Martie 2015

LITERE AMESTECATE - ZIARUL COLEGIULUI ECONOMIC MANGALIA

Redacția:

Coordonatori:
ISSN 2393 – 1647
ISSN-L 2393 – 1647 prof.Florea Delia,

Editat: Edna Print Mangalia prof. Marinescu Simona,

prof. Rotaru Ramona

Emailul revistei: rev.noastra@yahoo.com

Jurnalele feminității -numărul special al revistei, dedicat femeii și femininului în toate formele manifestării sale
EDITORIAL “Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf
On ne naît pas femme:on le de-
vient...
V-ați întrebat vreodată de ce luna martie care
simbolizează, cel puțin calendaristic vorbind, în-
ceputul primăverii, este considerată și luna femeii?
Lăsând de-o parte latura comercială, această lună
reprezintă începerea unui anotimp cu totul de-
osebit, un anotimp al unui nou ciclu de viață, al ro-
dului, al refacerii. Dacă am căuta dincolo de această
asociere a femeii cu primăvara prin gingășie și
frumusețe, trăsături oarecum fizice, ne-am putea
gândi la renaștere spirituală, la speranță, la aspirația
către un statut social și intelectual respectabil, la
libertate. Ce-ar fi dacă în această lună a femeii ter-
meni precum feminism, etern feminin, anti-sexism
ar deveni mărțișorul pe care să-l purtăm cu mândrie
în piept? Și, ca să înțelegem mai bine lupta femeii
pentru afirmare, am putea să citim o carte a Simonei
de Beauvoir, una dintre feministele care au dezbătut
și au analizat femeia în toate etapele dezvoltării
sale, și care a contribuit la schimbarea condiției ei.
Simone de Beauvoir , a fost o eseistă, scriitoare
(premiată cu Premiul Goncourt 1954), filosof și în
același timp militantă a mișcării împotriva rolurilor
sociale discriminante atribuite femeilor, figură de
marcă a existențialismului și a feminismului, o
prezență de-a dreptul captivantă a culturii franceze
din secolul XX. Născută la Paris în 1908 într-o fam-
ilie burgheză și catolică, adoptă ateismul la 14 ani,
când își dedică viața scrisului și studiului. Studiază
filosofia la Sorbona, unde îl cunoaște pe Jean-Paul
Sartre cu care își va împărți viața și va construi
proiectul existențialist, filosofic și literar al intelec-
tualului angajat, participând împreună la multiple
acțiuni publice, dar și la revista „Les temps mod-
ernes”. Nu pot vorbi despre teoriile scriitoarei, fără
a aminti și despre povestea ei de dragoste alături de
celebrul Sartre, o poveste care poate părea pentru
mulți dintre noi ciudată, o poveste de dragoste care
a presupus libertăți și relații colaterale, îmbinarea
libertății cu apartenența care au dus la intensitatea
și caracterul special al cuplului. Nu s-au căsătorit
niciodată, nu au locuit împreună și nu au avut copii,
însă, acum împart același mormânt în cimitirul
Montparnasse. O relație fascinantă a cărei esențe
merită să o descoperiți.
Mă îndepărtez de acest subiect pentru a vorbi
pe scurt despre trei cărți ale scriitoarei. Prima dintre
ele, Memoriile unei fete cuminți (Mémoires d’une
jeune fille rangée ) este cel mai celebru dintre cele
4 volume autobiografice și prezintă povestea vieții
autoarei din copilărie până la 21 ani, când devine
studentă a Sorbonei și când, l-a întâlnit pe Sartre.
A fost considerată o operă clasică a genului și ilus-
trarea vie a filosofiei existențialiste . Cartea sa din
1949, Al doilea sex (Le deuxième sexe), apare tot în
4 exemplare și devine cartea de căpătâi a feminis-
mului nu fără a provoca, numeroase controverse în
rândul intelectualilor și a presei (scrisori jignitoare,
refuzul de a fi vândută în unele librării, interzicerea
ei de către Vatican).Cartea prezintă problemele fe-
meii în toate etapele dezvoltării sale de-a lungul is-
toriei, lupta femeii moderne în încercarea de a-și
menține echilibrul între viața profesională și vocația
sa „sexuală”, iar pledoariile sale pentru avort, pen-
tru căsătorie au șocat de-a dreptul acele vremuri.
Indignată să vadă femeia ca un obiect erotic, Si-
mone de Beauvoir nu a încetat să lupte pentru elib-
erarea acesteia. A descris oprimarea feminină și
inegalitățile din lumea muncii, discriminări,
hărțuiri, violențe, sarcini nedorite; ea le îndeamnă
pe femei „să-și ia destinul în mâini”.
Pe canalul Youtube puteți găsi o înregistrare
a unui interviu televizat din 1975 în care Simone de
Beauvoir a apărut pentru prima dată la televiziune
pentru a vorbi despre teoriile sale. (Între altele, un
excelent exercițiu lingvistic pentru francofoni, dar,
interviul are și subtitrăre în limba engleză). Astfel,
rugată să explice celebra ei frază „On ne nait pas
femme on le devient”, scriitoare o prezintă ca fiind
o simplă formulă care rezumă ansamblul teoriilor
sale, înțelesul ei fiind foarte simplu: a fi femeie nu
este un dar natural, este rezultatul unei istorii, nu
există un destin biologic, psihologic care să poată
defini femeia. Adaugă de asemenea faptul că
povestea vieții ei, a copilăriei creează în femeie
ceea ce numim eternul feminin, feminitatea („Nu te
naști, ci devii femeie. Niciun destin biologic, psihic,
economic nu definește înfățișarea pe care și-o
asumă în mijlocul societății femela speciei umane;
ansamblul civilizației elaborează acest produs in-
termediar între mascul și castrat care este îndeobște
calificat drept feminin.” Al doilea sex)
În același interviu, Simone de Beauvoir vorbește
despre diferențele dintre femei și bărbați care au ex-
istat de-a lungul istoriei, despre normalitatea
partajării sarcinilor domestice, despre renunțarea
din partea bărbaților la comportamentul tiranic, de-
spre independența financiară pe care femeile trebuie
să o aibă. Scriitoarea explică de asemenea termenul
de „sexism” care a fost creat în analogie cu cel de
„rasism”, desemnând o atitudine discriminatorie
între ființe bazate pe diferența de sex.
În anul 1957 , Simone de Beauvoir primește
Premiul Goncour pentru romanul Les Mandarines
și devine una dintre cele mai apreciate scriitoare din
lume. În limba franceză sau în limba română,
descoperiți în această lună, o femeie care a marcat
istoria și căreia îi datorăm cel puțin un sincer
omagiu.
Prof. Ramona Rotaru

Despre femei, feminitate şi imaginarul masculin

Percepţia realităţii este dependentă de ceea ce cre-
dem despre ea. Imaginile şi fantasmele, reprezentările
şi convingerile se amestecă total cu lucrurile, intrând
în fibra lor. Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem.
Femeia nu scapă, nici ea, de acest mecanism universal
al imaginarului omenesc şi, mai ales, al celui masculin.
Ceea ce este femeia, la un moment sau altul al istoriei,
este în totală dependenţă de modul în care ne-o
reprezentăm, de ceea ce credem despre ea. Nu
întâmplător, pictorii şi poeţii şi-o imaginează ca simbol
al frumuseţii. În mentalul colectiv al omenirii, rostul ei
este acela de a iubi şi de a fi iubită. Iubirea şi
frumuseţea se încrucişează adesea în cultura
occidentală. În fapt, iubirea este pusă în relaţie teoretică cu frumosul odată cu Platon, iar toată cultura de
după el preia şi duce mai departe această idee. Însă istoria nu consemnează numai figurile feminine care
se încadrează în tiparul frumuseţii şi al iubirii. Şi nici măcar pe acestea nu le ilustrează în manieră univocă.
Fiecare femeie din istorie e mult mai complexă decât pare la prima vedere. Cu sau fără voia sa, stârneşte
pasiuni şi războaie, intră în relaţii de putere şi în intrigi de tot felul, manipulează şi chiar ucide fără
remuşcări. Un istoric francez din generaţia tânără, Philippe Delorme, a scris în 2005 o frumoasă carte
despre marile figuri feminine din istorie. Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase apare
în 2011 şi în româneşte, la Editura Humanitas, în traducerea Irinei Nicolae. Autorul investighează figurile
feminine atipice, controversate, ba chiar scandaloase: de la Clitemnestra, Cleopatra şi Teodora la Margaret
a Marii Britanii, fără a le uita pe Lucrezia Borgia, Ecaterina a II-a a Rusiei, Isabela a II-a a Spaniei sau
Marie Bonaparte.
Istoricul francez este fascinat nu doar de adevărul istoric, reconstruit cu atenţie după sursele istorice
serioase, ci şi de miturile transmise despre aceste figuri. Cel mai adesea cele două – adevărul şi mitul –
nici nu pot fi departajate cu mare uşurinţă. Despre aceste împărătese, regine ori prinţese ştim câte ceva
de la contemporanii lor, istorici sau oameni de litere, ale căror informaţii sunt deja impregnate de opinia
generală sau de impresiile subiective. Normele sociale ale epocilor trecute le acordau femeilor un rol se-
cundar. Ele trebuiau să-şi petreacă vieţile în umbra soţilor lor, depinzând de aceştia. Ceea ce era permis
pentru bărbaţi era de neimaginat în cazul femeilor. Orice abatere de la norma sociala – una pătrunsă de
misoginism – era, desigur, incriminată. Iată cum îşi prezintă autorul ideea directoare: „ Se ştie că muza
Clio, care în mitologia greacă stăpâneşte tot ceea ce ţine de trecut, aparţine sexului frumos. Cu toate aces-
tea, nu e mai puţin adevărat că Istoria a fost scrisă cel mai adesea de bărbaţi. Siguri de superioritatea lor
şi înfiorător de misogini, astfel de bărbaţi le-au înfierat pe multe suverane şi prinţese. Când guvernau cu
hotărâre, erau considerate crude şi neîndurătoare. Când se foloseau de farmecele lor pentru a-şi seduce
adversarii şi a-i aduce de partea lor, se spunea că sunt imorale până la pierzanie. Acele trăsături pe care
mai toţi cronicarii le considerau a fi virtuţi pentru monarhii de sex bărbătesc – curajul fizic, îndrăzneala,
inflexibilitatea, vigoarea erotică – erau stigmatizate atunci când le caracterizau pe regine, ca aducătoare
de ruşine şi dezordine, nedemne de adevărata «feminitate»”.
Există cazuri în care astfel de femei, ieşite din tiparul epocii lor, au jucat un rol mai important decât
soţii sau protectorii lor, conducând din umbră întregi imperii sau regate. Dorinţa lor de putere a fost însă
mereu zugrăvită în culori negative. Puterea trebuia să rămână apanajul bărbaţilor. Fără să încerce o
imposibilă reabilitare a acestor figuri feminine, autorul se întreabă dacă ele au fost mereu chiar atât de
vinovate pe cât leau prezentat contemporanii lor. Nu cumva Clitemnestra, acest simbol al perfidiei fem-
inine, aşa cum o descrie Odiseea, este de fapt victima unui blestem ce nu putea fi desfăcut? Sau Cleopatra,
descrisă de Plutarh ori de Flavius Iosif ca o mare seducătoare, ba chiar o vrăjitoare, nu este ea, cel puţin
la început, un simplu obiect? Amantă, aliată sau ostatică a lui Cezar? – se întreabă autorul. Iar Teodora,
iniţial un „monstru de neruşinare”, devenită un simbol al cruzimii după ce ajunge împărăteasă, nu este
ea oare în acelaşi timp demnă de laudă pentru curajul şi generozitatea ei?
Ar trebui deci să regândim ideile primite de-a gata despre femeile puternice şi crude, idei învăţate din
istoriile „oficiale”, care au fost însă mereu scrise de bărbaţi. Omul este un „laborator de monştri”, scria
undeva istoricul Lucian Boia. Celălalt este rodul imaginaţiei noastre nelimitate. De aceea, el ne apare
adesea sub cele mai hidoase chipuri. Oare l-am putea însă descoperi aşa cum este el, dincolo de toate
prejudecăţile noastre? Cum este el, dincolo de închipuirea noastră? Femeia, în orice caz, ar merita să fie
descoperită.
Conf. univ. dr. George Bondor
( Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice , Universitatea "Al. I Cuza Iași")

LUMEA DIN CĂRȚI

"Căci femeia pe care o iubesc schimbă în lumină tot ce
atinge." Lucian Blaga
Ne propunem să vă dezvăluim un top al cărților prin care puteți
desluși eternul jurnal al feminității:
1. Memoriile unei fete cuminți (Simone de Beauvoir)
2. Jurnalul unei fete greu de mulțumit (Jeni Acterian)
3.Jurnalul Annei Frank (Anne Frank)
4.O călătorie sentimentală.Jurnalul pentru Eliza
( Laurence Sterne )
5.Jurnalul lui Briget Jones ( Helen Fielding)
6.Eu sint Malala ( Malala Yousafzai, Christina Lamb)
7.Cel care mă așteaptă (Parinoush Saniee)
8.De ce iubim femeile (Mircea Cărtărescu)
9. Lolita (Vladimir Nabokov)
10. Femeia sfâșiată (Simmone de Beauvoir) Spor la lectură autentică!!!
Acest decalog al lecturii nu constitue un clasament al Prof. Delia Florea
cărților, în funcție de valoarea lor literară sau estetică, ci, mai
degrabă, ar vrea să se fie o ordine a lecturii. Arta și tehnica citi-
tului trebuie să ne fie cea mai apropiată cale spre descoperire de
sine și alimentare spirituală. .
Dacă am ști să citim astfel de cărți, dar și altele, trans-
formarea noastră ar fi covârșitoare.Marea tehnică a lecturii pre-
supune a ști cum să asimilezi substanța cărții transformând-o în
experiență personală.
În încheiere, am dori să mai facem precizarea că unele
dintre aceste cărți recomandate au și ecranizări spectaculoase, dar
1
vizionarea filmelor v-o recomandăm abia după ce ați ajuns la fi-
nalul oricărui roman ales din listă.
 POVEȘTI DIN LUMEA ȘTIINȚEI -Femei celebre în ştiinţă şi tehnologie
Nimic în viaţă nu trebuie temut, ci doar înţeles. Marie Curie
În societatea tradiţională rolul femeii era acela de a fi mamă, de
a creşte şi educa copiii, de a întreţine gospodăria. În societatea
modernă, femeia a demonstrat, prin contribuţiile aduse, că poate avea
un rol important în domenii în care, cu câteva decenii în urmă, îşi
desfăşurau activitatea numai bărbaţii. Un semn de respect adus fe-
meilor care au înfruntat prejudecăţile vremii, au excelat şi au
revoluţionat domeniile în care au lucrat este acela de a le cunoaşte
activitatea şi de a le omagia.
Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănţeşti, Galaţi – d. 2 februarie
1948, Cluj) - „Regina Înălţimilor“, cum a fost numită de către con-
temporani, a fost prima femeie paraşutist cu brevet din România şi a
patra în lume, precum şi primul aviator european ce obţine un brevet
de pilot în SUA. Recordul mondial îl obţine la 19 mai 1932, acesta
fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia
după 20 de ani, aviatoarea fiind răsplătită de către regele Carol cu
Ordinul „Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur.
Elisa Zamfirescu (n. 10 noiembrie 1887 – d. 25 noiembrie 1973)–
este considerată prima femeie inginer din lume.
A urmat şcoala primară la Galaţi, iar studiile liceale umaniste la
Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Pentru că dorea să devină in-
giner chimist, ca vestita Marie Curie, pe care a admirat-o toată viaţa,
trebuia să obţină o diplomă de absolvire a unei secţii reale de liceu.
Dacă vrei, poţi trece peste orice obstacol. A susţinut diferenţele la
Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti şi a obţinut recunoaşterea ab-
solvirii unui liceu real. Alt obstacol – cererea de înscriere la Şcoala
Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti i-a fost respinsă deoarece
fetele nu erau admise la această şcoală unde viitorii ingineri erau
pregătiţi şi ca ofiţeri de geniu. În 1909 s-a înscris la Academia
Tehnică Regală din Berlin. Nici aici nu a fost simplu. Conducerea
Academiei era pusă în faţa unei situaţii inedite: era prima candidată
din istoria instituţiei, dar scria şi vorbea impecabil limba germană
cultă, avea cunoştinţe temeinice de matematică, fizică, chimie. În
final a fost admisă. Poate a contat şi faptul că fratele ei, Dimitrie
Leonida era deja student eminent al Academiei. Istoria spune că unul
dintre profesori, văzând-o în sală a strigat: "La bucătărie, acolo-i
locul femeilor, nu la politehnică!”. Şi totuşi, abnegaţia Elisei l-a de-
terminat pe decanul Facultăţii de Chimie şi Metalurgie, profesorul
Hofmann, ca la înmânarea diplomei, pe 20 ianuarie 1912, să o car-
acterizeze ca ”cea mai silitoare dintre silitori”.
Deşi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania,
Elisa s-a întors în ţară, aşa cum făceau cei mai mulţi dintre tinerii
români care studiau în străinătate. A reuşit, cu greu, să obţină un post
de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucureşti. A elab-
orat multe metode şi tehnici de analiză a substanţelor minerale, a
petrolului, gazelor, cărbunelui, apelor potabile şi minerale pentru a
determina valoarea economică a acestora. A elaborate un procedeu
original de producere a sulfatului de cupru, cunoscut sub numele de
“piatră vânătă”. A fost decorată cu “Medalia de Război a Republicii
Franceze” pentru curaj pe front (Primul Război Mondial), unde a lu-
crat ca voluntar al Crucii Roşii.
Sofia Ionescu (1920 – 2008) – prima femeie neurochirurg din lume
La 15 octombrie 1943 Sofia Ionescu devine medic intern la Spi-
talul nr. 9 din Bucureşti. Astfel avea loc "marea întâlnire” cu neu-
rochirurgia, un domeniu nou în acea vreme.
Prima operaţie pe creier avea să o realizeze în 1944. O supuraţie
la deget l-a împiedicat pe doctorul Bagdasar să opereze un băieţel
adus în comă la spital. Sofia Ionescu, singura care ar fi putut să op-
ereze în acel moment, a acceptat provocarea de a face prima sa
intervenţie chirurgicală pe creier, la vârsta de 24 de ani.
A fost medic neurochirurg vreme de 47 de ani la Spitalul nr. 9,
formând o echipă extraordinară cu Ionel Ionescu şi Constantin Ar-
seni, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Bagdasar. Cei patru au
format prima echipa de neurochirurgie din România, aşa-numita
"echipă de aur", care a ajutat la dezvoltarea neurochirurgiei în Româ-
nia.
Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n.7 noiembrie
1867, Varșovia - d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franța) a fost. A fost
prima femeie care a primit un premiu Nobel și singurul savant care
a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică
și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este
cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioac-
tive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină.
A predat ştiinţe la Sorbona (1906).
Irène Joliot-Curie (n. 12 septembrie 1897 - d. 17 martie 1956) a
fost chimist, fizician şi om politic francez, laureată a Premiului Nobel
pentru Chimie (1935) pentru descoperirea radioactivității artificiale.
A fost fiica savanților Pierre Curie și Marie Curie, și ei laureați ai
Premiului Nobel (epoca Curie). Având studii în acţiunea neutronilor
asupra elementelor grele poate fi considerată şi precursoarea fisiunii
nucleare. Din 1946 a fost director al Institutului Radium de la Paris
fiind şi cea care a creat Comisariatul pentru Energie Atomică.
Lise Meitner (n. 17 noiembrie 1878, Viena - d. 27 octombrie 1968,
Cambridge) a fost o renumită fiziciană austriacă, naturalizată apoi
suedeză.
Studiază fizica, începând cu 1901, la Universitatea din Viena cu
Ludwig Boltzmann, apoi la Universitatea din Berlin cu Max Plank
şi Otto Hahn. Este cea care explică instabilitatea elementelor mai
grele decât uraniul, iar alături de Otto Hahn în 1918 descoperă pro-
tactiniul, un element rar.
A emis, în ianuarie 1939, împreună cu Otto Frisch, prima
explicație fizică a fisiunii nucleare, iar împreună Otto Hahn și asis-
tentul său Fritz Straßmann a descoperit prin metode radiochimice
reacția de fisiune nucleară. Din cauza faptului că era femeie și
evreică, în perioada interbelică nu a fost recunoscută ca unul dintre
descoperitorii fisiunii nucleare (din acest motiv nu a primit nici Pre-
miul Nobel).
Sursa: Wikipedia
Selecţie şi prezentare: Prof. Marin Irina

NOSTALGIILE ÎNȚELEPCIUNII Jurnalele „intime” ale filosofiei: EXISTĂ FEMEI FILOSOF?

Imaginea femeii în filosofie este una
îndeajuns de controversată. Un sondaj
al unui post de radio din Marea Britanie
a generat un Top 20 al celor mai mari
filosofi, top în unanimitate masculin.
De când mă ocup cu filosofia, nu de
mult timp, dar nici de puțin, mi-a atras
atenția o întrebare justă, mai puțin
abordată, dacă nu chiar evitată, și
anume, de ce raportul bărbați – femei
este extrem de disproporționat în activ-
itatea filosofică? M-am întrebat, câte
femei filosof cunoaștem și care a fost
mai precis importanța lor în demersul
istoriei gândirii? După cum se poate ob-
serva, nici nu îndrăznesc să folosesc
femininul de la filosof, ca nu cumva să
fie interpretat într-o conotație ironică.
Tocmai de aceea, deși nu mi-aș permite
să-l contrazic pe autorul cărții Bunul
simt ca paradox (Alexandru Paleologu)
aduc în atenție ideea conform căreia,
oricare tangență a femeii cu filosofia îi
crea o reală alergie. Mai mult decât atât,
Alexandru Paleologu consideră că
filosofia este un atribut al purei virilități,
un fel de caracter sexual secundar mas-
culin, la fel cum prezența lui la femei ar
fi semnul indubitabil al unei deficiențe
glandulare. Ce să înțelegem? Că orice
femeie-filosof ar trebui să treacă mai
întâi pe la un cabinet de endocrinolo-
gie?! Cu toată admirația pe care i-o port
marelui eseist, evident că nu-i
împărtășesc argumentația. În timp ce
bărbatul este un „metafizician”, femeia
rămâne o simplă „ființă metafizică”,
care nu ar avea de ce să aibă trebuințe
filosofice, pentru că, dacă ar filosofa ar
deveni o/un „ceva tautologic”, deci și-
ar nega însăși esența.
Dacă pentru Paleologu femeia rămâne
instinctuală, iar de la Hegel aflăm că fe-
meia este lipsită ontologic de posibili-
tatea identificării cu propriului sine,
pentru Schopenhauer ea nu este decât
„un animal cu păr lung și idei scurte pe
care trebuie să-l bați, să-l hrănești bine
și să-l ții închis.” Și uite așa, luând la
pas, filosof cu filosof, încerc a găsi
metamorfoza feminină în filozofie. Aflu
însă repede că risc să mă afund în
Buchet de flori pribeagă,
Eu încă sunt buchet de flori, Erai chiar tu... ce luminai
Din lipsa ta ivit în zori, În vis de vis mă străluceai.
Iar floarea care tot lipsește, Acuma tu ai dispărut,
În univers nu se găsește. În negru tot și în tăcut,
Ea! Veselă-ncet și grațioasă, Si- acel frumos buchet de
Încântătoare și sfiioasă, flori
Era o ființă, nu o floare, Cu tine a căzut spre nori.
Era o inimă de soare. Ana Maria Olaru 9B
Această ființă: floare-ntreagă,
Când adormită, când
disertații metafizice din care femeia nu
poate ieși învingătoare: ea nu poate fi,
în nici un caz posesoarea pietrei filoso-
fale și nici măcar să joace rolul unui
călător temerar în descoperirea ei.
Imaginea apoteotică o găsesc tot la Pa-
leologu, care precizează în alt loc că fe-
meia „nu are nevoie de filosofie, tot așa
cum nici Dumnezeu nu are de ce să fie
teolog”. Nu-l învinuiesc pe distinsul
filosof de misoginism, ci doar de rele
intenții. Nici celebrul Toma d’Aquino
(sec. XIII) nu agrea femeia , viziune sa
fiind însă, construită pe argumente de
ordin teologic: perfecțiunea aparține
bărbatului, spunea el, femeia fiind o
ființă ratată chiar și din punct de vedere
fizic.
Pot continua cu o infinită seriozitate să
ofer, spre deliciul lecturii, și alte exem-
ple presărate cu dărnicie de înțelepții
lumii, încă din zorii civilizației și până
în prezent, despre incompatibilitățile de
esență între femeie și filosofie ori
metafizică. Norocul meu este că am dat
peste un pasaj al maestrului Osho care
explică ce stă la originea acestor vederi
masculine: „Gândirea bărbatului a
încercat să reprime ceea ce este feminin
din cauza complexului de inferioritate,
dar, și din cauza faptului că bărbatul este
distructiv și violent". . priceput a face filosofie într-un mod
Pentru poziția de inferioritate a femeii
au pledat de-a lungul secolelor nu doar
filosofii, cu argumentele lor de tip ide-
ologic, dar și medici, care găseau
justificări fiziologice ale inferiorității fe-
meii, preoții care au contribuit perma-
nent și halucinant la crearea
prejudecăților despre femeie, în genere,
și care, și azi mai specifică tinerilor
căsătoriți, la cununie, că „bărbatul tre-
buie să fie cap femeii“, iar femeia tre-
buie să-l asculte în toate. Și totuși,
într-un domeniu în care bărbații sunt su-
verani, există câteva excepții, care con-
trazic, indubitabil, ideea că femeile nu
pot face filosofie. Primul exemplu este
Hypatia din Alexandria(C370-
415DC). Este considerată prima femeie
matematician notabilă. Adeptă al lui
Odă lui Eminescu
S-a stins și cea din urmă stea,
S-au dus și codrii de aramă
Și a lăsat în urma sa
O lume tristă și sărmană.
Nu se mai aude muzica de bu-
cium,
Și nici zgomotele turmelor ce
cobor la vale.
Lăsând în urma o lume plină
Plotinius cel care a dezvoltat neoplaton- excepțiile care întăresc regula. Iată, încă
ismul. Se pare că a fost atât de bine două exemple de femei-filozof, person-
cunoscută și apreciată pentru vederile aje evocate chiar de Platon în Dia-
sale, încât în corespondență era logurile sale și, care, nu pot fi
desemnată ca "Filosoful”. De asemenea, considerate simple ficțiuni literare. Ele
astronom de renume, se crede că a pre- vin din epoca clasică a filosofiei
dat cu sârguință idei referitoare la grecești: Aspasia (protagonista dialogu-
diferite niveluri ale realității și ale lui Menexenos şi Diotima (protagonista
abilitații omului de a le înțelege. Nici dialogului Banchetul). De la Diotima
una din lucrările sale nu a supraviețuit. aflăm că: ”Nimeni dintre zei nu
Se pare că membrii comunității creștine filosofează, nici unul nu năzuiește să
din orașul Alexandria s-au simțit devină înţelept – fiecare și este. Căci
amenințați de influența ei datorită ac- dacă unul e înțelept, nu filosofează”.
centului pus pe valoarea gândirii și a Tabloul poate continua cu celebra Sim-
științei și i-au oferit un sfârșit groaznic mone de Beauvoir (1908-1986) -ne-
și trivial. Admiratorii ei încă o meritat umbrită de imaginea
efervescentă a partenerul ei, filosoful
venerează ca un filosof martir com-
Jean Paul Sartre. Beauvoir a dezvoltat o
parând-o cu Socrate. Povestea sa o
educație în filosofia tradițională a sec-
puteți afla și din ecranizarea Agora
olului XX , punând accent pe explorarea
(2009).
mai radicală a feminismului și
Un al doilea exemplu este Hannah
existențialismului. Unele dintre ideile ei
Arendt. O femeie foarte inteligentă și
despre libertatea umană, sau “a fi pentru
marea iubire a filosofului german Mar-
sine” și “ a fi în sine” s-au suprapus cu
tin Heidegger. Cercetările și lucrările
cele ale lui Sartre, dar a avut lucrări
Hannei Arendt ilustrează mai ales o pa-
filosofice de mare autenticitate cum ar
siune intensă pentru gândire, plecând de
fi Etica Ambiguității (1948) sau Al
la o experiență a unei evreice a timpului
Doilea Sex(1949) , cea din urmă fiind o
său, care a abordat cele două mari și di-
opera impozantă a ideologiei feministe.
ficile teme ale epocii postbelice: totali-
Beauvoir susține ca femeile au fost lim-
tarismul și antisemitismul. „Hannah
itate de-a lungul istoriei de ideea că sunt
Arendt – consideră Oleg Garaz – s-a
o “deviere” de la norma masculină, o
ideea care trebuie distrusă dacă feminis-
mult mai convingător și eficient decât
mul vrea sa aibă succes.
toate armatele de bărbați puși pe
O aflăm apoi, pe Anne Lady Conway
fantasmări morbide, adică Morus, Cam-
( 1631-1679) - o adeptă al lui
panella, Proudon, Bakunin, Marx, En-
Descartes, interesată de Kabala și de
gels, Lenin, Stalin, Ho-Shi-Min,
doctrina quakerilor. Născută ca Anne
Mao-Tse-Dong, Hruşciov, Brejnev şi,
Finch, a studiat filosofia la Cambridge
evident, ultimul visător de la Kremlin
prin intermediul mijlocitor al fratelui ei.
care a fost Gorbaciov. Această evreică
Sexul ei a împiedicat-o să studieze
inteligentă s-a prezentat drept o
subiecte filosofice în mod direct.
excelentă și autentică filosoafă, așa cum
Preocupată de problemele metafizicii -
numai o femeie s-a putut pricepe a fi, și,
a pus la îndoiala existența materiei in-
în loc să se pregătească pentru moarte,
erte, a dezvoltat o teorie a naturii bazată
ea a preferat să iubească un filosof şi pe
pe existența lui Dumnezeu, ca ordine
nimeni altul decât pe însuși Heidegger
mentală și materială integrată. În acest
în persoană, şi nu neapărat platonic,
sens l-a precedat pe Leibniz, care i-a re-
adică utopic, ci cât se poate de concret
cunoscut influența. Singura lucrare care
și palpabil.”Femeile se vor simți
a supraviețuit este Principii ale filosofiei
răzbunate după atâtea veacuri de inechi-
antice și moderne a fost publicata pos-
tate profundă când vor afla că aceste
tum în 1690.
două minunate femei nu sunt doar
Urmează Sarah Margaret Fuller
SEMINȚE LITERARE -CREAȚIE
de zbucium nine.
Și poeti ce leagă între versuri Nici vântul nu mai bate,
vorbe goale. Încremeniți stau plopii.
Tu, Eminescu, nu ești așa de- Vreau să te știu mereu aproape
parte, Și tu încet sa mi te-apropii.
Dar este tare greu să ajung la Și mult și drept, tu ai vorbit
tine. În versuri și în carte.
Se aud în codru, Ai dat codrului o viață-n in-
versuri scrise-n noapte, finit
Când luna arde în serile se- Și lumii-ntregi, o viață fără
(1810-1850) precursoare a feminismu-
lui, născută în SUA, reprezentantă a ide-
alismului transcendental, a cărei lucrare
Femeia secolului al XIX-lea a fost
primul manifest feminist major.
Studentă a lui Emerson, a predat în
Rhode Island și Boston înainte de a se
muta în Europa în 1846.
Susan Haack: 1945- este și în prezent
profesor de filosofie și drept la Univer-
sitatea Miami. Printre lucrări se numără:
Logica Devianta (1974), Filosofia
Logicii (1978).
Mary Wollstonecraft:(1759-1797)-
Feministă de origine engleză, adeptă a
teoriei egalitariste, asociată cu Thomas
Paine și William Godwin. O justificare
a drepturilor bărbaților (1790) aduce
argumente împotriva comerțului cu
sclavi, O justificare a drepturilor Fe-
meilor (1792) este o altă lucrare. A de-
scris căsătoria ca o prostituție legală. S-a
opus monarhiei, bisericii și armatei.
Moare după ce dă naștere unui copil, vi-
itoarea autoare a romanului
Frankestein, Mary Shelley.
Ayn Rand:(1905-1982) -Romancieră
rusă și femeie filosof controversată,
capitalistă radicală, ale cărei opere sunt
apreciate de tinerii conservatori din Par-
lamentul britanic. S-a mutat în SUA în
1924 și a dezvoltat o filosofie a individ-
ualismului pe care a denumit-o Obiec-
tivism (o filosofie a vieții pe pământ).
Cele mai bune lucrări: Fountainhead
(1935) și Atlas Shrugged (1957). A fost
interpretată de Helen Mirren în 1999
într-un film despre viața ei.
Și nu în ultimul rând Dame Mary
Warnock:(1924-) A influențat în mod
semnificativ concepția societății britan-
ice despre sine, mai mult decât orice alt
filozof de sex masculin. Este un cam-
pion al dreptului femeii de a filozofa.
Un veteran al Comisiei Regale și al
Comitetelor de Anchetă, a publicat,
printre multe altele, The Uses of Philos-
ophy (1992) și Femei Filosofi (1996)
Aşadar, să mai îndrăznească cineva să
spună că femeile nu sunt filosoafe!
Dacă nu chiar zeițe!
Prof. Delia Florea
moarte.
Ai strâns în tine ura și iubirea,
Lăsând pe brațe sa îți cadă.
Ce-i mai de preț în lume, ne-
murirea
Cu ochii stinși și cu privirea
caldă.
Robert Tunderligeti 11 A
2
 CUVINTE DIN ALTE LUMI
Nu îți dorești uneori să deţii un ghid de buzunar care să te conducă
spre iubire, ceva care să te ajute să navighezi prin toate deciziile ce
trebuie a fi luate sau nu, un fel de manual pe care să îl răsfoiești atunci
când nu ești sigur, ceva sau cineva care să îți arate calea? De ce nu ni
se predă Iubirea în școală? Dacă am luat naștere din dragoste, dacă
nu putem trăi fară ea, şi dacă continuăm să ne lovim de ea, din nou şi
din nou, atunci cum de nu este una din cele mai esențiale materii pe
care ar trebui să le învăţăm obligatoriu în timpul creșterii și maturi-
zării ? De ce nu este cel puțin, o materie opțională? Dacă este adevărat
că iubirea trebuie să fie trăită pentru a fi înţeleasă, atunci este adevărat
şi că trebuie a fi învățată, ca să fie cu adevărat trăită. Orice lucru care
merită timpul nostru, merită cel puțin și înțelepciunea noastră. Nu
putem aștepta până când înțelepciunea își face apariţia, o să fim prea
bătrâni să mai ardem atunci, asa că de ce să nu învăţăm cât timp încă
suntem în flăcări?Iubirea este cel mai „democratic” sentiment. Toţi
avem ceva de spus şi fiecare suspin se adună. Este vechea limbă uni-
versală pe care toată lumea o vorbește, indiferent de dialect sau accent.
Așa că ascultă-mă, tu om iubitor: Hai să redactăm un Manual al Iu-
birii care să conțină toată înțelepciunea adunată despre iubire și pe
care să îl putem lăsa moștenire viitoarelor generații, spunând: „Poftim
copile, adaugă asta la inima ta!”
Aici vă prezint câteva lecții esențiale predate de suflete nobile pe
care le-am descoperit în călătoriile lecturilor mele:
„ Chiar şi după tot acest timp, Soarele niciodată nu îi spune Pă-
mântului: Îmi ești dator! Uite ce se întamplă cu o iubire ca aceasta,
luminează tot cerul.” ~ Hafez
„Iubirea înseamnă să dai cuiva șansa să te distrugă şi să ai încre-
dere că nu o va face.” ~ Anonim
„Am fost împreună. Am uitat restul.” ~ Walt Whitman
„Pot să îți dau singurătatea mea, întunericul meu, foamea inimii
mele. Încerc să te mituiesc cu nesiguranță, cu pericol, cu înfrangere.”
~ Jorge Luis Borges
„M-am îndragostit de curajul, sinceritatea, si de stima ei de sine
atât înflăcărată. Şi în aceste lucruri aș crede, chiar dacă întreaga
lume susține că ea nu era tot ce trebuia sa fie. O iubesc, şi asta e în-
ceputul tuturor lucrurilor.” ~ Francis Scott Fitzgerald
"Iubirea este vocea care răzbate dincolo de toate tăcerile , speranța
Lecții ce nu se învață la școală
dincolo de toate fricile; o putere atât de vânjoasă încât orice altă fară frică şi cu inima deschisă care îmbrățișează viața.” ~ John Len-
forță devine insignificantă în comparație cu ea: Unicul Adevăr mai non
presus de orice lumină , de orice stea din univers. E.E.Cummings „O ființă umană să o iubească pe alta: iată! aceasta este probabil,
“Sentimentul de a fi iubit profund de cineva îți dă putere; sa iubești cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, tot ceea ce contează, testul
foarte mult pe cineva îți dă curaj.” ~ Lao Tzu suprem şi Dovada, strădania pentru care toate celelalte eforturi re-
“Oamenii cred că sufletul pereche te completează perfect şi asta e prezintă doar pregătirea.” ~ Rainer Maria Rilke
ceea ce îşi doreşte fiecare. Însă un adevărat suflet pereche este ca o „Lăsați spații între voi. Şi lăsați vânturile celeste să danseze între
oglindă; este acea persoană care îţi arată tot ce te trage înapoi şi este voi. Iubiţi-vă unul pe celălalt, dar nu vă legaţi prin dragoste. Lăsaţi
acea persoană care îţi va atrage atenţia asupra lucrurilor pe care le mai curând ca iubirea să fie o mare mişcătoare între malurile sufle-
poţi schimba în bine. Un suflet pereche adevărat este probabil cea telor voastre.” ~ Kahlil Gibran
mai importantă persoană pe care o vei întâlni vreodată, deoarece îți „Nesiguranța este cel mai mare ucigaș al dragostei. Îi face pe alții
dărâmă zidurile și te trezește la viață. Dar să trăiești cu un suflet pe- să se simtă în modul în care tu
reche pentru totdeauna? Neahh... Prea dureros. Sufletele pereche, ele te-ai simți dacă un om care se
vin în viața ta doar ca să îți dezvăluie o altă parte a ta, ție, și apoi îneacă se agață de tine. Vrei să
pleacă. Scopul unui suflet pereche este de a te zdruncina, sa îți dis- îl salvezi, dar știi că te va su-
trugă puțin ego-ul, să îți arate obstacolele și obsesiile, să îți frângă gruma în panica lui.” (Anais
inima în așa fel încat o noua lumina să patrundă, să te aducă la dis- Nin)
perare şi să te simți lipsită de control astfel încât să fii nevoit să îți “Te iubesc fără să ştiu cum,
transformi viața…” ~ Elizabeth Gilbert sau de când, sau de unde. Te iu-
“Suntem cu toții puțin ciudați. Și viața este puțin ciudată. Iar în mo- besc pur şi simplu, fără comple-
mentul în care întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă xităţi sau mândrie. Te iubesc
cu a noastră, ne alăturăm lui şi intrăm într-o stare de ciudățenie co- pentru că nu ştiu altă cale. Unde
mună pe care o numim iubire” ~ Dr. Seuss nu eşti tu, nici eu nu mai sunt.
“Deci, te iubesc deoarece întreg universul a conspirat în a mă ajuta Atât de aproape încât mâna ta
să te găsesc pe tine.” ~ Paulo Coelho pe pieptul meu este mâna mea.
„Dragostea adevărată nu este niciodată nedumerită, niciodată nu Atât de aproape încât ochii tăi
judecă, niciodată nu respinge, niciodată nu solicită ceva. Ea reface, se închid când eu adorm.” ~
prin harul unei renașteri permanente. Arde, deoarece știe adevăratul Pablo Neruda
sens al sacrificiului. Este viața iluminată.” ~ Henry Miller „Iubirea este singura modalitate
„Există două forțe de bază care ne motivează: frica şi iubirea. Când de a pătrunde în interiorul personalităţii unei alte fiinţe umane. Prin
ne este frică, facem câțiva pași înapoi în fața vieții. Când suntem iubire omul este capabil să vadă trăsăturile esenţiale în celălalt, mai
îndrăgostiți, devenim receptivi la tot ce ne poate oferi viața cu pa- mult decât atât, poate vedea potenţialul încă neactualizat al celuilalt
siune, nerăbdare, şi bunăvoință. Trebuie să învăţăm să ne iubim pe făcându-l astfel conştient de ceea ce poate deveni.” ~ Viktor Frankl
noi înșine în primul rând , în toată splendoarea noastră şi cu toate Sursă: http://www.rebellesociety.com/2013/04/12/a-pocket-
imperfecțiunile. Dacă nu ne putem iubi, nu reușim să ne atingem guide-to-love-21-essentials/
potențialul maxim de a crea sau iubi pe alții. Evoluția şi toate *Nota editorului: materialul a fost tradus și prelucrat din limba en-
speranțele pentru o lume mai bună se sprijină în viziunea oamenilor gleză de Larisa Nica 12 B

Les femmes des romans du XIX e siècle et l’amour

Lire c’est apprendre sur soi, sur le monde entier. Il
y a des livres qui nous changent la vie, qui nous
fournissent les réponses aux questions qui nous
hantent. Lire c’est ouvrir un monde nouveau tout
en restant assis sur sa chaise dans sa chambre. Par-
fois on se confond avec les personnages des certains
livres et on vit leurs vies.
Dans cet article, je me propose de vous présen-
ter trois personnages féminins des romans français
du XIX- e siècle, fascinants par leurs quêtes de con-
naitre et vivre l’amour : Madame de Rênal du
roman Le Rouge et le Noir écrit par Stendhal,
Emma du roman Madame Bovary de Flaubert et
Jeanne du roman Une vie écrit par Guy de Maupas-
sant. Toutes ces trois femmes ont en commun le
désir de vivre un grand amour qui donne un sens à
leurs vies banales.
Madame de Rênal est un personnage qui touche
le lecteur grâce à sa naïveté et à sa douceur. Elle est
une femme extrêmement timide, qui ne connait rien
de la vie extérieure, rien sur la vie amoureuse, de-
venant très audacieuse seulement au moment où
elle tombe amoureuse de Julien et trompe son mari.
On ne peut pas blâmer Madame de Rênal à cause
de l’amour qu’elle porte à son amant, Julien. Avant
l’arrivée de Julien elle n’était ni trop heureuse, ni
trop malheureuse, sa seule occupation étant l’élé-
vation de ses enfants. Stendhal lui-même ne critique
à aucun moment Madame de Rênal, probablement
parce qu’elle est très sincère en ce qui concerne ses
sentiments. Elle a une très belle mort romanesque,
sa mort étant symbolique pour la fidélité qu’elle
porte à Julien jusqu’à la fin de ses jours.
Emma Bovary est un personnage qui nous impres-
sionne par son drame de se faire toujours des illu-
sions sur elle-même, ses sentiments, sur le monde
en général. Élevée dans un couvent, avec une imag-
ination enflammée à la lecture des livres roman-
tiques, Emma aspire à vivre dans le monde de rêve
dont parlent les romans. Emma balance tout le
temps entre idéal et médiocrité quotidienne. Elle est
très malheureuse à cause de sa vie banale et à cause
de ses amours échoués. Elle épouse le premier pré- leur amour, les espoirs et l’amour se transformant
tendant qu’on lui présente, croyant éprouver de en chagrin et désillusions.
l’amour. Elle découvre à peu de temps après le Il n’est pas bon être une femme au XIX e siècle.
mariage que son mari n’est qu’un être médiocre qui Il n’y a pas toujours une vraie correspondance entre
lui provoque de l’ennui. Même dans ses relations le mariage et l’amour. Les femmes assument leur
adultères, Emma finit par retrouver les mêmes dé-
ceptions que dans le mariage. La répétition des
désillusions accroit le sentiment d’échec et Emma
décide de se suicider.
Jeanne du roman Une vie est un personnage auquel
le lecteur s’attache dès les premières pages du livre.
C’est une jeune fille sensible, enthousiaste, rêveuse
et tres naïve. Etant élevée au couvent, elle a une éd-
ucation religieuse formée selon les conventions de
l’époque dans laquelle elle vit. A dix-sept ans,
quand elle quitte le couvent elle est très radieuse et destin social qui est vécu comme une responsabil-
impatiente de connaitre l’amour. C’est seulement ité. Le désir de l’amour sincère et accablant, du par-
de la lecture des romans qu’elle sait des choses sur fait bonheur en couple est remplacé finalement par
le frémissement des cœurs et l’élan des âmes. Elle le désespoir, la tristesse et la désillusion.
découvre l’amour auprès du beau Julien, fils de no- Prof.Gabriela Chiriac
bles déchus mais en court temps le mariage détruira

g{x Wâv{xáá Éy VtÅuÜ|wzx tÇw à{x
XÇw Éy à{x eÉçtÄ Yt|ÜçàtÄx
Every little girl wants to be a princess
when they grow up. Kate Middleton had
her wish come true when she married
Prince William and became the first
commoner to marry a prince in close
proximity to the throne in more than 350
years. Shortly before the royal wedding
in 2011, Queen Elizabeth conferred Kate
with the title of Catherine, Her Royal
Highness the Duchess of Cambridge.
Everything went according to the clas-
sic story. Kate waited for her prince, be-
came a princess and then ceded all
authority to her husband while assuming
the subservient role of mother and wife.
Nevertheless, there is something about
this royal fairytale that the British public
sense and respect but no longer envy. So
what exactly is the public attitude to-
wards the Duchess of Cambridge? What
does she represent? What does she mean
for the monarchy and for Britain itself?
Last year, a U.K. survey from YouGov
that polled residents on their perceptions
of the British monarchy revealed some-
thing completely unexpected. One
shocking result showed that only 1 per-
cent of women would like to trade place
with Kate Middleton while an astonish-
ing 89% of them have no interest what-
soever in being Kate even for a single
day. So, what is happening? What is
changing? Is Britain falling out of love
with the idea of the traditional princess?
Hundreds of thousands of words have
been written about the Duchess of Cam-
bridge in the press, she has nearly one
billion results on Google and she has
been subjected to a life of scrutiny since
she was first pictured together with
William on the slopes of Klosters in
2004. Her appearance and actions are
dissected on a daily basis. This may be
one of the reasons why women simply
do no longer envy her royal life. Further-
more, in recent years, a fresh wave of
feminism has washed over the UK and
that appears to have altered the British
public's tolerance of the submissive
princess. Women are fighting against ob-
jectification and scrutiny. They are cam-
paigning for equal pay, an end to
misogyny and an option other than being
simply a traditional housewife or mother.
Germaine Greer, a prominent women’s
right activist, who prides herself in push-
ing women to stand up to a male-domi-
nant society, even if this means breaking
with British norms in Buckingham
Palace, feels compassion for the
Duchess. She believes that Kate is “a
great deal more intelligent than the rest
of the royals,” that she can - and should
- do more to empower women to love
and celebrate the skins they are in.In an
interview with Newsweek Greer
launched an extraordinary attack on the
Royal family accusing them of crushing
the Duchess of Cambridge’s personality.
“Kate is not even allowed to decorate her
own houses. Even the wives of the
American presidents get to do that. The
whole thing is a mad anachronism1.
"The 'firm'2 tell us that the first born will
now become the monarch regardless of
sex. Well, big f***ing deal! Kate is not
allowed to have an interest in modern
culture, even in art – to collect, to attend
openings. She is made to appear ab-
solutely anodyne".(3)
"She cannot do or say anything sponta-
neous. She has learned what she has to
do and say and how to do it and say it in
the approved way. Spontaneity will get
her into trouble," Greer added.
Feminist Greer thinks that despite all
the pomp and circumstance around
Kate’s role in the monarchy, she has been
reduced to a fashion barometer and sex
symbol by royals who insist that she
adopt an enchanting but curative persona
in public, according to Lifestyle. Ger-
maine Greer’s views echoed those of the
award-winning novelist Hilary Mantel,
who in 2013 provoked controversy when
she delivered a lecture, “Royal Bodies”
to the London Review of Books. A fem-
inist critique of the monarchy, Mantel re-
ferred to the Duchess as a "plastic
princess born to breed... as painfully thin
as anyone could wish, without quirks4,
without oddities5, without the risk of the
emergence of character... her only point
and purpose being to give birth."
Mantel was widely criticised for her
description of Kate as many people
failed to see the bigger picture. Far from
being offensive, Mantel’s lecture is “ac-
tually a tender and sympathetic piece of
writing, filled with compassion for royal
women trapped in their gilded cages,"
writes Daily Beast Royal writer Tom
Sykes of Mantel's reflection on how
monarchs are judged by appearance and
fertility.
Rather than attacking the Duchess of
Cambridge Ms Mantel writes about the
sheer oddity of monarchy in general. She
describes an event both she and Prince
Charles are at; how “depressing, institu-
tional, impersonal” it was, and how
“Charles must see this all the time.” She
encounters Queen Elizabeth at another
event and wonders how strange it must
be to be a figurehead6, to be constantly
anatomised; to be “a thing which only
had meaning when it was exposed, a
thing that existed only to be looked at.”
Ms Mantel claims that today, as in the
past, royal bodies, especially female
ones, are in some sense public property.
"Some people find them endearing7;
some pity them for their precarious situ-
ation; everybody stares at them, and
however airy the enclosure they inhabit,
it’s still a cage."
Nevertheless, when she looks at Diana,
Princess of Wales and contrasts her ap-
pearance to her daughter-in-law’s, a pos-
sible explanation for the actual state of
affairs emerges. Unlike Diana, “whose
human awkwardness and emotional in-
continence showed in her every gesture,”
Kate Middleton seems “to have been de-
signed by a committee and built by
craftsmen, with a perfect plastic smile”.
She appears to be polished and flawless
and therefore it is less easy to relate to
her on a personal level. This may be an-
other reason why Britain stopped believ-
ing in the royal fairytale. .
Caroline Watson, director and co-
founder of Progressive Women, an or-
ganisation that seeks to “enable, inspire,
and support women to achieve their full
potential”, sees things differently: “We
have seen change in terms of the royal
family in recent years, and I think Kate
represents a different era, but she hasn’t
spoken.” It seems that British people
wish Kate would speak and look forward
to that day.Upon all these, endless ques-
tions arise. What is the Duchess’s role as
a 21st century woman? What is she now?
What can she be? Does Kate really rep-
resent another era? Will she be given the
opportunity to lead, to shine and to
speak? …
Notes:
1. anachronism - something that is no longer suitable
for or relevant to modern times
2. the “firm” - as Diana Spencer used to refer to the
extended royal family
3 anodyne – intended to avoid causing offence or
disagreement, especially by not expressing strong
feelings or opinions
4. quirk - a strange or annoying habit
5. oddity - someone or something that seems strange
or unusual
6.figurehead - a leader who has no real power or in-
fluence, especially a leader of apolitical party
7 endearing - making people like you
References:
www.newsweek.com; www.lrb.co.uk; www.the-
guardian.com;
www.newyorker.com; www.economist.com;
www.dailymail.co.uk
Prof. Daniela Cioroiu
3
 AMUZAMANTE
13 Diferențe între femei și bărbați: Numărul mediu aproximativ al obiectelor din baia unei femei este O femeie se căsătorește cu un bărbat, sperând ca acesta să se
1. Numele: de 337. Pe majoritatea acestor obiecte un bărbat nu este capabil să le schimbe, însă el nu o va face.
Dacă Ana, Maria, Cristina și Andreea se întâlnesc la o cafea, ele vor identifice. Un bărbat se căsătorește cu o femeie, sperând ca aceasta să nu se
dialoga, spunandu-și Ana, Maria, Cristina și Andreea. 5. Argumente și discuții schimbe, însă ea o va face.
Dacă Radu, Mihai, George și Marius ies la o bere, vor dialoga Femeia are întotdeauna ultimul cuvânt, în orice fel de conflict.Orice 10. Vestimentație:
spunându-și (afectuos): "Grasule", "Prostule", "Țestosule", "Cap" ar avea de spus un bărbat după aceea, este doar începutul unei noi O femeie este îngrijită când merge la cumpărături, când udă plantele,
sau "Moșule". discuții. aruncă gunoiul, răspunde la telefon, citește o carte sau un mail etc.
2. Achitarea notei de plată: 6. Pisicile Un bărbat va fi aranjat cu ocazia unei nunți sau a unei înmormâtări.
Când se primește nota de plată, Radu, Mihai, George și Marius vor Femeile iubesc pisicile. 11. Naturalul:
plăti fiecare câte 10 lei, chiar dacă nota este de 25 lei. Niciunul nu Bărbații afirmă că iubesc pisicile, însă le alungă imediat ce femeia Bărbații se trezesc la fel de atrăgători ca atunci când s-au culcat.
va avea mărunt și niciunul nu va recunoaște că ar dori rest… nu mai este de față. Femeile, cumva, se "deteriorează" în timpul nopții.
Când femeile primesc nota, scot imediat calculatorul din geantă. 7. Viitorul 12. Familia:
3. Banii: Un bărbat va plăti 20 lei pentru ceva ce valorează doar 10 O femeie își face griji cu privire la viitor până când se căsătorește. Ah, copiii... O femeie știe totul despre copiii ei. Știe la ce ora este
lei, însă îi este necesar. Un bărbat nu își face niciodată griji referitoare la viitor, până când programarea la dentist, cunoaște relațiile lor sentimentale și anturajul,
O femeie va plati 10 lei pentru ceva ce valorează 20 lei și nu îi este se căsătorește. mâncarea preferată, temerile ascunse, speranțele și visele.
necesar, dar este la reducere. 8. Succesul: Un bărbat are o vagă idee că în aceeași casă există niște omuleți mici.
4. Baia și lucrurile personale: Un bărbat realizat este acela care produce mai mult decât poate chel- 13. CONCLUZIA:
Un bărbat are 5 obiecte în baie: o periuță de dinti, pastă de ras, tui soția sa. Orice bărbat căsătorit ar trebui să își uite greșelile. Nu ar avea sens
aparatul de ras, un săpun și un prosop luat de la hotel. O femeie realizată este aceea care poate găsi un astfel de bărbat. ca doi oameni să îți amintească mereu același lucru.
9. Mariajul Andreea Vicol 11 E
Feminitatea o Atlantidă ... Cu toții cunoaștem povestea Atlantidei, multor tinere, făcându-și apariția tot felul teu cât mai mare sau un machiaj strident. crurile trebuie întoarse la valorile lor tre-
acea insula grecească care s-a scufundat de "trucuri" de înfrumusețare, dar această Un bărbat este atras de o femeie pentru cute, ceea ce se întâmplă in ziua de azi
"Tu eşti răbdătoare Nora.
în ocean și nu a mai fost găsită și a cărei înfrumusețare este total deplasată de ceea ce este în adâncul ei, pentru ochii ei fiind un declin total. Este Epoca în care
Tu eşti cuminţenia. imagine a fost considerată mereu cea a scopul ei inițial, cred eu. nepătați de machiaj, pentru fața ei imaginea exterioară devine etalon într-o
Tu eşti simplitatea." unui paradis pierdut. La fel ca și femini- În ziua de azi se pune accent pe "a ieși nepângărită de fond de ten, nu de as- societate mai mult muribundă. Iar aceasta
Mihail Sebastian tatea din ziua de azi.. aș îndrăzni să spun. în evidență": prin haine cât mai provoca- pectele fizice sau formele scoase în nu cred că este o cale potrivită unei
Ce este feminitatea? După părerea mea toare, machiaj cât mai strident și tot felul evidență. Este atras de o îmbrăcăminte evoluții spirituale. Frumusețea interioară
este spiritul pur feminin: înseamnă puri- de accesorii care nu își au rostul. Com- provocatoare prin frumusețea și decența ar trebui să primeze.
tate, inocența, simplitate și mai ales portamentul tipic feminin începe să piară, ei, nu de una provocatoare prin vulgari- Frumusețea exterioară este doar un
naturalețe. În secolul trecut, acestea erau iar limbajul devine din ce în ce mai triv- tate. O femeie naturală, nu una de plas- clișeu, iar feminitatea rămâne încă, o
emblemele feminității, dar se pare că ial. Principala greșeală mi se pare aceea tic! Atlantidă pentru tinerele de azi..
odată cu intrarea în secolul al-XXI-lea, de "a te face remarcată” prin aspectul Femeile ar trebui să fie mai simple. Ex- Alex Ciocârlan 12A
ele s-au pierdut. În timpurile recente exterior, probabil este un complex al teriorul nu contează. Decența și compor-
feminitatea nu mai este definită în felul multor tinere. tamentul pur feminin ar trebui luate drept
acesta, ci total opus. Sensibilitatea a Un bărbat ( sau/ și un tânăr) nu este etalon, nu artificialitatea și punerea în
dispărut, iar naturalețea a apus, în rândul atras de o ținută provocatoare, un decol- evidența a aspectelor exterioare. Lu-

O scură Istorie a Femeii Legendare
Admirate sau detestate, uneori controversate,
alteori nedreptăţite de istorici, câteodată neînţelese
şi neapreciate pe deplin de contemporanii lor şi nici
de posteritate, personalităţile feminine de marcă din
istorie alcătuiesc o galerie de personaje complexă:
sportive şi artiste, oameni de ştiinţă şi femei de
lume, regine şi literate. Înainte vreme, ceea ce
reţinea îndeosebi atenţia era caracterul insolit al
purtărilor şi felului de a gândi al acestor femei. Aşa
se face că istoria le-a păstrat în memorie mai
degrabă pe cele care s-au implicat în domenii con-
siderate multă vreme, prin tradiţie,"treburi de-ale
bărbaţilor”: politică, bătălii, guvernarea ţării…
Aşadar , în numărul din această lună am să prezint
câteva femei care, prin felul lor de-a fi, au marcat
lumea în care trăim .
Ana Aslan (1897-1988) a fost medic român spe-
cialist în gerontologie, academician din 1974, di-
rector al Institutului Naţional de Geriatrie şi
Gerontologie. Prin descoperirile sale în materie de
cosmetică , a creat un adevărat elixir al tinereţii,
cunoscut sub numele de Gerovital care şi în ziua de
astăzi influenţează toată gama produselor cosmetice
şi de înfrumuseţare. Numeroase personalităţi
internaţionale au urmat tratament cu Gerovital:
Charles de Gaulle, Hruşciov, J.F. Kennedy, Indira
Gandhi, Imelda Marcos, Tito, Marlene Dietrich,
Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas,
Salvador Dali.
Mata Hari (1876-1917), bănuită de spionaj. Mar-
garetha Geertrude Zelle, de origine olandeză, duce
o viaţă destul de scandaloasă până în 1902, când,
după un mariaj eşuat, se angajează că dansatoare
orientală la circ, apărând în spectacole şocante pen-
tru acea perioadă prin nuditatea trupului. Tot atunci
îşi ia pseudonimul de Mata Hari (spunând că mama
ei fusese indiancă) şi trăieşte ca prostituată de lux.
Se spune că Mata Hari a fost personalitatea
feminină care a inventat striptease-ul. Legăturile
sale cu ofiţeri germani şi francezi conduc
autorităţile de la Paris la concluzia că ea ar fi fost
vinovată de scufundarea flotei franceze din Marea
Mediterană de către submarinele nemţeşti. Acum se
crede că de fapt francezii au căutat un ţap ispăşitor
pentru a acoperi incompetenţa autorităţilor la acea
vreme.
Ioana D’Arc (1412-1431, eroina naţională a
Franţei, s-a făcut remarcată în istorie, în principal
pentru că la vârstă de numai 17 ani, l-a convins pe
regele Carol al VII- lea să îi expulzeze pe englezi
din Franţa. Fecioara din Orleans, cum mai era
numită, a condus trupele franceze care asediau
cetatea din Orleans şi a reuşit să o cucerească în
doar 9 zile. Ulterior, este făcută prizonieră de către
un cavaler burgund şi după ce pune la cale o
Ecomang Info: În perioada 6-10 aprilie 2015 se desfășoară, ca în fiecare an
Săptămîna Educației ALTFEL. Colegiul Economic Mangalia va organiza în
această periodă o serie de proiecte la care vă invităm să participați cu același
entuziasm de până acum. Programul propus este următorul:
Luni 6 aprilie : RECILEAZĂ ȘI SALVEAZĂ
Se vor desfășura acțiuni de promovare ale Patrulei de reciclare, activități de
ambientare , plantare flori , copaci, curățarea plajelor, colectare de hârtie
evadare este acuzată de erezie de către Universi-
tatea din Paris, care cere să fie judecată de tri-
bunalul Inchiziţiei. Câteva zile mai târziu este arsă
pe rug.
Mița Biciclista (1885-1968) a fost o femeie
faimoasă din perioada interbelică din România,
datorită frumuseții sale, dar, mai ales, datorită imag-
inii sale nonconformiste din acea perioadă, imagine
rezultată din viața amoroasă și din plimbările sale
cu bicicleta pe străzile Bucureștiului. Renumele și
l-a câștigat în anul 1898, datorită unui ziarist
amorezat de aceasta, George Ranetti, care a obser-
vat-o într-una din plimbările sale cu bicicleta pe
Calea Victoriei. Cunoscută ca fiind prima femeie
din România care a mers pe bicicletă, Mița a fost
bănuită că ar fi avut legături amoroase cu mari
nume ale perioadei interbelice: Regele Ferdinand,
Octavian Goga, Nicolae Grigorescu sau chiar regele
Manuel al Portugaliei. Deși acesta din urmă a cerut-
o în căsătorie, Maria l-a refuzat din cauza iubirii
sale pentru doctorul Nicolae Minovici. În cele din
urmă, în anii '40 ea s-a căsătorit cu generalul
Alexandru Dumitrescu.
Anne Bonny si Mary Read (sec. al XVIII-lea). Pi-
rateria era o activitate rezervată aproape exclusiv
bărbaților, dar au existat și femei care au demonstrat
că se puteau descurca la fel de bine cu viața
tumultoasă şi înțesată de pericole.Cele mai feroce
şi înfricoşătoare exemple de femei pirat au trăit în
secolul al XVIII-lea, în spaţiul Caraibelor: Anne
Bonney şi Mary Read, ale căror activități piratereşti
s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de
mult mai faimoşii lor omologi bărbați. Cele două
au fost poreclite pisicile infernului. Cariera lor ca
pirați n-a fost cine știe ce lungă, și n-au avut nicio
clipă o corabie sub comanda lor, impactul fiind mai
mult unul cultural, având în vedere vremea în care
o tânără și-a părăsit tatăl și mai apoi soțul și a ales
o viață de pirat, trăind în largul mării timp de doi
ani, luptând și blestemând poate la fel de bine și de
crunt ca și bărbații în mijlocul cărora trăiau și pe
care, adesea, erau nevoite să-i învingă în luptă. Ni-
meni nu știe care a fost impactul acțiunilor lor în
mentalul femeilor care le-au fost contemporane.
Marilyn Monroe (născută Norma Jeane
Mortensen;1926-1962) a fost o actriță, model,
cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al
XX-lea. Ascensiunea lui Monroe la nivelul de
celebritate a început cu selectarea ei pentru a poza
în câteva reviste, asta în timp ce primul ei soț făcea
parte din Marina Comercială. Cea mai însemnată
parte a filmelor ei au fost făcute pentru Casa de
producție 20th Century Fox, unde și-a luat și nu-
mele care a făcut-o celebră. După câteva apariții mi-
nore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să
devină cunoscută pentru talentul ei de comediantă,
ajutată fiind și de remarcabila ei prezență scenică.
Și-a îndreptat eforturile către apariții mai consis-
reciclabilă și deșeuri ( baterii, becuri, neoane, electrocasnice mici etc)
Marți 7 aprilie: VOLUNTARII ÎN ACȚIUNE – vom continua proiectele
noastre de voluntariat (colectarea de alimente neperisabile, haine , jucarii,
rechizite etc)
Miercuri 8 aprilie: JOC ȘI CREATIVITATE.ELEVII AU TALENT. Vom
organiza un concurs de talente : muzică , pictură , dans etc .Sunt așteptați toți
acei elevi care au un talent deosebit pe care vor să îl împărtășească cu noi
tente, și, la un anumit moment al carierei sale, a
reușit să-și îndeplinească acest scopul de a deveni
un adevărat star de cinema. Circumstanțele miste-
rioase ale morții lui Marilyn au fost subiectul mul-
tor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească
reputația de cea mai cunoscută figură publică
feminină a tuturor timpurilor.
Cleopatra (69 î.Hr-30 î.Hr.) A devenit Cleopatra a
VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu
al XII-lea, în anul 51 î.Hr.. Ea intenționase revigo-
rarea tradițiilor Egiptului de odinioară, căutând spri-
jinul lui Iulius Cezar și Marc Antoniu. Moartea ei
legendară și felul cum cucerise inimile celor doi
generali, ambițiile ei privind gloria Egiptului elenis-
tic și opoziția față de Imperiul Roman, o consacră
drept una dintre celebrele femei care au influențat
Istoria Lumii.
Nefertiti (în germană numele ei a fost transliterat
"Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa
care,iată, vine" c.1370 î.H-c. 1330 î.H) regină a
Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a
faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și Akhenaten.
Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în
vremea marii reforme religioase conduse de acest
faraon, care a promovat cultul unic al discului solar,
Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă
a faraonului Tutankhamon.
Oprah Gail Winfrey (29 ianuarie 1954) este o re-
alizatoare de televiziune americană, cunoscută mai
ales pentru serialul talk-show care îi poartă numele.
În prezent, conform revistei Forbes, este cea mai
bogată femeie de culoare din lume, averea
personală fiindu-i cotată la 1,5 miliarde de dolari.A
întreprins ample acțiuni filantropice și este
considerată una dintre cele mai influente femei din
lume.
Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (1883-1971)
este considerată una dintre cele mai mari creatoare
de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume
precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian
Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy.
Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai
influente femei ale secolului al XX-lea. Stilul lui
Gabrielle Chanel a fost revoluționar pentru anii '20:
a creat nu doar haine noi și o noua marcă, ci un nou
stil de viață. A creat mai ales pălării și doar după
câțiva ani a început să deseneze haine. Mai apoi s-
a decis să creeze gențile gigantice, parfumuri (de
amintit istoricul Chanel n°5), încălțăminte bicoloră,
ceasuri unisex și bijuterii. Interpretând spiritul mod-
ernist al epocii, Chanel caută noua imagine de fe-
meie liberă și independentă de bărbați: o femeie
liberă, revoluționară, modernă și avangardă. Ceva
important de amintit este că Chanel a fost una din
primele femei care a îmbrăcat pantalonii.
Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-
Lorena (1755-1793), cunoscută în istorie sub nu-
mele de Maria Antoaneta , s-a născut arhiducesă de
Joi 9 aprilie: BENEFICIILE MIȘCĂRII ÎN AER LIBER
Competiții sportive , volei pe plajă , tenis de picior, tenis de masă
Vineri 10 aprilie: LECȚIA VIZITĂ – se vor organiza vizite la muzeu,
vizionare filme sau piese de teatru educative , excursii tematice etc
Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a
Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic
al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfin-
ului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta
este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale
(considerate însă exagerări de unii istorici moderni),
precum și pentru moartea sa: a murit executată prin
ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793,
pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru
înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe du-
rata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut
relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu
cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest
sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la
declanșarea Revoluției Franceze.
Maria a României (1875-1938) a fost principesă
de coroană și a doua regină a României, în calitate
de soție a principelui de coroană devenit ulterior
regele Ferdinand I al României. Aceasta a urmărit
constant întărirea legăturilor dintre România și
Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice
în susținerea și apărarea intereselor României. S-a
opus intrării României în Primul Război Mondial
de partea Puterilor Centrale și a militat pentru
alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către
aceasta a realizării statului național român. Pe tim-
pul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în
Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele
militare, activitate care a făcut să fie numită în
popor „mama răniților”. A participat la o campanie
diplomatică pentru recunoașterea internațională a
statului român reântregit, având întrevederi oficiale
sau informale cu suveranul englez, cu președintele
Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson,
președintele Franței Georges Clemenceau sau cu
reprezentanții de marcă ai mass-mediei europeane.
Florence Nightingale (1820-1910) a fost precur-
soarea serviciului sanitar modern. Florence
Nightingale a fost nu numai prima infirmieră
modernă, dar și un statistician important. Datorită
ambiției și devotamentului de care a dat dovadă,
spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în
instituții de tratament adecvate, din punct de vedere
sanitar și cu personal de specialitate gata oricând să
îngrijească bolnavii. De asemenea, datorită
personalității sale altruiste, Florence Nightingale și-
a consacrat întreaga viață ajutorării bolnavilor din
spitale.
Indiferent de vârstă, profesie , culoare a părului
sau generozitate a naturii, femeia trebuie respectată
şi iubită pentru tot ceea ce reprezintă ea : o oglindire
a frumuseţii şi a bucuriei divine ! Cum spune şi
Mircea Cărtărescu : „De ce iubim femeile? Pentru
că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici
altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-în-
toarcem, şi mintea noastră se roteşte mereu şi
mereu, numai în jurul lor.”
Tudor Octav Dan 12 A
4