1.4.

Ideile economice în Biblie

Condamnarea bogăţiei şi a inegalităţii de avere. În linii mari Biblia, cartea sfântă
a tuturor creştinilor, îi consideră pe toţi oamenii egali in faţa lui Dumnezeu şi ia
apărarea celor mai săraci, celor mai năpăstuiţi dintre ei. Ea dezaprobă zgârcenia,
cupiditatea, furturile, abuzurile şi setea de pricopsire, subliniind că „dragostea de
bani este rădăcina tuturor relelor". Iar ISUS Hristos, în timpul uneia din predicile
sale, afirmă fără nici un echivoc că „mai repede va trece cămila prin urechile acului
decât bogatul va nimeri în rai".
Biblia cere credincioşilor să fie cumpătaţi în toate şi drepţi, cinstiţi şi înţelegători în
relaţiile economice, în încercarea lor de a impune în viaţa de toate zilele principiile
adevărului, ale justiţiei şi echităţii sociale, profeţii biblici (leremia, Isaia, Daniel,
Zaharia, lona ş.a.) condamnă avuţia, inegalitatea de avere şi mai ales camătă
(considerată a se afla la temelia îmbogăţirii unora şi a sărăcirii altora) cu atâta
vehemenţă şi putere de convingere încât unii cercetători sânt de părere că în cazul
dat s-ar putea vorbi chiar de un socialism specific, un socialism al profeţilor, care,
evident, diferă mult de socialismul elitei, propovăduit de către Platon.
Proprietatea. Biblia nu cere direct înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea
colectivă, deşi proprietatea privată este considerată a fi piedica principală în calea
desăvârşirii spirituale a omului. In Noul Testament, în schimb, este descris în
detalii modul de trai ai primelor comunităţi creştine, în care proprietatea era
colectivă: ,Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. îşi
vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia"
(Faptele, 2.44-45).).În alt loc se precizează că „...nu era nici unul printre ei, care să
ducă lipsa; toţi cei ce aveau ogoare şi case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor
vândute, şi-1 puneau la l picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după
cum avea nevoie"
(Faptele, 4.34-35).Renunţarea la proprietate este strict benevolă. Această renunţare
poate fi acceptată doar de acele persoane care au atins un anumit nivel în evoluţia
lor spirituală şi doresc să urmeze calea perfecţionării şi a cunoaşterii lui
Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE
Obligatorie
1. Moldovanu, D. Doctrine economice. – Chişinău: ASE,
2003 – 259 p.
2. Văleanu, I. Tratat de doctrine economice. – Bucureşti: Ed. Regia autonomă,
Monitorul oficial, 1996 – 447 p.