INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Deoarece migraţia este cea

mai actuală problemă cu care se confruntă societatea, studierea fenomenului este
necesară pentru determinarea evoluţiei structurii populaţiei la nivel internaţional,
naţional, regional sub influenţa factorilor economici, sociali, politici, demografici,
naturali, culturali etc.
Migraţia populatiei s-a intensificat o dată cu dezvoltarea societăţii umane şi a
forţelor de producţie. Schimbarile economice şi divizarea forţelor de muncă au
condus la lărgirea acestui fenomen şi au modificat structura socială generînd noi
direcţii şi tendinţe sociale.
Migraţia populaţiei este un fenomen cunoscut din timpuri străvechi care a
devenit în prezent un aspect mediatizat şi care constă în mişcarea sau deplasare în
teritoriu a populaţei, pe o durată limitată sau nelimitată, fapt cauzat de necesitaţile
ţărilor sărace sau de atracţia pe care o exercită ţările bogate asupra celor sărace,
lipsa locurilor de munca, nivelul scăzut de trai.
În linii generale populaţia Republicii Moldova trece prin anumite faze de
încercări, procese complexe interne care presupun schimbări în structura
organizatorică socială, un rol important îl prezintă migraţia internă, deplasarea
populaţiei rurale spre zonele urbane. Pe parcursul tranziţiei a început să se resimtă
fluxurile migraţionale puternice a populaţiei rurale, daca nu în exteriorul ţării,
atunci în interiorul acesteia deplasîndu-se de la sate la oraşe, cauze generate de
existenţa serviciilor şi industriilor în mare parte în mediul urban.
Scopul lucrării şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în examinarea
cauzelor care au generat intensitatea migraţiei populaţiei din spaţiul rural precum
şi analiza efectelor socio-demografice, ca fenomen ce acţionează asupra
efectivului şi structurii populaţiei. În condiţii instabile şi dificile atît economice cît
şi politice este necesar fundamentarea unor măsuri şi direcţii de perfecţionare a
anumitor politici demografice capabile să reducă rata migraţiei în direcţiile
indispensabile statului.
Scopul analizei este de a scoate în evidenţă efectele migraţiei şi de a prezenta
direcţiile de soluţionare a acestora, accentuînd punctele forte şi cele slabe ale
fenomenului. Pornind de la scopul propus s-au stabilit următoarele obiective:
Obiectivele lucrării:
 Definirea şi conţinutul migraţiei populaţiei din spaţiul rural;
 Factorii ce influenţează migraţia populaţiei din spaţiul rural;
 Rolul migraţiei în dezvoltarea aspectului social-economic a spaţiului rural;
 Analiza fenomenului migraţiei populaţiei din spaţiul rural al RM;
Consecinţele economico-demografice ale migraţiei din spaţiul rural;
 Efectele pozitive şi negative ale migraţiei asupra familiei şi asupra societăţii
în ansamblu.
Metode de cercetare. Prima cercetare ce caracterizează un tablou amplu al
influenţei migraţie o reprezintă metoda statistică care pune la dispoziţie date
concrete referitoare la nivelul migraţiei populaţiei din spaţiul rural generate de
factorii de natură economică, socială, demografică, metoda social-demografică
este o metodă de cercetare ce tratează problemele ce ţin de diversitatea populaţiei
migratoare din perspectivă economică, al nivelului de trai, originii şi educaţiei şi
metoda economică este secţiunea reprezentativă a numărul de muncitori migranţi
şi fluxul de remitenţe sau volumul şi modul acestora de reducere a sărăciei şi
schimbarea profilul socio-economic.
Sumarul compartimentelor lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au
determinat structura logică a lucrării care cuprinde introducere, trei capitole,
concluzii şi propuneri, lista bibliografică, anexe.
În Capitolul I - „Aspecte teoretice privind procesul migraţional’’ sunt
examinate elementele definitorii, formele şi efectele esenţiale ale fenomenului
migraţiei, precum şi procesele complexe interne care presupun schimbări în
structura organizatorică socială şi anume schimbări considerabile ale structurii
demografice, sociale, economice a populaţiei urbane şi rurale.
În Capitolul II - ’’Analiza procesului migraţional al populaţiei din Republica
Moldova în perioada 1999-2010” se analizează fenomenul migraţiei din punct de
vedere social-economic ca factor care influenţează evoluţia dezvoltării societăţii
umane, caracterul, volumul şi direcţiile principale, precum şi rolul ei în evoluţia
populaţiei.
În Capitolul III – „Căi de minimizare a procesului migraţiei din Republica
Moldova” se analizează modalităţile de minimizare a fluxurilor migraţionale şi
analiza cauzelor ce au generat acest fenomen complex.
 Capitolul 1. Aspectele definitorii ale migratiei

1.1. Migratia ca fenomen social si caracteristicele relevate

Migraţia populaţiei este un fenomen cunoscut din timpuri străvechi, care a

devenit în prezent un aspect mediatizat şi care constă în mişcarea sau deplasare în
teritoriu a unui individ sau grup de indivizi, pe o durată limitată sau nelimitată,
determinată de factori economici, sociali, politici, culturali [5, p.13].
Acest fenomen s-a dezvoltat o dată cu societatea umană şi a inegalităţii dintre
forţele de producţie. După cum menţionează cercetătorul polonez A. Marianskii
‘’Migraţia populaţiei este un fenomen tot atît de vechi ca şi fiinţarea societăţii
umane’’ [6, p.11].
În literatura de specialitatea migraţia apare ca un factor interdependent ce
reflectă o influenţă directă asupra structurii şi dezvoltării societăţii.
Transformările demografice din spaţiul rural, în deosebi îmbătrînirea
populaţiei şi scăderea natalităţii sunt factorii genarali care conduc la consecinţe
majore, înregistrează reducerea numărului populaţiei rurale.
Însă o cauză a scăderii populaţiei rurale este determinată de migraţia
acesteia, fie este o migraţie internă, populaţia deplasîndu-se în spaţiul urban, fie
una externă caracterizîndu-se prin mişcarea acesteia peste graniţile ţării. Ponderea
şi intensitatea acestor două forme de migraţiei variază de la o perioadă la alta.
În anul 2003 se observă o creştere rapidă a migraţiei populaţiei din spaţiul
rural spre deosebire de cel urban, iar diferenţa a atins circa 4-6 puncte procentuale.
O dată cu dezvoltarea societăţii umane, nevoile şi dorinţele populaţiei s-au
intensificat conducînd şi la evoluţia esenţială a procesului de migraţie a populaţiei.
Analiza migraţiei din spaţiul rural necesită studii aprofundate atît din punct de
vedere conceptual cît şi practic pentru a denota caracterul, volumul şi direcţiile
principale ale acesteia precum şi rolul ei în evoluţia populaţiei.
Migraţia este un fenomen socio economic polivalent, care s-a dezvoltat intens pe
parcursul ultimului deceniu şi a devenit un fenomen global. La nivel de unitate,
procesul de migraţie s-a dezvoltat divers, regiunile confrutîndu-se cu diferite
probleme care au permis mai mult sau mai puţin promovarea intensităţii acestui
fenomen. În perioada de după 1990, migraţia s-a manifestat sub diferite forme:
migraţia de afaceri, migraţia la studii, migraţia forţei de muncă. Migraţia din
spaţiul rural s-a amplificat şi s-a aprofundat în această perioadă, fiind generată de
schimbările economice în repartizarea forţelor de producţie, lipsa locurilor de
muncă, nivelul scăzut de trai, creşterea şomajului. Numărul total de migranţi din
spaţiul rural al Republicii Moldova nu se poate de determinat cu exactitate, dat
fiind faptul că numărul lor evoluiază de la o perioadă la alta şi metodele de
evidenţa sunt foarte diferite [2, p.21].
Este remarcabil faptul că situaţia economico-socială din spaţiul rural poate
avea un caracter spontan, nu se dispune de o analiză amplă şi completă a evoluţiei,
cu atît mai mult lipseşte careva concepţie ştiinţifică. Ca aspect general migraţia din
spaţiul rural al Republicii Moldova a condus la transformări esenţiale atît în rată
numerică, cît şi în structura populaţiei.
Spaţiul rural al Republicii Moldova este un cadru economico-social mai puţin
dezvoltat, iar migraţia populaţiei a determinat consecinţe economice, demografice,
geografice destul de însemnate.
În ultimii ani studierea migraţiei este efectuată de diferiţi cercetători ştiinţifici
aparţinînd unor domenii diverse demografie, geografie, economie, sociologie
apelînd la diferite teorii şi scheme capabile să explice evoluţia mecanismului
acestui fenomen. Migraţia are un profund caracter istoric care a generat multiple
diferenţieri în timp şi spaţiu şi care au marcat esenţial modul de manifestare a
populaţiei de la o etapă la alta şi dintr-un loc în altul [9, p.4].
Fenomenul migraţiei are domeniu larg de cuprindere de la spaţiul teritorial
pînă la cel social. Din punct de vedere teritorial multe spaţii rurale se confruntă cu
dispariţia acestora de pe harta Republicii Moldova, cauze generate de numărul mic
al populaţiei rămase, în unele zone geografice aceste spaţii supraveţuiesc datorită
existenţei unui număr mic de persoane înaintate care deţin numele acestei zone.
Privită numeric, populaţia Republicii Moldova ajunge, în prezent, cifra de 3,3
milioane, iar populaţia urbană în migraţia externă variază între limitele 41-52%, iar
cea a populaţiei rurale este cuprinsă între 25-46% [ 2, p.79].
În prezent se apreciază faptul că ponderea migraţiei populaţiei în exterior s-a
micşorat, creşte migraţia internă caracteristic pentru populaţia urbană, cît şi pentru
cea rurală. De reţinut că fenomenul demografic naţional din spaţiul rural este în
creştere continuă.
În general, natalitatea şi mortalitatea din spaţiul rural scad, fiind în raport
invers cu dezvoltarea datorită mai multor cauze: urbanizarea, scăderea populaţiei
rurale unde mortalitatea este mai mare, planificarea familiei etc.
O dată cu dezvoltarea societăţii se observă şi schimbarile majore în societate
şi o dată cu aceste schimbări s-a intensificat şi procesul de migraţie a populaţiei.
Ponderea populaţiei care migrează în exterior pe o perioadă temporară de
timp în căutare unui loc de muncă este de 88,7%, la studii- 6,5%, din alt motiv-
4,3%. Migraţiile actuale se deosebesc de cele din trecut din punct de vedere al
efectelor în plan economic, volumul şi direcţiile geografice [3].
Migraţia prezintă atît aspecte pozitive cît şi negative, ca aspect pozitiv este
remarcabil faptul că migraţia contribuie la majorarea veniturilor populaţiei,
creşterea nivelului de trai, scăderea ratei şomajului precum şi obţinerea unor locuri
de munca mai avantajoase, din aspectele negative fac parte acelea legate de crearea
unor pobleme cu privire la distrugerea căminului familiar, nivelul scăzut al
educaţiei copiilor, relaţii dezechilibrate între membrii familiei.
După cum menţionează directorul ştiinţific al Institutului Muncii Valentina
Postolachi abordarea procesului de migraţie de o manieră corespunzătoare,
novatoare şi pe termen lung reprezintă un imperativ, care trebuie să ia în calcul,
fără îndoială criteriile de imigraţie, admisibilitate şi integrare a migranţilor, piaţa
muncii, protecţia dreptului migranţilor şi refugianţilor, controlul şi prevenirea
migraţiei, dialogul dintre ţara gazdă şi cea de origine a migranţilor şi, nu în ultimul
rînd, eforturile pe termen lung pentru îmbunătăţirea condiţiilor economice şi
politice din ţările de origine [5, p.11].
În funcţie de schimbările socio-economice care au loc în societate evidenţiem
următoarele categorii de migratori:
 migranţi, grupe de persoane care pleacă peste graniţele ţării pentru căutarea
unui loc de muncă mai avantajos;
 emigranţi care muncesc temporar peste hotarele ţării şi care revin la locul
natal sau la căminul familiar;
 migranţi clandestini, care au devenit azi un adevărat coşmar pentru ţările
dezvoltate, migrează dintr-o ţară în alta fară contracte de muncă;
 refugiaţi, care migrează din cauza unor conflicte politice sau militare;

 migranţi care au scopuri intemeiate de a obţine niveluri de calificare la un

statut mai înalt;
 migranţi cu scopul de a-şi satisface necesităţile spirituale, în scop de turism,
odihnă [2, p.90];
Fenomenul migraţiei nu este doar un aspect fizic care este plasat în timp şi
spaţiu, ci este o structură complexă cu efecte sociale. Un studiu aparte despre
fenomenul migraţiei a fost efectuat de către cercetătorii demografici.
În viziunea lor acest proces este format din două componente majore:
teritorială care presupune un spaţiul integru, aspect studiat cantitativ în care are loc
deplasarea oamenilor dintr-un spaţiu teritorial în altul, între sistemele sociale, şi
socială care nu se limiteaza doar la interese profesionale, ci presupune aspecte
valorice şi rapoarte economice [4, p.6].
În ultimele decenii, cercetătorii geografici au analizat fenomenul migraţiei din
punct de vedere a mobilităţii teritoriale ca fiind deplasare în teritoriu a unui individ
sau grup de indivizi care sunt condiţionaţi de factorii de natură economico-sociali,
culturali, politici.
 Latura socială pe plan profesional, cultural, educaţional este mai puţin
evidenţiată, dar nu izolată şi ignorată. Interpretarea actului social de migraţie
necesită concepte şi lămurira unor aspecte ce derivă din acestea. Apariţia migraţiei
şi multiplele metode explicative au pus în centru evoluţiei factorii social-
economici în dezvoltarea şi declanşarea procesului. Teoriile clasice asupra
migraţiei a devenit ulterior una din construcţiile teoretice majore care presupun
îmbunătăţiri şi schimbări semnificative ale cursurilor şi fluxurilor de migranţi
precum şi formele de migraţie.
Factorii declanşatori ai acestui fenomen generează multiple consecinţe care
sunt produse în ţara de origine a migranţilor, de destinaţie, cît şi în cadrul
sistemelor însuşi. Efectele fenomenului de migraţie apar în dată ce acetea încep să
se manifeste şi se pot resimţi pe termen lung, mediu şi scurt [4, p.16].
Se pot observa aceste efecte pe baza schimbărilor majore ale familiei,
persoanei migrante, a grupului migrant precum şi în viaţa comunităţii unde se
integrează migranţii însăşi. Migraţia realizează o funcţie obiectivă fiind
considerată un sistem deschis ce cuprinde o sferă foarte largă pornind de la cea
teritorială, socială, economică şi terminînd cu cea culturală.
Cercul migraţional este nelimitat, iar intensitatea cu care se produce poate
conduce la un echilibru sau dezechilibru major al bilanţului demografic între
localităţi, între grupe sociale sau poate conduce la formare, complectarea sau
deformarea unei colectivitaţi sociale. Migraţia presupune nu numai un schimb
reciproc de nevoi dintre migranţi şi ţara destinatară, dar şi un echilibru demografic
atît în zona de plecare cît şi în cea de sosire.
Fenomenul migraţiei este amplu şi poate realiza consecinţe pe toate planurile
inter-disciplinare: geografia, demografia, sociologia precum şi economia ca studiu
de cunoaştere.
Geografia studiază acest fenomen din punct de vedere a extinderii populaţiei
în teritoriu, raportul dintre populaţia rurală şi cea urbană, mişcarea populaţiei care
conduce la modificări a numărului şi structurii acesteia în ţara de origine şi în ţara
destinatară precum şi consecinţele demografice produse în urma acestui fenomen.
Migraţiile contemporane s-au intensificat din cauza a două aspecte majore: politic
şi economic. Aceste migraţii se diferenţiază de migraţiile anterioare prin volumul,
direcţiile geografice, interesul profesional precum şi caracterul migraţional.
Conceptul de migraţie nu a apărut aşa dintr-o dată, el a fost precedat de studii cu
privire la volumul posibil de migranţi, formele de migraţie cele mai răspîndite,
direcţiile geografice, ţara cu cea mai mare populaţie migratoare. Migraţia într-un
număr mare a forţei de muncă poate produce efecte negative atît pe plan economic
cît şi pe cel social.

1.2 Migratia in Republica Moldova: cauzele si efectele

Republica Moldova este o ţară care a fost afectată de rate sporite de emigrare
chiar şi în perioada sovietică. Datele oficiale despre evoluţia numărului de
migranţi începând cu anul 1999 sunt prezentate în Sondajul Forţei de Muncă
(SFM) şi în recensământul populaţiei efectuat de Biroul Naţional de Statistică al
Republicii Moldova. Aceste sondaje definesc termenul „migrant” ca un membru
al unei gospodării care la momentul intervievării este absent temporar, cu alte
cuvinte, „a plecat peste hotare să muncească sau este în căutarea unui loc de
muncă”. Potrivit datelor SFM, numărul de migranţi a fost în creştere constantă în
ultimii doisprezece ani, excepţie fiind anul 2005, de la circa 100,000 în anul 1999
la aproximativ 350,000 către sfârşitul anului 2010.
Totuşi, pe de altă parte, orice estimare a numărului efectiv de migranţi este
dificilă. În primul rând, din cauza deficienţilor SFM în calitate de sursă de
asemenea informaţie (de exemplu, imposibilitatea de a-i depista pe acei care au
trecut cu traiul peste hotare cu întreaga familie) şi, în al doilea rând, din cauza
ponderii mari a migraţiei sezoniere. Rezultatele sondajului CASE (Centrul de
Investigaţii Sociale şi Economice) indică, că numărul migranţilor sporeşte
primăvara şi toamna, fiind o trăsătură caracteristică migraţiei din mediul rural.
Începând cu anul 2003 fluxul de migranţi din zonele rurale a început să crească cu
ritmuri mai sporite decât cel din zonele urbane, iar diferenţa a atins circa 4 - 6
puncte procentuale. Rata mai mare a migraţiei din localităţile rurale s-a manifestat
şi prin cota mai mare a persoanelor care au migrat pentru prima dată. Aceasta
înseamnă că numărul de „migranţi noi” este mai mare în sate decât în oraşe.
Rata înaltă a migraţiei influenţează de asemenea şi nivelul de activitate economică
din Republica Moldova şi, în particular, din zonele rurale. Trebuie de ţinut cont de
faptul că 68,9% din toţi migranţii sunt din localităţi rurale .În cazul Moldovei,
migraţia a fost cauzată de factori economici şi a apărut ca un mecanism de
reducere a sărăciei. Un studiu recent arată că factorii economici, precum sărăcia,
şomajul şi salariile mici reprezintă peste 72% dintre factorii de împingere a
migraţiei .
Migraţia persoanelor din zonele rurale ale Republicii Moldova este, în
principiu, o migraţie voluntară motivată de factori economici. Migranţii
moldoveni selectează destinaţiile ce le oferă, în primul rând, oportunităţi
favorabile de angajare. Lipsa de oportunităţi economice, însoţite de un nivel de
guvernare sub aşteptările populaţiei sunt unii din factorii principali ce îi forţează
pe migranţi să părăsească ţara. Majoritatea emigranţilor moldoveni încearcă să
scape de şomaj sau sărăcie, sau ambele. Factorii de decizie ar prefera o delimitare
mai clară, însă linia dintre migraţia voluntară şi cea forţată, cât şi dintre migranţii
pe temei economic şi non-economic adesea este estompată. Cu toate acestea,
categoriile conceptuale de tipul factorilor de “împingere” şi “atracţie” ar putea să
ne ajute să înţelegem mai bine fenomenul migraţiei.
Rezultatele cercetării CASE au indicat 3 motivări de bază, din cauza cărora
migranţii pleacă din Republica Moldova. Lipsa unui loc de muncă acasă este
motivarea cea mai frecvent menţionată, fiind urmată de lipsa de mijloace pentru
necesităţile vitale şi consumul curent, inclusiv pentru produse alimentare,
îmbrăcăminte, serviciile medicale şi de învăţământ.
 Mai mulţi migranţi planifică să investească banii câştigaţi în proprietatea lor
să cumpere sau să renoveze casa sau, mai simplu, să procure un autoturism sau
alte bunuri durabile, şi, nu cel mai puţin important, să-şi îmbunătăţească
standardele de viaţă (tabelul 1).
Tabelul 1. Cauzele principale ale migraţiei– rezultatele sondajului
efectuat de CASE
Cauzele Motivarea1 Motivarea2
Lipsa unui loc de munca in Republica Moldova 49.9% 1.1%
A cistiga bani pentru consumul curent(hrana, 27.6% 23.6%
imbracaminte, etc.)
A cistiga bani pentru consum individual ca: sanatate, 5.9% 14.4%
educatie, etc.
A cistiga bani pentru consumul special in cadrul 6.9% 13.0%
familiei
A cistiga bani pentru investitii in gospodarie 4.5% 23.2%
A cistiga bani pentru investitii in afacere 1.2% 7.4%
Conditii de viata mai bune peste hotare 0.8% 9.9%
A insoti partenerul/sotul(sotia) sau familia 0.4% 2.8%
Multe rode si prieteni deja au plecat din tara 0.2% 1.1%
Studii peste hotare 0.2% 0.4%
Alte cauze/sau lipsa unui raspuns 5.3% -
Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului efectuat de CASE.

La sfârşitul anilor 1990, nivelul PIB al Moldovei constituia 34% din valoarea
acestuia în decada anterioară. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, rata
şomajului era de 8.5% în 2000, 7.3% in 2001 şi 2002, iar un număr considerabil
de angajaţi erau trimişi în concedii forţate, pe cont propriu.[7] Salariile nominale
erau foarte mici, iar cele reale au scăzut din cauza ratelor ridicate ale inflaţiei.
Drept rezultat s-a extins sărăcia; un studiu al Băncii Mondiale a evaluat că în 1999
aproximativ 80% din populaţia Moldovei se afla sub limita oficială a sărăciei.

Capitolul 2. Impactul migratiei rurale din Republica Moldova.

2.1 Dinamica migratiei din mediul rural national

Republica Moldova este o ţară care a fost afectată de rate sporite de emigrare
chiar şi în perioada sovietică. Datele oficiale despre evoluţia numărului de
migranţi începând cu anul 1999 sunt prezentate în Sondajul Forţei de Muncă
(SFM) şi în recensământul populaţiei efectuat de Biroul Naţional de Statistică al
Republicii Moldova. Aceste sondaje definesc termenul „migrant” ca un membru
al unei gospodării care la momentul intervievării este absent temporar, cu alte
cuvinte, „a plecat peste hotare să muncească sau este în căutarea unui loc de
muncă”. Potrivit datelor SFM, numărul de migranţi a fost în creştere constantă în
ultimii zece ani, excepţie fiind anul 2005, de la circa 100,000 în anul 1999 la
aproximativ 350,000 către sfârşitul anului 2008 (figura 2).

500
450
400
350
300
250 Nr.persoane, mii
200
150
100
50
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Figura 2 Evoluţia numărului de migranţi, 1999-2008.
Sursă: Sondajul Forţei de Muncă, Biroul Naţional de Statistică.

Totuşi, pe de altă parte, orice estimare a numărului efectiv de migranţi este

dificilă. În primul rând, din cauza deficienţilor SFM în calitate de sursă de
asemenea informaţie (de exemplu,imposibilitatea de a-i depista pe acei care au
trecut cu traiul peste hotare cu întreaga familie) şi, în al doilea rând, din cauza
ponderii mari a migraţiei sezoniere. Rezultatele sondajului CASE indică, că
numărul migranţilor sporeşte primăvara şi toamna, fiind o trăsătură caracteristică
migraţiei din mediul rural. Începând cu anul 2003 fluxul de migranţi din zonele
rurale a început să crească cu ritmuri mai sporite decât cel din zonele urbane, iar
diferenţa a atins circa 4 - 6 puncte procentuale. Rata mai mare a migraţiei din
localităţile rurale s-a manifestat şi prin cota mai mare a persoanelor care au migrat
pentru prima dată (vezi Figura 3). Aceasta înseamnă că numărul de „migranţi noi”
este mai mare în sate decât în oraşe.

16.00%

14.00%

12.00%

10.00%

8.00%

6.00%

4.00%

2.00%

0.00%
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Mediu urban Mediu rural

Figur
a 3. Ponderea migranţilor care au plecat peste hotare pentru prima dată,
1999-2008.
Sursă: Sondajul OIM Moldova, 2008.

Rata înaltă a migraţiei influenţează de asemenea şi nivelul de activitate

economică din Republica Moldova şi, în particular, din zonele rurale (vezi Figura
4). Trebuie de ţinut cont de faptul că 68,9% din toţi migranţii sunt din localităţi
rurale. În figura de mai jos, se reliefează faptul că, în anul 1999 rata activităţii
economice în localităţile rurale era de 62,6%, iar în localităţile urbane - ceva mai
mică, constituind 59,7%. În continuare, până în anul 2006, a fost observată o
descreştere constantă a ratelor activităţii economice până la 43,7% în localităţile
rurale, iar în oraşe – până la 49,7%. Se poate presupune, că din cauza
număruluiascendent de migranţi, populaţia economic activă se reduce
corespunzător.

70.00%

60.00%

50.00%

40.00%
Urban
30.00% Rural

20.00%

10.00%

0.00%
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Figu
ra 4. Distribuirea populaţiei economic active (1999-2006), pe sectoare
Sursă: Datele Biroului Naţional de Statistică.

În Republica Moldova, plecarea populaţiei în străinătate la muncă sau la

studii a căpătat amploare în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Astfel, la
data Recensămîntului , un număr de 273 mii persoane cu domiciliul în Republica
Moldova erau absente, fiind declarate de alţi membri ai gospodăriei casnice ca
plecate în străinătate pentru diferite perioade. Din numărul celor plecaţi peste
hotare, 130 mii sau 47,7% lipseau mai mult de un an. Ponderea cea mai însemnată
din rîndul acestora o deţineau persoanele cu vîrsta cuprinsă între 20 şi 29 ani
(38%), urmaţi de cei cu vîrsta între 30 şi 39 ani (23,1%). Printre persoanele
temporar absente, 76% aveau nivelul de instruire secundar general sau general
obligatoriu.
Din numărul total al populaţiei recenzate, ponderea persoanelor temporar
absente constituia 8,1%, iar în 12 raioane ale ţării numărul persoanelor plecate
peste hotare constituia 10 – 12%. Cea mai mare pondere a fost înregistrată în
raionul Cimişlia - 12,6% din numărul total al populaţiei raionului.
Majoritatea persoanelor temporar absente erau plecate peste hotare la muncă sau în
căutarea unui loc de muncă - 88,7%, la studii - 6,5%, din alt motiv - 4,8%.
Bărbaţii emigranţi au înregistrat performanţe faţă de femeile emigrante,
reprezentînd 57% din total.
Raportînd populaţia plecată la ţara de destinaţie, se constată că 56,2% erau
plecaţi în Rusia, 19,4% - în Italia, 3,9% - în România, 3,5% - în Portugalia, 3,1% -
în Ucraina, 3,0% - în Turcia. Ponderea celor plecaţi într-o altă ţară decît cele
enumerate era de 10,3%, iar a celor care n-au dorit să indice ţara de destinaţie - de
0,6%.
Repartizarea populaţiei stabile a Republicii Moldova după domiciliul actual
relevă că 2479,6 mii persoane (73,3%) locuiau în localitatea de recenzare de la
naştere. În mediul urban, în localitatea de recenzare locuia de la naştere 55,4% din
populaţie, iar în mediul rural – 84,5%.
Din rîndul populaţiei stabile, 903,7 mii persoane (26,7%) şi-au schimbat
domiciliul cel puţin o dată în viaţă, plasîndu-se astfel în categoria de migranţi. Cel
mai des şi-au schimbat domiciliul locuitorii urbelor (44,6%), faţă de locuitorii
satelor (15,5%). Din rîndul acestora, marea majoritate (80%) sînt locuitori ai
satelor şi oraşelor din interiorul ţării, constituind migraţia internă. Din numărul
total de migranţi, 180,3 mii persoane (20%) au sosit, în diferite perioade, din alte
state pentru a se stabili cu domiciliul în Republica Moldova, constituind migraţia
externă.
Migranţii externi după ţara de origine se repartizează după cum urmează: din
Ucraina au sosit 78,8 mii persoane (43,7%), din Rusia – 76,3 mii persoane
(42,3%), din Kazahstan – 6,8 mii persoane (3,8%), din Bielorusia -3,8 mii
persoane (2,1%), din România - 2,0 mii persoane (1,1%), din Germania - 1,5 mii
persoane (0,8%) şi din alte state -11,1 mii persoane (6,2%).
Analiza datelor migraţiei populaţiei între raioanele şi municipiile din ţară, pe
ultimii doi ani înainte de Recensămîntul populaţiei, mărturisesc că în majoritatea
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi numărul persoanelor plecate din
localitatea domiciliului stabil prevalează numărul persoanelor sosite pentru a se
stabili cu domiciliul, formînd astfel un sold migraţional negativ. Un sold
migraţional pozitiv s-a creat doar în municipiile Chişinău, Bălţi şi raionul Cahul.
În municipiul Chişinău, în ultimii doi ani s-au strămutat cu traiul 44,4 mii persoane
din diferite oraşe şi sate ale ţării, dar au plecat din municipiu cu traiul în alte
localităţi 5,6 mii persoane. Astfel, numărul celor sosiţi depăşea de 7,9 ori numărul
celor plecaţi. În municipiul Bălţi numărul persoanelor sosite depăşea de 3,3 ori
numărul persoanelor plecate, iar în raionul Cahul - de 1,6 ori.
În celelalte raioane numărul persoanelor plecate depăşea numărul persoanelor
sosite de la 1,4 ori pînă la 4,6 ori. Cea mai mică depăşire s-a înregistrat în
raioanele Anenii Noi şi Basarabeasca – de 1,4 ori, Briceni, Soroca şi Străşeni – de
1,7 ori, în raioanele Ocniţa şi Orhei – de 1,9 ori. O depăşire de peste 3 ori s-a
înregistrat în raioanele Cantemir, Călăraşi, Cimişlia, Făleşti, Glodeni, Hînceşti,
Nisporeni, Sîngerei şi Şoldăneşti, iar în raionul Teleneşti - de 4,6 ori.
Aşadar, în rezultatul migraţiei interne din ţară, 3 unităţi administrativ – teritoriale
de nivelul doi primesc populaţie, iar 32 unităţi furnizează populaţie.
Caracteristica populaţiei după locul naşterii, obţinută în cadrul Recensămîntului
din 2004, pune în evidenţă că din numărul total al populaţiei recenzate, 3201,8 mii
persoane (94,6%) sînt născute în Republica Moldova (în 1989 acest indicator
constituia 86,2%). Numărul total al persoanelor născute în municipiile Chişinău şi
Bălţi constituie respectiv 12,1% şi 2,4% din totalul populaţiei născute în ţară, iar
ponderea numărului locuitorilor acestor urbe - respectiv 21,1% şi 3,8% în total
locuitori pe ţară. În majoritatea raioanelor (27) şi U.T.A. Găgăuzia s-au născut mai
multe persoane decît locuiau la data recensămîntului, fapt care demonstrează
mobilitatea intensă a populaţiei în interiorul ţării. În profil etnic predomină
originarii moldoveni - 98,9%, urmaţi de originarii găgăuzi - 97,9%, bulgari -
90,6%, ucraineni - 80,6% şi originarii ruşi - 64,4%.
2.2 Consecintele economice ale migratiei populatiei rurale
 Realizăm noi sau nu dar la momentul actual Republica Moldova a ajuns sa
fie unul dintre cei mai mari furnizori de forţă de muncă in Europa. Conform
statisticilor  in cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei anul
acesta au fost angejati legal în câmpul muncii  peste hotare 6000 de cetăţeni ai
RM, însă acest numărul  este depăşit cu mult de cei ce se află ilegal.   Tot in
favoare aceluiaţi subiect a fost elaborat un alt studiu privitor la  „Situaţia copiilor
rămaşi fără îngrijirea părintească în urma migraţiei”, acesta la rândul său
constatează că la momentul actual in tară sunt 35 de mii de copii de vârstă
preşcolară сare au rămas fără ingrijirea ambilor părinţi,  iar 75 de mii sunt doar cu
un părinte. Conform unui sondaj, elaborat pentru determinarea
atitudinii cetăţenilor din mai multe regiuni din ţară referitor la plecatul peste hotare
s-a constat că principalul motiv pentru care oamenii aleg să-şi lase familia, copii
sunt sărăcia, salariile mizere, guvernarea:
 „Salariile sunt foarte mici, de abia ne ajung bani pentru produse
alimentare, dar cum rămăne cu imbrăcămintea şi achitarea serviciilor
comunale”;
 „Nu sunt posibilităţi, nu sunt condiţii, unde te intorci sărăcie, 
nu avem altceva de ales!”
 La prima vedere se pare a fi un motiv destul de convingător, fiecare
bărbat  şi femeie  doreşte să ofere familiei sale  bucurie, confort,  posibilităţi şi
implinire. Fiecare din noi vrem să ne vedem copii sănătoşi, sătui şi fără griji, ar
fi păcat să începem acum să ne invinuim pe unul sau pe altul pentru decizia
luată, dat fiind faptul că la baza ei stă aceiaşi grijă şi simţ de responsabilitate. 
După cum am mai menţionat noi nu avem dreptul să invinuim pe nimeni, însă
consecinţele au punctul lor de vedere, noi nu avem puterea suficientă să
le oprim. Foarte puţini oameni care pleacă din ţară realizează pericolul care le
paşte familia pe viitor, şi anume divorţul, copiii care mereu sunt sub presiune,
fiind lipsiţi de dragostea şi prezenţă părintească. Un studiu organizat de
UNICEF, referitor la migraţia moldovenilor, confirmă că acest factor facilitează
direct distrugerea familiilor, creşte substanţial numărul de copii lipsiţi  de grijă
şi protecţie părintească. 
Consecinţele negative ale migraţiei afectează familiile şi copiii, contribuie
la exodul în masă a forţei de muncă calificată, ceea ce afectează sectorul public
şi cel privat. În unele cazuri, experienţele eşuate de migraţie au rezultat în cazuri
grave de exploatare – care de obicei sunt abordate drept cazuri de trafic.
Deşi valul de emigrare şi volumul fluxului de remitenţe au mai scăzut înainte de
criză, tendinţa de a migra peste hotare înregistrează un nivel înalt (mai mult de
jumătate din migranţii care recent au revenit în ţară, intenţionează să plece din
nou. Din cauza diferenţei substanţiale între salariile din cadrul ţării şi cele de
peste hotare, motivaţia de a migra nu se va diminua. Migraţia continuă să fie o
oportunitate atractivă, iar remitenţele vor mai rămîne probabil un suport pe
termen mediu pentru economia Moldovei. Anume din aceste considerente,
eforturile continue întru consolidarea potenţialului de dezvoltare a migranţilor
pentru ţara de baştină şi depăşirea consecinţelor sociale ale migraţiei sunt
imperative.
PROBLEME CHEIE:
 Migranţii înfruntă atitudini negative din partea guvernelor şi
societăţilor din ţările de destinaţie; 
 Opţiunile şi măsurile existente de reintegrare nu sunt suficiente pentru
creşterea potenţială numărului celor reîntorşi, iar piaţa internă de
muncă dispune de capacităţi limitate de absorbţie a migranţilor
reîntorşi;
  Piaţa internă a forţei de muncă nu oferă suficiente oportunităţi
tinerilor, aceştia sunt în competiţie sporită cu migranţii reîntorşi care
sunt mai calificaţi;
  Migranţii nu investesc în economia ţării din cauza mediului de afaceri
nefavorabil.
 Femeile tinere şi mamele singure, mai cu seamă cele din localităţile
rurale cu un nivel redus de educaţie şi experienţe de violenţă în familie
încă mai riscă să devină victime ale traficului de fiinţe umane; 
 Sistemul Naţional de Referire (SNR) pentru victimele şi potenţialele
victime ale traficului de fiinţe umane a fost lansat în 2006, în 27 de
unităţi teritorial-administrative. Din 2000 peste 5.185 de beneficiari au
primit asistenţă din partea OIM Moldova;
  Migraţia părinţilor reduce riscurile de sărăcie al copiilor, dar este în
detrimentul educaţiei morale şi a celei academice a acestora. Unii copii
rămîn în sărăcie, chiar dacă ambii părinţi au migrat. În cazul a 20% de
copii moldoveni, cel puţin unul din părinţi este peste hotare, iar în
cazul a 10% - ambii părinţi sunt plecaţi. În 14% de familii unde mama
este plecată peste hotare, nimeni nu are grijă de copii; 7% din copiii
aflaţi în instituţiile rezidenţiale provin din familiile migranţilor;
 Migranţii ilegali au posibilitate limitată să revină acasă, astfel
periclitînd în continuare bunăstarea familiilor;
  Deoarece migraţia provine în principal din zonele rurale, scăderea
remitenţelor va fi simţită în mod disproporţional anume aici, crescînd
şansele unei proliferări a sărăciei rurale.

Capitolul 3. Perspectivele migratiei din zonele rurale.

 3.1 Evaluarea perspectivelor migratiei populatiei din mediul rural
al Republicii Moldova.

Este cunoscut faptul că în Republica Moldova procesul migraţional a marcat

direct evoluţiile pe plan social, politic, economic, demografic, de asemenea a
amplificat şi a aprofundat dezechilibrele pe piaţa muncii [1, p.31].
Migraţia a schimbat în mod substanţial orizontul de cunoştere precum şi
modul manifestare şi de integrare a grupurilor migrante în societate.
În condiţiile actuale de intensificare a fluxurilor migraţionale se urmăreşte
reducerea forţei economic active şi se pune accentul în deosebi pe numărul de
emigranţi internaţionali, pe pierderile de capital uman din ţară.
În mare parte migraţia internă rural-urban s-a intensificat considerabil fiind însoţită
în primul rînd de deplasarea în masă a tinerilor cu un nivel înalt de calificare şi
performanţă, accenduîndu-se celula socială cu vîrstă înaintată şi bază scăzută de
realizare şi dezvoltare.
Din cele relatate în Carte Verde a populaţiei Republicii Moldova fenomenul
îmbătrânirii populaţiei în Republica Moldova este determinat, în primul rând, de
îmbătrânirea populaţiei feminine din spaţiul rural. Acentuarea procesului de
îmbătrînire demografică are drept cauză majoră scăderea natalităţii. În acelaş timp,
migraţia externă negativă, avînd în vedere vîrsta tînără a migranţilor, a consolidat
şi accentuat acest proces. Îmbătrînirea populaţiei determină o creştere a presiunii
populaţiei inactive asupra populaţiei active. Totodată, se constată că:
 Numărul populaţiei continuă să se micşoreze într-un ritm alert;
 Se intensifică procesul de îmbătrânire a populaţiei;
 Se micşorează ponderea grupelor de vârstă tânără şi, respectiv, vor creşte
 Indicatorii grupelor de vârstă de peste 60 ani;
 Se înregistrează concentrarea populaţiei în zona Centrală şi în municipiul
Chişinău [3, p.10].
 În cele din urmă migraţia cuprinde în mare parte populaţia ce deţine un
potenţial cultural, cooperarea şi integrarea în diferite culturi le oferă migranţilor
posibilitatea să-şi formeze noi valori şi concepţii, iar în afară de remitenţe
migranţii pot transmite celor de acasă noi metode, proiecte, idei şi tehnici de lucru
dobîndite în experienţa din străinătate. În cele din urmă totuşi se observă o
deplasare în masă a tinerilor, şi anume exodul de creiere tinere intelectuale. Tot
mai mulţi tineri tind spre finisarea studiilor internaţionale şi specializarea în sferele
de activităţi extinse.

3.2 Implicaţii si acţiuni naţionale pentru ameliorarea migraţiei

rurale.
Migrarea duce la multiple probleme legate de plasarea şi mişcarea forţei de
muncă, lezarea drepturilor umane ale cetăţenilor noştri aflaţi peste hotare,
pătrunderea ilegală în ţară a străinilor, tranzitarea ilegală a teritoriului Republicii
Moldova, traficul ilegal de fiinţe umane, înrăutăţirea situaţiei criminogene. Ca
urmare a emigrării unei părţi considerabile a populaţiei, piaţa muncii se poate
confrunta cu disproporţii apărute în rezultatul lipsei forţei de muncă calificate.
Sunt necesare mijloace şi timp pentru a înlocui constructorii, pedagogii, medicii,
inginerii şi alte categorii de specialişti calificaţi care au părăsit locurile de muncă.
Deficitul forţei şi locurilor de muncă se răsfrînge asupra alegerii profesiei de către
tineri.
Terenul favorabil pentru dezvoltarea migraţiei ilegale în republică a putut fi
creat din cauza lipsei unui sistem bine determinat de reglementare a proceselor de
migraţie şi transparenţei frontierei de stat a ţării la hotarele cu Ucraina.
Procesele migraţionale influenţează atît situaţia socială, economică şi
demografică din ţară, cît şi stabilitatea şi securitatea statului.
Reieşind din realităţile sus-menţionate şi în scopul îmbunătăţirii situaţiei în
domeniul reglementării proceselor de imigrare şi repatriere a populaţiei, migraţiei
forţei de muncă, precum şi a sporirii gradului de protecţie socială a lucrătorilor
migranţi şi combaterii ilegale, a fost creat cu începere de la 1 octombrie 2001,
Serviciul de Stat Migraţiune pe lîngă Guvern. În conformitate cu Hotărîrea
Guvernului nr. 872 din 21 august 2001, Serviciul dat este o instituţie publică de
stat de specialitate abilitată să promoveze o politică de stat unică în domeniul
migraţiei populaţiei.
Legislaţia în vigoare ce reglementează migraţia populaţiei, inclusiv a forţei
de muncă, garantează numai un minimum posibil în acest domeniu, fiind însă
imperfectă faţă de cerinţele naţionale şi internaţionale. Reieşind din această
realitate, Serviciul de Stat Migraţiune în limita competenţei sale a reuşit să
înainteze propuneri de modificare şi completare a unor acte legislative şi
normative în domeniu, în speciala Legii cu privire la migraţiune. Ţinînd cont de
funcţiile actuale ale Serviciului precum şi din analiza situaţiei existente în
reglementarea proceselor migratorii, am conchis că sistemul existent de
reglementare a acestuia nu corespunde necesităţilor. Aceasta se explică prin:
 lipsa unui sistem unic automatizat de evidenţă a persoanelor care intră/ies
din ţară;
 lipsa unui sistem de evidenţă şi control a persoanelor străine şi apatrizilor pe
teritoriul ţării;
 lipsa unei concepţii de reglementare a proceselor migratorii şi, respectiv,
lipsa unei programe naţionale de reglementare, realizare, evidenţă, control şi
analiză a acestora;
 lipsa unui organ unic care să se ocupe de persoana migrantă de la intrarea şi
pînă la ieşirea sa din ţară.
După ce a efectuat modificările necesare, Serviciul de Stat Migraţiune, în
scopul promovării unei politici de stat unice în domeniul migraţiei populaţiei, a
elaborat proiectele Legii cu privire la migrări şi a Concepţiei politicii migraţionale
a Republicii Moldova.
Proiectul legii cu privire la migrări a fost elaborat în scopul reglementării
raporturilor ce apar în legătură cu procesele de imigrare, emigrare şi repatriere pe
teritoriul Republicii Moldova, cu mişcarea forţei de muncă, cu determinarea
statutului juridic al tuturor categoriilor de migranţi, reieşind din noile raporturi
social-economice stabilite în societate, raporturi care în mare măsură nu sunt
reglementate în legea cu privire la migraţiune în vigoare.
În proiectul concepţiei sus-menţionate este argumentată necesitatea creării unui
organ unic abilitat să reglementeze procesele migratorii în Republica Moldova,
sunt expuse principiile, sarcinile de bază, direcţiile prioritare în dezvoltare, căile şi
mijloacele de realizare a politicii migraţionale; necesitatea şi modul de creare a
sistemului automatizat de control al migranţilor. Sistemul de control al migranţilor
constituie o parte componentă a politicii migraţionale, aceasta implicînd crearea
reţelei informaţionale unice şi a băncii de date privind fluxurile migratorii.
Prin actuala Concepţie statul determină scopurile şi procedeele, precum şi
responsabilitatea pentru dirijarea acţiunilor privind migraţia şi stabileşte relaţiile
de cooperare pe plan internaţional.
Un rol important îi revine statului şi în controlul intrării şi ieşirii din ţară a
tuturor categoriilor de migranţi, combaterea imigraţiei ilegale de muncă şi a
activităţii persoanelor fizice şi juridice care intermediază ilicit acţiunile de
angajare peste hotare.
Realizarea politicii migraţionale presupune activitatea organelor
administraţiei publice centrale şi locale în următoarele direcţii de bază:
- elaborarea şi perfecţionarea bazei normative în domeniul migraţiunii, crearea
cadrului juridic ce va determina drepturile şi atribuţiile de bază ale statului şi ale
migrantului, armonizarea legislaţiei interne la standardele internaţionale;
- apărarea drepturilor migranţilor în conformitate cu normele dreptului
internaţional, aderarea la tratatele şi organizaţiile internaţionale în domeniul
migrării şi securităţii sociale a migranţilor, stabilirea unor relaţii de parteneriat cu
ţările membre ale acestora;
 -ridicarea nivelului de responsabilitate a organelor administraţiei publice centrale
şi locale, a organelor de drept, organizaţiilor nonguvernamentale, a persoanelor
fizice şi juridice şi a altor organizaţii şi instituţii indiferent de forma de proprietate
în scopul contractării deplasării ilegale a persoanelor;
- dezvoltarea şi perfecţionarea structurii organelor administraţiei de stat în
domeniul migraţiei şi asigurarea coordonării activităţii lor;
- crearea registrului informaţional republican de date cu privire la migranţi şi
implementarea unui sistem automatizat de evidenţă şi control a migranţilor în
punctele de trecere a frontierelor;
- atragerea surselor de finanţare pentru rezolvarea problemelor în domeniul
migraţiei;
- elaborarea unor programe privind realizarea politicii migraţionale, atragerea
investiţiilor străine pentru crearea noilor locuri de muncă şi asigurarea condiţiilor
pentru utilizarea eficientă a veniturilor provenite din munca prestate peste hotare în
scopul dezvoltării business-ului mic şi mijlociu; facilitarea transferurilor băneşti.
Realizarea acestei politici îi revine autorităţii administraţiei publice centrale
de specialitate în colaborare cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi
locale.
Implementarea Concepţiei politicii migraţionale va permite reglementarea
eficientă a proceselor de migrare, întărirea securităţii frontierei de stat, crearea unei
bănci de date despre toate categoriile de migranţi, efectuarea evidenţei cetăţenilor
străini şi a apatrizilor pe teritoriul ţării, prognozarea fluxurilor migratorii,
faciliatrea procedurii de înregistrare şi evidenţă a străinilor, preîntîmpinarea şi
combaterea migraţiei ilegale, a contrabandei şi traficului ilicit de fiinţe umane.
Proiectul Concepţiei politicii migraţionale a republicii Moldova a fost elaborat de
Serviciul de Stat Migraţiune în conlucrare cu toate ministerele şi departamentele ce
au atribuţii directe faţă de reglementarea fluxului migraţional şi tangenţă
nemijlocită la implementarea prevederilor expuse în Concepţie. La elaborarea
acestui document a participat şi un grup de savanţi, profesori de la instituţiile
superioare de învăţămînt din republică, organizaţiile nonguvernamentale; a fost
studiată parctica în acest domeniu a mai multor ţări: Cehia, Polonia, Lituania,
România, Franţa, Italia, SUA, Federaţia Rusă.
În scopul schimbării situaţiei din Republica Moldova în domeniul migraţiei,
întregirii cadrului legislativ necesar pentru promovarea acestei politici şi adoptarea
unei strategii adecvate vor fi propuse unele modificări şi completări a Legii nr.
269-XIII din 9 noiembrie 1994 "Cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica
Moldova", Legii nr. 275-XIII din 10 noiembrie 1994 "Cu privire la statutul juridic
al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica Moldova", ale Regulilor de
şedere a cetăţenilor străini şi a apatrizilor în Republica Moldova, aprobate prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 376 din 6 iunie 1995 Concepţia
prezentata, proiectele de legi despre care am vorbit, cer o înăsprire deosebita a
aplicării legitime de către toţi factorii de decizie a sancţiunilor necesare şi chiar de
stîrpire a genurilor ilicite de activitate, consideram dacă doriţi e vorba de un curaj
politic adecvat pentru combaterea activităţii criminale mafiotice, care vînd robi,
trafichează fiinţe umane în condiţii destul de dramatice, profitînd de criza şi
sărăcia actuală din ţară.
Dacă ţinem cont că în lanţul migraţional veriga slabă este frontiera de stat ce
se explică prin lipsa unui sistem de evidenţă, control şi informare, atunci suntem
nevoiţi să ne împăcăm cu gîndul că atît timp cît va lipsi un sistem eficient de
evidenţă şi control la frontieră, noi nu vom şti cîţi cetăţeni au plecat din ţară şi vom
fi nevoiţi să aducem cîte 200 de sicrie anual din Europa şi ţările membre ale CSI.
De asemenea nu vom avea un răspuns clar nici la noţiunea "cine si cu ce
scop vine în republica noastră", o problema care devine tot mai arzătoare odată cu
apropierea graniţei spaţiului Schengen de cea a Moldovei. Este important ca din
timp să cunoaştem cine vine la noi şi cine invită, să determinam responsabilitatea
gazdelor faţă de stat şi faţă de persoanele invitate.
Considerăm necesar de a atenţiona organismele internaţionale că problema
migraţiunii ilegale prin frontiera de est a Republicii Moldova vizează întreaga
comunitate europeana şi nu numai autorităţile Moldovei care în prezent nu poseda
de instrumente umane şi financiare pentru a putea face faţă fluxului de migranţi
ilegali care încearcă să pătrundă prin graniţa de est a zonei Schengen.
Penetrarea frontierelor europene de către migranţii originari din republica
noastră şi din alte state este în mare măsură facilitate de transparenţa practică a
frontierei Moldova cu Ucraina, iar situaţia creată pe segmentul transnistrean al
hotarului estic al ţării constituie un pericol nu numai pentru Republica Moldova, ci
pentru întreaga regiune a Europe! de Sud-Est, afectînd stabilitatea în aceasta zona.
O problema aparte o constituie migraţia forţei de muncă. Dintre cauzele care
au determinat fenomenul migraţiei forţei de muncă peste hotare am putea menţiona
accentuarea crizei social-economice, diferenţele mari dintre standardele de viaţă
din ţările dezvoltate şi cele sărace etc. Premisele interne ale avalanşei migraţiei
forţei de munca din ţara noastră îşi au originea într-un şomaj ridicat, lipsa locurilor
de muncă şi a mijloacelor de existenţă, în nivelul de viaţă şi salarizare din ţară şi
strainătate. Actualmente şomajul în Republica Moldova a cuprins aproape
jumătate din populaţia aptă de muncă. Datele statistice confirmă că în ultimii 5 ani
din sfera învăţămîntului au plecat 28 mii de profesori, iar din cea a sănătăţii au fost
reduşi 36 mii de medici.
Premisele externe ale acestui fenomen rezidă în faptul că lucratorii străini pe
piaţa de muncă din Europa Occidentală sunt cu mult mai ieftini decît cei locali;
nivelul profesional şi de calificare al lucratorilor din republica noastră este destul
de înalt; în ţările avansate sunt încă multe lucrări şi activităţi grele, murdare sau cu
un anumit pericol pentru sănătate pe care muncitorii de acolo nu mai vor sa le
înfăptuiască.
 Concluzii şi propuneri
În baza analizelor efectuate putem deduce următoarele concluzii:
1. Migraţia din spaţiul rural s-a amplificat şi s-a aprofundat în această perioadă,
fiind generată de schimbările economice în repartizarea forţelor de producţie, lipsa
locurilor de muncă, nivelul scăzut de trai, creşterea şomajului. Numărul total de
migranţi din spaţiul rural al Republicii Moldova nu se poate de determinat cu
exactitate, dat fiind faptul că numărul lor evoluiază de la o perioadă la alta şi
metodele de evidenţa sunt foarte diferite.
2. Din perspectiva catacterului uman-geografic, migraţia în Republica Moldova
a cunoscut o evoluţie a mişcărilor migratorii o dată cu perioada modernă.
În acest context se intensifică fragilitatea structurilor sociale şi economice ale ţării.
Rezultatele acestui masiv circuit migratoriu asupra rapoartului general al
populaţiei sunt puternice, şi au efecte pe termen lung.
3. Migraţia prezintă atît aspecte pozitive cît şi negative, ca aspect pozitiv este
remarcabil faptul că migraţia contribuie la majorarea veniturilor populaţiei,
creşterea nivelului de trai, scăderea ratei şomajului precum şi obţinerea unor locuri
de munca mai avantajoase, din aspectele negative fac parte acelea legate de crearea
unor pobleme cu privire la distrugerea căminului familiar, nivelul scăzut al
educaţiei copiilor, relaţii dezechilibrate între membrii familiei.
4. O dată cu dezvoltarea societăţii se observă şi schimbarile majore în societate
şi o dată cu aceste schimbări s-a intensificat şi procesul de migraţie a populaţiei.
Ponderea populaţiei care migrează în exterior pe o perioadă temporară de timp în
căutare unui loc de muncă este de 88,7%, la studii - 6,5%, din alte motive - 4,3%.
5. În cele din urmă migraţia cuprinde în mare parte populaţia ce deţine un
potenţial cultural, cooperarea şi integrarea în diferite culturi le oferă migranţilor
posibilitatea să-şi formeze noi valori şi concepţii, iar în afară de remitenţe
migranţii pot transmite celor de acasă noi metode, proiecte, idei şi tehnici de lucru
dobîndite în experienţa din străinătate. În cele din urmă totuşi se observă o
deplasare în masă a tinerilor, şi anume exodul de creiere tinere intelectuale.
 PROPUNERI:

1. În condiţiile micşorării extinderii migraţiei este necesar implimentarea unei

politici strategice capabile să regleze şi să formeze locuri de muncă cu salarii
optime pentru persoanele care sunt pe punctul de plecare, dar care sunt dispuse să
rămînă în ţară doar cu condiţia ocupării unui loc de muncă remunerat şi
dezvoltarea unei strategii de încurajare a migraţiei de returnare.
2. Implementarea unei politici sociale de susţinere a tinerilor şomeri care sunt
în căutarea unui loc de muncă şi stabilirea unor condiţii economice de asigurare a
factorului muncă activ cu resurse minime de existenţă.
3. Dezvoltarea politicilor socioeconomice de protejare şi încurajare a familiilor
cu mulţi copii care dispun de un buget familiar incapabil să asigure minimul de trai
şi de stimularea a familiilor în special pentru naşterea celui de-al doilea copil, care
ar condece la creşterea natalităţii şi a forţei de muncă tinere economic active.
4. Este necesar dezvoltarea unui Sistem financiar public de Stabilizare în
vederea atragerii şi menţinerii în circuitul financiar a remitenţilor populaţiei, în
special din spaţiul rural.
5. Implimentarea unor Programe Sociale direcţionate spre sporirea accesului
populaţiei la serviciile de sănătate, învăţămănt, în special a populaţiei din spaţiul
rural, unde nivelul de informare şi acesibilitate este mai redus.
6. Implementarea unor proiecte comunitare în condiţiile în care populaţia care
deţine economii este cointeresată de dezvoltarea unor instituţii monetare în
teritoriu, stimulentul principal se rezumă la menţinerea unor rate reale a dobînzii
transformate în investiţii.
7. Reproiectarea sistemului de remunerare în scopul stabilizării şi sporirii
salariului minim pe economie.
8. Ajustarea nivelui inflaţiei la condiţiile accesibile ale populaţiei, care are drept ca
scop asigurarea unui nivel de trai decent, în special categoriilor sociale
defavorizate.
9.Dupa parerea mea proprie nu ar pleca parintii de linga copii daca fiecare din noi
am contribui la imbunatatirea situatiei in Republica Moldova si dezvoltarea vine
incepind de la faptul ca trebuie de constientizat gravitatea problemei apoi de
solutionat.
 Bibliografie

1. Hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova 2(14)/2007 Dreptul muncii

privind Migraţia forţei de muncă;
2. Coord. Constantin M., Problemele metodologice ale prognozei
demografice. Chişinău: Evrica, 2002, 152 p.
3. Cartea verde a populaţiei Republicii Moldova, Constantin M., ş.a. –
Chişinău: Statistica, 2009, 56 p.
4.Populatia Republicii Moldova in contextul Migratiilor internationale.Volumul II,
Iasi 2006
5. Lupu N., Rezumatul tezei de doctor cu tema: Aspecte legate de mobilitatea
spaţială şi socială a populaţiei după anul 1989, în Bucureşti, Bucureşti, 2009
6. Postolachi V., ş.a. Republica Moldova –problemele migraţiei, Chişinău, 2007,
384 p.
7. Заинчиковская Ж. Основные понятия и показатели проживания новоселов.
В. кн: Статистика миграции населения. – М., 1973;
8. Переведенцев В. Методы изучения миграции населения. –М., 1975;
9. http://www.europalibera.org/content/article/24266203.html
10. http://www.statistica.md
11.http://www.unesco.org