MOMENTELE SUBIECTULUI în Basmul Harap-Alb de Ion Creangă

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de

acţiuni convenţionale/ momentele subiectului (modelul structural al
basmului): o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte
pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (intriga),
apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea probelor,
refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Expoziţiunea
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie
universale, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ
mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale
protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape
ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea
craiului - „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea drumului initiatic -
Harap-Alb (novicele/ cel supus iniţierii), rasplata - impăratul (initiatul).
Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui
traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) şi modificarea
statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe
serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „să te fereşti de omul
roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că
sunt foarte şugubeţi", Raul nu este întruchipat de fapturi himerice, ci de
omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi omul
roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos,
voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin
planului psiho-moral.
„Cartea" primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are nevoie
de un moştenitor la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este factorul
perturbator al situatiei initiale şi determina parcurgerea drumului (iniţiatic)
de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritaţii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la pod.
Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiate,
obligatorie pentru eel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza
trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: trecerea
primejdioasă de la un mod de existentă la altul: [...] de la imaturitate la
maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului
nazdravan, care „dă năvală asupra ursului.

Intriga
Trecerea podului urmează unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru
milostenia arătată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un
ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele şi hainele"
cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că
tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce motivează
„nemulţumirea" lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la
socoteală") şi sfaturile date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care
şi el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jăratec după trei
încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul tânărului, dar are şi puteri
supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea şi calul
pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de
aparenţă.

Urmările lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie

când îşi arată puterile, purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri, luna şi
soare. În schimb, dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti, lipsa de
maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului
de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele
fiului de crai'.
Trecerea podului este urmată de ratacirea in padurea-labirint, simbol
ambivalent, loc al morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia o
etapa şi alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea şi încep a i se
incurca cărările". Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale
Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în
„ţara spânilor", îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi
de aieste", îi mărturiseşte ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a
se gândi la urmări.

Coborârea în fântână are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean

Chevalier, Alin Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi al
regenerării. Schimbarea numelui/ a identităţii reprezintă începutul iniţierii
spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână naiv
fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul).
„Răutatea" Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror traversare implica
demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare".
Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-
mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i da ascultare întru toate [...]; şi atâta
vreme să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învie".

Desfăşurarea acţiunii
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea
sălăţilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa
bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc" şi a fetei Împăratului Roş pentru
căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar
ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte
cum sa procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu
„somnoroasă", iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-
Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa
curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea juramântului, în
pofida ispitei de a se îmbogăţi.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si
necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă
haină", incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea
intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum
initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tânărul"
hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a
calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare". Drept rasplata pentru
bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi
răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. În
plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şi
înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos
şi comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi Păsări-Lăţi-Lungilă.
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de
probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje
himerice şi animaliere): casa de aramă - cu ajutorul lui Gerila (proba
focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12 harabale cu
pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin" - cu ajutorul lui Flămânzilă şi
Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip - cu ajutorul
fumicilor, straja nocturna la odaia fetei şi prinderea fetei, transformata in
pasare, „după lună - cu ajutorul lui Ochila şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă,
ghicitul fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită" (are puteri supranaturale),
impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă
„trei smicele de mar şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în
capete". Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune), fata il insoteşte pe
Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea
mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteşte de fata, dar, credincios
juramântului facut, nu-i marturiseşte adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul
şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea
este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit. Calul este acela care distruge
intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului, şi apoi, dându-i
drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere".

Deznodământul
Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având semnificaţia
coborârii în Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern însemnă a cunoaşte
o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de
existenţă" (Mircea Eliade). Învierea este realizata de farmazoană, cu
ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia paloşului şi
primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi
schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea
eroului. Deznodamântul consta in refacerea echilibrului şi răsplata eroului.