CALITATEA ÎN EDUCAȚIE

La modul general, calitatea este definită din două perspective:

- din perspectiva obiectivă, calitatea este exprimată prin standarde şi se reflectă în
procese, sisteme, rezultate.
- din perspectiva subiectivă, calitatea este exprimată prin gradul de satisfacţie a nevoilor
clienţilor în funcţie de atractivitatea serviciilor educaţionale de care au beneficiat
aceştia.
Calitatea educaţiei conform Legii Educaţiei Naţionale, nr. 1/2011 este definită astfel:
„ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu sau program de calificare profesională
şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum şi
aşteptările beneficiarilor.”
Acest lucru este extrem de important pentru sistemul nostru de învăţământ: la noi, încă, se
consideră calitatea ca fiind produsă și definită exclusiv de școală ca ofertant de servicii
educaţionale. Ca urmare, beneficiarii și clienţii educaţiei nu sunt decât în rare ocazii și doar in
extremis consultaţi, iar satisfacţia lor nu este un motiv de preocupare pentru instituţiile
publice de educaţie, care nu funcţionează într-un mediu concurenţial.
Calitatea trebuie înţeleasă drept măsura standardizată a excelenţei pe care beneficiarii o
stabilesc pentru anumite servicii educaţionale: elevii, părinţii, angajatorii sunt cei care
stabilesc cum trebuie să fie un program educaţional de calitate, iar unitatea școlară respectivă
trebuie să ofere acel program așa cum a fost el definit de către beneficiari. Deci, calitatea este
asigurată de școală dar este definită de beneficiari.
O problemă frecvent întâlnită în unitățile de învățământ este realizarea autoevaluării de
către fiecare profesor precum şi autoevaluarea instituţională pe baza standardelor şi
standardelor de referinţă.
Autoevaluarea, definită în Legea calităţii ca „evaluare internă” reprezintă un proces de
măsurare a rezultatelor obţinute, fiind urmat de identificarea măsurilor de îmbunătăţire care
trebuie adoptate, stând astfel la baza oricărui proces de îmbunătăţire a calităţii. Rolul
autoevaluării constă în asigurarea îmbunătăţirii calităţii, derulată în mod constant, permanent.
Autoevaluarea se realizează pe baza dovezilor ordonate, organizate. Autoevaluarea trebuie să
sprijine dezvoltarea organizaţională. De aceea trebuie realizată ca o parte integrantă a
planificării strategice şi operaţionale, nu ca o activitate separată.
Nivelurile la care se realizează evaluarea internă/autoevaluarea:
- Nivel individual - fiecare cadru didactic ar trebui să se autoevalueze, pe de o parte, pentru a-
şi identifica zonele de îmbunătăţire, iar pe de altă parte pentru a măsura impactul pe care lau
avut serviciile furnizate asupra beneficiarilor. De asemenea, fiecare elev se poate autoevalua,
atât în ceea ce priveşte nivelul de achiziţie al conţinuturilor, dar şi comportamentul, gradul de
participare la lecţii.
- Nivelul comisiei metodice/ consiliului clasei - autoevaluarea se realizează în echipă, de către
toate cadrele didactice implicate la nivelul comisiei, pe un aspect la care se cade de comun
acord (de exemplu, modul în care elevii percep evaluarea la disciplina respectivă, ţinând cont
de frecvenţa evaluărilor, planificarea evaluărilor)
- Nivelul instituţional - concluziile rezultate din autoevaluarea realizată la primele două
niveluri se raportează Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, atât rezultatele
autoevaluării, cât şi măsurile de îmbunătăţire rezultate. CEAC va raporta în Raportul anual 42
de evaluare internă (RAEI), va ierarhiza măsuri de îmbunătăţire, le va introduce în Planul de
îmbunătăţire care va fi aprobat de conducerea unităţii de învăţământ. Pentru aceasta, CEAC
va stabili încă de la începutul anului şcolar indicatorii din standarde şi din standardele de
referinţă pe baza cărora se va realiza autoevaluarea la toate nivelurile.
Propunerile de îmbunătățire a calității într-o școală sunt formulate de echipe care-și
centrează activitatea pe realizarea corespunzătoare a autoevaluării instituționale. Acestea pot
fi: - echipe pe discipline de învăţământ /arii curriculare; - echipe pentru servicii specializate,
ca de exemplu asistenţa psiho-pedagogică acordată elevilor.
Autoevaluarea instituţională este rezultatul muncii în echipă, ca şi proces
colaborativ. Astfel se urmărește:
- Formarea, promovarea şi asumarea culturii autoevaluării la nivel de individ, structuri
funcţionale de management, instituţie.
- Constituirea echipei care elaborează şi propune spre aprobare şi asumare instrumente,
proceduri de autoevaluare.
- Identificarea direcţiilor/domeniilor relevante pentru autoevaluare, cum ar fi: progresul
elevilor, oferta educaţională, resurse, management, relaţia cu comunitatea.
- Elaborarea şi asumarea unui cod de conduită pentru relevanţa autoevaluării: sinceritate,
onestitate, raportare la sistem unic de indicatori, responsabilitate etc.
- Valorificarea rezultatelor autoevaluării în procesul de proiectare
- Planificare instituţională în vederea obţinerii succesului sub forma asigurării calităţii
educaţiei.
Bibliografie consultată
ARACIP. (2007). Ghidul comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile de
învăţământ preuniversitar. Bucureşti.
Iosifescu, C.Ș.(2013). Manual de evaluare internă a calităţii. București: Editura Qual
Media