Ianuarie 2018
LITERE AMESTECATE - ZIARUL COLEGIULUI ECONOMIC MANGALIA
Redacția:
Directori de redacție:
Ciobănel Raluca Simona
Tănase Cornelia
ISSN 2393 – 1647
ISSN-L 2393 – 1647 Coordonatori:
prof.Florea Delia,
Editat: Edna Print Mangalia
prof. Marinescu Simona,
prof. Rotaru Ramona
Emailul revistei: rev.noastra@yahoo.com
Boema eternei reîntoarceri
Există, cred, în sufletul fiecărei fiinţe care mai păstrează încă
o fărâmă de inocenţă a unui paradis orginiar spre care omul se pare
că aspiră necontenit de la începuturile lumii încoace, un loc căruia
simţi că îi aparţii într-un mod aproape imposibil de explicat în cu-
vinte – un loc magic, ascuns printre celelalte tărâmuri, în a căror
contemplaţie ne pierdem din când în când în nostalgii efemere. Un-
eori e chiar locul în care am ales să ne trăim frumos existenţa
cotidiană, cu blânda ei monotonie, din care se naşte liniştea îndelung
căutată. Alteori e locul în care am copilărit, unde bucuria reîn-
toarcerii permanente către origini e diluată tandru în clipe de melan-
colie pe care trecerea inevitabilă a timpului le picură peste bucuriile
de altădată. Se întâmplă însă câteodată ca locul acesta, căruia simţi
că îi aparţii cu toată fiinţa, într-un fel în care ţie însuţi îţi este greu
să înţelegi, să fie departe, atât de departe încât căutarea lui să dureze
o viaţă. Ştii că este acolo, undeva, în univers, şi asta îţi dă mereu
puterea de a visa. Uneori te descurajezi şi îţi spui că este doar o iluzie
a sufletului tău care tânjeşte după frumuseţe pură, dar te încăpăţânezi
să speri că vei ajunge cumva acolo, departe, în virtutea unicei ax-
iome care îţi guvernează existenţa efemeră, aceea că totul, absolut
totul are un sens în viaţa aceasta. Iar într-o bună zi, mânat de gândul
că ai faţă de tine însuţi datoria de a ajunge în locul acela magic, fie
şi pentru câteva clipe, porneşti la drum. Îţi înghesui toate visele într-
o cutie imaginară, pe care-o ascunzi printre hainele aruncate în grabă
în valiză. Şi pleci, împotriva tuturor, în călătoria vieţii tale, către un
tărâm al făgăduinţei după care sufletul tău a tânjit mereu. Pleci, fără
să ştii dacă te vei întoarce, fără să ştii dacă vei ajunge măcar la o
destinaţie. Pleci, pur şi simplu, pentru că simţi că acolo îţi este
chemarea...
Cuvintele par uneori prea sărace pentru a descrie rosturile unei
astfel de experienţe, prin care eu însămi am trecut, într-un moment
al vieţii în care am simţit că poposisem deja de prea multe ori în
mine însămi şi că dobândisem între timp nebunia necesară unei astfel
de călătorii, al cărui sens s-a lăsat mult timp aşteptat şi pe care l-am
descoperit recent, într-un alt popas făcut voluntar în propria-mi
conştiinţă.
Am plecat cu sufletul copleşit de un amestec de trăiri contradic-
torii, într-o noapte târzie de toamnă, lăsând în urmă lacrimi ascunse
în priviri nevinovate şi suflete sfâşiate de neputinţă. Avusesem o vară
întreagă la dispoziţie ca să descopăr dacă acela era sensul zbuciu-
mului meu din ultimii ani. O vară minunată, în care alte vise şi alte
promisiuni de tărâmuri fermecate m-au ademenit cu inocenţa lor pu-
rificatoare. Oricui i-aş fi mărturisit ce simt şi de ce plec, nu ar fi
înţeles. De asta poate că nici nu m-am încumetat să o fac. Am lăsat
pe fiecare dintre cei din jur să creadă ce vrea, păstrând pentru mine
agonia sfâşietoare a privirilor nedumerite care mi-au însoţit
hotărârea de a pleca atât de departe, fără o ţintă precisă. Am avut de
mii de ori impulsul de a renunţa, însă mereu ceva a fost mai puternic
decât propria-mi voinţă... acel ceva pe care-l simţeam îngropat adânc
în mine şi căutând cu disperare să supravieţuiască oricărei frici. Din
clipa în care am simţit scrâşnetul roţilor de autocar în timpane, am
avut sentimentul că undeva, departe, în alte lumi, s-au cutremurat
nori şi a început să plouă molcom, cu lacrimi de vise pe cale să se
împlinească. Am încercat în zadar să-mi adun gândurile în cele două
zile istovitoare, cât am călătorit spre tărâmul devenirii mele person-
ale. Şi oricât de mult m-am străduit să imprim lucrurilor o doză de
pragmatism necesar unei astfel de călătorii care se petrecea aievea,
nu am reuşit.
Era prima dată când treceam dincolo de graniţele ţării şi asta se
petrecea într-o vreme când România mai avea încă de trecut câteva
examene importante pentru ca Europa să-şi deschidă definitiv
porţile. Cât timp am călătorit încă prin ţară, am încercat în zadar să-
mi fac planuri de viitor. Ştiam că acolo, departe, nu mă aştepta decât
promisiunea acelei la vie en rose, cu care, din fericire, nu mă
amăgisem niciodată. Nu, nu acesta era scopul călătoriei mele, nu mă
atrăsese niciodată în trecut, la fel cum nici acum nu mă atrage mira-
jul vieţii occidentale, cu speranţa lui într-o viaţă îmbelşugată, lipsită
de griji şi de o mulţime de lucruri urâte cu care în ţara din care ve-
neam mă obişnuisem să mă confrunt zilnic. Nu puteam încă să-mi
creionez în tuşe sigure aşteptările de la tărâmul magic spre care mă
îndreptam în ritmul ameţitor al autostrăzilor, dar, din clipa în care
am trecut frontiera am avut în permanenţă sentimentul că nebunia
în mijlocul căreia mă aruncasem era una dintre experienţele esenţiale
ale vieţii mele. Şi intuiţia nu m-a înşelat...
Am ajuns în oraşul inundat de lumină în miez de noapte. Îmi am-
Călătoria ca mod de cunoaștere
O călătorie de o mie de mile începe cu un pas. Lao Tzu
intesc şi acum golul imens din stomac pe care l-am avut din clipa în
care roţile autocarului au scrâşnit surd, obosite după atâţia kilometri
de goană nebună prin Europa. Într-o autogară aglomerată, undeva
la marginea oraşului, pe lâgă Porte de Bagnolet, am făcut primul pas
în odiseea mea pariziană. Da... Parisul, deposedat de toate clişeele
sale turistice şi de tot romantismul desuet pe care literatura i l-a aso-
ciat de-a lungul vremii, de toate miturile şi de toate fantasmele
căutătorilor de comori intelectuale, de tot snobismul şi de toată neb-
unia haosului unei capitale mereu en vogue, Parisul, în toată splen-
doarea în care îl învăluisem eu în fanteziile adolescenţei mele era
acolo, sub paşii mei tremurând de o emoţie necunoscută. Şi a fost
timp de 13 zile, în care am avut mai mult ca oricând până atunci sen-
timentul că trăiesc un vis pe care îl mai visasem cândva, demult,
într-o altă viaţă, dintr-un univers paralel.
M-am rătăcit ore în şir pe străzi care-mi păreau atât de cunoscute,
cu toate că le vedeam pentru prima dată, mi-am abandonat întreaga
fiinţă mirajului parizian care m-a fermecat din clipa în care am simţit
suflul clocotitor al oraşului. Am alergat nebuneşte în toate direcţiile,
încercând să-mi astâmpăr foamea de vis pur trăit aievea. Luvrulcu
ale sale imense culoare mustind de istorie, Sena mărginită de
misterioşii bouquinistes de Paris pe care-i văzusem în fotografii
imaginare printre rândurile atâtor romane, Les Tuilleries cu formele
lor perfecte,Luxembourg-ul pictat în culori sublime de toamna care
abia se instalase, Turnul Eiffel, imens, din oţel rece constrastând ziua
cu arhitectura pitorească a clădirilor, dar transformându-se într-o
feerie înstelată odată cu lăsarea nopţii, la butte de Monmarte străjuită
sublim de mistica Sacré-Coeur care domină cu formele-i albe furni-
carul nebun ce mişună în permanenţă pe străduţele înguste pe care
artiştii de odinioară îşi eternizau muzele. În goana aceasta nebună,
în care încercam din răsputeri să nu-mi scape nimic din ceea ce mi-
ar fi putut aduce în suflet fărâme de fericire, m-am rătăcit într-una
din zile într-o cafenea din Montmartre. Şi acolo, în acordurile clare
ale unui pian vechi, desprinse de forfota nebună de afară, m-am în-
trebat pentru prima dată dacă aceea era într-adevăr lumea la care
visasem, dacă nu cumva mirajul parizian era doar o fata morgana
care avea să-mi stoarcă sufletul de tot ce aveam mai bun în el fără
să-mi dea nimic în schimb. Nu, nu avea cum să fie aşa, dar tristeţea
a pus stăpânire iremediabil pe întreaga mea fiinţă. Lipsea ceva din
tot peisajul acela de vis. Nu ştiam ce anume, dar simţeam în adâncul
sufletului că, într-un fel pe care nu îl înţelegeam, călătoria nu se
sfârşise. L-am înţeles abia în seara în care, după ore de aşteptare
obositoare, am urcat în turn, ca să-mi privesc tărâmul de la înălţimea
visurilor mele. M-au călăuzit un Soare pătimaş, pierdut în flăcările
amurgului care tocmai se sfârşea şi o Lună imensă, ivită pe cer în
clipa în care, deodată, s-a făcut lumină jos – clipa unei revelaţii sub-
lime, în care am ştiut că nu voi rămâne acolo, cel puţin nu atunci,
dar că avea să mă reîntorc mereu în boema mea pariziană, până în
clipa în care voi găsi ceva-ul care lipsea. Ştiu, e o nebunie... dar una
atât de frumoasă...
Am părăsit Parisul cu gândul acesta al revenirii într-un alt timp al
fiinţei mele, când lucrurile se vor fi aşezat în sufletul meu în locuri
în care începusem să le conturez deja spaţiul. Lăsasem acasă, la
celălalt capăt al lumii, suflete de care sufletul meu este iremediabil
legat şi asta umbrise dintru început călătoria mea iniţiatică. Parisul
nu putea suplini absenţa lor, orcât de mare ar fi fost nebunia, oricât
de mult mi-aş fi dorit eu să-mi trăiesc până la capăt visul. N-am re-
gretat nimic, nicio clipă şi am păstrat mereu în minte gândul că aşa
a trebuit să se întâmple. Mi-am promis însă atunci că voi repeta
mereu călătoria, până în clipa în care voi descoperi ce anume lipseşte
pentru ca mirajul să fie perfect.
Am revenit peste ani, într-un alt vis parizian, cu aceeaşi emoţie şi
cu aceeaşi dorinţă nebună de a mă rătăci pe străzi niciodată văzute
înainte. Contextul era acum altul, unul mult mai favorabil, şi poate
că de aceea am crezut, infinit mai mult decât prima dată, că voi de-
scoperi sensul atracţiei mele faţă de Paris. Şi, oricât de perimată ar
fi ideea de a-ţi petrece în atmosfera pariziană luna de miere, mă
încăpăţânez să mai cred că romantismul unei astfel de călătorii există
încă în vremurile haotice în care trăim. A doua mea călătorie la Paris
m-a transformat într-un călător metodic, organizat, hoinărind ore în
şir cu harta în mână şi încercând să recupereze din mers ceea ce
ratase în prima escapadă pariziană. Timp de o săptămână mi-am
umplut sufletul de aerul acela despre care nu bănuisem că-mi lipsise
atât de mult. Am bătut pieţele în lung şi-n lat, am poposit minute în
şir pe podurile arcuite peste râul bătrân, m-am rătăcit prin târguri de
vechituri şi pe străzi neumblate, cu dorinţa nestăvilită de a descoperi
ceea ce-mi scăpase prima oară. Nu aveam pretenţia de a vedea totul.
Cine crede că poate să simtă Parisul cu toată istoria şi cu toată cultura
lui în câteva zile, cu siguranţă nu ştie ce vorbeşte... Dar nu, nu îmi
propusesem asta. De fapt, nu îmi propusesem nimic de data aceasta.
Întoarcerea mea la Paris, împreună cu fiinţa căreia îi încredinţasem
sufletul meu încercat de atâtea experienţe bizare, s-a petrecut, cred,
în cel mai firesc mod. A fost cumva în firea lucrurilor să se întâmple
aşa. Doar că... din nou, acolo sus, în turn, am retrăit deziluzia care
mă copleşise cu ani în urmă. Acum nu mai era nici Soarele şi nici
Luna, care să-mi călăuzească gândurile împrăştiate. Erau însă două
ceruri înstelate – unul deasupra şi unul dedesubt... şi între ele eu, în
singurătatea fiinţei mele, încercând să înţeleg de ce mă aflu acolo.
N-am poposit prea mult în întrebări retorice. Ştiam cumva că
răspunsurile se află în altă parte şi că va trebui să fac o altă
călătoriecătre mine însămi ca dezleg misterul mirajului parizian, la
fel cum ştiam că s-ar putea să amân o viaţa întreagă momentul
dezlegării.
Şi în amânarea aceasta perpetuă, am revenit iar şi iar pe tărâmul
făgăduinţei de fericire eternă, în reverii bizare, ivite uneori în aburi
de cafea, în dimineţi de primăvară, alteori în vise nocturne, izvorâte
din dorinţe refulate în subconştient. Refac în minte harta
sentimentală a boemei pariziene ori de câte ori le citesc elevilor mei
fragmentele din jurnalul lui Liviu Rebreanu în care scriitorul relata
cu atâta frenezie aventura sa pariziană, ori de câte ori le predau sim-
bolismul sau romantismul şi le prilejuiesc întâlniri cu Baudelaire,
cu Rimbaud, Verlaine, Hugo sau Lamartine. Încerc să păstrez mereu
doza aceea de detaşare necesară pe care o presupune inevitabil
distanţa de la catedră la bănci. Uneori însă mi se umple sufletul de
bucurie, când, cuprinsă de euforia pariziană, îmi văd sclipirea din
suflet reflectată în privirile lor curioase, captivate de tărâmul magic
ascuns în sufletul meu.
Am revenit de atunci la Paris şi aievea, într-o a treia călătorie. De
data aceasta scopul era însă prea îndepărtat de experienţele ante-
rioare. Am revăzut tărâmul magic de curând, într-o călătorie al cărei
scop pragmatic ar fi trebuit să mă împiedice să mai visez, dar faptul
că revederea s-a petrecut alături de oameni pentru care mirajul abia
începuse, mi-a reactivat nostalgia pe care o credeam uitată departe,
în timp. Am urcat din nou în turn, ca de fiecare dată... doar că acum
ploua. Luna, Soarele, stelele de sus şi de jos dispăruseră în neant,
într-o ceaţă groasă, în care mi-am simţit sugrumate vise de-o viaţă,
împrăştiate haotic peste tot pe unde am crezut că se ascunde feri-
cirea. Trecuse de miezul nopţii când am coborât din turn... Şi-n
liniştea paşilor risipiţi prin ploaia măruntă am poposit în piaţa Tro-
cadero, încercând să desluşesc cuvintele săpate adânc în zidurile
imense ale Palatului... „Tout homme crée sans le savoir / comme il
respire…” Mi s-a părut pentru o clipă că aud undeva, în depărtare,
acordurile Boemei lui Aznavour... On étais jeunes, on étais fous...
M-am simţit deodată bătrână, într-un fel pe care puţini oameni l-ar
înţelege, copleşită de Timp şi de curgerea lui monotonă, de toate
tristeţile şi de toate fericirile pe care le trăisem în toţi aceşti ani de
căutări. M-am trezit întrebându-mă din senin care e sensul... sensul
călătoriilor mele la Paris, al dorinţei mele perpetue de a reveni mereu
şi mereu, dar de a nu rămâne niciodată... Care este sensul acestei
eterne reîntoarceri în spaţiul mistic al atemporalei boeme pariziene?
Este întrebarea al cărei ecou îl simt încă, uneori, în dimineţi sin-
guratice, alungate de vârtejul cotidian şi al cărei răspuns se lasă
aşteptat, dar se întrevede undeva departe, în lumini ce încă nu s-au
stins, ori de câte ori provocări caaceasta (pentru care ar trebui să
mulţumesc cuiva, deoarece acum, când scriu rândurile acestea,
retrăiesc clipe uitate...) sau vise frumoase pe care fiinţe ca şi mine
le visează în alte călătorii legendare se ivesc în peisajul cotidian. Nu
ştiu cum se face, dar de fiecare dată când, asemeni unui călător os-
tenit, mi se pare că am ajuns la finalul călătoriei, realizez brusc că
ea, de fapt, abia a început. Şi poate că de aceea, aştept cu aceeaşi
emoţie ca prima dată, să revăd Parisul... iar şi iar...
Profesor Dr. Anamaria Ghiban, Liceul Teoretic de Infor-
matica "Grigore Moisil Iași"
1
 De ce călătorim?
Zilele trecute vorbeam cu o prietena, care îmi spunea că nu înțelege de ce toată lumea călătorește? Ce
este aşa de interesant? De ce unii oameni își cheltuiesc toți banii pe călătorii?
M-am gândit câteva secunde, după care i-am răspuns amicei mele cât de important este să călătorești,
din punctul meu de vedere. O mică parte din ce i-am spus a sunat cam aşa:
De ce călătorim? La început călătorim pentru a descoperi lumea, pentru a găsi locuri minunate şi oameni
minunați, pentru a descoperi lumi diferite, obiceiuri şi mentalităţi diferite de ale noastre. Călătorim pen-
tru a dispărea puţin din lumea în care trăim, călătorim pentru a ne deschide ochii şi inimile, şi nu în ul-
timul rând călătorim pentru a ne regăsi, pentru a afla cine suntem cu adevărat. Călătorind vei afla o
mulţime de lucruri pe care altfel nu ai cum să le înțelegi vreodată, chiar dacă le vezi la televizor sau ţi-
au povestit alţii. Pentru noi ,cei care muncim în România, călătoriile sunt un fel de detoxifiere digitală,
adică renunţi total (sau aproape total) la telefon, tabletă, televizor, știri, etc, pentru a te reconecta cu
tine însuţi. Când te întorci vei fi alt om, vei gândi altfel şi te vei simți altfel.Timpul ,pe care l-ai petrecut
desprins de viaţa ta de zi cu zi, te va ajuta, când te vei întoarce, să ai o minte mai limpede . Cu cât afli
mai multe iți vei da seama cât de puţine cunoști, iar acest lucru te va face inevitabil să începi să iți
plănuiești următoarea destinaţie.
De ce călătorim? Concluzionând, călătoriile reprezintă o investiție în tine, care te dezvoltă și te ajută să
iți schimbi modul în care gândești.
Prof.Andreea Bodnarescu

Călătoria ca mod de cunoaștere

Cunoaşterea atât teoretică cât şi practică reprezintă calea spre dezvoltarea şi perfecţionarea
personală.
Să cunoaştem înseamnă să explorăm, să descoperim, să ne informăm în scopul unei bune existenţe,
unui drum sigur în viaţă. Această cunoaştere semnifică călătoria spre nou, spre atingerea unui anumit
ţel, spre stabilirea unui set de principii bazat pe experienţele trăite.
După părerea mea, una dintre călătoriile cele mai frumoase din această viaţă o reprezintă
pătrunderea în minunata lume a carţilor. Prin citit descoperim şi evadăm în tărâmurile artistice şi
ştiinţifice ce prind culoare în ochii şi mintea noastră, a cititorilor, prin propriile interpretări desprinse.
Cărţile ne dau, de fiecare dată, şansa de a privi viaţa cu alţi ochi, de a deveni proprii
regizori.Prin această călătorie ne descoperim pe noi înşine.
Carţile ne pot duce pe lună, pe orice tărâm. Ele ne fac să simţim iubirea şi ura.Ele ne pot face
să râdem sau să plângem.
Carţile sunt scăparea către infinit.
A citi înseamnă a călători.
Toșa Diana, clasa a XII A
Încă de la începuturile umanitaţii omul a fost şi este atras de necunoscut şi de dorinţa de a
evada din existenţa obişnuită, aceasta putându-se realiza prin călătorie.
Călătoria presupune aventură, iniţiere, încercarea forţelor şi o cunoaştere de sine ( atât
exterioară- prin cunoaşterea de culturi, obiceiuri, oameni, locuri noi de admirat, observat, protejat cât
şi interioara- prin adaptarea omului la schimbare şi deferite condiţii).
„Lumea este o carte, iar cei ce nu călătoresc nu pot citi decât o pagina din ea” (Sfântul Au-
gustin ). Călătoria este continuă, odată ce una se termină începe urmatoarea, iar fiecare dintre acestea
se soldează cu noi perspective, fiecare te învaţă ceva nou, original, captivant.
Fiecare călătorie produce o schimbare,ne ajută să ne formăm, iar acest lucru îl conştientizăm
atunci când analizăm persoana care eram la începutul călătoriei faţă de cea de la încheierea acesteia.
În literatură tema călătoriei este o temă predilectă.În Eviul Mediu călătoria este făcută fie din loialitate
faţă de suveran, fie din iubire pentru un ideal feminin.Pentru moderni călătoria este o căutare a sinelui,
iar pentru iluminişti tema călătiriei este fructificată ca pretext pentru a ironiza şi satiriza deferite aspecte
ale societătii timpului, în timp ce pentru moderni călătoria este o modalitate de maturizare şi de căpătare
a experienţei.
„Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, capodoperă a prozei de inspiraţie folclorică„
însăşi sinteza basmului românesc: toată filosofia noastră populară, între fatalitatea răului şi ideala căutare
a binelui se lămureşte în încercările grele ale fiului de împărat” (Pompiliu Constantinescu).
Protagonistul face 3 tipuri de călătorii: călătoria iniţiatică (pe parcursul căreia personajul se defineşte
mai degrabă ca un antierou, boboc în felul său); călătoria de verificare (eroul probează acumularea unei
experienţe şi cristalizarea unei personalităţi ce permite încadrarea în tiparele modelului eroic); călătoria
de înapoiere -recunoaşterea/ învestitura ce consfinţeşte statutul de erou al protagonistului (în această
călătorie atitudinea eroului este una pasivă, căci recunoaşterea trebuie să vină din partea celorlalţi).
Călătoriile sunt marcate, simetric prin cele 2 morţi/ învieri ritualice - îi conferă eroului o identitate
temporară (Harap-Alb) şi una finală (prinţul -împărat).
„Călătoria îmbracă multe, deci, forme multiple de semnificaţii, având însă o trăsătură de
schimbare interioara, o nevoie de noi experienţe, mai degrabă decât o deplasare locală. Singura călătorie
adevărată este aceea pe care omul o face în interiorul lui însuşi”(Chelavier, 269).
Popescu Iuliana , XII A

Aventură și călătorie
De la apariția primelor texte pe care umanitatea le-a creat (Vechiul Testament sau Epopeea lui Ghilgameș), aventura și călătoria au
fost temele predominante, prin care omul a reușit să-și exprime atracția față de necunoscut, fascinația față de alte lumi, fuga de cotidian și,
implicit, de limitările lui.
În basmele și poveștile românești, tema plecării în lume are rădăcini adânci antropologice. Prin călătorie eroul începea inițierea prin aventură,
încercarea propriilor puteri, confruntarea cu lumi și civilizații identice sau diferite, doar pentru a reuși să se cunoască pe sine. Astfel cele două
teme importante devin modalități de manifestare a destinului, dobândind valori gnoseologice și morale. După Homer și Vergiliu, în literaturile
greacă și latină, întâlnim ca temă predilectă, călătoria, ca de exemplu în Etiopica a lui Heliodor, în Efesiaca lui Xenofont sau Măgarul de aur
al lui Apuleius.
În marile creații din Evul Mediu, ca Beowulf, Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Luisiada, tema aventurii devine un mijloc
de verificare a bărbăției, a curajului și, chiar a pasiunii iubirii, iar călătoria este făcută doar din loialitate pentru suveran sau din iubire pentru
un ideal feminin. Nu trebuie uitate nici romanele cavalerești, precum Amadis de Gaula, pentru că aventura devine aici o performanță eroică,
creând mitul cavalerului invincibil, ceea ce l-a determinat pe Cervantes, să scrie în replică Don Quijote, ironizând acest mit. De asemenea,
romanul picaresc, ca de exemplu Lazarillo de Tormes, este expresia unei existențe vagante ce se desfășoară în medii sociale pitorești, dar și
dintre cele mai diverse. Chiar și literatura italiană, prin Boccaccio, Alfieri, Ariosto, Tasso etc. ne introduce prin călătorie într-o lume plină de
întâmplări stranii și aventuri miraculoase. Iluminismul va oferi o altă valență temei, căci aduce cu sine descoperirea alteralității, în Scrisorile
persane ale lui Montesquieu sau va satiriza moravurile prin intermediul călătoriei în spațiile necunoscute, în Candide a lui Voltaire, Călătoriile
lui Guliver de Swift. Marii romantici, ca Novalis, E.T:A. Hoffmann, Chamisso, Eminescu sau Nerval, ne vor întovărăși prin aventura în fan-
tastic și călătoria imaginară.
Trecând în revistă maniera în care aventura și călătoria au conferit substanța literaturii scriitorilor moderni, se poate, lesne, observa
că necunoscutul fascinează, iar aventura este parte integrantă a spiritului uman, fie că este o provocare a vieții sau o provocare pe care omul
i-o aruncă vieții. De exemplu Cei trei muschetari lui Dumas sau personajele principale ale lui Molcom Lowry, din romanul La poalele vul-
canului acceptă cu ușurință viața aventuroasă. Apare totuși o deosebire între cele două romane: Dumas înfățișează aventurosul de factură
cavalerească, însă Lowry ne introduce într-o lume exotică, dezvăluindu-ne configurația dramatică a unei aventuri existențiale. Dacă pentru
căpitanul Ahab din Moby Dick al lui Melville, aventura pe mare este o provocare a destinului, căci personajul pleacă în căutarea balenei albe,
având un sfârșit tragic, pentru eroul lui Hemingway din Bătrânul și marea, aventura este bătălia omului cu existenţa, prin încordarea surdă
(ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriaşul venit din adâncuri), înfruntarea pe faţă (ca la
uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă, mai ales, efort cotidian, bucuria, victoria și măreţia
înfrângerii.
Ajungând la E. A. Poe, putem spune că Aventurile lui Gordon Pyn presupun o întreagă serie de peripeții fantastice, dar în povestirea
istorică, ancheta pentru găsirea criminalului, dintr-o mănăstire italiană, în anul 1327 din romanul Numele trandafirului de Umberto Eco, aven-
tura și călătoria sunt strâns legate de elemente de semiotică, analiză biblică, de studii medievale și de teorie literară ce se împletesc cu ficțiunea.
Pentru întemeietorul literaturii latinoamericane moderne, cubanezul Alejo Carpentier, în Concert baroc, călătoria spre Europa a unui bogătaş

Călătorind prin mine…

mexican, devine o aventură într-un spaţiu baroc de obiecte şi mărunte întâmplări hiperbolizate.
Chiar și literatura română manifestă de timpuriu interesul pentru viața aventuroasă și parcurgerea treptelor inițiatice. De la Dinicu
Golescu cu Însemnare a călătoriei mele și până la Nicolae Filimon cu Excursiuni în Gemania meridională, călătoria este văzută din punct de
Cu sufletul rătăcitor vedere geografic și cultural. Pentru Calistrat Hogaș în Pe drumuri de munte, călătoria devine parte a unei existențe hedoniste. Însă la Octavian
Paler în Rugați-vă să nu vă crească aripi sau la Marian Popa în Călătorie sprâncenată, călătoria capătă conotații gnoseologice și morale, fapt
Înconjurat numai de trupuri , ce îi poziționează ce cei doi alături de Voltaire și Swift. Considerând, la rândul ei, că scrisul are finalitate etică, Ana Blandiana, în Imaginați-
vă, devine adepta călătoriilor imaginare. Aventura la Jean Bart în Europolis sau Radu Tudoran în Toate pânzele sus, supune personajele unor
Călătorind când trist când temător adevărate încercări cărora omul este obligat să le facă față. Spiritul de aventură, pofta de noi descoperiri, excursii și călătorii îndrumă pașii
unui grup de liceeni în vacanțele de vară din Cireșarii de Constantin Chiriță. Există însă în literatura noastră şi un spaţiu al aventurii specific

La brat cu mii mii şi mii de fluturi..

Iftimia Raluca , 10 A ( desen si versuri)
LUMEA DIN CĂRTI!
romanului istoric, în care realitatea se conjugă cu fabulosul, fantasticul, legenda şi mitul, pe care îl întâlnim în romanele lui Sadoveanu, Zodia
cancerului sau vremea Ducăi Vodă, Creanga de aur, dar şi la unii autori de azi ca Ştefan Bănulescu Cartea de la Metopolis sau Ştefan Agopian
Tache de catifea, Tobit. Mircea Cărtărescu în R.E.M. creează un univers din imagini suprarealistice, din esenţe şi culori, din efecte şi stări in-
terioare, în care cu siguranţă vom întâlni modele şi tipare autentice sau inspirate, care aduc ceva din fantasticul mitologic romanesc. Multe
alte exemple de cărți de aventură și călătorie ar putea fi invocate aici.
Așadar în acest teritoriu tematic, lectura reuşeşte să dubleze în sens propriu, chiar prin modul ei de articulare, universal ficţional pe
care îl străbate, lectura reprezentând ea însăşi o aventura sui-generis, o evadare din cotidian şi obişnuit şi o modalitate de a călători în spaţiu
şi timp. Nu doar personajele cărţilor de aventură şi călătorie sunt nişte ipostaze ale miticului Ulise, ci şi toţi aceia care se înscriu în categoria
împătimiţilor lecturii. Prof. Simona Marinescu

Romane de aventuri și călătorie 9. Pieton în Cuba, Pop Simion

1. Namaste! Un roman de aventuri spirituale in India, Sega 10. Prin praf și vise, Roxana Valea
2. Namaste! Un roman de aventuri spirituale in Nepal, Sega
3. Cu Matizu` în Franța, Radu Neeleanu LECTURĂ ESENȚIALĂ recomandată de Prof. Simona Marinescu
4. Portugalia, Jose Saramago
5. Provence pentru totdeauna, Peter Mayle
6. Zile și nopți în Maroc, Constantin Ion Radulescu

2
7. Caminante, Octavian Paler
8. Pestele Scorpion, Nicolas Bouvier
 10 călătorii care au schimbat lumea
1 Eirikr Thorvaldson, sau Erik cel Roşu (numit astfel de către contemporanii lui datorită culorii pă-
rului şi bărbii sale) a rămas în istorie pentru că a format prima colonie europeană în Groenlanda, despre
care s-a scris mai târziu în Saga lui Erik cel Roşu.
Tradiţia medievală islandeză povesteşte că Erik cel Roşu a avut patru copii din care trei fii, Leifr
(Leif), Porvald (Thorvald) şi Porsteinn (Thorsteinn) şi o fiică, Freydis (în timpul unei expediţii în Vin-
land, condusă de Thorfinn Karlsefni, ea a luat parte la o luptă cu amerindienii şi le-a făcut faţă).
Conform tradiţiei scandinave, Leif ar fi al doilea european care a descoperit pământurile numite
Vinland (cu siguranţă Terra Nova), la treizeci de ani după ce Bjarni Herjolfsson (navigatorul islandez a
efectuat călătoria spre aceste locuri între 985 sau 986, din greşeală, deoarece vasul lui a fost deviat spre
vest de o furtună) doar le-a privit. Leif l-a invitat pe tatăl lui să vină cu el în această nouă colonie, dar
acesta l-a refuzat.
Mai mult: http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/erik-cel-ro-u-descoperitorul-groenlan-
dei
2. Joshua Slocum – navigator canadian care în 1898 a realizat prima călătorie în jurul lumii de unul
singur.
Călătoria a durat peste trei ani în care a parcurs aproximativ 75.000 de km.
3. În 1953, la ora 11.30am, Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay reușeau să devină primii oa-
meni care ajungeau pe cel mai înalt vârf al planetei.
Reuşita lor i-a transformat instantaneu în nişte celebrităţi mondiale, gloria revenindu-i mai ales repre-
zentantului Imperiului Britanic, Edmund Hillary. Multă vreme s-a considerat că el a fost chiar primul
dintre cei doi care a atins vârful, dar, mulţi ani mai târziu, şi pe fondul unor tensiuni surevenite între cei
doi foşti parteneri, Norgay a mărturisit că el fusese, de fapt, primul, dar convenise cu Hillary ca acesta
să îşi atribuie întâietatea. Realizarea ar fi putut fi umbrită dacă “primul om pe Everest” ar fi fost un ne-
palez şi nu un vrednic supus al Majestăţşii Sale, Regina Elisabeta a II-a. Oricum, numele celor doi a
fost şi va fi întotdeauna pomenit împreună când va fi vorba de cucerirea, în premieră, a celui mai înalt
munte al lumii.
Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/hillary-si-tenzing-au-fost-primii-oameni-pe-everest-
mor»“. Aşadar, călătoriile sale nu erau pur evanghelizatoare. El a pledat cu fervoare pentru abolirea co-
merţului cu sclavi. În plus, fiind pasionat de expediţii, şi-a propus să descopere izvoarele Nilului.
Mai mult: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102005088
6. Marco Polo
Nu mulți sunt cei care aleg o viață plină de aventuri în locul uneia lipsită de griji, așa cum a făcut-
o ilustrul venețian din secolul al XIII-lea, Marco Polo. Descendent al unei familii cu o bogată tradiție
în comerțul cu bijuterii, afacere extrem de profitabila de altfel, Polo renunța la beneficiile materiale în
schimbul unei experiențe care avea sa îi schimbe viața și care să îi asigure un loc nemuritor în ierarhia
celor mai mari exploratori ai lumii.
Însoțitulu-și tatăl în Orientul Îndepărtat în 1275, Marco Polo avea să își petreacă următorii 17 ani
explorând cea mai mare parte a Chinei.
Mai mult: http://www.descopera.ro/cultura/4059553-cei-mai-mari-10-exploratori-ai-lumii
7. Charles Darwin
”Nu îţi pasă de nimic altceva în afara de a trage cu arme, câini şi a prinde şobolani. Te vei face de ruşine,
pe tine şi pe întreaga ta familie”, i-ar fi spus Robert Darwin fiului său, Charles, înainte ca aceste să
plece, în 1831, într-o expediţie ştiinţifică de cinci ani la bordul navei HMS Beagle. Expediţia avea să-
i deschidă ochii, iar observaţiile pe care avea să le facă urmau să se concretizeze într-o teorie care avea
să-i asigure un loc în istorie.
Mai mult: http://www.descopera.ro/cultura/13815355-charles-darwin-era-considerat-rusinea-familiei-
cinci-lucruri-nestiute-despre-omul-care-a-schimbat-omenirea
8. Fernando Magellan (în unele surse, Ferdinand Magellan) a rămas cunoscut în istorie ca fiind primul
explorator european care condus o expediție în jurul lumii, primul care a descoperit o cale de acces din
Atlantic către „Marea Sudului a lui Balboa” (Pacificul) prin periculoasa strâmtoare din Țara de Foc și
primul care s-a încumetat să traverseze imensa și pustia întindere de apă a oceanului Pacific.
Mai mult:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fascinanta-calatorie-jurul-lumii-lui-fernando-mag-
ellan-odiseea

337952-1.html#ixzz3szRjumW6 9. Hernan Cortes sau Fernando Cortes.

4. Roald Amundsen – primul om care a atins Polul Sud
La ora 15:00, pe data de 14 decembrie 1911 (data este trecută uneori ca 15 decembrie, din cauza
interpretărilor diferite cu privire la ora internaţională din acel punct geografic), echipajul norvegian
sărbătorea victoria!
Atinseseră Polul Sud. Jurnalul lui Amundsen cu privire la data la care a reuşit să scrie istorie era ex-
trem de sobru şi succint:
“Deci, am ajuns la Polul Sud geografic şi vom ridica steagul norvegian. Mulţumim lui Dumnezeu!”.
Mai mult: http://www.descopera.ro/cultura/9060235-un-secol-pe-continentul-alb-cucerirea-polului-sud
5. Henry Stanley și David Livingstone
Acum mai bine de un secol, Stanley a rostit aceste cuvinte memorabile: „Sunteţi dr. Livingstone, nu-i
aşa?“ Puţini din afara graniţelor Tanzaniei înţeleg cu adevărat semnificaţia acestei întâlniri.
The New Encyclopædia Britannica spune: „Livingstone era gata să extindă creştinismul, comerţul şi
civilizaţia — trinitatea despre care el credea că avea să deschidă porţile Africii spre lume — în nord,
dincolo de hotarele Africii de Sud, până în inima continentului. Memorabilă a rămas o afirmaţie a sa
din 1853 prin care şi-a dezvăluit obiectivul: «Ori deschid un drum până în inima ţării, ori mai bine
A fost un explorator spaniol care a condus o mică armată cu ajutorul căreia a cucerit Imperiul Aztec din
Mexic. Curajul și îndrăzneala sa i-au inspirat și pe alții să cucerească teritorii din America Centrală și
de Sud și să transforme radical evoluția civilizațiilor precolumbiene și europene.
Mai mult: http://www.ro.biography.name/exploratori/139-spania/381-fernando-cortes-1485-1547
10. Neil Armstrong
În calitate de comandant al misiunii Apollo 11, Armstrong a devenit primul om care a păşit pe Lună,
pe 20 iulie 1969, când a rostit celebrele cuvinte: “un pas mic pentru om, unul mare pentru omenire”.
Aceste cuvinte reprezintă în continuare unul dintre cele mai cunoscute citate din limba engleză
Mai mult: http://www.mediafax.ro/externe/neil-armstrong-a-murit-primul-om-care-a-pasit-pe-luna-
avea-82-de-ani-video-foto-9980819
Vezi și: http://www.upworthy.com/the-10-greatest-road-trips-that-changed-the-world-forever
http://www.toptenz.net/top-10-famous-expeditions.php
http://www.wired.co.uk/news/archive/2010-11/12/greatest-journeys
https://au.totaltravel.yahoo.com/inspiration/g/13067961/epic-historical-journeys-recreate-the-
greatest-adventures-of-all-time/
Prof.Dr. Mihai Sandu

Călătoria -drumul către sine
Călătoria, un drum al devenirii de sine, poartă amprenta evoluției sau involuției ființei umane
ca actant.
Călătoria predispune o necesitate a ființei umane ce presupune o gamă variată de concepte
generale care apar în mod inevitabil în drumul oricăruia și anume: necunoscutul ce implică în mod
natural curiozitatea , cunoaștere, experiență, inițiere, inclusiv schimbare, generată de maturizare care
este ținta supremă pe care oamenii o au în vizor, gustul aventurii, dorință de depășire și aroma dulce a
devenirii spirituale care se poate încadra împreună cu maturizarea în aceeași categorie de idealuri.
Spiritul realizează călătoria vieții încă de la naștere și continuă până la moartea ființei ca trup apoi tran-
scende materialitatea și își continuă drumul în spațiul cosmosului, ca un spațiu al iluziilor ce îl definește.
Totul se poate rezumă în câteva cuvinte și anume:înălțarea ființei spre nemărginire.
Singurul mod de destindere a ființei umane și de parcurgere a drumului de către aceasta este zborul ce
semnifică levitație evolutivă a sufletului în spațiul increatului. Mijlocul prin care sufletul își dezvoltă
aripi angelice este zborul primordial înfăptuit între două elemente ale genezei. Acesta funcționează ca
un ciclu în care sufletul oscilează între spațiul terestru și cel cosmic. Motivul central, elementele indis-
pensabile zborului sunt aripile care generează ambiția omului de a se autodepăși. Prin zborul acesta,
ființa umană își construiește un univers protector, personal, intim în care are loc metamorfozarea lui, în
acest spațiu izolat de lumea mediocră care acționează din ce în ce mai mult asemeni unei otrăvi ce
împiedică zborul existențial.
Omul simte nevoia de a modela libertatea promisă și generată de joc și își creează un model
de viață reușit, împrumutând trăsături pozitive de la fiecare element al naturii pe care îl întâlnește în
situațiile ce îl așteaptă.
Din momentul genezei până la sfârșitul lumii va fi prezentă mereu dependența omului de a se
juca în cercul nemărginit al creației și dobândește astfel hotărâre, impulsivitate, frumusețe, spirit pro-
tector, cunoaștere și își întărește dorința de autocunoaștere, de autodepășire, de depășire a sferei
mediocrității, curiozitatea de a descoperi universul ideal. Așadar, să fii captiv înăuntrul trupului este o
greșeală interzisă cauzată și imprimată de mândrie și prejudecată.
În concluzie, un suflet curat, inocent, pur, animat de dorință de a evolua și de a pătrunde cu delicatețe în
lumea a doua, ideală, învăluită de lumina purificatoare, fantastică și nemuritoare, nu poate afirma
niciodată ” Sunt rob în temniță!” și își îndeplinește dorința de a atinge idealul absolut prin aventura spir-
itului său, pe când cel inpotmolit în smoala mândriei nu poate nega.
Guzu Theodora, X A

Un Harap-Alb pe drum de munte...

Cred că fiecare dintre noi a visat măcar o dată la plaje exotice, la înconjurul lumii pe ape sau pe uscat, la păduri tropicale şi mirosuri orientale....Aşa este, se pare natura omului care, călător prin
propria viaţă este veşnic însetat de cunoaştere. Şi, dintre feluritele moduri de a călători, mă voi opri la cea dragă mie , la cea care mă ajută cu adevărat să fiu doar eu cu mine şi care mi-a demonstrat de
atâtea ori că totul în jurul nostru este interconectat : plante, animale, oameni, minerale, stele, planete, galaxii. M-a învăţat că una nu poate exista fără cealaltă, că simte tot ceea ce simte şi cealaltă, şi, mai
mult decât atât, una învaţă de la toate celelate.
Iubesc natura, iubesc mirosul umed al pădurilor de brazi, apa rece a izvoarelor de munte, vuietul cascadelor, mângâierea vântului, atingerea norilor de ceaţă.... Şi, mai presus de toate, îmi place să
călătoresc PE munte şi nu doar LA munte, dacă întelegeţi diferenţa....
Zâmbind vă spun, gândul mă duce la protagonistul basmului cult „Povestea lui Harap-Alb“, de I. Creangă... Şi , aşa cum protagonistul parcurge o călătorie iniţiatică, un proces de formare trecând
de la starea de profan la starea de iniţiat, aşa mă simt eu după o zi de drumeţie pe munţi. Sunt un biet „ harap” ca mulţi alţii, un drumeţ amator, însă spiritual vorbind, acolo, pe vârful de munte, mă simt cu
adevărat „alb”, sunt cu totul altfel, transformată parcă din interior...
Şi, de fiecare dată plec la drum cu dorinţe, cu aşteptări şi curiozităţi... Dar, să vă spun ce caut mai exact pe munte, nu aş putea s-o fac , însă ştiu ce găsesc.... Linişte, frumuseţe.... El, muntele, mă
învăţă atâtea lucruri doar pentru că ştiu să îl ascult, îmi dă atât de multe şi-n schimb nu-mi cere nimic...
Ce mă învaţă el? Să lupt, să ţintesc tot mai sus, să nu renunţ şi să nu mă întorc niciodată din drum; să mă opresc o clipă atunci când îmi este greu, să respir adânc şi să pornesc din nou pe drumul meu....
Poate e greu de înţeles, însă muntele te poate modela, educa şi, cu siguranţă îţi poate îmbogăţi sufletul cu frumuseţi nebănuite.
Atunci când eşti la capătul puterilor, când gândurile şi grijile vieţii cotidiene te copleşesc sau când pur şi simplu simţi nevoia de cunoaştere sau de autocunoaştere, du-te în acea călătorie pe care
ţi-o permiţi , nu pe Everest, du-te pe cei mai apropiaţi munţi, şi ascultă pe vârfurile lor vântul hoinar, şi vei vedea cum te vei întoarce acasă mai calm, mai optimist, mai învăţat...

Prof. Ramona Roatru

3
 Omul și călătoria...
Călătoria, o carte deschisă...
Călătoria, cheia către un nou univers...

Călătorul, fie el un simplu turist, filosof, comerciant, poet sau pelerin , decide să plece la drum pentru a descoperi lumea și, chiar dacă este sau nu conștient, această experiență lasă urme adânci în per-
sonalitatea sa. Călătorim pe jos pentru a descoperi frumusețile pădurilor, pe cocoașa unei cămile pentru a înfrunta deșertul, pe yahturi și vapoare în largul mărilor și oceanelor, în avioane printre norii albaștri,
și în fiecare dintre aceste călătorii, descoperim nu numai misterele lumii în care trăim, ci și pe ale noastre, adânc ascunse în vastitatea spiritului.
Experiențele trăite și transmise de anumiți călători de-a lungul secolelor, a demonstrat că a călători nu presupune doar o deplasare în spațiu și timp, ci înseamnă a stabili o relație mitică între om și
experiența în sine. Oare ce l-a împins din cele mai vechi timpuri pe om să plece la drum? Renumitele călătorii ale lui Dante, Gulliver, peregrinările lui Pantagruel , a lui Sinbad marinarul, cele ale lui Jules
Vernes, ale lui Wilhelm Meister sau Christopher Colomb sunt de fapt călătoriile întregii omeniri.
Și, pînă la urmă , ce însemnă să călătorești? Să treci pragul casei tale, sau să te cufunzi în pagini de literatură, filosofie, astonomie? Depinde de ce cauți,de ce vrei să înveți... Călătoria te îndepărtează
de centrul tău cotidian, te face să întâlnești necunoscutul, să descoperi un spațiu nou, dar, ce este mai interesant este că, întotdeauna este asociată cu reîntoarcerea. Ea nu poate fi limitată la o deplasare într-un
spațiu topografic dintre două destinații și presupune o triplă temporalitate : un timp istoric, unul social și unul spatial; în centrul acestora, se creează un altul, spațiul personal al nostru, al călătorului. Și mai
apoi, călătoria la 20 de ani, la 30 sau la 50 de ani sau să pleci pentru o zi, două, o lună sau un an, iată alți indicatori care susțin complexitatea acestui subiect.
Poate fi atunci considerată călătoria o școală a vieții, ne poate ea învăța în vreun fel? J.J.Rousseau a punctat acest aspect foarte bine spunând că tot ceea ce se face cu un scop trebuie să aibă reguli;
călătorile, luate ca și parte a educației trebuie să le aibe pe-ale sale. Astfel, a călători doar pentru a pleca într-o călătorie, înseamnă a rătăci, a vagabonda; a călători însă pentru a te instrui trebuie să presupună
un scop determinat, altfel nu este nimic. Tot el, remarca faptul că o călătorie are nevoie de oameni inteligenți cum ar fi un Montesquieu, un Buffon, un Diderot, care să fie capabili să ne informeze asupra lumii.
Și, dacă în Secolul Luminilor călătoria avea această principală misiune științifică trebuind să răspundă exigențelor enciclopediste, Antonio Porchia o înscrie într-o căutare personală, într-o descoperire a sinelui.
„Călătoria: o îndepărtare de mine, un infinit de distanțe infinite și o reîntoarcere către mine”.
Oare de ce are omul această dorință arzătoare de a pleca? De unde oare această sete de neoprit ? Aventura, nevoia de cunoastere, de schimbare, dorința de libertate, căutarea absolutului, a sinelui sunt
cateva dintre impulsurile care l-au ghidat, îl ghidează și îl vor ghida pe om pănă ce va reuși să descifreze toate secretele universului.

Călătoria rămâne, cu siguranță, o carte mare, deschisă fiecărui om, cu pagini scrise, rescrise dar cu una singură albă, dăruită aceluia care vrea să își lase amprenta personală, vie a impresiilor sale. Fii tu însuți,
călătorește în felul tău, în stilul tău, în ritmul tău, acolo unde simți să te duci, acolo unde vrei.

Citate:

„Te rog fii un călător, nu un turist. Încearcă lucruri noi, întâlnește oameni noi și uită-te mai departe de ceea ce se află în fața ochilor tăi. Acestea sunt cheile pentru a înțelege minunata lume în care
trăim „– Andrew Zimmern.
„Călătoria și schimbarea locului aduc o nouă vigoare minții.” – Seneca
„Călătoria restabilește armonia originală ce exista odată între om și univers” Anatole France
Prof. Ramona Rotaru
Călărie în lumea viselor... extraordinar de... ciudat, dar am trecut repede peste această întâmplare. Peste câteva clipe sunt in camera
Toți am avut, avem și vom avea călătorii, fie acestea în interes de afaceri, mini-excursii, de zi împreună cu mirii făcând ultimele retușuri, aranjând-o pe mireasă, iar apoi să ne îndreptăm spre
vacanțe, călătorii în lumea viselor, în lumea basmelor chiar și în lumea cealaltă. Însă nu toți avem aceeași salon.
viziune despre călătorii. Unii văd călătoriile ca fiind interesante, amuzante, iar alții doar ca pe niște Distracția începuse. S-a format o horă la care luau parte mirii, invitații și bineînțeles, eu. A fost super
plecări obișnuite uitând ce înseamnă distracția. distractiv până când am aflat că nunta este a mea.. oarecum. Nu se măritase Cristina (mireasa), ci eu!!
Pentru mine, cea mai minunată este călătoria în lumea viselor! Nu este prea diferită de alt fel de călătorii, Prima jumătate din vis era vorba de nunta Cristinei, apoi într-o fracțiune de secundă se schimbă totul la
doar că se pot întâmpla unele lucruri care ar putea fi imposibile pentru călătoria în lumea reală. Ca de 180 de grade.. Eram eu în rochie de mireasă și tot eu cea felicitată... Visul s-a terminat când am auzit în
exemplu, în realitate nu poți conduce o navetă spațială, nu poți să fii căpitan pe un vas de croazieră sau surdină melodia de la FROZEN FEVER.
pe o corabie (gândindu-ne acum la celebrul film PIRAȚII DIN CARAIBE). De altfel chiar aseară am De altfel, călătoriile în lumea viselor sunt puțin diferite.. recunosc. În astfel de călătorii nu
avut un vis care începea astfel... plătești niciun ban, nu-ți ia din timpul liber și ți se pot întâmpla lucruri neobișnuite, ca cele specificate
Eram într-o cameră pregătindu-mă pentru o anumită nuntă. M-am îmbrăcat într-o rochie crem, în rândurile anterioare.
mi-am aranjat părul și am plecat spre casa mirilor singură. Am ajuns acolo dar eram îmbrăcată ca o Să călătoriți și voi în lumea viselor cu bine!
sorcovă (într-o pereche de jeans și cu o rochie cu paiete de culoare roșie), iar în mână țineam lesa cățelușei
mele. Andrei, mirele, iese afară cu o sabie ca cele din STAR WARS și o îndreaptă spre Yna (cățelușa Chitic Geanina Roxana ( 10 A)
mea) vrând s-o țintească , dar aceasta, nu știu cum și-a activat un scut de protecție rozaliu. Mi s-a părut

Călătoria ca formă de dezvoltare personală
”Călătoria și schimbarea locului aduc o nouă vigoare
minții”.
Plecând de la aceste vorbe ale lui Seneca putem aprecia
importanța pe care o are călătoria pentru îmbogățirea cunoștințelor
unei persoane.
Conform https://dexonline.ro/definitie/călătorie,
CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a (se) călători; drum pe care
îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie
sprâncenată= urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. –
Călători + suf. -ie.
Trebuie însă realizată o delimitare între noțiunile de
călătorie și călătorie turistică. Putem identifica o primă formă a
călătoriei încă în comuna primitivă, când oamenii erau nevoiți să
caute la distanțe mari ce aveau nevoie și nu puteau găsi în apropierea
gospodăriei. Călătoria turistică, în formele ei incipiente, apare în an-
tichitate, iar principalele motive pentru care persoanele se deplasau
în afara localității de reședință le reprezentau: vizitarea locurilor
sfinte, participarea la jocurile festive organizate periodic, folosirea
băilor curative. Prin urmare, o călătorie poate fi realizată și în alte
scopuri decât cele turistice.
Ne vom ocupa în continuare de călătoria turistică. În liter-
atura de specialitate se menționează că turismul îndeplinește trei
funcții:
• Funcția de destindere – turistul este o persoană care
muncește, iar scopul principal al călătoriei turistice este odihna, refac-
erea capacității fizice și intelectuale, pentru a putea reveni la locul de
muncă având ”bateriile încărcate”.
• Funcția de divertisment – o bună parte din turiștii de azi au
ca prim scop al călătoriei ”petrecerea în mod plăcut a timpului liber”.
Aceasta poate fi realizată în mai multe moduri: joaca individuală,
jocurile colective, sporturi, relaxare, distracție, arte etc.
• Funcția de dezvoltare – cea mai ambițioasă funcție a turis-
mului, are în vedere îmbogățirea cunoștințelor unei persoane în urma
experienței ca turist.
Se spune că o persoană reține 10% din ceea ce citește, 20%
din ceea ce aude, 30% din ceea ce vede, 50% din ceea ce simultan
vede și aude. Prin urmare, o călătorie turistică într-o zonă nouă ne va
face să ne îmbogățim bagajul de cunoștințe referitoare la zona
geografică pe care o vizităm, oamenii care locuiesc acolo, obiceiuri
ale locului (dacă alegem să mergem în perioada sărbătorilor, spre ex-
emplu), principalele obiective turistice din zonă, căile de acces către
obiective etc.
Oricât de mult ne-am pregăti înainte de efectuarea
călătoriei, întotdeauna vor apărea situații noi, neobișnuite, la care va
trebui să facem față. Experiența umană individuală, trăită în calitate
de turist, este de obicei împărtășită altor oameni. Chiar și în situația
în care călătorește singur, turistul va veni în contact cu alți turiști, cu
angajați ai obiectivelor pe care le vizitează, cu localnici din zona pe
care o vizitează etc.
Orice nouă călătorie reprezintă explorarea a altceva decât
ceea ce am trăit până atunci, ne cunoaștem mai bine pe sine, pe cel
care am putea fi. Într-un loc unde societatea, stilul de viață, și modul
de gândire sunt diferite față de locul din care am plecat, acest lucru
ne va influența și pe noi, ne va oferi o altă perspectivă. Avem
posibilități infinite de a ne crea și de a ne descoperi atunci când
călătorim.
Profesor Economist Nelida Rașid

Turist și Călător- desene sugestive

Sorin Cojoc, X B
sursa:http://www.amazingoasis.org/2015
/12/minimalistic-cartoons-reveal-differ-
ences-between-tourists-and-
travelers.html

Do you fantasize about curling up in a luxurious hotel when taking a holiday, or do are highlighted and examined through simple, silhouetted illustrations. These 12 in between, it does so harmlessly, as neither approach to travel is ranked as better
you take pride in being able to sleep wherever and whenever, often opting for that minimalistic cartoons draw attention to the contrasting approaches that these two than the other.
scrappy, budget hostel? Enjoy taking the road less travelled, or is a clear, well- types of people take to exploring the world, making you ponder your own style of

4
marked path the way for you? In a quirky series of illustrations put together by vacationing/exploring. While the depictions may oversimplify the situation, cap-
travel company Holidify, the differences between a seasoned traveller and a tourist ping examples that are on two ends of a spectrum where a majority fall somewhere
 La pas prin Călătoriile Biblice
Motivul călătoriei în Biblie
Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale, el fiind prezent înca din cele mai
vechi scrieri în arii geografice diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa oamenilor. Mo-
tivul călătoriei se întâlneşte şi în cartea de căpătâi a creştinilor, Biblia.
Călătoria lui Noe şi povestea Marelui Potop se regăsesc în toate marile culturi şi civilizaţii ale
lumii. Oscilând între mit şi adevăr acestea sunt considerate de unii pură ficţiune, în vreme ce credincioşii
au îmbrăţişat-o necondiţionat.
Potopul și salvarea lui Noe de către Dumnezeu sunt descrise în Biblie, în Cartea Întâi a lui
Moise (Facere): „Văzând Domnul stricăciunea oamenilor, I-a părut rău că a creat omul, așa că a decis
să distrugă tot ce a creat până atunci”. În timpul acela pământul era deja destul de populat, dar împreunî
cu popularea sa, se raspândi grozavul rău al viciilor şi corupţiei.
Dumnezeu a văzut însa că Noe este om bun și cinstit așa că s-a gândit să-l salveze pe el și pe
familia lui, mai exact nevasta și fiii săi Sem, Ham și Iafet, împreună cu nevestele acestora. Domnul a
poruncit lui Noe să ia din fiecare animal câte o pereche, din păsări câte șapte perechi și să-i ducă pe
arcă, ca să fie din nou animale pe pământ și după potop.
La timpul cuvenit, apa a scăzut. Corabia s-a oprit pe Muntele Ararat. Permiţându-i-se să părăsească
corabia, omului i s-a oferit o noua ocazie de a trai într-o lume schimbată.
Biblia relatează şi despre Exodul şi călătoria poporului evreu spre Canaan .Întreaga tradiţie biblică
şi istorică leagă amintirea acestui eveniment de figura lui Moise, "omul lui Dumnezeu", "profetul care
a grait cu Dumnezeu faţă către faţă" ,eliberatorul şi legislatorul poporului său, în care posteritatea a
vazut pe autorul Pentateuhului, fondatorul religiei lui Israel şi organizatorul cultului divin, şi a cărui
existenţă istorica este recunoscută, de asemenea, în chip neîndoielnic.
Moise nu a ales drumul cel mai scurt — de aproximativ 400 de kilometri de-a lungul coastei nisipoase
a Mării Mediterane ci a condus poporul spre sud, de-a lungul îngustei câmpii de coastă.
În timpul acestei călătorii Moise primeşte Tablele Legii pe Muntele Sinai ce fuseseră scrise de Însuşi
Dumnezeu. Legile revelate de Dumnezeu lui Moise, iar prin el tuturor celorlalţi, urmăresc să îndrume
viaţa omului pe o cale dreapta, urmând o bună raportare a acestuia la Dumnezeu şi la semeni. Să ai un
singur Dumnezeu, căruia sa I te închini, iar aproapelui să nu îi greşeşti cu nimic.
Motivul călătorie este valorificat şi în călătoria magilor călăuziţi de steaua de la Răsărit spre pruncul
Iisus. Magii credeau că stelele prezic naşterea marilor conducători. Interpretând apariţia stelei de la
Biografii legendare ale apostolilor
Apostolul Andrei
Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Genesareth în Israel), frate cu
apostolul Petru. A fost primul apostol. Despre el ni s-au transmis foarte puţine date. Legende posttesta-
mentare relatează despre o călătorie misionară prin Asia Mica şi Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). În
aceste peregrinări ar fi săvârşit numeroase minuni, ar fi convertit pe mulţi la creştinism şi ar fi iniţiat
construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc despre şederea sa în provincia romană Achaia. Are-
stat de procuratorul roman Aegeatis în oraşul Patras (Grecia), nu s-a dezis de creştinism, fiind supus
unui martiriu de 2 zile şi răstignit pe o cruce in forma de X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis
ar fi murit in aceiaşi zi (sotia sa Maximila s-ar fi îngrijit de ceremonia înmormântării lui Andrei la Patras).
În anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras la Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constan-
tinopol la Amalfi (Italia). Capul, iniţial ramas la Patras, ar fi fost păstrat la Roma între anii 1450-1462,
de teama Turcilor. În anul 1964 capul a fost redat bisericii din Patras.
Apostolul Petru
Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost unul dintre întemeietorii
primei comunităţi iudeo-creştine din Ierusalim (împreuna cu apostolii Iacob cel Batrân şi Ioan). A fost
de părere că numai evreii trebuie convertiţi la ideile lui Isus. A avut unele controverse ideologice cu
apostolul Pavel. Pavel a susţinut idea universalităţii noii credinţe, a necesităţii răspândirii noii religii si
la alte popoare, nu numai la evrei. După decapitarea apostolului Iacob cel Batrân în anul 44 d.C. de către
regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost arestat şi Petru, dupa revenirea sa în Ierusalim. Ar fi fost ţinut în
lanţuri, între alţi doi deţinuţi, dar eliberat în mod miraculos de către un înger (Faptele Apostolilor, 12).
Dupa ce Iacob cel Tânăr a devenit şeful comunităţii din Ierusalim, Petru a făcut o călătorie la Antiochia
(Turcia), după care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns la Roma în jurul anului 57 d.C, Petru a de-
venit şeful comunităţii iudeo-creştine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirmă că
Petru şi Pavel ar fi cauzat prabusirea şi moartea lui Simon-Magul în timpul unui zbor al Magului in faţa
împăratului Nero (54-68 d.C.), cea ce le-a atras arestarea. După o altă legendă, Petru şi Pavel ar fi fost
arestaţi în timpul represiunilor anticreştine declanşate de împăratul Nero după incendierea Romei în anul
64 d.C. Ar fi fost ţinuţi închişi în Carcera Mamertinica, situată între Capitoliu şi Forumul Roman. Carcera
consta din 2 celule suprapuse: o celulă superioară (închisoarea Romei) şi o celulă inferioară (cea mai
veche cameră din Roma, numită din anul 300 î.C. Tullianum). Mai târziu, capela amenajată în Tullianum
a primit numele de San Pietro in Carcere (Sf.Petru în Carcera). Petru ar fi fost condamnat la moarte şi
executat prin crucificare cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul răstignirii lui Isus,
în jurul anului 64 d.C., lângă fostul Circ al lui Caligula si Nero, înafara zidurilor Romei, pe terenul numit
Agger Vaticano şi îngropat în apropierea Circului, în cimitirul-necropola al celor neînstăriti, de lânga
şirul de cavouri ale unor cetăţeni romani mai bogati. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C.) a
menţionat relatările diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a susţinut că ar cunoaşte locul
unde se gaseşte mormântul lui Petru. Acolo s-ar gasi o inscripţie, pe care stau scrise numele lui Iisus şi
a lui Petru.
Iacob cel Bătrân
Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Parinţii: Zebedeus si Maria-Sa-
lomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit şi Iacob cel Batrân. Iisus i-a poreclit pe acesti frati
Boanerges (Fii tunetului), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluţionar-antiromana a Zelotilor.
Dupa Ridicarea la cer a lui Isus, Iacob cel Batrân ar fi facut o calatorie în Spania, după care s-ar fi reîntors
în Palestina, unde ar fi predicat cu succes în ţinuturile Samariei şi Iudeei, conducând un timp, împreuna
cu Petru şi Ioan, comunitatea iudeo-creştina din Ierusalim. Ar fi fost prins şi ucis prin decapitare la
Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) şi îngropat tot acolo
Ap.Ioan
Pescar, fiul lui Zebedeus şi al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Unii
consideră ca el ar fi autorul Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de altii. Denumit in Evanghelia lui Ioan
drept Apostolul cel mult iubit de Iisus, martor ocular al crucificarii lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe
călătorii misionare în Asia Mica. Legendele susţin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul
roman al zeiţei Artemis din Efes (Turcia) în timpul persecuţiilor anticreştine ale lui Domitian (81-96
d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat şi dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare
într-un vas cu ulei fierbinte, lânga Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San
Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupa Ioan, iar după moartea îm-
paratului Domitian (96 d.C.) s-a întors la Efes. Ar fi decedat la vârsta foarte înaintata (88 ani).
Bartolomeu-Natanael
Una din legende afirmă ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Caana şi că ar fi întreprins apoi
lungi călătorii de raspândire a noii credinţe prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia şi India. La curtea regelui
Polimius din Armenia ar fi săvârsit minuni şi tot acolo ar fi fost omorît în mod crud (i s-ar fi tras pielea
de pe corpul viu).
Rasarit, au fost convinşi că un mare rege avea să se nască: regele iudeilor.
La Ierusalim, apariţia bruscă a magilor l-a alarmat pe Irod şi de altfel întreaga cetate. Întrebarea pe care
i-au pus-o magii lui Irod, despre "împăratul născut al iudeilor", a reprezentat o insultă la adresa lui, un
neevreu care trăsese sfori şi îşi cumpărase scaunul. Întrebându-şi învăţaţii de la curte, Irod află din
profeţii că Mesia, cel promis, avea să se nască la Betleem. Ascunzându-şi îngrijorarea şi manifestând
un fals interes, Irod le cere magilor să-i trimită veşti.
După ce găsesc pruncul şi îşi aduc darurile profetice, magii - "înştiinţaţi în vis" (o formă de comunicare
acceptabilă pentru ei) - pleacă pe alt drum către ţara lor, ignorând cererea lui Irod.
Papa Leon cel Mare, susţine faptul că magii s-au convertit arătând astfel adevarul lui Hristos,
pe de-o parte dubla natură (umană şi divină), iar pe de alta, slujirea Împărătească (davidică şi cerească).
Prin urmare, Leon arată că drumul magilor către Iisus poate fi intrepretat ca o alegorie la călătoria su-
fletului către Dumnezeu, după cum lumina stelei trebuie să pătrundă atât mintea umana cât şi inima,
arătându-le calea adevarului. Steaua a fost cea care a atras privirile lor, însă razele adevarului au patruns
în inimile lor, astfel încât înainte ca aceştia să pornească în calatorie, mai întai au înteles că Celui căruia
erau promişi, I se cuveneau aur pentru regalitate, tămâie ca unui Dumnezeu şi mir ca unuia ce avea să
moară.
O altă călătorie spre descoperirea lui Dumnezeu este călătoria lui Pavel pe drumul Damascului
(„Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
Şi, căzând cu faţa la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis:
Cine esti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonesti. Greu îţi este să izbeşti cu
piciorul în ţepuşă.”-Fapte 9. 1,5). Născut în Tars și numit Saul la naștere, sfântul apostol avea ( înainte
de convertirea de pe drumul Damascului ) un loc de frunte în persecuția anticreștină. Pe drum însă a
avut loc celebrul episod al convertirii sale instantanee ca urmare a vederii lui Isus, care-i reproșa blând:
„Saule, Saule, de ce mă prigonești?". În urma acestui episod Saul își regretă faptele și este botezat de
Anania. Curând după convertire, Saul și-a schimbat numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata
Apostolilor.Astfel Pavel s-a transformat brusc și misterios din persecutor în misionar, apostol al lui Hris-
tos.
Iuliana Popescu, XII A
Apostolul Filip
Originar din satul Betsaida (ca şi Andrei si Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat
(crucificat) în anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale-Turcia), la vârsta de 87 ani. În tinereţe ar fi făcut o
călătorie misionara prin Asia Mica şi Balcani.
Simon Zelotul-Canaanitul
Amintit numai în evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru al grupării Zelotilor.
Dupa unele legende ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tânar şi Iuda-Tadeul (parinţi: Alpheus şi Maria-
Kleophas). În timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu Iuda-Tadeul) ar fi fost amândoi ucişi. Modul
în care ar fi fost omorâţi este diferit prezentat: fie decapitaţi, fie răstigniţi, fie tăiaţ de viu în două parţi.
Apostolul Toma
Poreclit şi Dydimus (Geamanul). După unii ar fi fost originar din oraşul grec Didima (Turcia),
după alţii ar fi fost frate cu Iisus (în acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A
întreprins o lungă călătorie misionară, ajungând până în India de sud. Relicvele sale ar fi păstrate în
oraşul Edessa (azi: Urga-Turcia).
Iuda-Iskariot
Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienţa sa din satul Karioth (la cca 25 km sud-est de
Hebron în Israel), fie apartenenţa sa la grupul Zelotilor. L-ar fi trădat pe Iisus pentru 30 monede de argint.
După răstignirea lui Iisus, regretând fapta, ar fi aruncat cele 30 monede în incinta Templului herodian,
dupa care s-ar fi spânzurat de un copac (Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot
Caiafa (Kaiphas) ar fi cumpărăt cu aceşti bani hotarul de pământ Hakeldama, folosit apoi ca cimitir
pentru străinii decedaţi în Ierusalim, la sud de Valea Hinnom şi de vechea cetate a Ierusalimului. Altă
versiune susţine că Iuda ar fi fost condamnat la moarte şi executat.
Matei
Matei reprezintă forma prescurtată a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mat-
titjah si inseamna "Darul Domnului". A fost inlocuitorul oficial al lui Iuda-Iskariot. Conditia care i s-a
impus: noul apostol trebuia sa fi fost martor al Invierii lui Isus. Conform Faptelor Apostolilor a fost
cooptat in grupul apostolilor (in scurtul interval de timp dintre Ridicarea la Cer a lui Isus si Pogorîrea
Sf.Spirit la 50 zile dupa Ridicarea la Cer) dupa tragere la sorti (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Jus-
tus). La adunarea de alegere au participat 120 crestini. Asupra vietii si activitatii sale ulterioare exista
foarte putine relatari. Ar fi predicat in Palestina si Etiopia. Ar fi decedat in jurul anului 63 d.C. Despre
modul cum a murit exista 3 versiuni:
Călătoria lui Iisus
Biblia ni-l descrie pe Iisus la vârsta de 12 ani, când împreună cu parinţii săi, Iosif şi Maria, a
fost la Ierusalim, de praznicul Paştilor. Părinţii îl pierd pe Iisus, timp de trei zile, pentru a-l descoperi în
Templu. După acest episod, Iisus apare în Biblie la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat de Ioan.
Biografia lui Issa era alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole. Cartea conţine întâmplări similare celor
din Vechiul şi Noul Testament, precum robia Egiptului, mântuirea poporului lui Israel de către Moise,
lepădarea de credinţa a israeliţilor.
Apoi se spune despre Issa, care la 14 ani a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan şi s-a stabilit
printre arieni. El a plecat mai departe şi s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de către
preoţii brahmani. A locuit în mai multe oraşe din India, ca Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele.
Părăsind Juggernaut-ul s-a stabilit în ţinutul Gautamides, locul de naştere al marelui Buddha Sakyamuni.
După ce şi-a desăvârşit cunoştinţele în limba pali, Issa a început să studieze scrierile sacre ale Sutra-
elor. Apoi a părăsit Nepalul şi munţii Himalaya, a coborât în valea Rajputanei şi s-a îndreptat către apus,
predicând diverselor popoare perfecţiunea supremă a omului.
Cuvintele lui Issa sau Iisus s-au răspândit printre păgânii ţinuturilor pe care le-a traversat. Issa
a părăsit Himalaya şi s-a întors în Palestina, la vârsta de 29 de ani.
Theodora Guzu, XA
5
 Motivul călătoriei în Coran

Pelerinajul este un prilej de realizare a unui tablou al egalității şi al fraternității dintre oa-
meni, deoarece, fără a se ține cont de culoarea pielii, de limba, de națiune, de țara, de cultură sau de
pozitie sociala, milioane de musulmani din diferite colturi ale lumii se întâlnesc pentru îndeplinirea
aceloraşi scopuri. Bogatul şi săracul, puternicul şi slabul, toți pelerinii îmbraca aceeaşi haina, respecta
aceleaşi reguli, acționeaza după aceleaşi reguli trecând astfel printr-o educație a egalității şi
fraternității.
Sensul pelerinajului (hajj) înseamna a intentiona, a te îndrepta catre ceva. Din punct de vedere religios,
pelerinajul înseamna calatoria la Mekka, într-o perioada specifică din an, pentru efectuarea anumitor
ritualuri specifice şi anume îndeplinirea ritualului de tawaf (înconjurarea Kaabei de 7 ori) şi poposirea
pe muntele Arafat.
Intentia pentru îndeplinirea hajjului (ihram) este conditia pelerinajului, iar tawaful şi
staționarea pe muntele Arafat sunt obligatiile acestuia.
Pelerinajul este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului devenind obligatoriu în anul IX dupa
migrarea profetului de la Mekka la Medina (Hegira). Obligativitatea pelerinajului este demostrata
prin versetele din Coran şi traditia profetului Muhhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra Sa). Într-un verset, Allah spune: "Vizitarea Casei lui Allah (Kaaba) este o datorie fata de Allah
a oamenilor care au situație materiala”. De asemenea, într-un hadith, profetul Muhammed a zis: "Fără
îndoiala că Allah v-a poruncit sa îndepliniti hajj-ul, prin urmare îndepliniti-l!". Într-un alt hadith, pro-
fetul a zis: "Grăbiți-vă sa îndepliniți hajj-ul pentru ca nu puteti şti când vă va suna ceasul morții".
După cum se ştie, pelerinajul a fost îndeplinit încă de pe vremea profetului Avram. În Coranul cel
Sfânt, în Sura Hajj, se specifică că prima casa de închinare ridicată pentru oameni este cea din Mecca
şi se povesteşte despre pelerinajul lui Avram, despre chemarea oamenilor la îndeplinirea acestei
rugăciuni şi despre istoria Kaabei.
Îndeplinirea rugăciunii de hajj are foarte multe beneficii pentru om atât din punct de vedere
individual, cât şi din punct de vedere social. Cele mai importante dintre acestea sunt:
-Purifică musulmanul de pacate: "Cine îndeplineşte rugăciunea de hajj pentru mulțumirea lui Allah,
se abține de la păcate, de la vorbe şi fapte urâte, se întoarce curat, ca şi cum l-ar fi născut mama sa
din nou" (hadith).
-Musulmanilor care au îndeplinit hajj-ul le creşte rangul în fata lui Allah: "Cei care îndeplinesc peleri-
najul mare (hajj) cât şi pelerinajul mic (umre) sunt musafirii lui Allah, iar dacă se roagă la El
rugăciunile lor sunt primite, iar dacă cer sa fie iertați, Allah le iartă păcatele" (hadith).
-Obținerea Raiului: "Pelerinajul primit nu poate fi răsplătit decât cu Raiul" (hadith).
Cu prilejul pelerinajului, în fiecare an milioane de pelerini merg cu intenția de a îndeplini
pelerinajul în locurile unde sunt cel mai aproape de Allah, îndepartându-se de agitația cotidiană.
Pe de o parte, pelerinajul curăță egoul credinciosului de păcate, îl purifică, îl "dotează" cu
evlavie, îi deschide uşa pentru o viață nouă, îi întăreşte viața spirituală. De asemenea, ajută le reîn-
noirea promisiunii făcută lui Allah şi îi reaminteşte de trecutul glorios al Islamului, de sacrificile făcute
de Profet şi de companionii Săi. Pelerinajul îi oferă ocazia musulmanului să facă o călătorie imaginară
în timp, să se întoarcă în urma cu 14 secole, să se "întâlnească" cu profetul Muhammed şi să-şi
reamintească de bătăliile şi sacrificiile savârşite pe acele teritorii. Pe cealaltă parte, prin greutățile
sale, pelerinajul îl învață pe om să răbde, iar prin clauzele sale îl ajuta sa fie disciplinat şi să respecte
anumite porunci.
Din punct de vedere social, pelerinajul este un prilej de realizare a unui tablou al egalității dintre oa-
meni şi al fraternitatii dintre aceştia, deoarece fără a se ține cont de culoarea pielii, de limbă, de natiune,
de țară, de cultura sau de poziția socială, milioane de musulmanii din diferite colțuri ale lumii se în-
tâlnesc pentru îndeplinirea aceloraşi scopuri. Bogatul şi săracul, puternicul şi slabul, toți pelerinii,
îmbracă aceeaşi haină, respectă aceleaşi reguli, răbda aceloraşi greutăți, acționează după aceleaşi reg-
uli, trecând astfel printr-o educație a egalității şi fraternitatii.
Pelerinajul îi învață pe oameni să nu se mândrească cu averea lor îi ajută să lege prietenii
cu musulmani din diferite părți ale lumii, pentru ca în timpul pelerinajului un bogat cu averi nelimitate
şi un sărac care abia îşi duce traiul de pe o zi pe alta poartă aceleaşi haine albe (ihram) şi amândoi îşi
deschid bratele pe muntele Arafat pentru a se ruga la Allah, participând unul lânga altul la îndeplinirea
tawaf-ului.
Hajj-ul îl face pe om sa traiasca un tablou din Ziua Judecății şi îi arată ca nu este decât un
musafir pe aceasta lume.
Akkan Ali, X A

Călătorind prin lumea școlii noastre: întâmplări, gânduri, evenimente

ORIGINAL SAU FALS? pericol sănătatea, chiar viața).
Un citat celebru spune că ”orice marcă este un produs, însă nu orice produs este o marcă”. Produsele contrafăcute au generat pierderi care ar fi putut finanța școli, spitale sau poate chiar
O marcă reprezintă mult mai mult decât un produs! majorarea pensiilor. Cu pierderi de această magnitudine, exista chiar posibilitatea ca inovația sa fie
Specialiștii susțin că " o marcă este un simbol complex. Marca (brand-ul) este suma imaterială a atributelor descurajată !
produsului, numele său, ambalajul, prețul, istoria, reputația, felul in care este promovat. O marcă este, de De ce oamenii de afaceri ar mai investi miliarde în cercetarea de piață, în planificarea strategiilor de mar-
asemenea, definită și prin impresiile consumatorilor care au folosit-o, ca și de propria experiență în raport keting, în dezvoltarea produselor noi, daca în final descoperă că profitul estimat este mult diminuat de
cu aceasta. " (David Ogilvy - specialist în publicitate). contrafăcători?
Contrafacerea presupune în esență una din urmatoarele operații: Educarea consumatorului și combaterea contrafacerilor reprezintă un domeniu foarte important
imitarea frauduloasă în scopul inducerii în eroare a beneficiarului consumator,pe baza asemănării cu în țările dezvoltate. Consumatorii sunt avizați periodic asupra pericolelor la care se expun cumpărând un
produsul original; produs piratat, iar legislația este foarte drastică cu falsificatorii.
reproducerea identică sau cvasiidentică a unei mărci înregistrate pentru produse identice sau similare; În concluzie,nu există aproape nici un domeniu neatins de piraterie și contrafacere. În fapt se
fabricarea etichetei, ambalaje de orice fel, conținând reproduceri ale mărcii sau profitarea de renumele poate contraface totul: de la produsele alimentare și cosmetice, medicamente, până la haine, țigări, mașini,
unei mărci notorii; calculatoare, telefoane - produse de lux sau produse obișnuite. Printre cele mai falsificate produse care
operatiuni asimilate contrafacerilor sunt și inducerea în eroare a consumatorului prin punerea în ajung în România sunt: alimentele, băuturile, hainele, țigările, medicamentele ,parfumurile, telefoanele
circulație a unor produse purtând o denumire fonetic asemănătoare unei mărci înregistrate, pentru pro- mobile etc
dusele identice sau similare.Contrafacerea fură identitatea unor mărci notorii, dar fură și consumatorilor Referitor la titlul de mai sus, profesorii din cadrul Catedrei de Comerț de la Colegiul Economic
mai multe așteptări, incluzând confortul, încrederea și siguranța personală. Mangalia au desfășurat în data de 05 noiembrie 2015 o activitate cu Tema: ”Designul mărcilor”. Activi-
Iată care sunt printre cele mai falsificate branduri. tatea a avut loc la CDI (Centrul de documentare și informare) din cadrul Colegiului Economic Mangalia
1. Nike și a fost realizată cu ajutorul a 16 elevi de la clasele a X-a A, B, C și D ce au lucrat în echipe de cîte 4
2. Adidas (patru).
3. Puma Sarcinile elevilor au fost acelea de crea o planșă/poster, de a prezenta o marcă/siglă originală
4. Sony și de a prezenta falsurile asemănătoare originalului. În final realizarea unei mărci/sigle proprii a pus în
5. KFC valoare creativitatea de care elevii noștri au dat dovadă.Elevii au fost apreciați pe baza următoarelor
6. Pastilele Viagra criterii de evaluare: surse de informare, corectitudinea și caracterul științific al informațiilor, calitatea
7. Nokia prezentării, originalitate și design. Premierea acestora a fost făcută în urma punctajelor obținute. Locul I
8. Samsung a fost obținut de către echipele claselor a X-a C și D iar locul II de către clasele a X-a A și B.
9. iPhone Coordonarea elevilor a fost realizată de către următorii profesori: Matei Loredana, Stamatin Carmen Lil-
10. Chanel iana, Oprean Alina Liliana, Coman Anca Claudia și Matei Dorina Daniela.
11. Dior Rolul activității a fost acela de a forma capacitatea de cercetare, analiză și sinteză a elevilor, de
12. Hugo Boss a stimula potențialul creativ al acestora, de a dezvolta capacitatea de exprimare orală, de înțelegere și uti-
13. Armani lizare corectă a termenilor specifici domeniului.
14. Dolce and Gabbana Ca rezultat al acestei activități, elevii au dobândit capacitatea de a recunoaște mărcile originale,
15. Louis Vuitton de a identifica produsele contrafăcute, de a le deosebi pe cele din urmă de originale și, în final, de a
Deși produsele (alimentare, băuturile, non-alimentare) pot semăna de multe ori, unele cu altele, forța recunoaște un produs de calitate.
mărcii este cea care le scoate în evidență și le face cunoscute în întreaga lume. Nivelul ridicat al con- Articol realizat de:
trafacerilor reflectă, dincolo de preferința consumatorilor pentru produsele de marcă, abilitatea celor care prof. Oprean Alina Liliana
contrafac de a se adapta trendurilor pieței și profiturile enorme rezultate în urma vânzării produselor prof. Stamatin Carmen Liliana.
contrafăcute. Fenomenul contrafacerilor deteriorează climatul afacerilor unei țări, stimulează concurența
neloială si, nu în ultimul rând afectează grav consumatorii. Aceștia sunt cei care pierd cel mai mult, în
ultimă instanță, pentru că ei achiziționează un produs contrafăcut la un preț mic, fapt care determină, în
timp, cheltuieli mult mai mari (pentru că aceste produse se deteriorează mult mai repede sau le pune în

Colindătorii au ajuns deja la Școala Sanatorială din Mangalia Elevii Colegiului Economic, premianti la concursul pe meserii.
Grupul vocal instrumental EcoVoice al gram artistic, alături de EcoVoice însuflețind atmos-
Colegiului Economic Mangalia, coordonat de profe- fera specifică Sărbătorilor de Iarnă, având alături Sâmbătă, 05.12.2015, la hotel Flora în Mamaia, s-a desfășurat concursul pe meserii, pentru calificările
sor Gabriela Apostu, i-a colindat pe copiii Școlii părinți și personal medical. Și pentru că, într-un Tehnician în gastronomie, Tennician în activități de comerț, Ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație.
Sanatoriale din Mangalia. Tinerii colindători au cân- asemenea moment, sub brad se găsesc daruri, și de Concursul face parte din proiectul județean Performanță în meserie, inițiat de Liceul tehnologic Virgil Madgearu
tat cu mari emoții în fața copiilor bolnavi care învață Constanța. Au participat elevi de la următoarele instituții școlare: Colegiul Comercial Carol I Constanța, Liceul
data aceasta tradiția a fost respectată, personalul di-
Teoretic Emil Racoviță Techirghiol, Liceul Tehnologic Gheorghe Miron Costin Constanța, Colegiul Economic
și se tratează în cadrul Școlii Sanatoriale. Grupul a dactic al Colegiului Economic Mangalia oferind
Mangalia, Colegiul Tehnic Pontica Constanța, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Albatros Constanța, Liceul
fost însoțit de directorul adjunct al Colegiului Eco- pachețele cu dulciuri, sucuri și fructe. tehnologic Virgil Madgearu Constanța,
nomic, prof. Cornelia Tănase. Ca de fiecare dată,
prof. Gabriela Apostu Echipa Colegiului Economic Mangalia formată din 12 elevi a obținut următoarele rezultate:
copiii Școlii Sanatoriale s-au pregătit cu un minipro- Premiul I – calificarea Ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație, elevul Axinte Mihai Aurelian (anul II
învățământ profesional) – profesor coordonator Apostu Gabriela;
Activități SNAC Mențiunea I – Ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație, elevul Pavel Andrei (anul II învățământ profe-
sional) – profesor coordonator Apostu Gabriela;
În perioada 16-20 noiembrie 2015 s-a derulat campania ,,Săptămâna legumelor și dructelor do- Premiul II – calificarea Tehnician în gastronomie, elevii Murtaza Cosmin Iulian și Vasile Adrian Claudiu (clasa a
nate” din cadrul Stategiei naționale de acțiune Comunitară ( SNAC). XI-a F) – profesor coordonator Brumaru Florica;
Campania, aflată la a șasea ediție implica elevi-voluntari și profesori având drept scop ajutorarea per- Premiul I – calificarea Tennician în activități de comerț, eleva Listrat Veronica (clasa a XI-a B) – profesor coor-
soanelor aflate în dificultate. La acțiune au participat 400 de elevi și 25 de cadre didactice de la Colegiul donator Oprean Alina;
Premiul II – calificarea Tennician în activități de comerț, eleva Cucu Andreea (clasa a XI-a D) – profesor coordo-
Economic Mangalia și s-au colectat 200kg de alimente neperisabile și 400 kg de fructe și legume. Donațiile
nator Oprean Alina.
s-au făcut vârstnicilor din Căminul de Bătrâni Mangalia și elevilor Școlii Speciale Sanatoriale
Mulțumim organizatorilor, elevilor participanți și profesorilor coordonatori care s-au implicat în
Mangalia. De asemenea tot prin campaniile SNAC, elevii Colegiului Economic Mangalia au fost darnici
activitățile concursului din cadrul proiectului județean, Performanță în meserie.
cu elevii cei mici ai școlii din Pecineaga, donându-le rechzite.
Director Adjunct Cornelia Tănase
Prof. Ghiuler Mîrzali