Termo Izolatii Proiect

Cuprins
1. De ce să economisim energia?.............................................................................................................................. 3
2. Eficienţa energetică a clădirilor............................................................................................................................... 5
2.1 Fotografierea cu camera termografică poate depista zonele neetanşe.........................................................7
2.2 Termoizolaţie suplimentară............................................................................................................................ 8
2.3 Etanşeitate..................................................................................................................................................... 8
2.4 Certificarea energetică a clădirilor................................................................................................................. 9
2.5 Ferestre şi uşi................................................................................................................................................ 9
2.6 Modernizarea sistemelor de încălzire şi aer condiţionat..............................................................................10
2.7 Definiţia clădirilor cu consum redus de energie...........................................................................................11
3. Incendiile.............................................................................................................................................................. 13
3.1 Definiţia incendiului...................................................................................................................................... 13
3.2 Apariţia unui incendiu.................................................................................................................................. 14
3.3 Flashover - definiţie..................................................................................................................................... 14
3.4 Incendiul şi poluarea atmosferei..................................................................................................................15
3.5 Standardele Uniunii Europene.....................................................................................................................15
3.6 Rockwool împotriva incendiilor.................................................................................................................... 16
4. Aplicatii................................................................................................................................................................. 16
4.1 Acoperisuri inclinate..................................................................................................................................... 16
4.1.1 Informatii generale................................................................................................................................... 16
4.1.2 Concepte de proiectare........................................................................................................................... 17
4.1.3 Grosimea termoizolaţiei...........................................................................................................................19
4.1.4 Fisa tehnica Airrock ND...........................................................................................................................22
4.1.5 Montarea................................................................................................................................................. 23
4.1.6 Instructiuni de montare............................................................................................................................ 24
4.1.7 Instructiuni de montare............................................................................................................................ 25
4.1.8 Norme, standarde şi cerinţe.................................................................................................................... 27
4.2 Acoperisuri tip terasa................................................................................................................................... 28
4.2.1 Cerinţe de proiectare ale acoperişurilor tip terasă...................................................................................28
4.2.2 Principii de proiectare a termoizolaţiei pentru acoperişuri.......................................................................29
4.2.3 Protecţia la foc la acoperişurile tip terasă................................................................................................31
4.2.4 Montarea termoizolaţiei pe acoperişuri terasă........................................................................................33
4.2.5 Fixarea plăcilor izolatoare....................................................................................................................... 35
4.2.6 Tipuri de elemente Rockfall..................................................................................................................... 36
1
4.2.7 MONROCK MAX E - fisa tehnica...................................................................................................38
4.3 Fatade.......................................................................................................................................................... 39
4.3.1 Informatii generale................................................................................................................................... 39
4.3.2 Cerinţe pentru izolaţiile utilizate la faţade:...............................................................................................41
4.3.3 Cerinţe pentru materialele utilizate la izolarea exterioară a faţadelor.....................................................42
4.3.4 Alcătuiri de pereţi..................................................................................................................................... 44
4.3.5 Plăci de izolaţie Frontrock MAX E – fisa tehnica.....................................................................................47
4.3.6 Protecţie împotriva incendiilor................................................................................................................. 48
4.3.7 Instructiuni de montare :.......................................................................................................................... 48
4.3.8 Faţade casetate ROCKPROFIL..............................................................................................................52
2
1. DE CE SĂ ECONOMISIM ENERGIA?
Lumea este pusă în mişcare de energie. Fără energie, totul s-ar opri. Consumăm de câteva ori mai mult petrol decât
este conţinut zăcămintelor nou descoperite.
Controlul asupra energiei şi preţurile acesteia este deţinut doar de câteva state (4 state deţin cele mai mari zăcăminte
de petrol). 80 % din ţările extractoare de petrol propun reducerea cantităţilor extrase sau deja au redus aceste
cantităţi.
Importatorii de energie îşi pierd libertatea economică şi politică.
Conform Autorităţii Americane de Informaţii privitoare la energie (EIA) şi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie
(IEA), consumul mondial de energie va creşte în continuare în medie cu 2 % pe an, aceasta în cazul în care nu vor fi
luate măsuri corespunzătoare.
Unul din motivele creşterii preţurilor petrolului este reducerea rapidă a rezervelor de combustibili fosili. Conform
Asociaţiei pentru studiul deficitului de petrol şi gaze naturale (ASPO) consumăm de câteva ori mai mult petrol decât
este conţinut în zăcămintele nou descoperite. Acest fapt a produs politicienilor, referitor la siguranţa livrărilor de
energie, un adevărat coşmar aceasta deoarece majoritatea rezervelor actuale de energie sunt controlate numai de
câteva ţări, unele din aceste aflându-se în zone instabile din punct de vedere politic.
Consumatori
Astăzi, în Marea Britanie 16 % din gospodării trec prin „sărăcia de combustibil“, ceea ce înseamnă că 10 % din
venituri sunt alocate energiei.
Ţările în curs de dezvoltare

ONU evaluează că numărul oamenilor foarte săraci din ţările în curs de dezvoltare se va majora de la 1 la 2 miliarde,
din cauza reducerii puterii de cumpărare la jumătate datorate preţurilor mari la alimente şi energie.
Industria
Preţurile energiei au un impact puternic asupra veniturilor populaţiei din întreaga lume deoarece din ce în ce mai
mulţi consumatori cheltuiesc mai multe mijloace băneşti pe energie decât pe alimente, îmbrăcăminte şi mărfuri de
3
larg consum. Concomitent, cresc cheltuielile firmelor la consumul de energie pentru producţie, de combustibili pentru
autovehicule, etc
Izolaţia economiseşte energie - rolul izolaţiei
Energia pe care o putem păstra permanent şi cea mai accesibilă economic, este energia pe care nu o consumăm.
Această afirmaţie este demonstrată de câteva surse de încredere:
McKinsey/Vattenfall au demonstrat prin harta lor climaterică că izolaţia poate economisi anual 1,6 gigatone de CO2,
fapt ce corespunde tuturor emisiilor de CO2 din Rusia. Nu cu cheltuieli nete, dar cu un profit economic mediu de
130,- euro pe tonă.
Studiul McKinsey/Vattenfall susţine că o izolaţie mai bună a clădirilor este modul cel mai rentabil prin care se reduc
emisiile de CO2; este vorba de rezultatele cele mai uşor accesibile în lupta cu schimbările climei.
Primul pas prin care o clădire poate să protejeze mediul ambiant este reducerea pierderilor ei energetice. Aceasta se
realizează printr-o izolaţie foarte bună a clădirii, prin etanşarea construcţiei şi instalarea unei aerisiri forţate care să
asigure o climat interior favorabil.
Încălzire şi aer condiţionat
Termozolaţia asigură eficienţa energetică în fiecare parte a anvelopei clădirii, inclusiv a pardoselii la parter,
mansardei, a pereţilor şi faţadelor. Termoizolaţia este utilizată şi pentru conducte şi instalaţii pentru reducerea
pierderilor energetice la instalaţiile tehnice ale clădirii, la centralele electrice, pe nave, la utilajele de extracţie, etc.
Termoizolaţia funcţionează atât pentru zone cu temperaturi scăzute cât şi pentru zone cu temperaturi înalte. În
zonele cu temperaturi scăzute, termoizolaţia reţine căldura în clădire şi reduce consumul de energie la încălzire, în
timp ce în zonele cu temperaturi ridicate, aceleaşi sisteme izolante împiedică pătrunderea căldurii în clădire şi reduc
necesitatea utilizării instalaţiei de aer condiţionat.
Studiul lui McKinsey şi Vattenfall preconizează că până în anul 2030 utilizarea aerului condiţionat se va tripla,
îndeosebi în America de Nord, China şi în alte state în curs de dezvoltare.
În zilele însorite, temperatura acoperişului care atinge chiar 70 °C nu constituie o excepţie. Fără o termoizolaţie
adecvată această căldură infernală poate pătrunde în clădire şi să o transforme într-o saună în care oamenii vor avea
4
dificultăţi să trăiască şi să lucreze. De exemplu, consumul anual de energie în clădirile tipice de birouri din Malaezia
şi zona asiatică este de 200-300 kWh/m2, ceea ce este cu mult mai mult faţă de Europa de Nord care este mult mai
rece.
Clădirile prost izolate reprezintă o necesitate majoră de utilizare a instalaţiilor de aer condiţionat
Italia şi Spania fac parte din consumatorii importanţi de energie.
Fotografiile arată pierderile de energie. Zona cu roşu reprezintă porţiunile clădirii cele mai slab izolate.
Sursa: Eurima, Importanţa critică a izolării clădirilor pentru mediul ambiant, Brussel, 2002.
Profit economic
Frumuseţea eficienţei energetice a clădirilor constă nu numai în reducerea emisiilor de CO2, dar şi în economiile
financiare rezultate din economisirea energiei. Numărul mereu crescând de rapoarte (elaborate de ex. de ECOFYS,
Stern, McKinsey, CEPS şi Panoul Mondial ONU referitor la schimbările climatice) prezintă faptul că o eficienţe
energetică mai bună a clădirilor, îndeosebi în forma izolaţiei, reprezintă una din măsurile cele mai economice, dacă
nu chiar cea mai economică măsură, în reducerea emisiilor de CO2, aceasta în comparaţie cu cheltuielile alocate.
De exemplu, în Panoul Mondial ONU referitor la schimbările climatice se specifică: „Posibilităţile utilizării eficiente a
energiei în clădirile noi şi cele existente pot reduce în mare măsură emisiile de CO2 şi pot crea un profit economic
net.“
2. EFICIENŢA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR
Eficienţa energetică a clădirilor. Unul din mijloacele cheie în atingerea scopului – reducerea emisiilor de CO2 cu 50-
85% până în anul 2050, este reducerea consumului de energie în clădiri. Prezentăm mai jos principalii producători de
CO2 din Europa. Fiecare ţară îşi are reguli şi tradiţii proprii în construcţia de clădiri şi are alte condiţii climaterice. În
regiunile cu temperaturi scăzute, clădirile trebuie optim proiectate şi izolate astfel încât să reducă consumul de
energie la încălzire, în timp ce în regiunile cu temperaturi ridicate, izolaţia va îndeplini funcţia de reducere a
pierderilor energetice a instalaţiei de aer condiţionat.
În acest capitol veţi găsi recomandări generale pentru reducerea pierderilor energetice la clădiri, modalităţi de
valorificare mai bună a energiei în clădirile existente şi modalităţile de construcţie a clădirilor noi de eficienţă
energetică.
5
Principalul consum de energie în clădiri este dat de încălzire şi instalaţia de aer condiţionat – este vorba de
două treimi din consumul energetic total al clădirii. Majoritatea energiei însă se risipeşte datorită izolaţiei
necorespunzătoare. Utilizând modalităţi verificate de folosire eficientă a energiei se pot economisi 70 – 90 % din
necesităţile energetice ale clădirilor pentru încălzire sau aer condiţionat.
„ ...oamenii se vor orienta spre eficienţă energetică – este forma celei mai puţin costisitoare energii noi de care
dispunem.“ David O’Reilly, director general al societăţii Chevron.
Utilizare mai eficientă a energiei la clădirile existente

Majoritatea clădirilor existente astăzi au fost construite cu zeci de ani în urmă, înainte de crizele petroliere şi de
problema încălzirii globale. Conform companiei de cercetare Ecofys, 75 % din posibilele economii care pot fi realizate
în Europa, se găsesc în clădirile construite înainte de anul 1975. Aceste clădiri au cele mai mari pierderi de energie.
Reabilitându-le însă cu o tehnologie energetică eficientă, se poate economisi chiar 90% din energie.
Adăugarea izolaţiei suplimentare

Cum poate fi atins însă acest potenţial cât mai eficient? Cel mai economic şi practic mod este reabilitarea clădirii
astfel ca să îndeplinească normele energetice actuale, când aceasta se renovează sau intră în reparaţie. Astfel, se
poate adăuga o izolaţie suplimentară, de exemplu cu ocazia reparaţiei faţadei sau a acoperişului.
Această clădire din Nürnberg, construită în anul 1929, a fost modernizată şi izolată prin metodele casei pasive.
Energia necesară la încălzirea spaţiilor interioare s-a redus cu 88 % , la numai 25 kWh pe m2. Eficienţa ei energetică
este triplă în comparaţie cu majoritatea clădirilor germane noi.
40 % din consumul global de energie este datorat clădirilor existente, iar în ceea ce priveşte emisiile de CO2, în
Uniunea Europeană şi în SUA, aceste clădiri produc aproximativ 25%. Pentru a încetini încălzirea globală trebuie
soluţionată această risipă de energie.
6
Mai jos este prezentat potenţialul economiilor de energie pentru încălzire prin diferite măsuri care pot fi aplicate.
Instrumentele pentru ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor sunt tehnologiile bine cunoscute şi uşor accesibile.
Printre aceste sunt:
 Izolarea suplimentară a clădirii

 Înlocuirea ferestrelor
 Modernizarea sistemelor de încălzire şi aer condiţionat
 Etanşeitate
 Depistarea pierderilor de căldură cu camera termografică
 Certificarea energetică a clădirilor
2.1 Fotografierea cu camera termografică poate depista zonele neetanşe.
Cel mai bun mod de a depista unde se găsesc eventualele fisuri şi zone neetanşe într-o clădire este realizarea unei
fotografii cu camera termografică. Această metodă constată punctele slabe ale termoizolaţiei, ferestrelor, construcţiei,
etc, depistând neetanşeităţile prin care au loc pierderile de aer cald (în regiunile cu temperaturi scăzute) sau de aerul
răcit de instalaţia de aer condiţionat (în regiunile cu temperaturi înalte).
In poza cu camera termografică, pe fundalul rece ies în evidenţă obiectele calde, şi astfel se pot depista cu uşurinţă:
 Punţile termice ale clădirii (punte termică este o parte a construcţiei clădirii care este deloc sau mai puţin
izolată decât alte părţi ale clădirii. Punţile termice pot fi orificiile şi fisurile neizolate, lipsa de izolaţie în stratul izolant,
punctele de traversare ale instalaţiilor care trec prin stratul izolant)
 Pereţi neizolaţi sau insuficient izolaţi
 Ferestre neetanşe
 Zone de acoperiş neetanşe
Fotografierea cu camera termografică indică aceste tipuri de probleme, determinând astfel măsurile care trebuie luate
pentru corectarea deficienţelor; operaţia aceasta este efectuată de regulă de firme specializate.
7
2.2 Termoizolaţie suplimentară
Termoizolaţia suplimentară este punctul cheie în economisirea energiei în clădirile existente. Primele exigenţe
aferente eficienţei energetice au fost formulate în anii 60 şi 70 ai secolului 20, într-o serie de ţări însă încă nu există
încă suficiente cerinţe legale de eficienţă energetică la clădirile noi. În majoritatea ţărilor nivelul izolaţiei clădirilor este
nesatisfăcător, acest lucru resimţindu-se mai mult în ţările în care statul subvenţionează cheltuielile la producţia de
energie.
Aveasta înseamnă că potenţialul economiei de energie la clădirile existente în toate regiunile lumii este substanţial.
Trebuie izolate toate zonele principale ale anvelopei clădirilor; zidurile exterioare/faţada, acoperişul, pardoselile şi
fundaţiile. Este totodată adevărat că cea mai economică investiţie constă în izolarea conductelor şi a cazanelor unde
amortizarea investiţiei de izolare este de câteva luni.
Izolaţia este punctul cheie în economisirea de energie în clădirile actuale.
Prea multe clădiri existente nu sunt izolate

Într-o serie de clădiri existente izolaţia lipseşte cu desăvârşire sau grosimea ei este de numai 25-50 mm. În prezent,
la clădirile noi cu consum redus de energie, grosimea izolaţiei oscilează între 300 - 600 mm; la clădirile noi standard
este în general între 175 - 350 mm.
De regulă la clădirile vechi există şi multe punţi termice ca urmare a întreruperilor din stratul izolant. În unele cazuri
izolaţia iniţială nu a fost executată cu suficientă acurateţe. În alte cazuri punţile termice au luat naştere cu timpul, de
exemplu pe motiv că pe izolaţia acoperişului au fost amplasate lăzi şi alte obiecte sau au fost montate puncte de
iluminare sau alte instalaţii care au trecut prin izolaţie, întrerupând-o.
Rockwool a dezvoltat sisteme de izolare care reduc pierderile energetice ale unei clădiri, cum ar fi de exemplu
sisteme foarte eficiente de izolare a acoperişurilor şi sisteme care asigură etanşeitatea clădirii.
2.3 Etanşeitate
Infiltrarea aerului are loc atunci când aerul din exterior pătrunde necontrolat în clădire prin fisuri sau neetanşeităţi. O
bună etanşare a clădirii poate reduce considerabil cheltuielile cu încălzirea şi climatizarea, creând şi o climat interior
mai sănătos.
8
Aerisirea prin fisuri şi neetanşeităţi nu este din păcate cea mai bună variantă – nu poate fi controlată şi poate duce la
condensarea umidităţii în construcţie, lucru care se resimte într-o climat interior neadecvat.
Strategia recomandată la clădirile noi şi vechi este reducerea la maximum a pierderilor de aer şi asigurarea unei
aerisiri reglate în mod adecvat.
La clădirile existente, de regulă nu se poate asigura o etanşeitate totală, din cauza fisurilor ascunse şi dificil de
depistat. Utilizând însă mijloace de etanşare pot fi totuşi înlăturate unele tipuri de neetanşeitate şi la clădirile
existente.
2.4 Certificarea energetică a clădirilor
Măsurile pentru majorarea eficienţei energetice la clădirile existente pot fi deduse şi în urma elaborării certificatului
energetic al clădirii.
Majoritatea statelor Uniunii Europene a adoptat deja planul de certificare energetică a clădirilor. Ţărilor membre UE le
este impusă această obligativitate prin Directiva privitoare la eficienţa energetică a clădirilor.
La construirea, vânzarea sau închirierea clădirii proprietarul clădirii trebuie să comande elaborarea certificatului
energetic al clădirii pentru potenţialul cumpărător sau chiriaş.
Certificatul energetic al clădirii permite consumatorilor şi firmelor să compare şi să evalueze eficienţa energetică a
clădirii. Certificatul conţine de asemeni şi recomandări referitoare la modalitatea în care, economic, se poate majora
eficienţa energetică a clădirii, constituind astfel un important instrument de constatare a posibilităţilor de îmbunătăţire
a eficienţei energetice a clădirii.
Scara exigenţelor energetice a clădirii este una din modalităţile de comparare şi evaluare a consumului energetic al
clădirii.
2.5 Ferestre şi uşi
Prin ferestre neadecvat confecţionate se pierde o mare cantitate de căldură, aceasta şi în cazul în care sunt dotate
cu geamuri izolante. Acest fenomen se întâmplă din cauza capacităţii reduse de izolare a ramelor (faţă de
capacitatea termoizolantă a geamului) şi din cauza îmbinărilor defectuoase dintre ramă şi zid.
De aceea este important de reţinut că înlocuirea ferestrelor are un rol deosebit în cerşterea eficienţei energetice a
clădirii, trebuie însă asigurat un montaj corespunzător al ferestrelor.
Este foarte important să se acorde atenţia cuvenită alegerii ferestrelor şi uşilor:
9
 Geamul trebuie să fie format din două, ideal, trei straturi de sticlă specială termoizolantă
 Ramele ferestrelor trebuie construite astfel încât să limiteze pierderile de energie în locul de îmbinare dintre
geam şi ramă.
 Îmbinările dintre ramă şi zid trebuie etanşate cu un material adecvat.
 Cu cât suprafaţa ramei este mai mare cu atât mai mari vor fi şi pierderile de energie. Acest lucru înseamnă
că un număr mai mic de ferestre mari este o soluţie mai bună decât un număr mai mare de ferestre mici.
 În prezent pe piaţă se găsesc ferestre cu valoarea totală a coeficientului de penetrare termică U de numai
0,70 – 0,85 W/m2*K. Astfel de ferestre sunt de câteva ori mai eficiente energetic decât ferestrele tradiţionale.
 Uşile care nu sunt vitrate ar trebui să fie izolate în interiorul lor, acestea ar trebui să împiedice în măsură
maximă crearea punţilor termice.
Un alt factor care trebuie luat în considerare în cazul ferestrelor este valoarea g care determină cantitatea de căldură
solară care poate pătrunde în clădire. Cu cât este mai mare valoarea g, cu atât mai mare este captarea solară pasivă
a clădirii. În prezent valoarea g la ferestrele eficiente energetic ar trebui să depăşească 0,5. O valoare g înaltă
îmbunătăţeşte eficienţa energetică a clădirii, în acelaşi timp însă majorează riscul de supraîncălzire şi necesitatea
protecţiei împotriva soarelui.
Fereastra de tip nou, economică sub aspect energetic (dreapta) alături de o fereastră tradiţională. Rama ferestrei din
dreapta este confecţionată din fibre de sticlă şi materiale compozite.
2.6 Modernizarea sistemelor de încălzire şi aer condiţionat
Sistemele vechi de încălzire, ca de exemplu centralele termice vechi pe ulei combustibil şi gaze, consumă mult mai
multă energie decât sistemele noi. Dacă în clădire se află o centrală termică de tip vechi, este recomandabilă
înlocuirea acesteia cu una nouă, pe cât posibil cu o centrală termică cu condensare. De asemeni este recomandabil
să se evalueze posibilitatea de a înlocui sursa de încălzire cu o sursă care să polueze cât mai puţin mediul ambiant.
Este necesar să se ia în considerare consumul total de energie primară şi să se aibă în vedere că încălzirea cu
electricitate presupune mari pierderi în transferul de energie. Toate conductele trebuie să fie izolate corect şi
amplasate pe partea încălzită a anvelopei clădirii, pentru ca pierderile de căldură generate de conducte şi tevi să
contribuie la încălzirea clădirii.
Ar trebui evaluată utilizarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi încălzirea solară sau geotermală. Utilizarea
panourilor fotovoltaice nu ar trebui să înlocuiască o termoizolare de calitate a clădirii – în viitor va fi o mare cerere de
electricitate.
10
O altă măsură de a creşte economiile de energie în sistemul de încălzire constă în automatizare. Toate sistemele ar
trebui dotate cu sisteme automate de control care închid încălzirea atunci când nu este necesar. Termostatele pe
toate caloriferele şi reglarea automată a temperaturii interne, de ex. reducerea automată a temperaturii apei din
calorifere în timpul nopţii, sunt alte măsuri care conduc la scăderea consumului de energie pentru încălzire.
Verificări obligatorii ale sistemelor de aer condiţionat
Se pot realiza economii considerabile de energie, prin verificarea sistemului de aer condiţionat din clădire. Sistemul
de aer condiţionat poate fi prost reglat, prost dimensionat sau învechit şi ar fi indicat să fie înlocuit cu unul nou. În
Uniunea Europeană s-a impus obligativitatea de a se verifica cu regularitate sistemele mari de aer condiţionat,
conform Directivei UE privitoare la eficienţa energetică a clădirilor. Uniunea Europeană impune verificarea sistemelor
de aer condiţionat cu puterea nominală de peste 12 kW; unele state membre au decis să reducă această limită, de
exemplu în Danemarca este valabilă limita de 5 kW.
Se dezvoltă tipuri noi de sisteme de aer condiţionat care utilizează surse alternative de energie, de exemplu răcirea
cu ape freatice sau apă marină, aceasta pentru a se reduce dependenţa climatizării de combustibili fosili..
2.7 Definiţia clădirilor cu consum redus de energie
Pentru clădirile cu consum redus de energie există definite o serie de noţiuni diferite; nici una din acestea nu
reprezintă însă o definiţie oficială internaţională. Unele ţări şi-au creat totuşi definiţii naţionale ale unor noţiuni. Toate
definiţiile vizează clădirile noi.
Este dificilă realizarea unei comparaţii între aceste noţiuni, pentru că fiecare ţară are norme diferite pentru calcularea
performanţei energetice a clădirii. De exemplu, unele metode de calcul cuprind întreaga suprafaţă construită, altele
au la bază suprafaţa utilă; unele metode cuprind în definiţia de energie primară consumul de electricitate în scop de
iluminare şi ventilaţie, altele evidenţiază, în cadrul calculului, confortul pe perioada verii şi climatul interior, iar în alte
metode de calcul este inclusă şi aparatura electrocasnică.
 Clădiri cu consum redus de energie
 Noţiunea de clădiri cu consum redus de energie defineşte clădirile proiectate astfel încât să asigure un
standard semnificativ mai ridicat de eficienţă energetică faţă de cerinţele minime impuse de normele şi
regulamentele naţionale generale. In general, o clădire cu consum redus de energie consumă cu 50 % mai
puţină energie decât o clădire obişnuită.
 Conform raportului asociaţiei EuroAce denumit „Strategii naţionale europene de trecere la clădiri pasive“,
şapte state ale UE aveau introduse în regulamentele în vigoare definiţii oficiale ale clădirilor cu consum
redus de energie la începutul lui 2008. Este vorba de următoarele state:
 Austria, Republica Cehă, Danemarca, Regatul Unit, Finlanda, Franţa, Germania
 Adoptarea acestor definiţii ajută la înţelegerea mai facilă a conceptului de către cetăţeni şi specialişti.
11
 Clădiri cu consum foarte redus de energie (cladiri pasive)
Clădirile proiectate astfel încât să asigure un standard foarte ridicat de eficienţă energetică şi impact minim
asupra mediului sunt denumite clădiri pasive.
Pentru clădiri noi, Uniunea Europeană intenţionează ca până în 2016 să crească semnificativ numărul clădirilor
pasive.
Clădirile pasive se proiectează în mod general fără sisteme tradiţionale de încălzire şi instalaţii active de aer
condiţionat; rezultatul este reprezentat de economie de energie de 70-90% în comparaţie cu fondul actual de
locuinţe. Elementele principale care contribuie la acest consum redus de energie, luând în considerare exigenţele
severe privind sănătatea, confortul şi eficienţa costurilor, sunt:
 Randament energetic foarte ridicat al anvelopei clădirii

 Rezistenţă termică foarte ridicată
 Evitarea punţilor termice
 Etanşeitate excelentă
 Ventilaţie controlată şi eficientă energetic
Exemple de definiţii şi specificaţii se pot regăsi în documentaţiile unor state europene, ca de exemplu:
German Passive house, Effinergie® (Franţa), Minergie® şi MinergieP® (Elvaţia) şi clădiri cu consum redus de
energie clasa 1 (Danemarca). Detalii referitoare la aceste definiţii se pot găsi în raportul EuroACE.
Cel mai cunoscut tip de clădire pasivă este casa pasivă; cel mai vechi concept de casă pasivă a apărut în Germania
în anii 1990. In general o clădire poate fi denumită casă pasivă dacă îndeplineşte normele create de Institutul
German pentru Case Pasive. Majoritatea caselor pasive deja construite se întâlnesc în prezent în Germania, Austria
şi Elveţia.
O casă pasivă este o clădire cu izolaţie termică de calitate care întreţine o climat interior plăcut, utilizând
drept sursă principală de încălzire energia „pasivă“ liberă, captarea energiei solare şi căldura produsă de aparatele
electrocasnice.
Elemente determinante ale unei case pasive:
 Izolaţie de calitate (vată bazaltică minerală Rockwool de 300-500 mm)

 Ferestre cu geam triplu Low-e
 Fără punţi termice
 Ventilaţie controlată cu recuperare eficientă de căldură
 Etanşeitate – închidere ermetică
 Orientare optimă a clădirii pentru o captare maximă a energiei solare şi pentru protecţia faţă de vânturile
dominante
 Aparate electrocasnice cu consum redus de energie
 Consum termic anual maxim 15 kWh pe metru pătrat. Consumul total de energie primară este limitat la 120
kWh/m2 într-un an.
12
3. INCENDIILE
3.1 Definiţia incendiului
Incendiu: ardere spontană, care se propagă în mod necontrolat în spaţiu şi timp.

(definiţie menţionată în standardul ISO 13943: Securitate împotriva incendiilor – dicţionar)
Vata minerală bazaltică Rockwool rezistă la temperaturi ce depăşesc 1000°CPrincipala diferenţă între vata minerală
bazaltică şi alte tipuri de materiale izolatoare o constituie faptul că vata bazalticăRockwool rezistă la temperaturi ce
depăşesc 1000°C. Izolaţia din fibre de sticlă se topeşte la temperaturi mai mici (600°C). Majoritatea materialelor
izolatoare expandate (EPS, PUR, etc.) se descompun, ard sau se evaporă la temperaturi mai mici de 300°C.
Clădirile izolate cu vata minerală bazalticăRockwool au o rezistenţă mai mare la incendiu decât cele izolate cu alte
tipuri de material. Datorită acestei rezistenţe mărite, se câştigă mai mult timp pentru evacuarea persoanelor dintr-o
clădire în flăcări, iar pompierii au mai mult timp la dispoziţie pentru stingerea incendiului, înainte ca acesta să
cuprindă întreaga clădire şi ea să se prăbuşeasc.
Exemple de putere calorifică a diferitelor substanţe:
Material Putere calorifică 1 kg = echivalent în 1m2 la o grosime de 10

în kJ/kg kg lemn cm = echivalent în litri de
benzină
Benzină 43 000 2,5 100
Polistiren 42 000 2,5 2,6
Poliuretan 28 000 1,65 2,45
Lână 21 000 1,25 1,3
Plută 20 000 1,20 6
Celuloză 18 000 1,05 4,5
Lemn 17 000 1 18
Bumbac 17 000 1 0,9
Vată bazaltică 500 0,03 0,15
Piatră 0 0 0
Sursa: www.rw.nl
13
3.2 Apariţia unui incendiu
Pentru apariţia unui incendiu sunt necesare trei elemente:
- un material combustibil

- aer
- sursa de aprindere
Cu toate că în viaţa de zi cu zi toate măsurile de prevenire a incendiilor încep cu prevenirea apariţiei unei surse de
aprindere, acest pericol nu poate fi niciodată eliminat.
La fel, este valabil şi faptul că, în fiecare clădire există aer.

Singura măsură prin care se poate împiedica apariţia unui incendiu în orice condiţii, rămâne deci folosirea unor
materiale sau produse ignifuge. Acest principiu este foarte important mai ales la produsele folosite în cantitate mare
la exteriorul sau în interiorul clădirii.
3.3 Flashover - definiţie
Flashover (faza de incendiere totală): este faza în care după aprindere, apare tranziţia unui incendiu la starea în care
începe să ardă întreaga suprafaţă a materialului combustibil într-un spaţiu închis.
Fenomenul de Flashover este stadiul cel mai periculos al unui incendiu. El are drept urmare aprinderea bruscă a
întregului spaţiu al încăperii. In acest moment, nu se poate efectua evacuarea persoanelor sau a bunurilor şi întreaga
clădire se prăbuşeşte.
Riscul de apariţie a unui flashover creşte odată cu cantitatea de materiale cu temperaturi mici de aprindere (de ex.
polistiren) folosite, sau a materialelor care în caz de incendiu degajă gaze toxice şi combustibile (de ex. poliuretan -
14
PUR sau poliizocianurat - PIR). Cu toate că unele materiale din plastic expandat pot rezista unui incendiu local mai
mic, imediat ce incendiul depăşeşte o anumită limită, se produce fenomenul de flashover.
3.4 Incendiul şi poluarea atmosferei
In fiecare zi se produce o poluare a atmosferei ca urmare a incendiilor.
Emisiile rezultate dintr-un incendiu au o influenţă serioasă asupra mediului înconjurător. In afara faptului că la locul
incendiului se produc substanţe şi gaze toxice, în timpul incendiului în mediului înconjurător este emanată o mare
cantitate de particule solide. Aceste particule formează printre altele cenuşă, gudron, materiale incomplet arse şi
reziduuri anorganice. Specialiştii în securitatea împotriva incendiilor de la Institutul de cercetări şi testări din Suedia
(SP) apreciază că emisiile de hidrocarburi nearse provenite din incendii ating anual aceleaşi volume cu producţia
anuală de agenţi de poluare de la transportul de marfă cu autovehicule.
Particulele emise în caz de incendiu sunt în general de 20-400 ori mai mari decât în cazul arderii unor materiale
combustibile în condiţii dirijate.
Catastrofă ecologică
Măsuri insuficiente de securitate împotriva incendiilor pot duce la transformare unui incendiu mai mic într-o
catastrofă. In timpul incendiului produs la fabrica Sandoz din oraşul elveţian Basel tone de substanţe chimice
periculoase s-au scurs în apele Rinului. Au murit o mare parte din peşti, iar apa a devenit improprie pentru utilizarea
râului ca sursă de apă potabilă.
3.5 Standardele Uniunii Europene
Securitatea împotriva incendiilor se exprimă în general, prin două noţiuni:
 Reacţia la foc: reacţia produsului care, în condiţii concrete, este expus incendiului.
 Rezistenţa la incendiu: capacitatea produsului de a îndeplini criteriile necesare pentru un timp stabilit (în
general: integritate, stabilitate şi capacitate de izolare)
In cazuri speciale, domeniile menţionate pot fi completate şi cu alţi parametri, cum ar fi de ex. expunerea la foc
exterior pe acoperiş, sau propagarea perpendiculară a flăcărilor pe faţada clădirii.
De la noţiuni confuze
In a doua jumătate a secolului 20 aproape fiecare ţară europeană îşi crease propriul sistem naţional de teste şi de
clasificare a materialelor de construcţie. Consumatorii şi producătorii erau derutaţi de peste 35 de norme naţionale
diferite. Unele norme erau atât de diferite că se contraziceau reciproc –un anumit tip de material putea fi considerat
periculos într-o ţară şi sigur în alta.
15
Spre armonizare
De aceea, acum zece ani Comisia Europeană s-a hotărât să armonizeze normele de testare şi de clasificare a tuturor
produselor de construcţie destinate vânzării pe teritoriul UE. Au fost create două seturi de norme: unul se referă la
reacţia la foc a materialelor şi al doilea la rezistenţa la incendiu a elementelor de construcţie.
3.6 Rockwool împotriva incendiilor
In caz de incendiu, alegerea materialelor de izolare devine un factor cheie care să influenţeze pierderile de vieţi, sau
pagubele materiale ori ecologice. Izolaţia Rockwool este incombustibilă şi rezistă la temperaturi ce depăşesc 1000ºC.
Ea este capabilă să îndeplinească rolul de barieră de incendiu. Dimpotrivă, o izolaţie combustibilă în caz de incendiu
poate deveni combustibil şi poate duce la propagarea acestuia. Unele dintre cele mai des folosite materiale izolante
combustibile sunt cele din materiale plastice expandate fabricate din petrol (de ex. polistiren-EPS/XPS, poliuretan-
PUR sau poliizocianurat – PIR) şi din materiale organice (de ex. hârtie/celuloză tocată).
4. APLICATII
4.1 Acoperisuri inclinate
4.1.1 Informatii generale
Definiţia acoperişului înclinat
Un acoperiş înclinat este o structură înclinată de protecţie utilizată la acoperirea clădirilor, direct expusă la
ploaie, zăpadă, soare, vânt şi temperaturi extreme. Acoperişul este format dintr-o structură de rezistenţă, unul sau
mai multe straturi de acoperire separate de spaţii pentru aer precum şi alte componente specifice.
Suprafaţa exterioară a unui acoperiş de acest tip are de obicei o înclinaţie cuprinsă între 5°< şi ≤ 45°, acoperişurile
abrupte putând avea între 45°< şi ≤ 90
Acoperiş cu un singur strat : un acoperiş care separă mediul extern de interiorul clădirii şi este format dintr-un
singur strat de componente
Acoperiş cu două straturi, ventilat : un acoperiş cu două straturi “cu aerisire”, prevăzut cu un interval de aer care
permite comunicarea cu mediul extern deasupra membranei izolatoare.
Acoperiş cu trei straturi, ventilat : acoperiş „cu aerisire” format din mai multe straturi separate de intervale de aer,
care permit comunicarea cu mediul extern.
Acoperişurile – straturile şi componentele individuale – sunt proiectate pentru o avea o rezistenţă optimă la
tensiune dinamică şi acţiuni mecanice, la presiunea şi forţele de aspiraţie ale vântului, la solicitările produse de
vaporii de apă şi umezeala din materiale poroase, generate de ploaie, zăpadă şi îngheţ.
În plus, toate tipurile de acoperişuri sunt proiectate pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie în acoperiş şi în
structurile de bază. În zone cu precipitaţii bogate, structura acoperişului poate fi prevăzută cu membrane de protecţie
izolatoare şi cu sisteme de ventilaţie.
16
Pentru a obţine un nivel optim de umezeală în acoperiş, nu este recomandată utilizarea procedeelor umede
în timpul construcţiei. Proiectul de construcţie trebuie să limiteze sau elimine formarea vaporilor de apă în structura
acoperişului şi să permită evacuarea umezelii prin ventilaţie şi utilizarea de materiale poroase.
Acoperişul trebuie să respecte standardele tehnologice privind pierderea de căldură stipulate C 107 – 2005 Normativ
privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.
Se recomandă ca plăcile termoizolante pentru acoperiş să fie fabricate din materiale care nu absorb uşor
umezeala. Bilanţul anual de umiditate trebuie să fie conform cu cerinţele impuse prin lege.
Materialele trebuie montate în mod corespunzător, „fără spaţii” (îmbinare perfectă) astfel încât să împiedice formarea
„valurilor” sau a adânciturilor.
Producătorii de materiale pentru acoperişuri înclinate trebuie sa pună la dispoziţie proceduri de instalare, inclusiv
parametrii tehnici necesari.
4.1.2 Concepte de proiectare

În funcţie de metodele de ventilaţie şi de locaţia camerelor de ventilaţie, acoperişurile înclinate pot fi cu un singur
strat, cu două sau cu trei straturi.
Proiectanţii şi constructorii trebuie să ia în considerare proprietăţile structurii de acoperiş propuse, în corelare cu
condiţiile locale de instalare, în special cerinţele legate de etanşeitatea membranei permeabile la aer şi a barierei de
vapori.
Acoperiş cu trei straturi
 Prevăzute cu ventilaţie sub şi deasupra membranei hidroizolante permeabile la vapori
1. Tigle montate pe astereală (strat de acoperire)

2. Contra-şipci 40 x 60 mm
3. Membrană hidroizolantă permeabilă la vapori
4. Spaţiu pentru aer de minim 20 mm
5. Termoizolaţie Airrock LD (Multirock, Airrock ND)
6. Barieră de vapori
8. Structura tavanului
 Prevăzute cu ventilaţie sub şi deasupra membranei hidroizolante permeabile la vapori amplasată pe

stratul de acoperire
1. Ţigle montate pe astereală (strat de acoperire)

3. Membrană hidroizolantă permeabilă la vapori, montată pe şipci de
astereală
4. Spaţiu pentru aer de minim 30 mm
17
Acoperiş cu două straturi
 Acoperiş cu două straturi cu ventilaţie deasupra membranei hidroizolante permeabile la vapori

3. Membrană hidroizolană permeabilă la vapori
 Acoperiş cu două straturi prevăzut cu ventilaţie deasupra membranei hidroizolante permeabile la

vapori amplasată pe stratul de acoperire

4. Strat de acoperire

 Acoperiş cu două straturi cu ventilaţie deasupra membranei hidroizolante permeabile la vapori –

Sistem Toprock

4. Termoizolaţie Airrock ND
5. Termoizolaţie Airrock ND, cu o grosime de 120 (180) mm
6. Barieră de vapori montată pe şipci
18
Acoperiş cu un singur strat
 Acoperiş cu un singur strat cu membrană hidroizolantă permeabilă la vapori
1. Strat metalic de acoperire peste hidroizolaţie

2. membrană hidroizolantă şi strat de separare
3. Strat de termoizolare Monrock MAX E
4. Termoizolaţie Airrock LD (Multirock, Airrock LD)
6. Termoizolaţie Airrock LD (Multirock, Airrock LD)
7. Astereală
 Acoperiş cu un singur strat cu membrană hidroizolantă permeabilă la vapori – Sistem Rockzink

RZ
1. Strat metalic de acoperire pe membrana hidroizolantă

permeabilă la vapori
3. Strat termoizolator Monrock MAX E
5. Structură de rezistenţă (beton, tablă trapeziodală)
4.1.3 Grosimea termoizolaţiei
Designul şi grosimea straturilor de termoizolaţie sunt stabilite în conformitate cu standardul normativului C 107 –
2005. Acest normativ defineşte valorile minime recomandate şi necesare ale parametrilor referitori al coeficientul de
transfer termic UN pentru întreaga construcţie, inclusiv componentele din lemn şi punţile termice incorporate. De
exemplu, performanţa termică a lemnului este de patru ori mai slabă decât cea a vatei bazaltice, însă lemnul
reprezintă 20% din suprafaţa totală a acoperişului. Din această cauză, cerinţele privind grosimea termoizolaţiei cresc.
Un factor foarte important care influenţează grosimea termoizolaţiei este capacitatea de acumulare a căldurii a
materialului izolant. Capacitatea izolantă a meterialului este exprimată de coeficientul de conductibilitate termică λD
(W/mK). Cu cât valoare este mai mică, cu atât este mai bună performanţa de izolaţie termică.
Atunci când sunt combinate diferite materiale termoizolante, ordinea în care acestea sunt montate devine foarte
importantă. Materialele cu rezistenţă mai mică la vapori sunt utilizate la exteriorul clădirilor. Proiectul de construcţie a
acoperişului şi calculele de stabilire a pierderilor de căldură, inclusiv grosimea termoizolaţiei, trebuie realizate de un
specialist în domeniu.
Tabelele de mai jos prezintă câteva exemple tipice şi pierderile de căldură.

Comparaţie între proprietăţile de izolare ale diferitelor materiale (vezi tabelul 1MN)
Rezistenţe termice minime ale elementelor de construcţie pe ansamblul clădirii – conform normativului privind calculul
termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor C 107 – 2005
19
Tip planşeu R’ min (mpK/W)
Clădiri proiectate
Până la 1.01.1998 După 1.01.1998

Planşee peste ultimul nivel, sub terase sau poduri 2,00 3,00

 Acoperiş cu două straturi
Cantitatea anuală de vapori de apă condensaţi

din clădire (kg/m2 an) година) GK ≤ 0,50

 Acoperiş cu un singur strat
Cantitatea anuală de vapori de apă condensaţi

din clădire (kg/m2 an) година) GK ≤ 0,10
Verificarea umidităţii relative a aerului în stratul de scurgere, care trebuie să

îndeplinească condiţia φ cv ≤ 90% pe toată lungimea
Optiuni de proiectare acoperiş in functie de tip
Termoizolaţia cea mai utilizată la acoperişurile înclinate este cea montată între căpriori. Înălţimea obişnuită a
căpriorilor este de 160 – 180 mm iar distanţa este de 800 – 1200 mm. Înălţimea şi distanţele axiale sunt de obicei
determinate de calculul de rezistenţă. Pentru a reduce pierderile de căldură, este indicată o grosime cât mai mare a
izolaţiei. Acest lucru poate fi realizat prin montarea de straturi suplimentarea de termoizolaţie sub căpriori şi/ sau
deasupra căpriorilor. Caracteristicile termoizolaţiei vor depinde de tipul de acoperiş, de condiţiile de la faţa locului şi
de metodele de izolaţie.
Clădiri noi opţiuni în funcţie de structura recomandată Acoperiş cu două
pentru acoperiş straturi
Acoperiş cu trei
straturi
Notă: Montarea unui acoperiş cu două straturi prezintă mai multe avantaje: structură compactă, grosimea mai mare a
materialelor de izolaţie asigură o performanţă mai bună, montarea membranelor izolatoare permeabile la aer şi a
sistemelor de ventilaţie elimină potenţialele complicaţii.
Reabilitări/ renovări Țiglele existente sunt păstrate
Țiglele sunt înlocuite

Astereala existentă este păstrată
Și țiglele și astereala sunt Procedură similară cu cea
înlocuite pentru clădirile noi
20
Modalităţi de creştere a grosimii izolaţiei dintre, de sub şi de peste căpriori
 Structura termoizolaţiei 240-320 mm:
1. Strat de etanşare cu orificii de difuzie

2. Termoizolaţie Airrock ND (AIRROCK LD)
grosime între 40 – 80 mm (deasupra căpriorilor, între
scânduri)
cu o grosime între 40 – 80 mm (între căpriori)
4. Barieră contra vaporilor Secţiune transversală: streşini –
5. Termoizolaţie Airrock ND (AIRROCK LD) coamă
cu o grosime între 40 – 60 mm (sub capriori între
scânduri sau
pe un grilaj de tablă)
6. tavan
Izolaţie între şi sub căpriori
21
4.1.4 Fisa tehnica Airrock ND
22
4.1.5 Montarea
Izolaţie între şi sub căpriori

 Structura termoizolaţiei 240 – 300 mm :

cu o grosime între 40 - 60 mm (sub capriori între scânduri
4. Barieră contra vaporilor
4cu o grosime între 40 – 60 mm (sub scânduri, între scânduri sau pe un
grilaj de tablă)
6. tavan

cu o grosime între 40 – 60 mm (sub căpriori , între scânduri sau pe un
grilaj de tablă)
6. tavan
Izolaţie deasupra căpriorilor
Suport metalic, cu o înălţime de 120 mm

2. Termoizolaţie Airrock ND cu o grosime între 60–120 mm
3. Termoizolaţie Airrock ND cu o grosime de 120 mm
5. Tavan de lemn
Clemă metalică, cu o înălţime 180 mm

2. Termoizolaţie Airrock ND cu o grosime între 60 – 120 mm
3. Termoizolaţie Airrock ND cu o grosime de 180 mm
5. Tavan de lemn
23
4.1.6 Instructiuni de montare
Pentru izolarea unui acoperiş înclinat veţi avea nevoie de următoarele materiale şi unelte:
 Materiale
 termoizolaţie Rockwool
 membrană hidroizolantă permeabilă la vapori
 membrană împotriva vaporilor
 bandă dublu adezivă
 bandă izolantă prin comprimare
 materiale auxiliare (cuie, şuruburi pentru lemn,şuruburi metal …)
 Unelte
 cuţit pentru izolaţia Rockwool

 o scândură dreaptă pentru tăierea izolaţiei
 un metru
 capsator
 foarfecă
 ciocan
 cleşte
 Grosimea recomandată a izolaţiei
Determinarea grosimii izolaţiei este dată de standardul C 107 / 2005 Normativ privind calculul termotehnic al
elementelor de construcţie ale clădirilor unde sunt menţionate valorile necesare şi cele recomandate ale rezistenţei
minime a anvelopantei. Grosimea izolaţiei termice este influenţată de construcţia grinzilor (mărimea şi distanţa dintre
grinzi). Lemnul are o conductibilitate termică de patru ori mai mare decât vata bazaltică şi formează aşa-zise punţi
termice. Moduri de izolare termică.
 Izolare termică între şi sub căpriori
Acoperişurile cu învelişuri compuse, tablă, şindrilă bituminoasă, etc. se execută ca acoperişuri ventilate. In
general, spaţiul minim de ventilare este dat de înclinarea şi de lungimea acoperişului. El oscilează între 40-60 mm.
Spaţiul de ventilare trebuie să aibă acces la streaşină (min. 200 cm2/m) şi la scurgerea de la coamă (min. 100 - 150
cm2/m).
24
Acoperiş cu ventilaţie deasupra şi dedesubtul stratului hidroizolant
Acoperiş cu ventilaţie deasupra stratului hidroizolant
Acoperiş cu ventilaţie sub stratul hidroizolant
Straturile termoizolante din acoperişurile înclinate trebuie să fie protejate de pătrunderea apei pluviale şi de
umiditatea din condensul care ia naştere în timpul pătrunderii aerului cald din interior. Pe faţa interioară se va monta
o barieră contra vaporilor, care se va lipi la îmbinări şi la pereţi cu o bandă specială. La exterior se va monta o
membrană hidroizolantă permeabilă la vapori. Stratul de hidroizolaţie se aplică liber, cu o anumită margine de
depăşire, sau se lipeşte la îmbinări.
 Izolare termică deasupra căpriorilor
Un al doilea mod de izolare termică, atunci când lăsăm aparenţi căpriorii de lemn, îl reprezintă izolarea deasupra
căpriorilor cu ajutorul unui profil metalic şi a unor căpriori auxiliari.
4.1.7 Instructiuni de montare
Aplicarea membranei hidroizolante deasupra căpriorilor

Membrana hidroizolantă se aplică pe căpriori sau pe şarpantă,
paralel cu streaşina. Folia este fixată prin capsare sau cu şipci de
lemn.Îmbinări ale membranei hidroizolante
Îmbinări ale membranei hidroizolante
Aceste margini de îmbinare sunt determinate de producătorul foliei.

Foliile sunt puse liber, una peste alta, sau se lipesc.
25

Aşezarea membranei hidroizolante
Vedere dinspre interior spre membrana hidroizolantă.
Intercalarea termoizolaţiei între căpriori
La acoperişul ventilat este necesar ca între izolaţie şi membrana

hidroizolantă, să se menţină spaţiul de ventilare.
Tăierea plăcilor
Se vor decupa plăci cu 2 cm mai late decât spaţiul dintre căpriori,

pentru a obţine o bună etanşeizare în jurul acestora. Plăcile se vor
monta în contact strâns.
Intercalare între căpriori
Comprimarea plăcilor la montaj
Plăcile trebuie să fie montate în spaţiul dintre căpriori prin apăsare.

După aceea, datorită propriei elasticităţi, ele revin la starea iniţială şi
umplu perfect spaţiul dintre căpriori.
26
Montarea barierei contra vaporilor
Izolaţia şi căpriorii se acoperă cu o barieră contra vaporilor, care

împiedică pătrunderea în izolaţie a umidităţii din atmosfera
camerelor. Această barieră contra vaporilor se întinde fâşie cu fâşie,
cu suprapuneri.
Imbinarea barierei contra vaporilor – fâşii orizontale
Imbinările barierei contra vaporilor trebuie lipite etanş – cu o bandă

dublu adezivă cauciucată.
Imbinarea barierei contra vaporilorcu construcţia
Imbinarea barierei contra vaporilor cu căpriorii sau cu peretele

trebuie etanşată cu ajutorul unei şipci şi a benzilor adezive. Urmează
apoi montarea placării şi efectuarea finisărilor de suprafaţă.
Montarea izolaţiei între şi pe deasupra căpriorilor

Termoizolaţia se introduce între căpriori. Pe partea dinspre interior
se pune peste căpriori bariera contra vapori, pe care o fixăm cu
ajutorul unor grinzişoare perpendiculare pe căpriori. Spaţiul dintre
grinzişoare se umple cu termoizolaţie.
4.1.8 Norme, standarde şi cerinţe

C 107 – 2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor
GT 039-2002 Ghid de evaluare a gradului de confort higrotermic din unităţile funcţionale ale clădirilor
existente
GT 040-2002 Ghid de evaluare a gradului de izolare termică a elementelor de construcţie la clădiri existente,
în vederea reabilitării termice.
SR EN 13501 - Clasificarea produselor pentru constructii în functie de comportarea la foc Partea 1 – 5
STAS 10101/ 20 Acţiuni în construcţii. Acţiunea vântului.
C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice
în clădiri
Normativ privind protectia la zgomot – MTCT
SR EN 13 162 – SR EN 13162:2003 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din vatã minerală
(MW).
27
4.2 Acoperisuri tip terasa
4.2.1 Cerinţe de proiectare ale acoperişurilor tip terasă
 Acoperişurile tip terasă sunt structuri constructive instalate peste spaţii interioare.
Acestea sunt supuse intemperiilor şi contribuie la realizarea structurii clădirilor.
 Acoperişurile plate – tip terasă, sunt acoperişurile cu o înclinaţie mai mică de 5°.
 Înclinaţia minimă trebuie să fie de 2 % pe suprafaţa totală a acoperişului şi 1 % la dolie.
 Acoperişurile trebuie proiectate pentru a avea o rezistenţă optimă la tensiune dinamică, acţiuni mecanice şi
impact pe întreaga durată de viaţă. Acestea trebuie să împiedice pătrunderea apei şi a umidităţii prin
structura acoperişului.
 Acoperişurile trebuie să respecte cerinţele de termoizolaţie definite de standardul C 107 / 2005.
 Acoperişurile trebuie să fie rezistente la coroziune, la acţiunea substanţelor chimice şi biologice, la radiaţii
electromagnetice şi la condiţiile meteorologice.
 Proprietăţile acustice ale acoperişurilor sunt stabilite prin calcularea absorbţiei sunetelor propagate prin aer
(zgomot aerian), în conformitate cu reglementările aplicabile referitoare la reducere zgomotului.
 Proiectele de acoperişuri trebuie să includă detalii exacte despre materiale şi tehnologia ce va fi
utilizată, despre tipul de structură şi condiţiile de funcţionare
 Proiectele de acoperişuri trebuie să specifice dimensiunile şi înclinaţiile secţiunilor de acoperiş, tipul de
scurgere şi scurgerea auxiliară cu jgheaburi, culoarele, compoziţia şi grosimea straturilor acoperişului,
precum şi datele fizice necesare. De asemenea, trebuie să descrie rosturile de dilataţie, dispozitivele de
fixare, componentele şi secţiunile non-standard, dacă există, sarcinile punctuale şi pe suprafaţă, precum şi
instrucţiunile de operare şi întreţinere.
 În cazul în care există bariere împotriva umidităţii, trebuie montate şi rigole duble pentru scurgere
 În afară de jgheaburile acoperişului, toate suprafeţele care necesită scurgere trebuie prevăzute cu
minim două puncte de scurgere
 Rigolele trebuie incorporate în secţiunea de acoperiş la o adâncime de minim 5 mm.
 Distanţa dintre orificiile de admisie pentru apa pluvială şi margini nu trebuie să depăşească 15 metri
 Distanţa dintre rigolele din jgheaburi sau din dolie şi capetele acestora, sau din separatoarele din jgheaburi /
dolie nu trebuie să depăşească 15 m
 Dacă există riscul de îngheţare, rigolele şi jgheaburile trebuie încălzite cu ajutorul unui mecanism de joasă
tensiune (24 V) care prezintă siguranţă

Izolare într-un singur strat a Izolare într-un singur strat a

Izolare într-un singur strat a
acoperişurilor tip terasă, pe acoperişurilor pe structuri din
acoperişurilor tip terasă, pe
structuri portante metalice lemn (Figura 3)
structuri portante de beton armat
(Figura 2)
(Figura 1)
Exemplu de înclinaţie înspre rigole realizată cu ajutorul plăcilor

–  (Figura 5)
Scurgere auxiliară cu deversare

suplimentară (Figura 4)
28

Cerinţele pentru acoperişurile tip terasă sunt definite în următoarele standarde:
C 107 – 2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor
P118 – Normativ privind siguranţa la foc a construcţiilor
SR EN 13501 - Clasificarea produselor pentru constructii în functie de comportarea la foc Partea 1 – 5
C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în
clădiri
Normativ privind protectia la zgomot – MTCT
SR EN 13 162 – SR EN 13162:2003 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din vatã minerală (MW).
SR EN ISO 6946 – Rezistenţă termică şi coeficient de transfer termic – Metode de calcul
STAS 3303/2-1988 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Pantele învelitorilor. Prescripţii de proiectare
STAS 2355/3-1987 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Hidroizolaţii din materiale bituminoase la terase şi
acoperişuri. Prescripţii generale de proiectare şi execuţie STAS 10101/21-1990 Acţiuni în construcţii. Încărcări date
de zăpadă STAS 10101/ 20 Acţiuni în construcţii. Acţiunea vântului.
4.2.2 Principii de proiectare a termoizolaţiei pentru acoperişuri
1. Termoizolaţia cu grosime constantă
θe = - 15 °C θe = - 15 °C
θai = + 20 °C, ϕi = 60 %
θai = + 20 °C, ϕi = 50 %
Placă din beton armat
Hidroizolaţie 5 mm
Hidroizolaţie 5 mm
MONROCK MAX E 240 mm
Barieră contra vaporilor (îmbinări sudate/lipite)
rd >100 m
rd >100 m
Placă din beton armat, grosime 200 mm
Coeficient de transfer termic U = 0.16 W.m-2.K-1
θe = - 15 °C θe = - 15 °C
ai = + 20 °C, ϕi = 50 %
ai = + 20 °C, ϕi = 50 %
Profile de tablă trapezoidale
Hidroizolaţie 5 mm
Hydroizolace 5 mm
rd >100 m
rd >100 m
tablă trapezoidală (grosime max. 1 mm) 160 mm
Tablă trapezoidală 160 mm
29
Coeficient de transfer termic U = 0.24 W.m-2.K-1 Coeficient de transfer termic U = 0.16 W.m-2.K-1

Exemple de montare a termoizolaţiei pe acoperiş
Fixarea hidroizolaţiei termoizolaţiei Montarea plăcilor înclinate Montarea
2. Termoizolaţie cu grosimi variabile
2. 1. Calculul grosimii exacte de termoizolaţie
Într-o structură de acoperiş formată dintr-un strat de izolaţie cu diferite grosimi, coeficientul de transfer termic va varia
de-a lungul suprafeţei acoperişului în funcţie de modul în care anvelopa este afectată de modificările grosimii. Un
coeficient variabil de transfer termic poate fi înlocuit de o singură valoare prin integrarea valorilor variabile pe întreaga
suprafaţă a structurii acoperişului. Modificările grosimii stratului termoizolant trebuie de asemenea luate în
considerare la calcularea coeficientului de transfer termic final. Metoda detaliată de calcul pentru straturile înclinate
cu secţiuni egale este definită în EN ISO 6946 Anexa C.
1) Structura acoperişului trebuie împărţită în mai multe secţiuni cu forme şi/sau înclinaţii diferite (zone simple
în formă de pană)
2) Apoi, coeficientul de transfer termic Uj trebuie calculat pentru fiecare secţiune conform relaţiilor definite în
standardul EN ISO 6946
3) În final, coeficienţii de transfer tehnic pentru fiecare dintre secţiuni trebuie utilizaţi pentru a calcula
coeficientul rezultant pentru întreaga structură a acoperişului
1) Exemplu de împărţire a unei structuri (ca de exemplu un acoperiş) în secţiuni separate:
Împărţirea suplimentară a unei structuri care permite aplicarea relaţiilor definite în EN ISO 6946 pentru calcularea
valorilor U pentru straturi înclinate separate (Figurile 15, 16 şi 17)
2) Relaţiile aplicabile pentru calcularea coeficienţilor de transfer termic pentru diferitele secţiuni ale structurii
acoperişului (cu o înclinaţie de maxim 5%) sunt descrise mai jos. Simbolurile sunt aceleaşi în toate
exemplele:
 R0 este rezistenţa căldurii transmise prin structură, cu excepţia stratului înclinat (trebuie luate în considerare
aerul şi straturile neomogene, dacă există).
 R1 este rezistenţa termică calculată pentru fiecare secţiune, după cum urmează:
30
R1 = d1 / 1 unde:
d1 jeste grosimea stratului înclinat în cel mai înalt punct iar
λ1 este coeficientul de conductibilitate termică a materialului utilizat în stratul înclinat
a) Formă dreptunghiulară b) Formă triunghiulară, cu partea cea c) Formă triunghiulară, cu partea cea
mai groasă în vârf mai subţire în vârf

3) Coeficientul de coeficient termic rezultant ester calculat după formula: U = (Uj . Aj) / A
2. 2. Metoda simplă
Cea mai simplă şi mai sigură metodă este de a calcula compoziţia pentru cea mai subţire secţiune a structurii
acoperişului. Dacă rezultatul îndeplineşte cerinţele, atunci întreaga structură a acoperişului va îndeplini cerinţele.
4.2.3 Protecţia la foc la acoperişurile tip terasă

Un acoperiş tip terasă poate contribui foarte mult la răspândirea flăcărilor. Incendiile izbucnite în clădiri cu acoperişuri
terasă sunt printre cele mai periculoase şi distrugătoare. Există două aspecte aplicabile în cazul structurilor cu
acoperişuri terasă:
 rezistenţa la foc: capacitatea acoperişului de a-şi menţine integritatea, capacitatea portantă şi izolaţia în

caz de incendiu în clădire;
 expunere externă: capacitatea acoperişului de a limita răspândirea flăcărilor peste sau prin acoperiş în caz
de incendiu la suprafaţa acoperişului sau în apropiere.
Chiar dacă incendiile care încep în partea superioară sunt considerate principala sursă a focului care iese prin
acoperiş, rezistenţa acoperişurilor la incendiile care se propagă de jos este vitală pentru a le oferi persoanelor din
clădire timp suficient ca să iasă. Este nevoie de timp suficient de lung pentru a putea salva persoanel bunurile din
clădire şi ulterior pentru a permite echipelor de salvare să intervină pentru stingerea incendiului, fără risc de prăbuşire
a acoperişului.
materialele izolatoare din acoperiş sunt cele care determină în mare măsură comportamentul structurii acoperişului,
cât de mult fum va fi, particule incandescente sau orice alte accidente care pot avea loc – precum şi cât timp va
rezista structura.
Structuri de acoperiş din plăci termoizolante cu dublă densitate Monrock MAX E la testarea pentru
conformitate cu EN 1365-2
31
Rezistenţa la foc
În general, rezistenţa la foc a unui acoperiş este caracterizată de următoarele elemente:
 R: capacitatea portantă (deformare şi viteza de deformare, sau colaps total)

 E: integritate (flăcări sau găuri deschise de dimensiuni definite)
 I: izolaţie (depăşirea anumitor temperaturi în partea superioară a acoperişului)
Aceste denumiri sunt însoţite de timpul în minute în care criteriile aplicabile sunt îndeplinite
Structurile de acoperiş montate pe structuri metalice care sunt prevăzute cu termoizolaţie cu dublă densitate Monrock
MAX E ating clase ridicate de protecţie la foc conform cu EN 13501-2 atunci când sunt testate pentru EN 1365-2.
Clasificările privind rezistenţa la foc REI 30 şi REI 45 sunt disponibile în următoarele situaţii:
 grosimea tablei 0,75 – 0,88 mm;

 strat unic sau dublu de izolaţie Rockwool cu p grosime cuprinsă între 160 mm şi 240 mm
 încărcarea din zăpadă reprezintă în toate cazurile maxim 4 kN/m2
 o deschidere de până la 7 m (în funcţie de zona de încărcare din zăpadă şi sarcina statică utilă a
acoperişului)
Dacă sunt cerinţe diferite pentru clasele REI 30 sau REI 45, acestea pot fi evaluate în mod individual. La cerere, pot fi
oferite informaţii suplimentare.
Toate aceste rezultate au fost obţinute pentru zona a doua de încărcare din zăpadă (sarcină statică de 1,0 kN/m2),
pe o deschidere de 6 m şi pot fi recalculate pentru alte combinaţii de încărcare din zăpadă / deschidere / sarcină
statică utilă. Rezultatele sunt valabile pentru hidroizolaţii obişnuite, din bitum sau folii de plastic.
Expunere din exterior
Pre-standardul european ENV 1187 conţine patru metode de testare pentru evaluarea performanţelor acoperişurilor
supuse solicitărilor termice descrise mai sus. Rezultatele sunt clasificate conform EN 13501-5 iar solicitarea variază
între (t1) şi (t4). Testul supune acoperişul la solicitări precum foc, flux de căldură şi vânt lateral. Acoperişurile terasă
cu izolaţie termică şi acustică Rockwool Monrock MAX E şi Hardrock MAX au cele mai bune clasificări BACOPERIŞ
(t3) şi BACOPERIŞ (t4). (Clasele t1 şi t2 se referă mai mult la tratamentul de suprafaţă decât la structura totală a
acoperişului).
Expunere externă, testare acoperiş conform ENV 1187. Clasa BACOPERIS (t4) în realitate: flacăra nu
penetrează membrana impermeabilă la apă prin Monrock MAX E timp de 60 minute
32
Rezultatele sunt de obicei valabile pentru orice pantă de acoperiş, cu o grosime a izolaţiei de 80 mm sau mai mare,
precum şi pentru diferite tipuri de substraturi neinflamabile: structuri metalice, structuri de beton sau chiar de lemn în
unele situaţii. Rezultatele sunt valabile pentru hidorizolaţii obişnuite, din bitum sau folii de plastic. Acoperişurile care
folosesc materiale izolatoare Rockwool, ce deţin clasificarea A1 conform standardului EN 13501-1 de reacţie la
incendii, nu au nevoie de măsuri structurale sau tehnologice speciale pentru a îndeplini şi a menţine standardele de
rezistenţă declarate; natura neinflamabilă a materialului în sine asigură siguranţa întregii structuri a acoperişului.
La cerere, vă putem oferi detalii suplimentare despre clasificarea de rezistenţă la foc. Plăcile de acoperiş Monrock
MAX E de la Rockwool au clasificarea A1 conform EN 13501-1, cu zero propagare a flăcărilor. Utilizarea produselor
Rockwool măreşte considerabil rezistenţa la foc a clădirilor.
23 Atunci când este testat conform standardului 24 Expunere externă, testare acoperiş conform
1365-2, materialul Monrock MAX E ajunge la o ENV 1187. Clasa B ACOPERIŞ (t3) în realitate:
rezistenţă la foc de 34 de minute fără modificări flăcările nu trec prin acoperiş prin izolaţia Monrock
importante ale grosimii sau avarii semnificative MAX E timp de 60 de minute
4.2.4 Montarea termoizolaţiei pe acoperişuri terasă

Tipuri de acoperişuri în funcţie de utilizare

A – Acoperişuri pe care circulaţia este restricţionată B – Acoperişuri pe care se circulă în mod normal
 Acoperişuri pe care circulaţia este restricţionată – montarea plăcilor de acoperiş

Stratul superior cu rigiditate mărită

Montarea plăcilor de acoperiş în format mare
 Structură portantă înclinată
33
După montarea structurii portante înclinate şi a hidroizolaţiei, ca de exemplu membrană impregnată cu asfalt sau folie
de polietilenă, se va monta un strat de plăci de acoperiş Monrock MAX E de 600 x 1000 mm (1 200 x 2000 sau 600 x
2000 mm, după caz), de la o margine la cealaltă. Este recomandat ca plăcile să fie montate cu latura lungă
perpendicular pe marginile foilor trapezoidale. Plăcile sunt ancorate de stratul portant mecanic sau prin lipire.
Hidroizolaţia se va fixa mecanic de stratul portant, paralel cu plăcile izolatoare sau prin sudare/lipire cu un strat de
bitum uniform aplicat pe partea superioară a plăcilor. Plăcile Rockfall sunt utilizate pentru a crea o înclinaţie în dolie
(vezi Accesorii) de 2% longitudinal şi 8% lateral. Se recomandă ca distanţa dintre rigole să nu depăşească 15 metri.

MGrosimea minimă a plăcilor pentru acoperiş
Monrock MAX E cu dublă densitate montate pe
Exemple de acoperişuri pe care se poate circula:
profile trapezoidale trebuie să fie de 80 mm sau
Plăci portante, precum Cetris şi Cembonit sunt
d/3 (Figura 34)
încorporate în acoperiş. Hidroizolaţia poate avea o
altă culoare pentru a delimita zona pe care se
poate circula. (Figura 35)
 Strat înclinat format din plăci termoizolante Rockfall
Plăcile portante Monrock MAX E de la Rockwool sunt aşezate pe o structură orizontală a acoperişului prevăzută cu
hidroizolaţie din membrană impregnată cu asfalt sau folie PE. Plăcile de acoperiş Monrock MAX E asigură o grosime
minimă a termoizolaţiei, calculată pentru un acoperiş obişnuit (80 mm). Peste acestea sunt montate plăcile Rockfall
(500 x 1 000 mm), a căror grosime poate varia între 20 - 40 mm, 40 - 60 mm, şi 60 - 80 mm, pentru a asigura o
înclinaţie de 2% în direcţia longitudinală a plăcilor. Aceste trei tipuri de plăci pentru înclinaţie sunt aşezate una după
alta pe plăci plane Rockfall cu o grosime de 60 mm (Figurile 37 şi 38). Ancorele mecanice sunt utilizate pentru a
stabiliza şi a fixa plăcile de stratul portant. De asemenea, pot fi utilizate ancore telescopice, cu o grosime de prindere
de 400 mm. Hidroizolaţia este fixată mecanic de stratul portant, paralel cu plăcile izolatoare. Fixarea mecanică este o
metodă atât rentabilă cât şi eficientă de asamblare deoarece poate fi realizată indiferent de perioada anului. Poate fi
folosită atât pentru acoperişuri noi cât şi vechi, precum şi pentru a mări înclinaţia acoperişurilor terasă.

Secţiune transversală a stratului înclinat

(Figura 37)

34
Secţiune transversală a plăcilor înclinate
Rockfall (Figura 38)
B. Acoperişuri pe care se circulă în mod normal – montarea plăcilor de izolaţie
 Acoperiş înclinat - structura portantă
În funcţie de tipul de clădire, pe structura portantă înclinată se montează o hidroizolaţie, din membrană impregnată cu
asfalt sau folie de polietilenă şi un strat unic format din plăci de acoperiş. Plăcile sunt fixate şi ataşate de un strat
portant format din beton armat. Hidroizolaţia este lipită de stratul de beton. Tipul şi grosimea hidroizolaţiei precum şi
grosimea plăcii de beton, trebuie stabilite de proiectant, în funcţie de utilizarea şi modul de funcţionare al clădirii.
Dacă este necesar, trebuie realizată o înclinaţie suplimentară a plăcilor de beton de deasupra termoizolaţiei, pentru a
asigura scurgerea apei de pe hidroizolaţie în rigole.
Distanţa maximă dintre rigole trebuie să fie de 15 metri. Ca o alternativă, înclinaţia doliei poate fi realizată printr-un
jgheab înclinat încorporat. Sarcina utilă trebuie calculată conform standardelor. Aceasta nu trebuie să depăşească 2
kN.m-2 pentru acoperişuri înclinate şi balcoane cu o înclinaţie maximă de 3%, în care nu se adună prea multe
persoane, şi 2.5 kN.m -2 pentru acoperişuri circulabile (autoturisme şi camionete cu o greutate totală de maxim 2.4
tone). În cazul acoperişurilor pe care există circulaţie, vă rugăm consultaţi specialiştii Rockwool înainte de instalare.
Acoperiş pe care se circulă (Figura 39) Acoperiş pe care se circulă (Figura 40)
1 Strat pe care se circulă 6 Strat beton armat
2 Şapă de beton 7 Hidroizolaţie
3 Dale 8 Termoizolaţie
4 Strat de bază dale 9 Barieră de vapori
5 Hidroizolaţie 10 Structură tavan
4.2.5 Fixarea plăcilor izolatoare

 Ancorarea mecanică
Ancorarea mecanică este o metodă tradiţională de fixare a straturilor de acoperiş. Plăcile de izolaţie Rockwool,
împreună cu unul sau două straturi de hidroizolaţie, sunt uşor de instalat, indiferent de perioada anului. Ancorarea
mecanică este simplă, rapidă şi rentabilă dacă sunt respectate principiile de mai jos. Aceasta este în general utilizată
la asamblarea sistemelor Rockwool pentru acoperişuri înclinate formate din plăci Monrock MAX E.
35
Alegerea diblurilor adecvate
În funcţie de tipul structurii portante (beton, foi trapezoidale, etc.) trebuie alese diblurilor adecvate. În cazul structurilor
monolitice, recomandăm realizarea unui test care să evalueze forţa necesară pentru a smulge ancorele din structura
portantă. Acest test este obligatoriu în cazul acoperişurilor renovate, împreună cu prelevarea unei mostre pentru a
verifica starea curentă a acoperişului. Furnizorii de dibluri pot proiecta piesele în funcţie de cerinţele specifice
aplicabile, astfel încât straturile să fie perfect fixate şi funcţionale pe întreaga durată de viaţă.
Numărul şi amplasarea diblurilor
Pentru fiecare proiect trebuie pregătit un plan separat de fixare, luând în considerare tipul, înălţimea şi forma clădirii,
condiţiile meteorologice şi geografice, precum şi tipul de hidroizolaţie şi numărul de dibluri. Planul de fixare este de
obicei întocmit împreună cu furnizorul diblurilor şi cel al hidroizolaţiei , care răspund de tehnologia şi sistemul propus.
Acoperişul este împărţit în mai multe secţiuni: de mijloc, la margine şi în colţuri. În cazul sistemelor cu pantă vor fi
folosite dibluri de diferite lungimi.
 Ancorarea prin lipire
În general, plăcile pentru acoperiş Monrock MAX E Rockwool pot fi lipite la rece sau la cald, fie pe întereaga
suprafaţă sau în puncte. Atunci când se utilizează metoda de lipire la rece cu adeziv pentru bitum sau polietilenă,
trebuie respectate întotdeauna instrucţiunile producătorului referitoare la temperatură sau condiţii meteorologice.
4.2.6 Tipuri de elemente Rockfall

a) Plăci înclinate
Plăcile înclinate sunt concepute pentru a crea o suprafaţă înclinată pe un acoperiş terasă. Acest lucru se realizează
utilizând plăci înclinate, cu o grosime între 20 şi 40 mm, 40 şi 60 mm şi între 60 şi 80 mm. Înclinarea este formată pe
o lungime de 1 m (înclinaţie de 2%). Pentru a obţine o grosime mai mare, plăcile înclinate sunt aşezate pe plăci plane
Rockfall cu o grosime de 60 mm. Dimensiunea acestor plăci este de 500 x 1 000 mm.
(Figurile 48 şi 49)
b) Atic – Pene de atic

Atunci când este necesară crearea unei pante către structuri verticale (atic), trebuie folosite pene de atic pentru
tranziţie. În general se folosesc pene cu dimensiuni de 80 x 80, 100 x 100 sau 120 x 120 mm. În plus, penele de atic
pot fi utilizate pentru a sprijini hidroizolaţia la racordarea cu aticul.
Pană cu o înclinaţie de 45° (Figura 50)

c) Dolie – pene formate din plăci înclinate
36
Pentru a crea o suprafaţă înclinată în dolie, sunt utilizate pene cu dublă înclinaţie, având panta de 2% orientată spre
orificiile de scurgere a apei pluviale şi o pantă de 8% orientată spre acoperiş. Nu depăşiţi distanţa maximă de 15
metri între dolii. Plăcile sunt aşezate una peste alta şi fixate ulterior mecanic.
Plăci înclinate Rockwool

Structura plăcilor înclinate Rockfall în dolie (Figura 51) în dolie (Figura 52)
d) Plăci pentru contrapantă
Atunci când este necesară crearea unei contrapante de la atic către dolie, pot fi utilizate plăci pentru contrapantă cu o
înclinaţie de of 6, 8, 10, 12 sau 14 %, după caz (începând de la zero). Înclinate într-o parte, aceste plăci sunt
concepute pentru a crea o contrapantă şi pante lungi între mansardă, o secţiune înaltă a acoperişului şi dolie. Plăcile
înclinate sunt concepute pentru a crea o suprafaţă înclinată pe un acoperiş plat. Acest lucru se realizează utilizând
plăci înclinate pe o latură, cu o grosime între 20 şi 40 mm, 40 şi 60 mm şi între 60 şi 80 mm. Înclinarea este formată
pe o lungime de 1 m (înclinaţie de 2%). Pentru a obţine o grosime mai mare, plăcile înclinate sunt aşezate pe plăci
plane Rockfall cu o grosime de 60 mm. Dimensiunea acestor plăci este de 500 x 1 000 mm.

Placă pentru contrapantă, cu o lungime de 500 mm şi o lăţime de 1000 mm

(Figura 53)

37
4.2.7 MONROCK MAX E - fisa tehnica
38
4.3 Fatade
4.3.1 Informatii generale

Prin anvelopa clădirii se pot pierde cantităţi foarte mari de căldură. Soluţiile Rockwool pentru izolare termică a
faţadei sunt ideale pentru eliminarea acestor pierderi de energie. Sistemul de izolre termică la exterior cu vată
minerală bazaltică permite faţadei să “respire”. Acest lucru este important, deoarece un sistem de izolare
impermeabil la vapori poate duce la acumularea de umiditate în interiorul clădirii, ducând la formarea condensului şi
apariţia mucegaiului pe suprafaţa pereţilor exteriori.
Pe lângă economiile importante de energie, un alt avantaj al izolării cu vată minerală bazaltică este un aspect
complet nou al clădirii. Echipa tehnică de la Rockwool vă poate oferi oricând consultanţă pentru alegerea celor mai
bune materiale (inclusiv tencuială şi finisaje) pentru realizarea un sistem cu faţadă ventilată de înaltă performanţă.
Izolarea termică a clădirilor
 Economii de energie
Cu ajutorul termoizolaţiei se pot economisi până la 50% din costurile de încălzire! Analizele economice indică un
trend ascendent al preţurilor pentru energie. În general, încălzirea reprezintă cea mai costisitoare utilitate pentru
consumatorii casnici şi industriali. În acelaşi timp, căldura este resursa ce mai risipită – probabil din cauza faptului că
este invizibilă. Majoritatea persoanelor s-ar gândi să stingă un bec de 60 waţi lăsat aprins, însă numai puţini se
gândesc la sutele de Jouli care se pierd în fiecare zi prin pereţi izolaţi necorespunzător. Instalarea unei termoizolaţii
adecvate pentru fiecare parte a clădirii poate duce la economii de până la 50% în ceea ce priveşte costurile de
încălzire. Termoizolaţia nu se referă însă numai la economii din punct de vedere financiar, ci este benefică şi pentru
mediul înconjurător. Aceasta reduce eliminarea gazelor potenţial dăunătoare în aer – CO2 eliberat prin arderea
combustibilului, precum şi reducerea utilizării resurselor naturale care nu sunt regenerabile.
Căldura pierdută prin faţadă reprezintă o parte importantă din pierderea totală de căldură a clădirii. La case
individuale, faţada contribuie cu aproximativ 30% la pierderea totală de căldură, în timp ce în cazul blocurilor
pierderea este chiar şi mai mare.
39
Camerele cu imagini termografice arată foarte clar diferenţa dintre o casă izolată şi una fără izolaţie. Temperatura
faţadei unei case fără izolaţie este mai mare, deoarece aceasta pierde mai multă căldură prin pereţi. (Figura 1 şi 2)
Rentabilitatea investiţiilor în termoizolaţie
Sistemele de termoizolaţie reprezintă una dintre puţinele investiţii cu o rată mare de rentabilitate pe durata
funcţionării. Atunci când ne decidem asupra unui sistem de termoizolare, economiile şi rentabilitatea trebuie luate în
considerare în mod comprehensiv. Sistemul de termoizolaţie ales trebuie să ia în considerare şi alţi factori care
influenţează consumul de energie
Factori care influenţează consumul de energie
 Alegerea sursei de căldură, a mediului de încălzire şi tipului de funcţionare

 Controlul încălzirii
 Trecerea căldurii prin deschideri – calitatea ferestrelor
 Infiltrarea căldurii prin rosturi – izolarea rosturi
 Raportul dintre deschideri şi pereţi opaci
 Utilizarea de element care asigură etanşeitate la aer
 Amplasarea deschiderilor faţă de elementele principale
 Sistemul de izolare şi grosimea izolaţiei
 Calitatea şi proprietăţile termoizolaţiei
 Destinaţia de utilzare a clădirii
 Sistemul de recuperare a căldurii
Factorii de mai sus sunt evaluaţi în cadrul „auditului energetic” realizat de un auditor autorizat în domeniul energiei.
Acesta permite crearea şi implementarea celor mai adecvate măsuri de asigurare a economiilor de energie.
40
4.3.2 Cerinţe pentru izolaţiile utilizate la faţade:
Proprietăţi de izolare termică corespunzătoare

Durată mare de funcţionare

Stabilitate dimensională

Dilatare termică redusă – temperaturile la exteriorul faţadei variază
mult în cursul unui an. Cu cât este mai mică dilatarea termică a
izolaţiei, cu atât este mai redusă tensiunea în sistemul de
termoizolaţie al faţadei.

permeabilitate la vapori – izolaţia trebuie să permită pereţilor să
respire.

protecţia fonică – izolaţia trebuie să contribuie la crearea unui
mediu relaxant în interiorul clădirii

uşor de instalat

parametri mecanici corespunzători
41
incombustibilitate – izolaţia trebuie să ofere protecţie împotriva
incendiilor şi să fie rezistentă la foc
4.3.3 Cerinţe pentru materialele utilizate la izolarea exterioară a faţadelor

Proprietăţi de izolare termică excelente

Durată mare de funcţionare

Stabilitate dimensională

Dilatare termică redusă. În timpul anului, variaţiile de temperatură
al exteriorul faţadei sunt semnificative. Cu cât este mai redusă
dilatarea termică a materialului de izolaţie, cu atât este mică
tensiunea la care este supus sistemul de izolaţie.

Protecţia fonică: izolarea faţadei are drept rezultat îmbunătăţirea
semnificativă a proprietăţilor acustice ale structurii.

protecţia fonică – izolaţia trebuie să contribuie la crearea unui
mediu relaxant în interiorul clădirii

Uşor de manevrat şi de instalat
42
Conformitate cu parametri mecanici necesari

Incombustibilitate: izolaţia trebuie să împiedice răspândirea
incendiului la alte etaje, de-a lungul faţadei.
Definiţii
Termoizolaţie exterioară: Material izolant care reţine căldura, şi asigură protecţie termică, fonică şi rezistenţă la
incendii pentru învelişul exterior al clădirii. Aceasta vine în completarea celorlalte straturi ale faţadei, creând un
sistem permeabil la vapori de placare a pereţilor exteriori.
Construcţie exterioară: O construcţie care este expusă pe o parte la mediul extern.
Sistem de placare: Învelişul exterior al clădirii (anvelopa), în general vertical; acesta protejează interiorul clădirii de
efectele negative ale mediului înconjurător.
În ceea ce priveşte sistemele exterioare de placare termoizolante, construcţiile pot fi clasificate după cum urmează:
 sistem de izolaţie cu tencuială: include un strat de tencuială cu proprietăţi termoizolante.

 sisteme compozite de izolaţie:Un strat de acoperire cu proprietăţi termoizolante format din straturi
compozite care se află în contact direct. La proiectarea şi montarea sistemelor compozite termoizolante sunt
respectate procedurile stipulate de STN 73 2901 (ÈSN 73 2901).
 sistem de izolaţie cu ventilaţie:o construcţie ventilată, de obicei pre-asamblată, cu proprietăţi
termoizolante tipice. Stratul exterior este separat de celelalte straturi (în special de termoizolaţie) printr-un
spaţiu ventilat pentru aer
Izolarea termică a clădirilor: Implică implementarea tuturor modificărilor necesare pentru a crea un mediu
intern plăcut şi sănătos şi pentru a reduce consumul de energie pentru încălzire. Pentru clădiri se aplică clasele
energetice cuprinse între A şi G), conform Metodologie de calcul a performanţei energetice a clădirilor elaborată în
aplicare legii 372/ 2005. În general, clădirile noi trebuie să se încadreze în clasa energetică B.

Proprietăţi termoizolante de bază ale materialelor de construcţie:

 Conductivitatea termică este capacitatea unui material de a transfera căldură şi este caracterizată de
indicele de conductivitate termică λ, care este un indicator de bază pentru proprietăţile termoizolante ale
materialelor – acesta este influenţat în principal de greutatea volumetrică şi de umiditatea materialului.
 Densitatea aparentă ρ este greutatea unităţii volumetrice a unui anumit material, inclusiv orificiile şi porii.
 Factor de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă δ arată cantitatea de vapori de apă care trece într-o anumită
perioadă de timp printr-un cub (cu latura de 1 metru), între cele două laturi opuse, la o diferenţă de presiune
de 1Pa între cele două laturi
 Factorul de rezistenţă la difuziunea vaporilor de apă μ reprezintă capacitatea unei substanţe de a trece prin
vaporii de apă. Acesta indică de câte ori este mai mare rezistenţa la difuziune a unei substanţe decât cea a
unui strat de aer cu grosime identică, la aceeaşi temperatură.
43
Cela mai importante proprietăţi referitoare la rezistenţa la foc a materialelor de construcţii sunt: comportamentul la foc
(pentru produse şi materiale de construcţii), rezistenţa la foc (numai pentru clădiri luate ca întreg) şi rezistenţa
acoperişului la expunere exterioară (numai pentru materiale pentru acoperişuri)
Pe lângă clasele de comportament de foc de bază (A1, A2, B, C, D, E, F) au fost adăugate următoarele
categorii:
 Densitate aparentă fum (s1, s2, s3)

 picături sau a particule incandescente (d0, d1, d2)
4.3.4 Alcătuiri de pereţi

 Modalităţi de izolare termică a clădirilor
Interioară:
 Acest tip de izolaţie poate ridica anumite probleme datorită poziţiei punctului de rouă pe faţa caldă a
peretelui, fapt care generează condensarea vaporilor de apă şi apariţia în timp a mucegaiului
Exterioară:
 Sisteme compozite pentru termoizolaţie exterioară (ETICS)

 Sisteme de termoizolaţie cu ventilaţie
 Tencuială termoizolatoare
 Panouri tip sandwich izolate
 Placare din prefabricate uşoare
Săgeţile indică pierderea de căldură prin punţi termice în pereţi fără izolaţie, pereţi
izolaţi la interior şi pereţi izolaţi la exterior.
44
Traseul căldurii într-un perete Traseul căldurii într-un perete cu Traseul căldurii într-un perete cu
fără izolaţie (Figura 5) izolaţie la interior (Figura 6) izolaţie la exterior (Figura 7)
Izolaţie exterioară
Sistemele de termoizolaţie pentru pereţii exteriori reprezintă o metodă eficientă, utilizată frecvent la izolarea clădirilor.
Principalul avantaj este învelişul termoizolant – care protejează întreaga clădire – nu numai părţile separate ale
acesteia. Datorită sistemului exterior de termoizolaţie, presiunea exercitată asupra pereţilor de variaţiile de
temperatură şi de vânt este redusă – acest lucru este important în special pentru rosturi.
 Tipuri de sisteme de izolare temică la exterior
Termoizolaţia poate fi montată la exterior în sistem de faţadă ventilată sau poate fi un sistem compozit termoizolant –
ETICS (Sistem compozit termoizolant exterior).
În cazul unui sistem de termoizolare în faţadă ventilată, izolaţia este introdusă în structura de susţinere a faţadei sau
între casetele metalice. La exterior, faţada poate fi realizată din numeroase materiale – sticlă, metal, lemn, plăci din
fibrociment, ceramică, etc., montate pe structură, în casete Atunci când se utilizează sisteme de placare din
prefabricate uşoare, izolaţia este introdusă între traverse sau casetele metalice. Elementele de la exterior (plăci
metalice ondulate sau cu profil trapezoidal, plăci pentru tavane suspendate, sau plăci din piatră, ceramice sau
sintetice) sunt fixate în sisteme de susţinere independente de stratul de izolaţie (grile, casete, ancore, etc. )
Un sistem de izolare termică la exterior – ETICS – este format din mai multe straturi: termoizolaţia, stratul de armare,
stratul de finsaj exterior. In acest caz, termoizolaţia are rol de suport pentru straturile de la suprafaţă. Suprafaţa
faţadei este în general finisată cu tencuială decorativă.
Sisteme termoizolante compozite (ETICS)

Sistemele termoizolante compozite reprezintă un mod elegant de a izola clădirile la exterior. Acestea permit
păstrarea înfăţişării iniţiale a faţadei – suprafaţa finită este realizată din tencuială. Avantajul acestor sisteme este un
înveliş termoizolant pe toată suprafaţa faţadei, eliminând astfel formarea punţilor termice. Vata minerală este un
material excelent pentru sistemele termoizolante compozite, deoarece are proprietăţi izolatoare excelente, este
incombustibilă, absoarbe zgomotele şi este permeabilă la vapori. In plus, vata bazaltică are stabilitate dimensională,
adică nu prezintă variaţii ale dimensiunilor la ciclurile îngheţ/ dezgheţ; datorită acestui lucru, stratul de acoperire final
nu este supus tensiunilor generate de variaţii dimensionale şi nu prezintă riscuri de fisurare in timp.
 Montaj
Este recomandat ca montajul sistemelor compozite termoizolante să fie realizat de persoane autorizate cu experienţă
în domeniu. Persoanele care efectuează acest tip de lucrări trebuie să fie instruite de producătorii sistemelor de
termoizolare şi să deţină un atestat în acest sens. Sistemele compozite trebuie să fie formate din componente
compatibile, în conformitate cu specificaţiile produselor.
 Costuri
Izolaţia este numai unul dintre componentele de pe lista de costuri a întregului sistem. Însă acest element este unul
dintre cele mai rentabile din cadrul sistemului. Costurile materialului izolant sunt proportionale cu grosimea, preţul
variază nesemnficativ odată cu creşterea grosimii, in schimb calităţile termoizolatoare cresc semnificativ. De aceea
este recomandat ca grosimea termoizolaţiei să se apropie cât mai mult de limitele superioare recomandate. Chiar
45
dacă izolaţia naturală din vată minerală este puţin mai scumpă decât izolaţia din materiale plastice sintetice (EPS,
XPS, PUR), aceasta prezintă reale avantaje pentru investitor. Un sistem cu vată minerală asigură durabilitatea,
permeabilitatea la vaporii de apă, dilatare termică redusă şi este incombustibilă – un mare avantaj din punctul de
vedere al protecţiei la incendii.

 Plăci de izolaţie Frontrock MAX E pentru termoizolarea faţadelor
Frontrock MAX E reprezintă noua generaţie de produse pentru izolare, constând în plăci rigide de vată bazaltică cu
dublă densitate – din 2 straturi integrate, lipite cu liant de răşină organică, hidrofobizate în masă. Stratul superior în
grosime de până la 20 mm, are o densitate mărită care îi conferă rezistenţă superioară la acţiuni mecanice şi impact.
Stratul inferior are o densitate care îi conferă un coeficient de transfer termic îmbunătăţit.
Stratul inferior se aplică în contact cu peretele; datorită flexibilităţii mărite – acesta poate prelua eventaulele denivelări
ale suprafeţei peretelui suport.
Partea exterioară dură a plăcii – pe care lipită eticheta “ROCKWOOL TOP” – este rezistentă la acţiuni mecanice şi
degradare şi contribuie la rezistenţa mecanică a faţadei. De asemenea, suprafaţa exterioară a fost supusă unui
tratament special, astfel încât tencuiala să poate fi aplicată uşor. Plăcile Frontrock MAX E produse de Rockwool
îndeplinesc cele mai stricte cerinţe de calitate. Performanţa excelentă a plăcilor a fost verificată de nenumărate ori pe
piaţa din Germania – una dintre cele mai exigente pieţe din domeniu.
Casă înainte de montarea Montarea izolaţiei Finisare după montarea

termoizolaţiei (Figura 10) Rockwool (Figura 11) termoizolaţiei (Figura 12)
46
4.3.5 Plăci de izolaţie Frontrock MAX E – fisa tehnica
47
4.3.6 Protecţie împotriva incendiilor
 Construcţii sigure din punct de vedere al protecţiei la incendii
De ce este esenţial să utilizăm materiale incombustibile? Pentru că acestea împiedică răspândirea rapidă a
incendiilor care pot provoca daune proprietăţii sau pot pune în pericol vieţile persoanelor. În cazul în care izbucneşte
un incendiu, fumul gros degajat poate îngreuna evacuarea persoanelor din clădire. În plus, pot avea loc fenomene de
flashover – aprinderea necontrolată spontană a gazelor fierbinţi acumulate – care duc la explozii cu un efect
devastator asupra clădirii şi zonelor învecinate. Plăcile pentru faţadă Frontrock MAX E se încadrează în categoria
A1, fiind incombustibile.

Întregul sistem de placare şi componentele acestuia, inclusiv stratul izolator, nu măreşte în niciun fel riscul de
incendiu. Rata de propagare a flăcărilor pe faţadă este de 0,0 mm/min – faţada împiedică răspândirea incendiilor.
Sistemul izolator cu plăci Rockwool poate fi utilizat şi ca măsură preventivă pentru căile de evacuare protejate,
precum şi în locurile în care focul poate trece uşor din interiorul clădirii în faţadă. În plus, acest sistem de placare cu
izolaţie nu creşte sarcina calorifică ci protejează clădirea de efectele focului şi ale căldurii.
Izolarea termică a faţadelor
 Faţade ventilate
Faţadele ventilate constituie una dintre posibilităţile de izolare termică a clădirilor. Sistemul de faţadă ventilată se
uzilizează în cazul placării ulterioare a faţadei cu un material decorativ – de ex. lemn, placaj ceramic, etc.
Pe faţadă se montează o structură care va susţine finisajul faţadei. În această structură se fixează plăcile izolante –
fixate fie prin susţinere directă fie cu ajutorul unor dibluri. Intre izolaţia termică şi placarea exterioară a faţadei trebuie
să.existe un spaţiu de aer pentru ventilare, cu grosimea minimă de 20 mm.
Plăcile termoizolante din vată bazaltică reprezintă cel mai bun material izolator pentru utilizarea la faţadele ventilate.
Principalele avantaje ale izolaţiei Rockwool pentru faţadele ventilate sunt:
 Excelente proprietăţi termoizolante

 Capacitatea de absorbţie a zgomotulu
 Rezistenţă scăzută de difuzie – faţada respiră
 Incombustibilitate – izolaţia Rockwool împiedică propagarea unui incendiu pe faţadă.
4.3.7 Instructiuni de montare :
Montarea grilei de lemn

Pe faţadă se montează o grilă orizontală de lemn. Distanţa pe
verticală dintre şipcile grilei corespunde lăţimii plăcilor izolatoare.
Inălţimea şipcii corespunde grosimii izolaţiei (Recomandăm o izolaţie
de 8-10 cm ).
48
Introducerea izolaţiei
Intre şipci se fixează plăcile izolante.
Spaţiul de ventilare
Pe grila orizontală se montează şipci verticale, care asigură
ventilarea.
Placarea finală
Pe şipcile orizontale se fixează materialul de placare.
 Faţade tencuite
Faţadele tencuite reprezintă o soluţie elegantă a izolării termice exterioare a locuinţelor.

In cazul renovărilor, prin acest tip de termoizolare se poate păstra caracterul iniţial al faţadei.
Avantajul acestui sistem îl reprezintă izolarea termică integrală a întregii faţade, fără punţi termice.
Ca izolant termic se folosesc plăcile Frontrock Max E – plăci din vată bazaltică „dual – density „cu excelente
proprietăţi de termoizolare şi rezistenţe mecanice.
Avantajele plăcilor izolatoare din vată bazaltică pentru sistemele de izolare cu faţada tencuită:
 Excelente proprietăţi termoizolante

 Rezistenţă scăzută de difuzie – izolaţia faţadei e permeabilă, casa respiră
 Capacitate mare de absorbţie a zgomotului – izolaţia faţadei absoarbe în mare măsură zgomotul străzii
 Incombustibilitate – izolaţia faţadei împiedică propagarea unui incendiu
49

Aplicarea mortarul adeziv
Pe placa izolatoare se aplică mortar adeziv: în cordon perimetral –

iniţial se aplică cu gletiera un strat subţire care se presează pe vată,
ulterior se aplică mortarul pe contur şi 5 turte de mortar pe suprafaţa
plăcii.
Profilul de soclu
Se montează un profil de soclu fixat în dibluri pe faţadă. Vata

bazaltică nu se aplică pană la zona de contact cu terenul. Montajul
plăcilor de vata începe de la nivelul profilului de soclu.
Lipirea izolaţiei
Plăcile se lipesc în rânduri orizontale, astfel încât să se evite formare

de rosturi în plan vertical.
Izolarea termică a glafurilor verticale

Se va izola şi zona de glaf cu vată bazaltică ( ex. Frontrock). Pentru
rigidizarea şi protecţia muchiilor, în zona glafurilor se va monta şi un
profil de colţ cu plasă de armare.
50
Izolarea termică a glafurilor orizontale
Este necesar să se izoleze termic şi glafurile orizontale, sub profilele
metalice de protecţie.
Ancorarea izolaţiei
Plăcile se vor aplica prin lipire şi se vor ancora cu dibluri cu rozetă –

cu cui metalic, în număr de: până la 8 m - 6 buc/m², între 8 şi 20 m -
7 buc/m², peste 20 m - 9 buc/m². La colţuri şi la clădiri înalte se va
suplimenta numărul de dibluri.
Protecţia colţurilor
La colţuri se vor folosi profile de colţ cu plasă de armare, pentru

rigidizarea zonei de colţ.
Aplicarea plasei de armare
După întărirea mortarului utilizat la lipirea plăcilor, se va arma

întreaga suprafaţă cu o plasă de armare din fibră de sticlă, înglobată
într-un strat de mortar adeziv şi de armare aplicat în prealabil. Plasa
se apasă cu gletiera în stratul de mortar şi se aplică un strat de
mortar.
Suprapuneri la îmbinare
Plasa de armare se va monta cu suprapuneri de min. 10 cm.
51
Finisarea
După uscarea mortarului adeziv şi de armare,se va aplica un grund

înainte de aplicarea tencuielii decorative. Urmează aplicarea
stratului de tencuială decorativă şi operaţiunea de drişcuire conform
instrucţiunilor producătorului.
Se recomandă ca montajul să se facă de către firme de construcţii specializate în montarea sistemelor de

termoizolare în sistem de faţade tencuite
4.3.8 Faţade casetate ROCKPROFIL
Manual de asamblare şi condiţii obligatorii pentru instalarea corectă a sistemului
1. Utilizarea Sistemului Casetat ROCKPROFIL
Sistemul termoizolant pentru pereţi denumit „Faţade Casetate ROCKPROFIL“ este special conceput din elemente
prefabricate uşoare şi recomandat pentru pereţii exteriori şi de compartimentare ai clădirilor. Faţadele casetate
ROCKPROFIL utilizează elemente metalice obişnuite – casete pentru pereţi portanţi umplute cu termoizolaţie din
vată bazaltică, placate la exterior cu plăci din tablă profilată. Acestea pot fi utilizate pentru orice clădiri cu structuri din
cadre metalice sau din beton armat, ca şi structură pentru pereţi cortină sau pot fi fixate de pereţii portanţi şi de
umplutură (de exemplu pereti tip panou sau monolit sau pereţi de compartimentare din panouri realizaţi din beton
greu sau BCA, eventual zidărie din cărămizi sau blocuri).
Faţadele casetate ROCKPROFIL sunt similare pereţilor casetaţi tradiţionali, însă reduc formarea punţilor termice
liniare la muchiile casetelor, care transferă căldura din partea interioară a casetei în plăcile metalice exterioare, ceea
ce duce la scăderea semnificativă a pierderii totale de căldură a peretelui. De aceea, faţadele casetate
ROCKPROFIL sunt recomandate în toate situaţiile în care este necesară obţinerea unui coeficient de transfer termic
mic (valoare U) pentru o construcţie de grosime mică (de ex: pereţi cu o grosime totală mică) sau atunci când există
standarde înalte în ceea ce priveşte coeficientul de transfer termic al pereţilor. Sistemul permite reducerea la minim a
cerinţelor energetice de încălzire a clădirilor. Noile caracteristici ale Faţadelor Casetate ROCKPROFIL vin în
completarea avantajelor tradiţionale ale pereţilor cortină casetaţi, cum ar fi – un sistem simplu, sigur şi rentabil,
numeroase posibilităţi de asamblare, proprietăţi acustice îmbunătăţite, număr redus de componente standard şi
posibilitatea de a alterna simultan diferite tipuri de placare a suprafeţei exterioare a casetelor. În comparaţie cu
pereţii casetaţi tradiţionali cu parametri similari, comportamentul la foc al Faţadelor Casetate ROCKPROFIL este mult
îmbunătăţit (de ex. aceeaşi grosime a casetei şi a plăcilor metalice, aceeaşi grosime şi calitate a termoizolaţiei din
vată bazaltică, aceleaşi plăci din tablă utilizate pentru placarea exterioară). Sistemul este foarte rentabil din punct de
vedere al instalării şi funcţionării şi are un randament excelent în raport cu costurile de investiţii necesare. Utilizarea
sistemului Rockprofil pentru faţade ventilate creşte eficienţa termoizolaţiei din vată bazaltică cu peste 40% faţă de un
sistem tradiţional care utilizează termoizolaţie de aceeaşi calitate şi grosime (prin reducerea efectului punţilor termice,
în comparaţie cu un perete casetat obişnuit).

1. 2. Descrierea Faţadelor Casetate ROCKPROFIL – Componente de bază
52
Faţadele Casetate ROCKPROFIL se bazează pe reducerea punţilor termice de la muchiile casetelor cu ajutorul
plăcilor din vată bazaltică suprapuse care sunt introduse în casete. Casetele portante şi elementele exterioare pentru
placare sunt standard. Plăcile metalice exterioare sunt fixate cu ajutorul unor şuruburi distanţiere speciale, ancorate
prin găurirea muchiilor casetelor. În acelaşi timp, aceste şuruburi păstrează o distanţă de 40 mm între elementele
suspendate şi muchiile casetei. Un strat de plăci din vată bazaltică care asigură în acelaşi timp termoizolaţia, izolaţia
fonică şi rezistenţa la foc este montat în interiorul casetei, creând o suprapunere de 40 mm peste muchiile casetei.
Astfel sunt eliminate spaţiile pentru aer din toate rosturile orizontale ale plăcilor.
Faţadele casetate ROCKPROFIL utilizează materiale standard şi, cu excepţia unor componente specifice, este un
sistem deschis, conceput special pentru a putea fi utilizat cu diferite tipuri de placare exterioară (plăci metalice cu
profil trapezoidal şi ondulate, casete exterioare, plăci compozite pentru construcţii, etc.).

Faţadele Casetate ROCKPROFIL cu placare verticală din elemente de tablă profilată sunt formate din
următoarele componente:
1. Casete orizontale portante pentru pereţi, din oţel zincat, vopsite, cu o înălţime a modulului de 600 mm,
adâncime H (mm)
2. Accesorii pentru etanşarea, prinderea şi fixarea casetei
Element continuu din tablă de oţel cu plinte sau suspendat de atic (care asigură protecţie împotriva deplasării
verticale a plăcilor metalice - suspendate); prin fixarea de plăcile metalice, acesta asigură stabilitatea statică a
casetelor; profile curbate din oţel zincat cu o grosime minimă de 1.25 mm. Acest element defineşte un punct fix pe
plăci, din care pornesc elementele verticale de placare. Cea mai adecvată poziţionare a elementului portant este în
partea superiora a aticului
1. Plăci termoizolante Airrock ND (pentru ROCKPROFIL), cu o dimensiune de 610 x 1,000 x (H + 40) mm;
opţional, acestea pot fi prevăzute cu împâslitură de fibră de sticlă de culoare neagră pe partea frontală
vizibilă (pentru plăci cu perforaţii vizibile) sau pe spate (pentru casete perforate acustice); plăcile izolatoare
din materiale textile neţesute sunt marcate Airrock ND FB1 (pentru ROCKPROFIL).
2. Şuruburi distanţiere SDC2-S-S16-5.5 x 63 mm (din oţel inoxidabil) sau SDC2-T-A16-5.5 x 63 mm (din oţel
carbon tratat termic) cu şaibe de etanşare produse de SFS intec, pentru fixarea plăcilor exterioare din tablă
profilată, drepte sau curbate (de exemplu plăci ondulate cu profil sinusoidal) de muchiile casetelor.
3. Plăci exterioare din tablă profilată din oţel zincat cu o grosime minimă de 0.75 mm.
4. Accesorii de fixare pentru plăcile exterioare din tablă profilată (pentru rosturi longitudinale şi profile cu plinte /
suspendate).
5. Elemente de tinichigerie pentru finisarea placării exterioare.
6. Alte elemente pentru faţadă (grile de ventilaţie, obloane, inele de etanşare, etc).
7. De asemenea, putem furniza materiale speciale de izolare fonică, etanşare şi masticuri (inclusiv profile de
etanşare pentru plăci metalice cu profil trapezoidal sau ondulate).
Notă: Pentru plăcile de tablă profilată cu ondulaţii mici sau pentru un aspect estetic deosebit al placării exterioare,
şuruburile distanţiere cu cap hexagonal SDC2-S sau SDC2-T pot fi înlocuite cu şuruburi cu cap oval plat, din gama
L12 (denumite ”irius”, având codul SDC2-S-L12 sau SDC2-T-L12). Pentru o asamblare productiva şi de înaltă
calitate a şuruburilor SFS intec este recomandată utilizarea adaptoarelor cu auto-blocare de la SFS intec (tip E 480
pentru capetele hexagonale şi E 420 - pentru capetele irius), cu came care pot fi înlocuite.

Faţadele Casetate ROCKPROFIL cu placare orizontală din elemente de tablă profilată sau alt tip de placare
exterioară include următoarele elemente:
- Structură tip grilaj montată vertical din profile Omega din oţel zincat (eventual vopsite) ancorate cu şuruburi
distanţiere SDC2-T-A16-5.5 x 63 mm (oţel carbon tratat termic) de muchiile casetelor; Profile Omega cu o grosime
minimă a oţelului de 1.00 mm, înălţime minimă de 40 mm, poziţionate astfel încât flanşele să se suprapună cu
termoizolaţia din vată bazaltică Airrock ND (pentru ROCKPROFIL).
53
1. Pentru fixarea plăcilor orizontale din tablă profilată: Şuruburi auto-perforante din oţel inoxidabil sau oţel
zincat cu şaibe de etanşare pentru fixarea tablelor de profilele OMEGA.
2. Bandă despărţitoare (de exemplu bandă adezivă din polietilenă).
Notă: Profilul din elemente continue din tablă de oţel cu plinte sau suspendate de atic (care asigură protecţie
împotriva deplasării verticale a plăcilor metalice - suspendate) asigură fixarea de structura verticală Omega, şi
stabilitatea statică a casetelor; profile curbate din oţel zincat cu o grosime minimă de 1.25 mm. Acest element
defineşte un punct fix în plăci din care porneşte structura verticală. Cea mai adecvată poziţionare a elementului
portant este în partea superiora a aticului.
Elementele orizontale (eventual înclinate) din tablă profilată, respectiv întreaga placare exterioară cu elemente
suspendate sau structura suplimentară secundară a sistemului este apoi fixată de structura primară verticală Omega
cu ajutorul şuruburilor scurte auto-perforante (de etanşare) din oţel inoxidabil sau oţel zincat, conform proiectului de
construcţie. Structura secundară poate fi montată în paralel cu structura Omega. Se recomandă utilizarea unei
bande adezive de separare din polietilenă între structura Omega şi următorul strat de placare, pentru a asigura
protecţie împotriva coroziunii electrolitice.
Plăcile exterioare vizibile (inclusiv structura secundară necesară) şi elementele de fixare asociate nu fac parte din
Faţada Casetată ROCKPROFIL. Acestea pot fi concepute în funcţie de cerinţele investitorului sau proiectantului,
datorită versatilităţii şi adaptabilităţii sistemului. Nu este necesar ca secţiunile, formele şi spaţiile dintre plăcile
metalice exterioare să copieze caracteristice dimensionale ale structurii (coloane, etc), fiind independente de
lungimea casetelor portante.
3. Condiţii obligatorii pentru o montare corectă
Există două condiţii esenţiale care garantează aplicarea corectă a sistemului. În primul rând trebuie ţinut cont de
cerinţele specifice ale materialelor utilizate:
1. Plăcile exterioare din tablă profilată (trapezoidale sau ondulate) trebuie să fie fabricate din oţel
zincat cu o grosime minimă de 0.75 mm (sau, în cazul utilizării unor plăci echivalente din aluminiu
sau din aliaj de aluminiu, rigiditatea necesară este asigurată de o grosime minimă de 1.00 mm).
2. La asamblarea plăcilor metalice verticale sau a structurii verticale secundare pentru placările
exterioare, orizontale sau înclinate, trebuie utilizate numai şuruburile recomandate tip SDC-2,
produse de SFS intec.
3. Proprietăţile de termoizolaţie specificate în acest Manual de asamblare sunt valabile numai pentru
materialul termoizolant Airrock ND (pentru ROCKPROFIL), atunci când există o suprapunere de 40
mm a izolaţiei peste muchia casetei şi nu sunt introduse alte elemente suplimentare, cum ar fi plăci
care nu sunt specificate, profile Z, armături sau alte structuri sau elemente în zona faţadei, care să
afecteze stratul termoizolant.
4. În comparaţie cu proprietăţile aceloraşi casete montate pe plăci metalice trapezoidale, verticale
drepte, fixate cu şuruburi scurte prin banda despărţitoare (perete-cortină casetat clasic), conform
unei scheme statice similare, apare o reducere a proprietăţilor statice ale casetelor portante care
compun Faţadele casetate ROCKPROFIL – în special este redusă capacitatea portantă, în funcţie
de tipul casetei, de grosimea plăcilor de metal, de grosimea plăcilor exterioare de tablă profilată şi
de sistemul de spaţiere realizat cu ajutorul şuruburilor de distanţare. În astfel de cazuri, verificarea
din punct de vedere static trebuie efectuată împreună cu producătorul, furnizorul sau importatorul
casetei.
5. Din punct de vedere static şi al comportamentului la foc, sistemul a fost aprobat numai pentru
casetele produse (importate) de Kovové profily, s.r.o. a Haironville Bohemia, s.r.o. (Arcelor Mittal
Steel Construction). De asemenea, rezultatele testelor realizate pentru calcularea coeficienţilor de
transfer termic şi de reducere a zgomotului (pentru casete perforate) sunt valabile numai pentru
materialele sus-menţionate şi şuruburile fabricate de SFGS intec. Influenţa casetelor sau a plăcilor
metalice exterioare asupra proprietăţilor specificate reprezintă responsabilitatea statisticianului şi a
proiectantului.
54
A doua condiţie esenţială este instruirea practică şi teoretică a personalului tehnic şi a echipei de asamblare care va
participa personal la operaţiunea de asamblare în toate etapele montării.
Atenţie: valorile măsurate şi rezultatele testate şi acreditate ale Faţadelor Casetate ROCKPROFIL reprezintă
proprietatea intelectuală a societăţilor Rockwool, a.s. şi Rockwool Slovensko, s.r.o.
Încălcarea specificaţiilor de mai sus, a legii drepturilor de proprietate sau modificarea condiţiilor obligatorii
duce la anularea proprietăţilor garantate ale sistemului.

4. Proprietăţi termoizolante
Proprietăţile termoizolante au fost stabilite cu ajutorul unor metode complicate de calcul computerizat, pe baza unor
măsurători realizate pe eşantioane din două casete cu adâncimi diferite şi grosimi diferite ale termoizolaţiei Airrock
ND (pentru ROCKPROFIL) în camera de aer condiţionat Weiss de la CSI, a.s. Praga, prin metode standard. Pe baza
celor două măsurători realizate pentru o grosime totală a termoizolaţiei de 155 şi 175 mm, au fost făcute interpolări şi
extrapolări precise pentru grosimi ale termoizolaţiei variind între 120 şi 200 mm.
Grosimea izolaţiei din casete a fost aleasă pentru cea mai puţin favorabilă situaţie, în care partea din spate a
casetelor este împinsă în nervuri în V adânci (cu o adâncime mai mare de 5 mm). În această situaţie, există
posibilitatea ca nervurile în V să împingă izolaţia în afara casetei, astfel încât suprapunerea sa fie mai mare de 40
mm. Astfel, există riscul ca plăcile exterioare din tablă profilată să se curbeze uşor (mai ales la straturile verticale).
Atunci când se utilizează grosimea totală a termoizolaţiei pentru adâncimea nominală a casetei de H + 40, chiar fără
a scădea 5 mm din grosimea totală, proprietăţile termice sunt întotdeauna mai bune decât cele prezentate în tabelul
nr. I.
Tabel I. – Coeficienţi de transfer termic pentru Sistemul Casetat ROCKPROFIL

sistem tip casetă Grosime izolaţie coeficient de transfer termic U
casetat (mm) (W/m2.K)
total peste strat acoperire valoare teoretică
muchie casetă izolaţie
ROCKPROFIL 120 40 0.390 0.292
ROCKPROFIL 140 40 0.328 0.250
ROCKPROFIL K 120 B 155 40 0.280* 0.226
ROCKPROFIL K 120 B 160 40 0.264 0.219
ROCKPROFIL K 130 F 165 40 0.248 0.212
ROCKPROFIL K 130 F 170 40 0.232 0.206
ROCKPROFIL 175 40 0.217* 0.200
ROCKPROFIL K 145 B 180 40 0.212 0.194
ROCKPROFIL K 145 B 185 40 0.207 0.189
ROCKPROFIL 190 40 0.202 0.184
ROCKPROFIL 200 40 0.195 0.175

Notă:
1. Valabil pentru Airrock ND (λD = 0,035 W/mK conform EN 13162).

2. * valori măsurate, celelalte sunt inter- sau extrapolate.
3. Valorile scrise cu litere aldine sunt preferabile – recomandate, cele tipărite normal reprezintă posibile
grosimi ale termoizolaţiei.
4. Marcarea casetelor cu F sau B – în funcţie de lăţimea muchiei casetei (30 sau 50 mm).
55
5. Proprietăţi acustice
Au fost construite modele complete ale Faţadei Casetate ROCKPROFIL în centre de testare acustică şi au fost
măsuraţi coeficienţii de reducere a zgomotelor aeriene, pentru casete perforate prevăzute cu absorbţie acustică în
partea interioară. Sistemul ROCKPROFIL 160 mm cu casete K 120 x 600 mm şi placă cu profil trapezoidal TRP 32 x
207 mm, ambele cu o grosime de 0.75 mm (oţel zincat vopsit) a fost utilizat cu termoizolaţie de bază Airrock ND
pentru ROCKPROFIL cu o grosime de 160 mm.
În plus, au fost testate sisteme alternative cu casete cu plăci metalice mai groase (1 mm), cu casete de bază
prevăzute cu perforaţii acustice din membrană izolantă pe bază de poliolefină lipită la cald, umplută cu calcar fin RAM
5 (Membrană acustică Rockwool 5kg/m2) sau membrană izolantă separată Index Polipiombo Duo (bandă
bituminoasă modificată, cu împâslitură pe o parte şi material textil din polipropilenă pe cealaltă parte – cu o greutate
specifică de 5 kg/m2) fixată cu bandă adezivă. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul II.

Tabelul II - Coeficienţii de reducere a zgomotelor aeriene pentru Faţadele casetate ROCKPROFIL
ROCKPROFIL – grosime izolaţie grosime plăci parametrii acustici
tip casetă Airrock ND metalice (mm)
(mm) casetă TRP greutate suprafaţă coefiient de
acoperire reducere a
m (kg/m2) propagării
zgomotelor aeriene
măsurat în
laborator Rw (dB)
K 120 B plin 160 0.75 0.75 24.65 41
K 120 B plin 160 0.75 0.75* 24.65 43
K 120 B plin 160 1.00 0.75* 27.85 44
K 120 B plin** 160 0.75 0.75* 29.65 45
K 120 B perfor. FB1 160 0.75 0.75 21.45 32
K 120 B perfor. 160 + barieră 0.75 0.75 21.65 41

Notă:
TRP – placă metalică trapeziodală (vertical)
* fixarea TRP de plinte a fost realizată cu profile din spumă de polietilenă
**În casetă a fost introdusă o membrană izolantă RAM5 sau Polipiombo Duo (rezultat identic)
Barieră contra vaporilor de apă (foile de polietilenă cu o grosime de 0.2 mm) lipită de casetă.
Codul FB1 (Airrock ND FB1) indică utilizarea termoizolaţiei realizată pe o parte din împâslitură de fibră de sticlă de
culoare neagră, care se aplică pe zidul extern, orientată spre interior.
Absorbţia acustică pentru Faţadele Casetate ROCKPROFIL a fost măsurată în partea interioară, pentru compoziţia
de bază, însă fără caseta perforată cu o grosime de 0.75 mm. Au fost efectuate următoarele două măsurători:
a) pentru sistemul cu termoizolaţie Airrock ND FB1, grosime de 160 mm
Rezultate: αmean = 1,02; αNRC = 1,00; αw = 1,00 (-)
b) pentru sistemul cu termoizolaţie Airrock ND FB1, grosime 160 mm şi membrană contra vaporilor lipită, din folie de
polietilenă (grosime 0.2 mm).
Rezultate: αmean = 0,71; αNRC = 0,70; αw = 0,40 (L,M) (-)
Notă: Măsurătorile pentru determinarea parametrilor acustici au fost realizate conform standardelor internaţionale
ISO. La cerere, Rockwool poate furniza certificatele de testare pentru proiecte reale.
56

6. Comportamentul la foc – Rezistenţa la foc
Conform metodologiei europene (EN 13501-2) pentru comportamentul la foc a părţii interioare sau exterioare a
peretelui neportant, Faţadele casetate ROCKPROFIL cu plăci metalice din oţel trapezoidale montate vertical x 207 x
0.75 mm, cu casete de dimensiuni 120 x 600 x 0.75 mm sau adâncimi sau grosimi ale plăcilor metalice mai mari, cu
termoizolaţie Airrock ND mai mare sau egală cu 160 mm, cu o lungime a casetei de până la 6 metri, este clasificat pe
baza următoarelor rezultate:
Clasificarea la foc este valabilă în condiţiile în care se asigură fixarea suplimentară a casetelor de structura portantă
(minim 4 şuruburi pentru fiecare element de fixare a casetei portante). Nu există limite în ceea ce priveşte
dimensiunea peretelui (lăţime şi înălţime).
Simbolul i→o marchează rezistenţa la foc din interior, în timp ce simbolul o→i indică rezistenţa părţii exterioare.
Faţadele Casetate ROCKPROFIL cu plăci metalice trapezoidale din oţel montate vertical 32 x 207 x 0.75 m, fixate de
structura verticală a profilelor Omega (adâncime profil 40 mm, placă din oţel zincat cu o grosime minimă de 1.00
mm), la o distanţă de 1 m, cu casete de dimensiunea 120 x 600 x 0.75 mm, sau cu adâncimi sau grosimi ale plăcilor
metalice mai mari, cu termoizolaţie Airrock ND mai mare sau egală cu 160 mm, cu o lungime a casetei de până la 6
metri, este clasificat conform principiilor de mai sus şi respectă aceleaşi condiţii.
Toate materialele utilizate pentru Faţadele Casetate ROCKPROFIL (cu excepţia bandei izolante, care are o
importanţă redusă) se încadrează în categoria Euroclass A1 de comportament la foc, în conformitate cu EN 13501-1.

7. Manual de asamblare
Manualul de Asamblare descrie pe scurt operaţiile necesare. Echipa care efectuează aceste operaţiuni trebuie să
aibă experienţă în domeniul tinichigeriei, fierăriei şi izolaţiilor. Înainte de începerea operaţiilor, echipa trebuie să fie
familiarizată cu construcţia realizată, să preia şantierul, să asigure materialele şi schelele necesare precum şi să
cunoască proiectul tehnic al clădirii.
A. Faţadele Casetate ROCKPROFIL cu placare verticală din elemente de tablă profilată - Procedură de
asamblare
1. Montarea picuratoarelor pentru soclul de coloana

2. Fixarea manşoanelor de etanşare pentru perforaţiile din faţadă.
3. Pregătirea şi montarea profilului de suport (dacă este fixat sub casete – la plintă).
4. Asamblarea casetei portante – se recomandă tăierea muchiei casetei (pentru prima casetă de la nivelul
inferior, dacă este necesar), aducerea casetei la acelaşi nivel cu peretele, amplasarea stratului inferior,
fixarea casetelor prin împuşcare / înşurubare în orificii realizate anterior / înşurubare directă. În cazul
pereţilor care se încadrează într-o categorie de rezistenţă la foc, îmbinările casetelor trebuie fixate cu
ajutorul a 4 şuruburi (îmbinări intermediare şi la capetele casetelor).
5. Casetele trebuie fixate şi înşurubate una de alta în spaţiul prevăzut.
6. Pregătirea şi montarea profilului de suport (dacă este fixat peste casetă – la atic sau la alt nivel de înălţime).
7. Introducerea termoizolaţiei Airrock ND din partea de jos şi montarea muchiilor casetelor. Plăcile
termoizolante aşezate una deasupra celeilalte nu trebuie neapărat să fie legate una de alta – însă trebuie
evitată formarea de spaţii verticale continue sau a spaţiilor la muchiile casetelor. (Puteţi introduce izolaţia
dacă această operaţie va fi urmată imediat de placarea faţadei cu plăci metalice, însă la început este
recomandabil ca suprafaţa izolată să nu fie mai mare decât cea a unui element de placare sau a unei plăci
metalice. Dacă există un interval de timp între cele două operaţii, izolaţia nu trebuie introdusă în zonele care
nu sunt încă acoperite). Asiguraţi-vă ca izolaţia a fost introdusă în mod corect în casete, că nu există colţuri
goale. Apăsaţi plăcile termoizolante pentru a elimina spaţiile goale. Atunci când montaţi izolaţia aveţi grijă
să nu comprimaţi plăcile aplicând o forţă prea mare pe suprafaţa acestora – urmele mâinilor sau ale
mănuşilor nu trebuie să rămână la suprafaţa termoizolaţiei, în special la colţuri şi pe margini.
57
8. Montaţi colectorul de apă şi traversele de la uşi, ferestre şi porţi - montaţi toate elementele de etanşare care
nu au putut fi amplasate după fixarea plăcilor exterioare.
9. Marcaţi plăcile exterioare în punctele de fixare în funcţie de amplasarea şuruburilor de ancorare montate pe
primul element de placare ca etalon principal (cu un burghiu de Ø 6.5 mm). Dacă nu utilizaţi un etalon,
stabiliţi poziţia şuruburilor cu ajutorul unei nivele, în funcţie de îmbinările plăcilor de termoizolaţie care se
suprapun cu muchiile casetelor. Este necesară calcularea deplasării muchiei plăcilor metalice inferioare faţă
de nivelul orizontal iniţial; plăcile metalice montate ulterior la acelaşi etaj trebuie să respecte aceleaşi
distanţe - deplasarea faţă de nivelul orizontal trebuie măsurată exact şi operaţiunile ulterioare trebuie fie
conforme cu aceste rezultate.
10. Montaţi muchia inferioară a plăcii metalice, fixaţi placa în poziţia dorită şi apoi strângeţi pe rând şuruburile
SDC2 – S – S16 – 5.5 x 63 mm. Înlăturaţi elementele de siguranţă ale plăcii şi finalizaţi operaţiunea de
fixare.
11. Repetaţi operaţiunea pentru următoarea placă metalică, verificaţi dacă muchia inferioară este amplasată
corect şi apoi fixaţi şuruburile rosturilor longitudinale ale plăcilor.
12. Continuaţi amplasarea conform schiţelor pentru faţadă.
13. Verificaţi dacă toate şuruburile au fost montate conform schemei de fixare.
14. Montaţi elementele de tinichigerie şi celelalte accesorii ale faţadei.

Notă:
1. Fixarea plăcilor exterioare se poate realiza cu ajutorul şuruburilor distanţiere din carbon oţel SDC2 – T –
A16, prin înşurubare directă, fără găurire anterioară, dacă există puncte marcate în acest scop.
2. Pentru o montare mai uşoară a elementelor de acoperire, în special elementele plăcilor metalice verticale,
utilizaţi o cheie cu prindere automată, dacă locul de prindere poate fi protejat împotriva zgârieturilor sau
puteţi monta un strat de bază din lemn sau format din traverse.
3. În cazul în care trebuie să acoperiţi o gaură greşită realizată în elementul exterior vizibil, puteţi folosi aşa-
numitele şuruburi pentru reparaţii (scurte). Şuruburile distanţiere lipsă din sistemul de fixare al elementelor
portante trebuie înlocuite – ceea ce implică introducerea şi strângerea şurubului în ondulaţia următoare sau
în muchia învecinată a casetei, în poziţia de ancorare liberă.
4. Dacă sistemul include materiale pentru izolare fonică (în cadrul testelor au fost utilizate: membrană
polietilenă RAM 5 – Membrană Acustică Rockwool 5 kg/m2 şi bandă bituminoasă modificată cu împâslitură
neţesută Index Polipiombo Duo 5 kg/m2 ), efectuaţi paşii următori înainte de a trece la punctul 4:
1. Introduceţi membrana RAM 5 cu o grosime de 600 mm în casetă şi încălziţi în acelaşi timp partea opusă cu
ajutorul unui dispozitiv de aer cald (de exemplu Leister TRIAC cu duză plată sau fără duză), în timp ce
caseta se află în poziţie orizontală,sau
2. – lipiţi în partea din spate a casetei două fâşii de bandă adezivă cu două feţe, pentru bariera împotriva
vaporilor, la aproximativ 100 mm de flanşele casetei.
- Introduceţi şi lipiţi membrana Polipiombo Duo cu o lăţime de 600 mm de casetă, în timp ce aceasta este în poziţie
orizontală sau este fixată de coloane în poziţie verticală.
B. Faţadele Casetate ROCKPROFIL cu placare orizontală
din elemente de tablă profilată sau alt tip de placare orizontală - Procedură de asamblare

Notă: placarea orizontală nu este inclusă în sistemul ROCKPROFIL.

1. Montarea picuratoarelor pentru soclul de coloana

2. Fixarea manşoanelor de etanşare pentru perforaţiile din faţadă.
3. Pregătirea şi montarea profilului de suport (dacă este fixat sub casete – la plintă).
4. Asamblarea casetei portante – se recomandă tăierea muchiei casetei (pentru prima casetă de la
nivelul inferior, dacă este necesar), aducerea casetei la acelaşi nivel cu peretele, amplasarea
stratului inferior, fixarea casetelor prin împuşcare / înşurubare în orificii realizate anterior /
înşurubare directă. În cazul pereţilor care se încadrează într-o categorie de rezistenţă la foc,
îmbinările casetelor trebuie fixate cu ajutorul a 4 şuruburi (îmbinări intermediare şi la capetele
casetelor).
5. Casetele trebuie fixate şi înşurubate una de alta în spaţiul prevăzut.
58
6. Pregătirea şi montarea profilului de suport (dacă este fixat peste casetă – la mansardă sau la alt
nivel de înălţime).
7. Introducerea termoizolaţiei Airrock ND din partea de jos şi montarea muchiilor casetelor. Plăcile
termoizolante aşezate una deasupra celeilalte nu trebuie neapărat să fie legate una de alta – însă
trebuie evitată formarea de spaţii verticale continue sau a spaţiilor la muchiile casetelor. (Puteţi
introduce izolaţia dacă această operaţiune va fi urmată imediat de placarea faţadei cu plăci
metalice, însă la început este recomandabil ca suprafaţa izolată să nu fie mai mare decât cea a
unui element de placare sau a unei plăci metalice. Dacă există un interval de timp între cele două
operaţiuni, izolaţia nu trebuie introdusă în zonele care nu sunt încă acoperite). Asiguraţi-vă ca
izolaţia a fost introdusă în mod corect în casete, că nu există colţuri goale. Apăsaţi plăcile
termoizolante pentru a elimina spaţiile goale. Atunci când montaţi izolaţia aveţi grijă să nu
comprimaţi plăcile aplicând o forţă prea mare pe suprafaţa acestora – urmele mâinilor sau ale
mănuşilor nu trebuie să rămână la suprafaţa termoizolaţiei, în special la colţuri şi pe margini.
8. Montaţi colectorul de apă şi expuneţi traversele de la uşi, ferestre şi porţi - montaţi toate
elementele de etanşare care nu au putut fi amplasate după fixarea structurii Omega sau a altei
structuri externe.
9. Marcaţi poziţia şuruburilor pe profilele Omega în funcţie de îmbinările plăcilor de termoizolaţie care
se suprapun cu muchiile casetelor, aliniaţi profilele vertical şi fixaţi structura cu ajutorul a două
şuruburi distanţiere din oţel carbon SDC2 – T – A16 – 5.5 x 63 mm.
10. Lipiţi banda adezivă din polietilenă pe toată lungimea structurii Omega.
Următoarea secţiune a Manualului de Asamblare (până la punctul 12) este valabilă pentru
asamblarea în poziţie dreaptă a elementelor de tablă orizontale. În cazul în care se
montează o structură intermediară şi / sau un sistem de placare exterioară, respectaţi
instrucţiunile producătorului / importatorului sau documentaţia de proiectare.
11. Montaţi muchia inferioară a plăcii metalice orizontale, fixaţi placa în poziţia dorită şi apoi strângeţi
pe rând şuruburile scurte de etanşare. Înlăturaţi elementele de siguranţă ale plăcii şi finalizaţi
operaţiunea de fixare Este necesară calcularea deplasării muchiei plăcilor metalice inferioare faţă
de nivelul orizontal iniţial; plăcile metalice montate ulterior la acelaşi etaj trebuie să respecte
aceleaşi distanţe - deplasarea faţă de nivelul orizontal trebuie măsurată exact şi operaţiunile
ulterioare trebuie fie conforme cu aceste rezultate.
12. Repetaţi operaţiunea pentru următoarea placă metalică, verificaţi dacă muchia inferioară este
amplasată corect şi apoi fixaţi şuruburile rosturilor longitudinale ale plăcilor.
13. Continuaţi amplasarea conform schiţelor pentru faţadă.
14. Verificaţi dacă toate şuruburile au fost montate conform schemei de fixare.
15. Montaţi elementele de tinichigerie şi celelalte accesorii ale faţadei.
Notă:
1. Pentru o montare mai uşoară a profilelor portante Omega şi a elementelor de placare, în special elementele
plăcilor verticale din tablă, utilizaţi o cheie cu prindere automată, dacă locul de prindere poate fi protejat
împotriva zgârieturilor sau puteţi monta un strat de bază din lemn sau format din traverse.
2. În cazul în care trebuie să acoperiţi o gaură greşită realizată în elementul exterior vizibil, puteţi folosi aşa-
numitele şuruburi pentru reparaţii (scurte). Şuruburile distanţiere lipsă din sistemul de fixare al elementelor
portante trebuie înlocuite – ceea ce implică introducerea şi strângerea şurubului în ondulaţia următoare sau
în muchia învecinată a casetei, în poziţia de ancorare liberă. 3. Dacă sistemul include materiale pentru
izolare fonică (în cadrul testelor au fost utilizate: membrană polietilenă RAM 5 – Membrană Acustică
Rockwool 5 kg/m2 şi bandă bituminoasă modificată cu împâslitură neţesută Index Polipiombo Duo 5
kg/m2 ), efectuaţi paşii următori înainte de a trece la punctul 4:
a) Introduceţi membrana RAM 5 cu o grosime de 600 mm în casetă şi încălziţi în acelaşi timp partea opusă cu
ajutorul unui dispozitiv de aer cald (de exemplu Leister TRIAC cu duză plată sau fără duză), în timp ce caseta se află
în poziţie orizontală, sau
b) – lipiţi în partea din spate a casetei două fâşii de bandă adezivă cu două feţe, pentru bariera împotriva vaporilor, la
aproximativ 100 mm de flanşele casetei.
- Introduceţi şi lipiţi membrana Polipiombo Duo cu o lăţime de 600 mm de casetă, în timp ce aceasta este în poziţie
orizontală sau este fixată de coloane în poziţie verticală.
59

Parametri statici
În comparaţie cu faţadele casetate clasice cu asamblare în poziţie dreaptă a plăcilor metalice cu profil trapezoidal,
parametrii statici ai faţadei casetate ROCKPROFIL sunt mai mici (utilizând aceeaşi casetă, izolaţie şi plăci metalice
trapezoidale), datorită şuruburilor de fixare mai lungi (vezi Tabelele III şi IV). Coeficienţii de reducere ai capacităţii
portante a casetei sunt determinaţi printr-o metodă combinată experimentală şi de calcul. Aceştia se referă numai
la casetele tip B sau F (codurile sunt conforme cu cele din catalogul companiei Kovové profily, s.r.o.), pentru
următorii parametri variabili.
Capacitatea portantă totală redusă a casetei depinde de următorii parametri:
1. Tipul de casetă (B sau F), grosimea şi lăţimea plăcilor de metal şi forma muchiei casetei,
2. Dispunerea (distanţa şi poziţionarea) şuruburilor distanţiere (A sau C):
Dispunere A – şuruburile de fixare pentru structura portantă se montează pe plăcile de metal după cum urmează:
2 ondulaţii - 3 ondulaţii – 2 ondulaţii – 3 ondulaţii etc., pe rândul următor, după 600 mm se inversează: 3 ondulaţii – 2
ondulaţii – 3 ondulaţii - 2 ondulaţii, etc, urmând ca pe rândul următor să se revină la prima poziţie, pentru a fixa şi
secţiunile care nu sunt încă fixate.
Dispunere C - şuruburile de fixare ale structurii portante se fixează alternativ, iar pe rândul următor poziţia
şuruburilor se decalează,
1. Calitatea şuruburilor distanţiere de fixare; şuruburile utilizate trebuie să fie produse de SFS intec.
Datele concrete trebuie stabilite împreună cu proiectantul, în colaborare cu furnizorul casetelor, luând în considerare
influenţa forţelor externe asupra capacităţii portante a clădirii (de exemplu forţa exercitată de vânt), de înălţimea şi
forma clădirii, de terenul înconjurător şi alte condiţii locale.
Tabelele III şi IV - coeficienţi de reducere a capacităţii portante pentru casetele Faţadei Casetate ROCKPROFIL cu
plăci exterioare verticale din tablă (coloana ”Tip casetă” include forma casetei, muchia casetei în mm, grosimea plăcii
de metal şi distanţa / dispunerea şuruburilor de fixare A sau C)
Tabel III. Tabel IV.
Tip casetă Factor reducere Tip casetă Factor reducere

(-) (-)
K 130 F50/0,88/A 0,90
K 120 B/0,75/A 0,88 K 130 F50/0,88/C 0,91
K 120 B/0,75/C 0,88 K 130 F30/0,75/A 0,83
K 120 B/0,88/A 0,86 K 130 F30/0,75/C 0,85
K 120 B/0,88/C 0,87 K 130 F30/0,88/A 0,78
K 130 F50/0,75/A 0,92 K 130 F30/0,88/C 0,80
K 130 F50/0,75/C 0,92
60
Avantajele Faţadei Casetate ROCKPROFIL
1. Faţadă casetată inovativă şi de înaltă calitate.

2. Simplitatea sistemului este păstrată în continuare.
3. Noile elemente ale sistemului nu pot fi confundate – un singur tip de şuruburi, un singur tip de
izolaţie.
4. Sistemul tradiţional utilizat cel mai frecvent este îmbunătăţit considerabil de noua termoizolaţie
optimizată.
5. Proprietăţi acustice de excepţie.
6. Rezistenţă la foc excelentă - E 120 şi EW 60 minute (incendiu din ambele părţi), EI 30 minute
(incendiu din interior) sau EI 45 minute (incendiu din exterior) pentru casetele cu o grosime minimă
de 120 mm.
7. Protecţie împotriva penetrării şi asamblare dificilă pentru persoanele neinstruite (unelte speciale,
urmele sunt vizibile chiar şi dacă nu se foloseşte violenţă).
8. Rezistenţă mecanică bună a învelişului exterior (este posibilă sprijinirea scărilor, etc.)
9. Asamblare productivă şi rapidă.
10. Costuri reduse pentru placarea exterioară a pereţilor cortină.
11. Rentabilitate mare a sistemului din punct de vedere energetic.
12. Posibilitatea de a depăşi coeficientul standard prevăzut de transfer termic, ajungând până la valori
recomandate de UN = 0.20 W/m2.K, conforme cu ČSN / STN 73 0540 – 2:2002, pentru toate
casetele.
13. Utilizarea sistemului îndeplineşte cerinţele Directivei Parlamentului European şi a Consiliului Nr.
2002/91/ES referitor la cerinţele energetice pentru clădiri – EPBD (Performanţa energetică a
clădirilor).
Data emiterii: 18 februarie 2008 © ROCKWOOL, a.s. 2009
61

Termo Izolatii Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termo Izolatii Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

2. Eficienţa energetică a clădirilor............................................................................................................................... 5

2.1 Fotografierea cu camera termografică poate depista zonele neetanşe.........................................................7

2.2 Termoizolaţie suplimentară............................................................................................................................ 8

2.4 Certificarea energetică a clădirilor................................................................................................................. 9

2.5 Ferestre şi uşi................................................................................................................................................ 9

2.6 Modernizarea sistemelor de încălzire şi aer condiţionat..............................................................................10

2.7 Definiţia clădirilor cu consum redus de energie...........................................................................................11

3.1 Definiţia incendiului...................................................................................................................................... 13

3.2 Apariţia unui incendiu.................................................................................................................................. 14

3.3 Flashover - definiţie..................................................................................................................................... 14

3.4 Incendiul şi poluarea atmosferei..................................................................................................................15

3.5 Standardele Uniunii Europene.....................................................................................................................15

3.6 Rockwool împotriva incendiilor.................................................................................................................... 16

4.1 Acoperisuri inclinate..................................................................................................................................... 16

4.1.1 Informatii generale................................................................................................................................... 16

4.1.2 Concepte de proiectare........................................................................................................................... 17

4.1.3 Grosimea termoizolaţiei...........................................................................................................................19

4.1.4 Fisa tehnica Airrock ND...........................................................................................................................22

4.1.6 Instructiuni de montare............................................................................................................................ 24

4.1.7 Instructiuni de montare............................................................................................................................ 25

4.1.8 Norme, standarde şi cerinţe.................................................................................................................... 27

4.2 Acoperisuri tip terasa................................................................................................................................... 28

4.2.1 Cerinţe de proiectare ale acoperişurilor tip terasă...................................................................................28

4.2.2 Principii de proiectare a termoizolaţiei pentru acoperişuri.......................................................................29

4.2.3 Protecţia la foc la acoperişurile tip terasă................................................................................................31

4.2.4 Montarea termoizolaţiei pe acoperişuri terasă........................................................................................33

4.2.5 Fixarea plăcilor izolatoare....................................................................................................................... 35

4.2.6 Tipuri de elemente Rockfall..................................................................................................................... 36

4.3.1 Informatii generale................................................................................................................................... 39

4.3.2 Cerinţe pentru izolaţiile utilizate la faţade:...............................................................................................41

4.3.3 Cerinţe pentru materialele utilizate la izolarea exterioară a faţadelor.....................................................42

4.3.4 Alcătuiri de pereţi..................................................................................................................................... 44

4.3.5 Plăci de izolaţie Frontrock MAX E – fisa tehnica.....................................................................................47

4.3.6 Protecţie împotriva incendiilor................................................................................................................. 48

4.3.7 Instructiuni de montare :.......................................................................................................................... 48

4.3.8 Faţade casetate ROCKPROFIL..............................................................................................................52

Importatorii de energie îşi pierd libertatea economică şi politică.

Ţările în curs de dezvoltare

Izolaţia economiseşte energie - rolul izolaţiei

Încălzire şi aer condiţionat

2. EFICIENŢA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR

Utilizare mai eficientă a energiei la clădirile existente

Adăugarea izolaţiei suplimentare

 Izolarea suplimentară a clădirii

2.1 Fotografierea cu camera termografică poate depista zonele neetanşe.

Izolaţia este punctul cheie în economisirea de energie în clădirile actuale.

Prea multe clădiri existente nu sunt izolate

2.4 Certificarea energetică a clădirilor

2.5 Ferestre şi uşi

2.6 Modernizarea sistemelor de încălzire şi aer condiţionat

Verificări obligatorii ale sistemelor de aer condiţionat

2.7 Definiţia clădirilor cu consum redus de energie

 Clădiri cu consum redus de energie

 Randament energetic foarte ridicat al anvelopei clădirii

 Izolaţie de calitate (vată bazaltică minerală Rockwool de 300-500 mm)

3.1 Definiţia incendiului

Incendiu: ardere spontană, care se propagă în mod necontrolat în spaţiu şi timp.

Exemple de putere calorifică a diferitelor substanţe:

Material Putere calorifică 1 kg = echivalent în 1m2 la o grosime de 10

Pentru apariţia unui incendiu sunt necesare trei elemente:

- un material combustibil

La fel, este valabil şi faptul că, în fiecare clădire există aer.