Dezvoltand tema literara a dezumanizării produse de obsesia imbogatirii,
nuvela stabilește pe un singur plan narativ psihologic, lanțurile cauzale ale modului în care Ghita se lasă ademenit de iluzia orgoliului masculin, se ascunde de familie și aluneca în capcana jocului de dominare pe care o întinde Lica Samadaul. Secventa dialogului din prima confruntare a celor doi bărbați reflectă o lume dominată de violenta, o scenă a caracterelor puternice, care trăiesc la limita dintre moral și imoral. Dintr-o alta perspectiva, consecințele provocate de setea de imbogatire si dramatica încleștare a omului cinstit cu propria lăcomie, în încercarea de a-si pastra un fond sufletesc onest, acestea sunt abordate și prin modalitățile prozei psihologice. Astfel, Ghita trece printr-o serie de transformări, care produc scindarea sfâșietoare a personalității lui între familie și patima pentru bani. El începe să recurgă la acte concrete menite să-l ajute să-și recupereze liniștea pierdută: pregateste caini care să-l apere, cumpara doua pistoale, angajează un ungur puternic menit sa îi ofere siguranta. Însă nimic nu il poate linisti, atata timp cat începuse deja sa se transforme treptat, dintr-un familist iubitor si protector, într-un om ursuz, izolat de familie, impulsiv, violent și, într-un final imprevizibil, pană la a deveni capabil de crimă.