La modul ideal, școala ar trebui să formeze anumite aptitudini și competențe și, în

egală măsură, să dezvolte potențialul fiecărui elev. În opinia mea, școala din zilele noastre nu
oferă elevului posibilitatea de a-și dezvolta potențialul, din mai multe motive.
În primul rând, așa cum se știe, sistemul de învățământ românesc nu este printre cele
mai performante din lume, o dovadă în acest sens fiind rezultatele slabe ale elevilor la testările
internaționale. Din păcate, programele școlare sunt supraîncărcate, iar accentul este plasat
asupra transmiterii unor cunoștințe și mai puțin asupra formării unor deprinderi necesare în
viață. La aceste neajunsuri, se adaugă clasele foarte numeroase, efectivele de elevi depășesc
cu mult limita celor din țările dezvoltate. În aceste condiții, profesorilor le este greu să
descopere potențialul fiecărui elev și să-l îndrume în direcția dezvoltării acestuia, aflându-se
în permanență sub presiunea imperativului de a parcurge integral programa școlară. În textul
memorialistic „25 de ani cu E. Lovinescu” de Virgiliu Monda, elevul are șansa de a întâlni un
profesor de excepție, care îi intuiește talentul și îl încurajează să-și dezvolte potențialul de a
deveni scriitor: „[…] însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare și de a-i
arăta tot ce aveam să mai scriu”.
În al doilea rând, în școlile românești, consilierii școlari, deși sunt prezenți de câțiva ani,
petrec prea puțin timp cu elevii pentru a-i ajuta să-și descopere aptitudinile, înclinațiile și să-și
dezvolte potențialul. Din nefericire, acești consilieri se limitează la a interacționa cu elevii care au
anumite conflicte interioare, probleme de adaptare sau un comportament care contravine prevederilor
regulamentului școlar. Astfel, prin activitatea pe care o prestează, aceștia nu contribuie la descoperirea
potențialului fiecărui elev. De exemplu, am calități vocale deosebite, însă profesorul de muzică,
preocupat de parcurgerea programei școlare, nu le-a descoperit, astfel încât am fost nevoit să îmi cultiv
aceste aptitudini apelând la un profesor particular de canto, pe care l-am întâlnit la Școala Populară de
Arte.
În concluzie, de cele mai multe ori, școala românească, prin multiplele deficiențe pe care le
are, nu contribuie decât într-o foarte mică măsură la dezvoltarea potențialului fiecărui elev.