Avortul

Avortul este unul dintre cele mai controversat procedee chirurgicale, întâlnit peste tot
pe parcursul omenirii, provocând numeroase dezbateri publice între adepții și practicanții
acestuia. Această procedură constă în întreruperea unei sarcini accidental sau intenționat
printr-o metodă chirurgicală, îndepărtând fătul din pântecele mamei înainte ca acesta să se
dezvolte complet. x
În România avortul este legal până la 12 săptămâni, această legalizare stârnind
numeroase controverse între adepții acestei practici și opozanții lor. Conform
OMS(Organizația Mondială a Sănătății), în întreaga lume se estimează aproximativ 40-50
milioane de avorturi în întreaga lume, dintre care 125.000 sunt pe zi. Privind situația din
Europa, România are cea mai mare rată de avorturi de 480 din 1000 de nașteri.
În primul rând, un argument care să susțină avorturile se referă la o situație critică în
care riscul păstrării sarcinii pune în pericol sănătatea mamei. În această situație, avortul este o
necesitate a mamei pentru a nu își pune în pericol viața.
În al doilea rând, este dreptul mamei de a face o alegere într-o situație critică de tipul
unui viol. Victima pe lângă faptul că a fost supusă unor traume psihice, repercusiunile acestei
ilegalități se răsfrâng și asupra viitorului copilului respectiv. De asemenea este o altă
consecință a violului, în cazul în care nu se alege avortul, copilul poate fi abandonat la
naștere. În România numărul de copii orfani pe acest an este de 10.000, dintre care între
750-1400 de copii sunt abandonați în spitale la naștere.
Nu în ultimul rând, medicina a avansat foarte mult astfel încât din primele luni de
viață, părinții pot afla dacă viitorul lor copil suferă de malformații sau probleme grave de
sănătate. În această situație se pune în balanță chinul suferit atât de copil cât și de părinți cu
decizia de a avorta. Dacă șansele la o viață normală sunt foarte mici, părinții ar trebuii să
aibă dreptul de a minimiza suferința lor și a copilului.
Pe partea opozanților, din punctul de vedere religios, ideea principala a contestatarilor
este aceea ca avortul este pur si simplu crima! Se incalca porunca “Sa nu ucizi” si se ignora
darul divin al vietii: “Ceea ce odinioara, in vremuri barbare, era un asasinat oribil a devenit
azi o mica operatie foarte curata, numita chuiretaj.”( Georges Habra). Aceasta schimbare de
mentalitate este cauzata de pierderea credintei si a valorilor crestine, de individualismul si
pragmatismul existent astazi in societate. Mai mult, in unele tari necrestine (in Asia, de
exemplu) in discutia asupra argumentelor pro si contra avortului castiga detasat cele contra:
este moral considerat ca mama sa se sacrifice pentru a-i da fatului nevinovat dreptul de a
incepe o noua viata, deoarece ea deja si-a trait o buna parte din viata. Crestinii si moralistii
solicita demnitate si spirit de sacrificiu din partea femeii, caci nici un motiv nu este intr-atat
de plauzibil (cariera, sariacie) pentru a justifica o crima.
Un alt argument ar fi că întreruperea de sarcină atrage după sine un sentiment acut de
culpabilitate, care se va proiecta şi asupra partenerului, după cum spun psihologii. Apare
aşa-numitul sindrom post-avort. „Intervin probleme de cuplu în privinţa vieţii sexuale, în
privinţa deciziei de a mai concepe. Femeile al căror partener nu-şi doresc un copil, tind să-l
învinovăţească pentru experinţa lor şi, în timp, se distanţează”, explică psihologul Keren
Rosner.
În concluzie este greu de determinat ce ar fi moral sau imoral, deoarece există
argumente bine întemeiate pentru fiecare parte. Această problemă este dezbătută de foarte
mulți ani, fără șă se ajungă la o concluzie clară care să satisfacă ambele părți.