„ Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,

Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

Deodat-aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.”
( M. Eminescu, Afară-i toamnă...)
A.
1. Identifică în text trei cuvinte care aparţin câmpului lexical al toamnei.
2. Desparte în silabe cuvintele: toamnă, gândeşti, ceaţa, foşnirea, împrăştiată, nimicuri.
3. Selecteză din text o pereche de paronime.
4. Ilustrează polisemia cuvintelor subliniate în text. Ceas – 3 prop, a visa- 2 prop, vis- 3 prop.
5. Prezicează categoria vocabularului din care face parte cuvintelor subliniate cu albastru.
5. Transcrie din text un cuvânt format prin derivare și trei cuvinte formate prin conversiune.

B. Extrage şi grupează pe coloane cuvintele polisemantice de cele omonime din enunţurile

următoare, citate din proza lui V. Voiculescu:
,,Ridică ochii la cerul din care ţârâia o ploaie măruntă...”
,,Mergea cu urechea şi coada pleoştite.”
,,Să-l lepăd, mi se rupea inima...”
,,Neputând să -l mai care cu el...”