precum și cu viruși, bacterii,
paraziți, toxinele microorganismelor, seringi, mănuși, sonde și alte
materiale de unică folosință comprese, pansamente, materiale de
laborator folosite, recipiente care au conținut sânge sau alte lichide
biologice;

18
  Deșeuri înțepătoare-tăietoare, reprezentate de ace (ace spinale, ace
vacutainer, ace de la trusele de perfuzie), catetere, seringi cu ac,
microperfuzoare, pipete, sticlărie de laborator spartă sau orice altă
sticlărie care a venit în contact cu material infecțios.
Colectarea deșeurilor se realizează la locul de producere, acolo fiind
sortate pe categorii. Ambalajul utilizat pentru colectare, venind în contact direct
cu deșeurile periculoase, este de unică folosință fiind eliminat odată cu
conținutul.
Colectarea deșeurilor se face în două tipuri de ambalaje:
Saci de culoare neagră – pentru deșeurile nepericuloase asimilate celor
menajere
Saci de culoare galbenă, marcați cu pictograma „Pericol biologic” – pentru
deșeurile periculoase infecțioase.

Fig. 2.4. Imagini reprezentând stocarea primară în camerele de tratament

Deșeurile a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri

speciale privind prevenirea infecțiilor (îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie,
scutece, îmbrăcăminte disponibilă), sunt depozitate în comun cu deșeurile
menajere pe rampele de deșeuri municipale ce deservesc orașele unde
funcționează aceste unități spitalicești. Resturile alimentare provenite din secțiile
de boli infecțiose se colectează în saci autoclavabili facându-se autoclavare
înainte de a fi preluate de serviciul de salubritate.

19
Nămoluri generate de apele uzate industriale

Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se clasifică după criteriul

compoziției chimice în:
 nămol mineral, care conține peste 50 % substanțe minerale (exprimat în
substanță uscată)
 nămol organic, care conține peste 50 % substanțe volatile (exprimat în
substanță uscată).
După modul de epurare a stației din care provin, nămolurile se împart în:
 Nămol primar, rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie în treapta
de epurare mecanică
 Nămol secundar, rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie din
nămolul activ format în bazinele de aerare sau din sedimentarea
materiilor în suspensie din pelicula format în filtrele biologice în
decantorul secundar
 Nămol fermentat, rezultat din rezervoarele de fermentare.
Agenții economici inventariați pentru elaborarea raportului anual privind
modul de gestionare a nămolurilor rezultate la stații de epurare ape uzate
industriale sunt ei care activează în domeniul industrie textilă pielărie, industrie
alimentară, industria de hârtie. Receptorul apelor epurate rezultate din stația de
epurare este o apă de suprafață (râu/lac).

2.2. Colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor

„Obligația de a evita formarea deșeurilor este formulată în Legea

426/2001, privind aprobarea și modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului
nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor: "nu trebuie să ne ocupam numai de o
valorificare responsabilă și o înlăturare a deșeurilor, ci trebuie să luăm și
măsurile necesare pentru a limita formarea deșeurilor". Acest obiectiv poate fi
atins prin "încurajarea tehnologiilor curate și a produselor revalorificabile și
reutifizabile".” (3)
Asigurarea posibilităților de vânzare a materialelor din deșeurile
valorificabile trebuie luată în considerare, ca o altă trăsătură specifică a politicii
deșeurilor.
Reintroducerea în circuitul economic si reutilizarea deșeurilor ca materii
prime este un mediu care trebuie stimulat, fapt pentru care trebuie elaborate
prescripții speciale.

20
 Principalul avantaj al reciclării materialelor refolosibile îl constituie
reducerea consumului resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum și a
emisiilor nocive în atmosferă. Câteva exemple:
Hârtia – materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul,
celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea aproximativ a unui
sfert din consumul de electricitate în raport cu hârtia albă, 90% din cantitatea de
apă necesară pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă (300 l apa).
Sticla – la fabricarea sticlei se utilizează ca materii prime nisipul de cuarț,
calcarul, soda (produs poluant) s.a. Reciclarea sticlei menajează mediul și
economisește în timp bogățiile naturale, apa și electricitatea.
Ambalajele PET - polietilenul tereftalat este o combinație a doi monomeri:
etilen glicol modificat și acid tereftalic purificat. Acest tip de ambalaj a cunoscut
o utilizare foarte răspândită în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi
răcoritoare, apă, produse lactate, ulei, oțet alimentar, alcool și băuturi alcoolice)
fiind ieftin, ușor, rezistent la șocuri, reciclabil. Ambalajele PET, ca dealtfel toate
materialele plastice, nu sunt biodegradabile.

Fig.2.5. Presare – balotare deșeuri PET la SC Herodot Grup SRL Baia Mare

Fig. 2.6. Tocător de deșeuri lemnoase – SC Italsofa SA Baia Mare

21
Concluzii
Managementul deşeurilor rămâne o necunoscută în peisajul decizional al
comunităţilor. Problemele se complică rapid în timp, iar întârzierile în
rezolvarea lor integrată complică şi mai mult lucrurile.
Organizarea managementul deşeurilor este bine pusă la punct ca
documentaţie dar în teren situaţia este agravantă.
Există componente care nu au fost luate în considerare şi ele constituie
elemente generatoare de confuzii şi mai mari. Soluţiile de management integrat
au o sferă de cuprindere mult mai largă şi trebuie luate în considerare pentru a se
face o evaluare corectă şi realistă a costurilor.
Reciclarea deşeurilor este o provocare pentru toţi. Este necesar ca
Autorităţile locale să asigure, pe etape, colectarea separată a deşeurilor, având
organizat la nivelul fiecărei localităţi un serviciu de salubrizare. Colectarea
separată trebuie să crească, iar transportul deşeurilor de pe teritoriul
localităţilor să fie făcut la timp, aplicându-se cu stricteţe legislaţia care ţine de
protecţia mediului. Este necesar să se puie accent pe conştientizarea şi educarea
populaţiei, agenţilor economici şi autorităţilor publice locale privind impactul
deşeurilor asupra mediului inconjurator.
În scopul evaluării situaţiei în domeniul administrării substanţelor
chimice, evidenţierea problemelor privind gestionarea acestora este necesar
elaborarea unui program de monitoring integrat al substanţelor chimice în
componentele de mediu.
În scopul stopării proceselor nefavorabile naturii, excluderii sau
minimizării efectelor influenţei activităţilor antropice asupra mediului şi
sănătăţii populaţiei, aplicării principiului „poluatorul plăteşte”, precum şi
perfectării actelor normative ce ţin de sporirea eficienţei controlului ecologic de
stat în domeniul protecţiei mediului, stimularea şi aplicării în ţară a tehnologiilor
nepoluante este necesar elaborarea unor cate normative, care ar permite
prevenirea poluării şi eficientizarea compensării prejudiciului cauzat mediului.

22
Bibliografie

1.Cămășoiu Amelia, 1994, Economia și sfidarea naturii, Editura Economica,

ISBN 973-96487-3-8, pag: 24, 25, 29

2. Duma S., 2006, Resursele și Mediul, Editura Universitară, ISBN(10)973-749-

112-2, pag: 449, 500, 501, 502, 503,506,510

3. Păcurar Monica, Pop Gabriela, Cirțiu C., Marton Enikö, 2007, Planul
județean de gestionare a deșeurilor- Județul Maramureș -
http://apmmm.anpm.ro/files/APM_Maramures/Starea_Mediului_in_RO/Pag_30
53/RASM_2010/09_CAP_VI_2010-Managementul_deseurilor.pdf

23