Eugen Scarlat, Fizica – Introducere

Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Considerații generale

Fizica este știință a naturii, avand obiect de studiu lumea reală. Prin lume reală se inteleg portiuni de
Univers identificabile prin masuratori.

Scopul stiintelor naturii este imbunatatirea vietii, prin studiul realitatii inconjuratoare, dezvoltarea
cunostintelor, urmata de proiectarea si productia de bunuri si servicii utilizabile in viata sociala.

Metoda de studiu a realitatii inconjuratoare este cercetarea stiintifica, compusa din observare,
modelare, si experiment. In sensul cercetarii stiintifice, observarea nu inseamna doar a identifica zona
de studiu, ci si a masura proprietatile interesante ale acesteia. Modelarea presupune elaborarea unei
scheme cauzale, cantitative, bazata pe logica si structurile matematice1. In sfarsit, validarea
experimentala este esentiala, in caz contrar observarea trebuind sa fie reluata, iar modelul, reconsiderat.

Fig.1 Modelul secvențial “de la idee la comercializare” și modul de finanțare (adaptat după L.M. Branscomb, P.E.
Auerswald, Between Invention and Innovation - An Analysis of Funding for Early-Stage Technology Development, 2002,
NIST GCR 02–841, http://www.atp.nist.gov/eao/gcr02-841/gcr02-841.pdf).

1
Matematicile sunt stiinte exacte.
1
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Pentru a atinge scopul final, rezultatele cercetarii trebuie puse in productie, apoi comercializate, prin
tranzactii de vanzare-cumparare. Pretul tranzactiei indica, in mod obiectiv, gradul de utilitate a bunului
la cumparator.

Bunurile sunt afectate de progresul tehnologic2, in sensul ca, in timp, au capacitate din ce in ce mai
mare de a satisface nevoile pentru care sunt destinate, in comparatie cu bunurile produse anterior;
aceste proprietati superioare sunt rezultatul inovatiilor introduse in fabricarea bunurilor.

Inovatiile sunt consecinta acumularilor de cunostinte si a creativitatii3. Cunostintele esentiale se

transfera de la o generatie la alta prin educatie, in institutiile scolare si academice.

Principiile cercetării stiintifice

Principiul abordarii sistemice

Tratarea stiintifica a lumii reale presupune delimitarea entitatii de studiat4. In majoritatea cazurilor,
criteriul care dicteaza delimitarea este o caracteristica bine individualizata a ansamblului, care
intereseaza pe cei care desfasoara studiul: o functionalitate comuna (ex. „sistemul bancar”), trasaturi
structurale asemanatoare (ex. neuronii din „sistemul nervos”), reguli comune (ex. „grupul” algebric);
alte criterii pot fi impuse de obiectivul particular al studiului (ex. distributia vitezelor moleculelor de
oxigen din aerul din camera in care va aflati, marimea globulelor rosii din sange etc.).

Este evident ca delimitarea, prin detasarea fizica a ansamblului, ar deteriora in mod iremediabil
functionarea portiunii ramase: ce ar fi aerul fara oxigen, animalele fara sistem nervos, sau, cum ar putea
functiona societatea actuala fara banci? Ansamblul supus studiului este legat organic de rest prin
schimburi de energie, de substante, de informatii etc. Pe de alta parte, ar fi imposibil sa intelegem, sa
experimentam, si sa proiectam masini si dispozitive fara o astfel de delimitare.

Prin urmare, este necesar un compromis: la inceput (etapele de observare, modelare), delimitarea sa fie
una virtuala, cu consecinta de a fi imperfecta, aproximativa, dar necesara pentru a putea intelege
interactiile esentiale; ulterior (etapa experimentala), se incearca detasarea ansamblulului din mediu,
inlocuind interactiile esentiale cu fluxuri adecvate, si neglijand interactiile mai putin importante.
Probabil ca rezultatele nu vor fi satisfacatoare, deoarece portiunea separata nu se comporta identic cu o
proba martor, ramasa in mediul sau, semn ca interactiile inlocuite fie nu sunt, intr-adevar, esentiale, fie
nu sunt suficiente, cercetarea trebuind continuata. Procesul este iterativ, iar modelul, perfectibil, putand
ajunge, pe parcusul evolutiei cunoasterii si dezvoltarii tehnologice, la performante deosebite, pana la
separarea fizica, fara a fi perturbate nici portiunea detasata, nici portiunea ramasa, cand vor fi fost
inlocuite toate interactiunile cu fluxuri echivalente de schimb. Evident, perturbarea trebuie inteleasa in
limitele unor aproximatii acceptate.

2
Tehnologie in sens de „technical knowledge”.
3
In prezent, stiinta psihologiei considera creativitatea ca trasatura specifica omului.
4
Aceasta este metoda “atomista”; cealalta extrema este metoda “holistica”, caracteristica filozofiei si, la limita, religiei.
2
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Exemplu: In medicina, disectiile pe cadavre, apoi pe animale de experienta, masuratorile “in vitro”,
apoi “in vivo”, au condus la dezvoltarea chirurgiei pana la a putea construi stimulatoare temporare, a
efectua transplanturi de organe, si, in fine, a fabrica organe artificiale permanente, autonome. Desigur,
o inima artificiala aproximeaza inima naturala din punct de vedere al pompei sanguine, dar nu este
identica cu aceasta.

In concluzie, pentru a pastra neschimbate functionarea zonei delimitate, ca si a restului ramas, trebuie
inlocuite influentele reciproce cu schimburi adecvate, sau fluxuri. Conventional, acestea se impart in
fluxuri de intrare in sistemul izolat prin delimitare, respectiv fluxuri de iesire din sistem.

Delimitarea ansamblului supus studiului, laolalta cu stabilirea fluxurilor de intrare si de iesire,

constituie ceea ce numim abordarea sistemica, iar ansamblul delimitat constituie sistemul de
studiat.

Fig.2 Etapele abordarii sistemice

Deoarece partitionarea este determinata de interesul nostru pentru anumite proprietati ale acelui sistem,
si nu altul, este evident ca inlocuirea interactiunilor reale prin fluxuri nu poate fi decat imperfecta si
aproximativa, in sensul ca alte proprietati, neinteresante, vor scapa analizelor, voluntar sau involuntar.
Spre exemplu, intr-un studiu specific anatomiei, interactiunea „sistemului nervos” cu restul corpului
uman se limiteaza la fluxurile de substanțe. Daca dorim sa privim omul ca entitate sociala, atunci
intereseaza si fluxurile energetice, schimbate prin receptorii tactili, audio, vizuali etc. Daca extindem
caracterizarea omului la entitate sociala inteligenta, trebuie luate in discutie si fluxurile informationale.

Cea mai simpla reprezentare schematica a unui sistem este

cea din figura 3, unde exista un singur flux de intrare,
denumit stimul, si notat x, si un singur flux de iesire, denumit
raspuns, notat y.

Fig.3 Sistem cu o intrare si o iesire

3
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Exemplu: Blocurile functionale dintr-un aparat electronic ilustreaza abordarea sistemica. In figura de
mai jos este ilustrat cazul unui amplificator audio. Sensurile sagetilor indica orientarea fluxurilor, care,
in functie de blocul functional, poate fi de intrare, sau de iesire.

Fig.4 Sistem “amplificator audio” (incadrat in chenar rosu); blocurile functionale din interior sunt subsisteme ale
sistemului amplificator

Tema: Dati exemplu de abordari sistemice, indicand progresele relavante din evolutia istorica a
bunului obtinut.

Principiul cauzalitatii

Timp caracteristic

Fenomenele fizice se petrec in timp. Timpul este un parametru scalar, unidimensional, mereu
crescator5. In cazul unui sistem simplu, raspunsul y este cauzat de stimulul x. Tranzitia lui x de la 0,5 la
0,3 unitati arbitrare (u.a.) are drept consecinta, dupa un timp, denumit timp caracteristic, tranzitia lui y,
de la 10 u.a., la 15 u.a. (Fig.5).

5
Proprietate cunoscuta sub denumirea de sageata timpului. Universul in care traim a inceput sa fie generat, ca timp si spatiu,
de la momentul exploziei primordiale „Big Bang”.
4
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Timpul caracteristic este necesar pentru procesarea fluxului de intrare de catre sistem. In interiorul
timpului caracteristic, raspunsul este incert. Adica, pentru o tranzitie identica a intrarii, petrecuta alta
data, raspunsul – repetam, in interiorul timpului caraceristic – este, de regula, diferit si nerelevant.

Dupa scurgerea timpului caracteristic, raspunsul la tranzitii

identice ale intrarii poate fi de doua tipuri:

1/ de asemenea, identic, acesta fiind cazul proceselor

deterministe, sau

2/ diferit, dar predictibil, acesta fiind cazul proceselor

stocastice, sau predictibile in probabilitate.

In primul caz sistemul este (cauzal) determinist, iar in cazul

al doilea, (cauzal) stocastic.

Principiul cauzalitatii se sintetizeaza in forma:

Fiind date conditiile fixe { C }, daca, la moment dat, se

produce evenimentul A, atunci, dupa un anumit timp, se
va produce, cu certitudine, evenimentul B. Evenimentul B
Fig.5 Sistem cauzal
succede, in timp, lui A.

Exemplu: In conditiile unei piete libere, daca oferta de produse creste, atunci, dupa timpul caracteristic
pietei respective, pretul unei unitati de produs va scadea.
Conditii fixe: In conditiile unei piete libere
Cauza (ipoteza), evenimentul A: oferta de produse creste
Efectul (concluzia), evenimentul B: (dupa timpul caracteristic pietei respective) pretul unei unitati de
produs va scadea.

In cazul sistemelor stocastice, regulile care descriu modul în care sistemul trece dintr-o stare în alta sunt
date sub forma unui set de probabilitǎţi de tranziţie, stǎrile urmatoare fiind aleatorii, funcţie de aceste
probabilitǎţi. Pentru astfel de sisteme, principiul cauzalitatii se enunta sub forma de mai jos.

Fiind date conditiile fixe { C }, daca, la moment dat, se produce evenimentul A, atunci, dupa un
anumit timp, se va produce Bi, care este unul dintre evenimentele posibile B1, B2, ... Bn. Evenimentul
Bi succede, in timp, lui A.
Refacandu-se conditiile fixe { C }, daca se produce din nou evenimentul A, atunci, dupa un anumit
timp, se va produce Bj, unul dintre evenimentele B1, B2, ... Bn (acelasi, sau diferit de cel anterior).
Evenimentul Bj succede, in timp, lui A.
Daca se situatia descrisa mai sus se repeta de N ori, si se va constata ca B1 a aparut de N1 ori, B2 a

5
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

aparut de N2 ori, ... Bn a aparut de Nn ori, atunci se poate trage concluzia ca, aproximativ,
producerea evenimentului A determina, in general, producerea unuia dintre evenimentele B1, B2, ...
Bn cu probabilitatea6 p1, p2, ... pn, unde
p1=N1/N, p2=N2/N, ... pn=Nn/N si N1 +N2+...+ Nn=N.

Exemplu.
Conditii fixe: In conditiile unei piete libere
Cauza (ipoteza), evenimentul A: oferta de produse creste
Efectul (concluzia), evenimentul B: atunci, dupa timpul caracteristic pietei respective, pretul unei
unitati de produs: i/ va scadea, ii/ va creste, iii/ nu se va modifica.
Studiind 100 de piete libere, scaderea pretului s-a produs in 72 de
cazuri, cresterea in 11, iar in 17 de cazuri a ramas constant.
Cresterea ofertei de produse determina urmatoarele: i/ scaderea pretului, cu probabilitate 72%, ii/
cresterea pretului, cu probabilitate 11%, iii/ pretul este invariant, cu probabilitate 17%.

Dacǎ probabilitǎţile de tranziţie cǎtre stǎrile viitoare depind de stǎrile precedente, procesele sunt cu
memorie7.

Un sistem determinist poate fi privit ca stocastic in cazul in care, spre exemplu, variabilele de intrare
sunt extrem de multe, iar sistemul de ecuatii care se obtine este imposibil de rezolvat prin tehnicile
numerice. In cazul aruncarii unui zar, probabil ca, daca s-ar putea tine cont de absolut toate marimile
implicate la aruncarea sa (forta de aruncare, coordonatele punctului de impact, coeficientii de
elasticitate ai materialelor, eventual fluctuatiile acceleratiei gravitationale locale etc.), si cu precizie
oricat de buna, atunci poate ca s-ar putea preciza, cu certitudine, rezultatul fiecarei aruncari. Aceste
lucruri fiind insa, practic si teoretic, imposibile, ne multumim sa prezicem rezultatele doar ca
probabilitati de realizare. Precizia numerica reprezinta o limita teoretica a oricarei masuratori. Spre
exemplu, acceleratia gravitationala este g9,8XXXXXX…, restul zecimalelor fluctuand, in functie
de o multime de parametri (latitudine, longitudine, pozitia Lunii, a Soarelui, temperatura locului
etc.).
Reciproc, un sistem determinist poate fi privit ca un caz limitǎ in care starea viitoare este univoc
determinata, tranziţia cǎtre starea respectivǎ avand probabilitatea unu, iar orice alta tranziţie are
probabilitatea zero. În aceastǎ aproximare, incertitudinile în regulile de tranziţie sunt tratate ca
zgomote. Aşadar, zgomotele sunt semnale stocastice. Sistemele reale sunt mixte, adica evolutia lor
are atat componenta determinista, cat si stocastica.
O clasa speciala de sisteme sunt cele haotice. Acestea sunt sisteme deterministe, cu numar mic de
variabile, dar comportamentul lor in timp este greu predictibil la scale mari de timp, din cauza

6
Riguros, se poate vorbi de probabilitate doar daca N este foarte mare, formal N tinde spre infinit. Pentru scopurile acestui
curs, vom considera ca putem vorbi de probabilitate pentru valori suficient de mari, finite, ale lui N.
7
Membri importanţi ai acestei categorii sunt procesele stocastice Markov. Trasatura esenţiala a acestor procese este lipsa lor
de memorie: probabilitǎţile de tranziţie cǎtre stǎrile viitoare depind doar de starea prezentǎ, nu şi de cele trecute.
6
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

sensibilitatii la conditiile initiale. Un exemplu relevant este jocul de biliard, unde pozitii extrem de
apropiate ale bilei de tragere, dar diferite, pot conduce la distributii extrem de diferite ale bilelor pe
masa, dupa lovitura. Sistemele haotice prezinta multe asemanari cu cele stocastice.

Cauzalitate versus corelatie

Trebuie facuta distinctie intre evenimentele cauzale si cele corelate. Doua evenimente aflate in relatie
cauza-efect sunt intotdeauna corelate; reciproca nu este adevarata: doua evenimente corelate nu sunt, de
regula, in relatie cauza-efect.

De exemplu, daca doua evenimente

sunt efectul unei cauze comune,
atunci ele sunt corelate, dar
producerea unuia nu influenteaza
producerea celuilalt. Succesiunea lor
temporala a unuia în raport cu
celălalt poate fi oricare, dar,
obligatoriu, ambele vor fi avut loc
după evenimentul cauză.

In exemplul din fig.6, xy1 si xy2 Fig.6 Evenimente cauzale si evenimente corelate
sunt, fiecare, perechi de semnale
cauzale, in timp ce y1↔y2 este o pereche de semnale corelate.

Principiul caracterizării calitative

Marimi fizice

In functie de scopurile noastre, exista anumite proprietati pe care dorim sa le punem in evidenta la
sistemul supus analizei. Atat proprietatilor, cat si fluxurilor de intrare si de iesire rezultate ca urmare a
abordarii sistemice li se asociaza marimi fizice.

Fiecarei proprietati si fiecarui flux de intrare/iesire i se

asociaza cate o marime fizica:
proprietate (flux) ~ marime fizica.

Dupa cum s-a vazut deja, la capitolele anterioare, marimile

fizice asociate fluxurilor de intrare (iesire) se numesc, pe
scurt, marimi de intrare (iesire), sau semnale.

Prin marimile fizice considerate, sistemul poate fi analizat Fig.7

7
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

calitativ, adica poate caracterizat din punctul de vedere al existentei proprietatilor interesante pentru
studiu.

Exemplu: Sistemul economico-financiar national este caracterizat de marimi fizice denumite

indicatori.

Tema. Gasiti indicatorii economico-financiari prezentati in anuarul statistic al Romaniei. Care este
numarul acestora? Precizati care sunt marimile de intrare, de iesire, si incercati sa identificati
proprietatile cu care sunt asociati (de obicei, aceasta se regaseste in definitia indicatorului).

Deoarece costul studiului crește o data cu cresterea numarului proprietatilor luate in considerare,
deci și a marimilor fizice, este de dorit ca numărul acestora sa fie cât mai mic, fără a pierde, totuși,
informația relevantă pentru studiu. Spunem că setul de parametri trebuie sa fie minimal și complet
(în raport cu necesitățile studiului).
Spre exemplu, în studiul „sistemului nervos”, proprietatile interesante se reduc la a studia numarul și
caracteristicile neuronilor. Daca dorim sa privim omul ca entitate zoologică, atunci intereseaza
morfologia sa și fluxurile informationale de bază, iar proprietatile se extind la cele care corespund
simturilor si comunicarii: masă, volum, vaz, auz, miros, gust, limbaj, etc. Daca extindem studiul
omului la entitatea psiho-sociala inteligenta, se pot lua in discutie proprietăți mai fine, precum
vocabularul, coeficientul de inteligenta, nivelul educational, sau indicatori de statut social. Prin
urmare, raportarea la obiectivele studiului este fundamentală pentru alegerea proprietăților.
Când aceste mărimi lipsesc, apare necesitatea definirii unora noi. Pentru a prîntâmpina suprapunerile
în definirea mărimilor, acestea fie se standardizează, fie se acceptă în urma unor convenții
internaționale. Din acest punct de vedere, domeniul cercetării științifice este deosebit de dinamic (a
se vedea Innovation Union Scoreboard, la adresa electronica
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/facts-figures-analysis/innovation-scoreboard/index_en.htm).

Principiul modelării cantitative

Caracterizarea cantitativa este rezultatul masuratorii. Marimile fzice sunt, de obicei, marimi
masurabile8.

Pentru a cunoaste in ce masura este prezenta o anumita proprietate, si pentru a o putea compara cu
aceeasi proprietate, de la acelasi sistem, la momente diferite, sau de la sisteme similare, este esențial să
analizăm cantitativ proprietățile. Așadar, mărimile fizice asociate proprietăților trebuie să aibă valori
numerice.

Exemplu. Dacă este nevoie să construim un pod, nu este suficient să indicăm, ca date de proiectare, că
acesta trebuie să susțină “multe automobile”. Trebuie sa prcizăm sarcina totală (probabil în tone),
presiunea maximă (în kg/m2), precum și alte mărimi, cum ar fi coeficienți de elasticitate la întindere,
torsiune, forfecare, coeficienți de dilatare, date despre viteza și direcția vântului, despre vibrațiile

8
Exista marimi fizice care nu sunt observabile, asadar nu sunt masurabile. Spre exemplu, necesitatea modelarii unor
fenomene reale impune existenta unor variabile ascunse.
8
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

seismice etc. În concluzie, caracterizarea cantitativă este esențială pentru măsurători și pentru
proiectare. În absența acestora, nu poate exista progres al cunoștințelor tehnice și nici dezvoltare
tehnologică.

Mărimile fizice sunt funcții, definite pe mulțimea proprietăților sistemului, cu valori într-o mulțime
ordonată
mărime fizică : { proprietăți } → { mulțime ordonată }

Mulțimea ordonată este o mulțime pe care s-a definit o relație de ordine9; de obicei, aceasta este
mulțimea numerelor reale, uneori restricționată la cele pozitive. Existența relației de ordine in multimea
in care functia ia valori este obligatorie, deoarece face posibilă operarea cu noțiunile “mai mic”, “mai
mare”, și “egal”, fără de care compararea mărimilor ar fi imposibilă.

Exemplu. Un voltmetru digital masoara atat valoarea tensiunii electrice, cat si polaritatea acesteia.
Verifcati acest lucru cu instrumentarul de la laborator.

Măsuratori

O masuratoare a marimii fizice este aplicarea, cu instrumentar adecvat, a unei proceduri prin care
marimii fizice i se pune in corespondenta o valoare numerica. Valoarea reflecta nu doar existenta
proprietatii la sistemului aflat in studiu, ci si cat de tare, sau cat de slab se manifesta aceasta.

Exemplu. Proprietatii „inertie” a unei monede de 50 bani i se asociaza marimea fizica „masa”.
Masuratoarea consta in operatia de „cantarire”, de unde se obtine valoarea de 20 grame.

Pentru orice marime fizica este esentiala precizarea unitatii de masura. Aceasta se defineste conform
unui standard international.

In prezent functioneaza Sistemul International 10 (SI) bazat pe sapte unitati fundamentale. Toate
celelalte unitati de masura sunt derivate din acestea.

Tema. Cititi definitiile unitatilor fundamentale si cautati cateva marimi derivate pe care le cunoasteti.
Observati ca marimea fizica asociata cantitatii de substanta nu este masa, ci molul.

9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Bie_de_ordine
10
SI poate fi consultat la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_interna%C8%9Bional_de_unit%C4%83%C8%9Bi
9
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Rezolutie, precizie, eroare

Prin rezoluția unei măsurători înțelegem diferenta dintre două valori consecutive, distincte, ale marimii
fizice. Rezolutia este data de dispozitivul (instrumentul, lanțul, sistemul) de măsură.

Exemplu. Daca un cantar are precizia de cantarire de 10 grame, atunci aceasta este si rezolutia
masuratorii. Acestea sunt independente de tipul de afisaj al rezultatului, analogic sau digital! Daca
masuram cu acest cantar doua monede de 50 bani, vom obtine, pentru ambele mase, valoarea de 20g.
Cele doua masuratori nu sunt rezolvate. Daca folosim insa un cantar cu precizia de 0,1g, atunci vom fi
intr-una dintre urmatoarele situatii posibile:
i/ sa se obtina valori destul de diferite, de exmplu m1=19,7g si m1=20,2g masuratorile fiind rezolvate;
ii/ sa se obtina valori diferite, dar consecutive, de exmplu m1=20,0g si m1=20,1g masuratorile fiind
rezolvate la limita;
iii/ sa se obtina valori egale, de exmplu m1=20,0g si m1=20,0g masuratorile sunt in continuare
nerezovate, fiind necesar un cantar cu pecizie inca mai buna pentru a rezolva cele doua masuratori si
a distinge cele doua monede.
Constatati ca, in toate
cazurile, masuratoarea cu
cantarul mai grosier va da
intr-adevar 20g, indiferent
daca afisajul acestuia este
analogic sau digital. Daca
Fig.8 Cantar analogic si cantar digital cu precizie de 10 grame
afisajul este analogic, atunci
diviziunea 20 se va gasi cel
mai aproape de acul indicator, iar daca afisajul este digital, sistemul electronic va rotunji, singur,
valoarea la 0,02kg.

Eroarea absoluta sistematica (de sistem de masura) a cantarului grosier este de 5 grame, iar a celui mai
fin este de 0,05g. Acestea se rotunjesc prin lipsa, sau adaus, la zece grame, respectiv zecime de gram.

Eroarea absoluta este de maxim jumatate din rezolutia (precizia) masuratorii.

Eroarea absoluta afecteaza fiecare masuratoare, și are aceeasi unitate de masura cu cea a marimii fizice
la care se referă.

Eroarea relativa și prețul de cost

Eroarea relativă este paramentrul cel mai relevant al unui instrument de măsură, deoarece, din punct de
vedere tehnic, este greu sa măsori cantități mari cu rezoluție mică, de exemplu 100kg±1g, sau
1000ani±1lună. Eroarea relativă determină, în mare măsură, prețul de cost al dispozitivului de măsură.

Eroarea relativă este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea maxima ce poate fi masurata cu acel
instrument (dispozitiv, lant de masura, sistem de masura).

10
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Eroarea relativa nu are unitate de masura (este adimensională).

Exemple. Vom considera trei situatii.

i/ In cazul cantarului grosier analogic (vezi Fig.8), eroarea absoluta este ε=5g, iar valoarea maxima care
poate fi masurata este Mmax=50g, data de valoarea „cap de scala”. Prin urmare, eroarea relativa este


 relativ  , de unde εrelativ=0,1 sau 10%.
M max

ii/ In cazul cantarului grosier digital (vezi Fig.8), eroarea absoluta este aceeași, ε=5g, dar valoarea
maxima care poate fi masurata (valoarea „cap de scala”) este Mmax=10kg (practic 9,99kg). Prin urmare,
eroarea relativa este


 relativ  , de unde εrelativ=0,0005 sau 0,05%.
M max

iii/ In cazul cântarului mai fin, eroarea absoluta este ε=0,05g, dar, pentru a determina eroarea relativa,
trebuie să cunoaștem valoarea maximă care poate fi măsurata. Să presupunem că aceasta ar fi
Mmax=10g. Eroarea relativă ar fi, în acest caz,

0,05g
 relativ  , de unde εrelativ=0,005 sau 0,5%.
10g

Măsuratori de timp

Pana acum au fost mentionate notiuni precum moment de timp si eveniment. Incercam sa explicam
aceste notiuni prin prisma procesului de masurare, care este fundamental in toate ramurile stiintifice,
inclusiv in fizica si economie.

Convenim sa denumim moment (de timp) un interval suficient de scurt in raport cu durata fenomenului
studiat. Orice proces dureaza intre un moment de inceput, si un moment de sfarsit. In particular, insasi
masurarea timpului este un proces temporal.

Exemplu. Sa consideram doua cazuri. In primul caz, consideram un fenomen economic relativ lent,
cum ar un ciclurile economice, a carui durata dorim s-o aflam cu precizie de un an. Precizia de
masurare a “momentelor” temporale, exprimate in unitatea de masura “an”, trebuie sa fie semnificativ
mai mica decat cuanta de un an. Nu are sens sa spunem “anul n”, daca instrumentul de masura nu poate
discerne cu rezolutie mai buna (adica mai mica) de un an. Adica, nu are sens sa spunem “anul 2011
plus/minus un secol”, dar are sens sa spunem “anul 2011 plus/minus o jumatate de an”. Daca
fenomenul este caracterizat prin cursul de schimb monetar, atunci acesta este disponibil prin masuratori
zilnice. Daca fenomenul este identificat prin productia industriala nationala, atunci rezultatul
masuratorii va fi disponibil trimestrial, iar precizia de masurare a “momentului” temporal ar fi de 0,25
ani. Daca fenomenul trebuie masurat prin numarul de persoane care traiesc intr-un anumit areal, atunci
11
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

acest lucru nu poate fi facut decat la recensamant, adica la aproximativ 10-20 de ani. In concluzie,
pentru cazul considerat, primele doua masuratori sunt compatibile cu rezolutia propusa, in timp ce
ultima nu este.

In al doilea caz, sa consideram un fenomen sportiv, cum ar fi timpul necesar parcurgerii distantei de
100m plat. Pentru necesitatile actuale de departajare a sportivilor, este necesara o rezolutie de o sutime
de secunda. In acest caz, momentul trebuie masurat intr-un interval mai scurt decat 0,01s. Se poate
constata ca o precizie de 0,005s asigura cerinta impusa. “Momentul”, in acest caz, este de 0,005s.
Ansamblul senzor – cronometru trebuie sa efectueze masuratoarea intr-un interval mai mic sau cel mult
egal cu o jumatate din rezolutia dorita, de 0,01s.

Intervalul de timp  în care trebuie efectuată o măsurătoare trebuie sa fie mai mic, sau cel mult egal
cu o jumătate din rezoluția t cerută pentru rezultatul măsurătorii
  0,5 t.

Asadar, un moment (de timp) este intervalul in care este efectuata o masuratoare. Practic, acest timp
este dat de timpul caracteristic al sistemului (lantului) de masura.

Un sistem mecanic are timp caracteristic de ordinul 0,1s, un sistem electronic de ordinul 100ns, iar
unul optic de ordinul 1ns.

Convenim sa numim eveniment un fenomen fizic a carui durata este de ordinul unui “moment” de timp,
adica prezenta sa este detectabila la limita. Toate evenimentele mai scurte fie sunt detectate ca fiind
egale cu momentul de timp, caracteristic, fie nu pot fi inregistrate.

În concluzie, dacă dorim o anumită rezoluție (precizie) a măsurării timpului, atunci trebuie ca
timpul caracteristic al lanțului (sistemului) de măsură sa fie cel mult egal cu jumătate din
rezoluția impusă.

Aplicație. Monitoarele video pun problema inversa. Sistemul vizual al omului, format din ochi – nervi
senzitivi – cortex cerebral are un timp caracteristic tipic de ordinul 0,1s. Adica, formarea imaginii
dureaza 0,1s. Pentru a percepe imagini diferite, sau, echivalent, a rezolva doua imagini consecutive,
distincte, este necesar ca acestea sa fie stabile cel putin 0,2s. Daca imaginile se succed mai repede decat
0,2s, atunci ele nu mai pot fi masurate (percepute) ca imagini separate, ci se vor suprapune, dand
senzatia de miscare. Prin urmare, prelevarea a 5 imagini pe secunda este la limita filmarilor de calitate
slaba. Standardele de televiziune functioneaza cu 50 de imagini pe secunda, iar frecventa cadrelor la
monitoarele de calculator este in jurul a 70 de imagini pe secunda.

12
 Eugen Scarlat, Fizica – Introducere
Note de curs pentru Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie sI Managementul Afacerilor

Măsuratori ale altor marimi

Dupa cum s-a vazut, orice proces de masura se petrece in timp. Pe de alta parte, chiar daca obiectul
masuratorii nu este insusi timpul, ci o alta marime, de obicei aceste marimi nu sunt stabile in timp, ci
sunt afectate de fluctuatii si zgomote. Cu cat dorim o precizie mai buna (mai fina) a masuratorii, cu atat
valoarea acesteia este supusa variatiilor necontrolate a cifrelor mai putin semnificative.

Exemplu. Daca masurati inaltimea propriului corp, cu un etalon gradat din metru in metru (rezolutia
masuratorii este 1m), veti obtine rezultatul de 2m, chiar daca ati repeta masuratoarea de foarte mule
multe ori. Daca etalonul este gradat in milimetri, rezultatele nu vor mai fi identice, ci se va obtine o
distributie de valori, cu rezolutia de 1mm. Daca folositi un telemetru cu precizia de un micron, atunci
rezultatele vor fi tot de tip distributie, dar rezultatele difera daca sunt facute seara sau dimineata, daca
sunteti, sau nu, dupa efort. Marirea excesiva a preciziei lantului de masura devine inutila: cifrele mai
putin semnificative fluctueaza necontrolat si nu dau informatii suplimentare relevante. Exista un
compromis optim, pe care il caracterizam prin doua marimi: valoarea medie si abaterea fata de
valoarea medie. Aceste aspecte vor fi clarificate la laborator.

Ca observatie, să menționam că dacă, totusi, la masurarea grosiera, cea cu rezolutia de un metru, ati
obtine, din 100 de masuratori, 99 al caror rezultat este 2m si un rezultat 1m, concluzia este ca
masuratoarea de 1m a fost afectata de erori grosolane. Acestea sunt erori nesistematice (care nu se
datoreaza sistemului de masura), ci unor perturbatii mari, exterioare acestuia (de exemplu citire
gresita).

13