PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR

proprietăţi de exploatare:
fizice
mecanice

chimice

proprietăţi tehnologice
plasticitate
sudabilitate

aschiabilitate
 15. PROPRIETĂŢI MECANICE

În România, încercările mecanice sunt standardizare în norma SR EN ISO 377-2000

Încercarea la solicitarea de tracţiune si compresiune

Rezistenţa la tracţiune, Rm tensiunea maximă atinsă în
timpul încercării:
Rm = Fmax/So
Tensiunea σ, MPa

Rm
Rp0,2 Alungirea la rupere, An,
l l f  l0
An   100   100
l0 l0
unde n reprezintă valoarea raportului l0/d0; n = 5; 10
α
Gâtuirea la rupere, Z
( S0  S f )
Z  100%
0,2 An S0
Deformaţia , %
S0 şi Sf reprezintă aria secţiunii iniţiale, respectiv finale după
ruperea epruvetei
Tensiunea σ, MPa

60 A – Polimer termorigid

Tensiunea σ, MPa
300 A B – Polimer termoplastic
50 C – Elastomer
250
b
40
200 a

150 a ceramica 30
B
b Cu recopt
100 20
C
50 10

0
1 2 3 4 5 6 7 8
Deformaţia , % Deformaţia ε, %
3.3. Incercarea de duritate
 r  3 .45 * HB ( MPa )
 Măsurarea automată a urmei

Metoda BRINELL
 ROCKWELL portabil

Metoda ROCKWELL
Metoda
Vickers

Microduritate Vickers
3.4. Încercarea de rezilienţă (CHARPY)

Energia consumată pentru ruperea epruvetei W , va fi:

W = Wo - Wf = G (H - h)
La epruvete cu crestătura în U se calculează rezilienţa (notată KCU) ce se
defineşte ca raportul dintre energia consumată pentru ruperea epruvetei,
W şi aria secţiunii iniţiale în dreptul crestăturii, S0:
KCU = W/S0 , J/cm2
La epruvetele cu crestătura în V, rezilienţa se exprimă prin valoarea
energiei de rupere W, notându-se cu KV , J
CHARPY

IZOD
 oţel

KV, J
moale
DUCTIL
Fr

Wmed
material
ceramic
FRAGIL

O
0 TTDF 
Temperatura, °C

 Tranzitia ductil-fragil
 16. 3.5 Deformabilitatea şi dFruperea

materialelor
Legaturi puternice,
 
3.5.1.Deformarea elastică  dr  r  ro
material rigid

Forta, F
Legaturi slabe,
material elastic
Distanta de
Forta echilibru, ro Energia de dr

dW legatura W(r)

dF
F (r ) 
dr
Distanta dintre atomi, r
Distanta dintre
atomi, r

Definirea modulului de elasticitate pe curba de

variaţie a forţei de legătură interatomică

Modificarea poziţiilor relative ale atomilor la

Modificarea poziţiilor relative ale
solicitarea de întindere pentru polimeri
atomilor la solicitarea de întindere
pentru metaleşi ceramice
 3.5.2. Deformarea plastică
Deformarea plastică prin alunecare în cristalele reale
Deformarea plastică prin alunecare
σ
σ σ
σ

σ
σ σ σ

Deformarea plastică prin

alunecare în cristalele
ideale
 Deplasarea dislocaţiilor
 Deformarea plastică prin maclare



plane de maclare

Deformarea plastică a agregatelor

policristaline 20

, MPa
45o

3 1 10 policristal
2
2
1 3
3
1 32 monocristal
23
31 1
1
2 3
1 2
3 100 200 ,%
 IA 05 03
Efectele
 Ecruisarea
deformării plastice
 Texturarea apare la grade mari de deformare (20...50%) şi provoacă o anizotropie a
proprietăţilor mecanice ale materialului deformat, mai accentuată la metalele ce cristalizează în
sistemele CVC şi HC.
 Tensiunile reziduale - date de o parte a energiei de deformare (≈ 10%), care rămâne
înmagazinată sub formă de energie potenţială..
 Efectul termic al deformării plastice
 Transformările de fază în materialul metalic pot fi rezultatul deformării plastice care produce o
încălzire a materialului şi o “afânare”a structurii (de exemplu, transformarea Arez → M la
deformarea plastică pentru un oţel aliat cu crom).

modificarea unor proprietăţi fizice şi chimice:

 creşterea densităţii ca urmare a compactizării prin deformare plastică la cald;
 scăderea conductibilităţii electrice, mai ales la grade de deformare mici (la cupru, întinderea la
rece cu 4% reduce conductibilitatea cu 1,5%, iar deformarea la trefilare cu 40% reduce
conductibilitatea cu 2%);
 reducerea rezistenţei la coroziune (coroziune sub tensiune);
 creşterea câmpului coercitiv şi reducerea permeabilităţii;
 modificarea culorii (la aliajele Au-Ag-Cu prin deformare plastică la rece se obţine culoarea
galbenă).

Proprietăţile modificate prin deformare plastică la rece pot fi restabilite prin recoacere.

Deformarea plastică la cald produce o modificare a structurii şi proprietăţilor materialelor,

datorită acţiunii simultane a proceselor de deformare şi de recristalizare.
 3.5.3. Comportarea la rupere a materialelor
Dacă valoarea încărcării dintr-o anumită secţiune a unui produs
depăşeşte limita de rupere, se distruge coeziunea materialului prin
apariţia unor discontinuităţi volumice sau de suprafaţă în interiorul
materialului:
microfisurisau cavităţi având dimensiuni de ordinul 10-6…10-3 m
macrofisuri cu dimensiuni de ordinul 10-2…10-1 m.

Efecte:
efectele negative (Costurile avariilor provocate de ruperea materialelor
sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari pe an. Si mai importante sunt
pierderile de vieţi omeneşti şi rănirile pe care aceste avarii le pot provoca)
se pot identifica şi aplicaţii tehnologice ale ruperii (debitarea prin rupere a
profilelor)

disciplină care are acest obiect - ”Mecanica ruperii”.

 Rezistenţa teoretică la rupere
2  x
σ    t sin x = d - d0
Atracţie 
σt Energia de legătură interatomică pe unitatea de suprafaţă

Rezultanta 2
2x  t
U    t sin dx 
d0
x
λ/2
d
0
 
 t
Energia suprafeţei de rupere  2 s
Respingere

2  x 2  x
Dacă deplasarea atomilor din poziţiile de echilibru este redusă: sin 
 
2  x  E
x
  t  Cum
 do
E
egalând ultimele două relaţii va rezulta: t 
2  d 0
2   s E E  s
Dacă se înmulţesc între ele relaţiile  t  t  va rezulta: t 
 2  d 0 d0
 Pentru valorile specifice fierului (d0=2,48·10-10m, γ=1,95
105
J/m2, E=210 GPa) se obţine valoarea ideală a rezistenţei la
Valoarea teoretică

Rezistenţa la rupere, GPa

rupere σt = 40500 MPa adică aproximativ E/6.
104 Wiskers

 Această rezistenţă teoretică este foarte ridicată comparativ cu Oţeluri

valorile reale (oţelurile de mare rezistenţă au rezistenţa la 103
rupere de ordinea 2000-3000 MPa, adică de ordinul E/100).
Fier policristalin
2
10
 Materialele reale au o rezistenţă la rupere de ordinul
σt=E/100 datorita defectelor de structură.
101

 În cazul monocristalelor elaborate în condiţii speciale Fier monocristalin

100
(filamente de tip Wiskers), se pot obţine valori ale rezistenţei
la rupere de ordinul σt=E/10.
 Tipuri de rupere
După tipul tensiunior care produc ruperea
Rupere produsă de tensiuni normale (rupere prin clivaj) - pe planele de clivaj care sunt
planele {100} pentru reţeaua CVC (Fe, V, Cr, Mo) sau planele {1000} pentru sistemul
hexagonal (Ti, Cd)
Rupere produsă de tensiuni tangenţiale (rupere prin forfecare) -prin forfecarea unor
legături de-a lungul planelor cu densitate maximă de atomi
σ σ
τ

σ
 r   r
 r  r
După aspectul ruperii
Rupere intercristalină când fisura se propagă
prin limitele de grăunţi;
Rupere intracristalină când fisura se propagă
prin grăunţi;

După deformarea plastică realizată la rupere

- Rupere fragilă
- Rupere ductilă

a b c
 Rupere fragilă Rupere ductilă

Rupere prin oboseală

Rupere intercristalină
1289 din cele 4694 nave Liberty s-au Pod peste râul Saint-Marice, Trois
distrus între 1942 şi 1952 prin ruperea
fragilă în ZIT Rivieres, Canada, rupt în februarie1951
 PROPRIETĂŢI TEHNOLOGICE
 capacitatea de turnare (turnabilitatea);
 capacitatea de deformare plastică la cald şi rece (deformabilitatea);
 prelucrarea prin aşchiere (aşchiabilitatea);
 capacitatea de călire (călibilitatea);
 capacitatea de sudare (sudabilitatea).