1

MARIA VOINEA
CARMEN BULZAN

SOCIOLOGIE
Manual pentru clasa a 11-a

filiera teoreticã / profil umanist /

specializãrile: filologie, ºtiinþe sociale;
filiera vocaþionalã / profil militar MAI /
specializarea ºtiinþe umaniste
Aceastã carte în format digital (e-book) intrã sub incidenþa drepturilor de autor ºi a fost creatã exclusiv pentru a fi
cititã utilizând dispozitivul personal pe care a fost descãrcatã. Oricare alte metode de utilizare, dintre care fac parte
împrumutul sau schimbul, reproducerea integralã sau parþialã a textului, punerea acestuia la dispoziþia publicului,
inclusiv prin intermediul Internetului sau a reþelelor de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe
dispozitive sau sisteme – altele decât cele pe care a fost descãrcatã – care permit recuperarea informaþiilor,
revânzarea sau comercializarea sub orice formã a acestui text, precum ºi alte fapte similare, sãvârºite fãrã acordul
scris al persoanei care deþine drepturile de autor, sunt o încãlcare a legislaþiei referitoare la proprietatea intelectualã ºi
vor fi pedepsite penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

SOCIOLOGIE
Manual pentru clasa a XI-a
Maria Voinea, Carmen Bulzan
Copyright © 2013 ALL EDUCATIONAL

ISBN 978-606-587-233-2

Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 4742 din
21.07.2006 în urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã
aprobatã prin Ordin al Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.

Referenþi: prof. univ. dr. Dumitru Otovescu Coperta colecþiei: Alexandru Novac
prof. univ. dr. Floare Chipea
Redactor: E. Tomescu Tehnoredactare: Andreea Dobreci

Editura ALL
Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512, Bucureºti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021 402 26 10

Distribuþie:
021 402 26 30; 021 402 26 33

Comenzi:
comenzi@all.ro

www.all.ro

ROLUL
SOCIOLOGIEI
ÎN LICEU
Curiozitatea naturalã a omului pentru cunoaº-
terea semenilor, a ceea ce se petrece în jur, a faptelor
trãite sau povestite de alþii, caracterizeazã orice
vârstã. Viaþa privatã, dar ºi cea socialã, ridicã nume-
roase probleme la care disciplinele socio-umaniste
se preocupã sã gãseascã soluþii.
Rostul sociologiei este acela de a pune în
evidenþã latura cotidianã a faptului social ºi implica-
þiile lui în realitatea prezentã pentru a putea gândi ºi
construi societatea viitoare. Ca tip de reflecþie asupra
vieþii sociale, sociologia încearcã, prin interogaþia
asupra disfuncþiilor ºi crizelor sociale de la nivelul
individului, organizaþiilor ºi puterii sã rãspundã la
problemele cu care se confruntã societatea. Oferã
totodatã ºi mijloacele decodificãrii semnificaþiilor,
fenomenelor ºi proceselor sociale, o viziune de
ansamblu asupra vieþii sociale, repere în cercetarea
socialã printr-un aparat conceptual propriu ºi o
metodologie specificã.
Perioada pe care o traverseazã omenirea la acest
început de secol ºi mileniu, ca de altfel ºi societatea
româneascã, necesitã cunoaºtere socialã, cãci
menirea sociologiei este de înþelegere ºi transformare
socialã.
Universalitatea problematicii sociologice de-
curge atât din diversitatea realitãþii sociale cât ºi din
mondializarea ºi globalizarea problemelor individului
ºi ale societãþii contemporane.
A avea instrumentele necesare unei cunoaºteri
ºtiinþifice pentru a ºti sã observi, a putea sã înþelegi
ºi sã explici viaþa socialã ºi realitatea în care trãieºti
înseamnã a te elibera de prejudecãþi ºi de capcanele
simþului comun, a fi un om liber pentru a acþiona ºi
prefigura viitorul.
Iatã rostul SOCIOLOGIEI în liceu!
3
Conceput într-o manierã diferitã decât pânã acum
ºi respectând noua programã ºcolarã, manualul
cuprinde douã pãrþi: prima parte (capitolele 1-10) este
dedicatã unor teme ºi probleme ce încearcã sã valori-
fice experienþa de viaþã a elevului, cea de-a doua
parte (capitolul 11), cuprinde aspecte metodologice
necesare cunoaºterii sociologice. Elevului i se oferã
astfel posibilitatea sã se autoinstruiascã prin studierea
pãrþii a doua ºi, condus de profesor, sã-ºi formeze de-
prinderi de cercetare socialã prin utilizarea metodelor,
tehnicilor, procedeelor ºi instrumentelor de lucru
adecvate temelor cuprinse în partea întâi.
Manualul îi poartã pe elevi prin istoria ºtiinþei
nu cronologic, ci prin teoriile cele mai cunoscute,
oferind tot atâtea unghiuri de abordare a problematicii
sociale. Din aceastã perspectivã, elevul va înþelege
cã, în viaþa socialã, orice fenomen ºi proces social
nu se realizeazã la întâmplare, ci în virtutea unor
legi obiective, cã finalitãþile proceselor sociale pot
fi diferite ca urmare a factorilor obiectivi, dar ºi
datoritã intervenþiei factorului conºtient – omul.
Evaluãrile de la sfârºitul fiecãrei teme au fost
concepute cu grade diferite de dificultate: de la între-
bãri ce necesitã rãspuns direct, la eseuri structurate
dupã un plan de idei. Acestea urmãresc sã punã ele-
vul în situaþia de a analiza, explica, argumenta pro ºi
contra, a lucra în echipã, a construi instrumente de
lucru ºi a le aplica, înþelegând astfel funcþia practic-
aplicativã a sociologiei. Rezolvarea aplicaþiilor va
solicita ºi cunoºtinþe economice, psihologice, etice,
juridice, istorice, dobândite la alte discipline de
învãþãmânt. Utilizarea lor în lecþiile de sociologie va
realiza integrarea cunoºtinþelor la nivelul gândirii
elevului ºi înþelegerea caracterului de totalitate al vieþii
sociale, a SOCIOLOGIEI ca ºtiinþã de sintezã.
 4
Textele alese pentru Lecturi, din lucrãrile socio-
logilor români ºi strãini, sunt invitaþii la masa dialogului
cu marii înaintaºi cu care trebuie sã rãmânem în con-
tact pentru a înþelege prezentul ºi construi viitorul.
Fragmentele redate în manual doresc sã trezeascã
spiritul generaþiei tinere la aprecierea culturii româ-
neºti ºi a altor popoare, respectul faþã de valorile mo-
rale, estetice, religioase ce caracterizeazã fiecare
univers social.
Indexul alfabetic, din finalul lucrãrii, are me-
nirea de a prezenta o parte dintre cei mai cunoscuþi
ºi renumiþi sociologi din lume ºi principalele lor ope-
re, prin care aceºtia au rãmas în istorie.
A elabora un manual de SOCIOLOGIE este o
întreprindere temerarã, întrucât prin problematica
deosebit de vastã ºi complexã în contextul social-
politic actual eºti pus în situaþia de a decupa din
realitatea socialã prezentã acele probleme de interes
pentru prezentul ºi viitorul elevilor de azi. Dificultatea
sporeºte prin modalitãþile de abordare teoreticã ºi
ancorare în realitatea socialã româneascã, prin
opþiunea de valorificare a scrierilor de sociologie
româneascã ºi strãinã.
Acest manual îmbinã experienþa didacticã de
peste 30 de ani a autoarelor.
Maria Voinea, prof. univ. dr. la Catedra de
Sociologie a Universitãþii din Bucureºti a contribuit
prin cursul de METODICA PREDÃRII SOCIOLOGIEI,
la formarea celor care, la rândul lor, s-au orientat
spre învãþãmânt, dedicându-se carierei didactice.
Printre aceºtia, la loc de frunte se aflã doamna conf.
univ. dr. Carmen Bulzan, profesor de vocaþie, dãruit
catedrei, elevilor, studenþilor, ºtiinþelor socio-umane.
Experienþa doamnei Bulzan ºi performanþele obþinute
de elevii domniei sale au fãcut posibilã apariþia
acestui manual.
Metodologia oferitã în partea a doua a manua-
lului, textele spre lecturã ºi indexul alfabetic de autori
sistematizeazã un volum mare de informaþii ºi o
bibliografie vastã, rãspunzând astfel cerinþelor învãþãrii,
de formare printr-un manual concentrat, schematizat
ºi problematizat. Prin economisirea timpului elevului,
de cãutare, sistematizare ºi prelucrare a informaþiilor
din surse diferite, nu excludem studiul individual, în
primul rând al celor ce vor participa la olimpiadã,
dornici de performanþe, dar ºi a celor ce vor susþine
bacalaureatul sau examen de admitere în învãþãmântul
superior la disciplina SOCIOLOGIE.
Manualul este ºi o invitaþie la îmbogãþirea vieþii
spirituale individuale prin cunoaºterea, înþelegerea
ºi ameliorarea vieþii sociale.
 1
5

NOÞIUNI
INTRODUCTIVE
1. NEVOIA DE SOCIOLOGIE
2. FUNCÞIILE ªI RAMURILE SOCIOLOGIEI
3. PERSPECTIVE TEORETICE DE ABORDARE A
OBIECTULUI ªI PROBLEMA TICII SOCIOLOGIEI
PROBLEMATICII

CE? DE CE? CUM?

este sociologia,
care sunt domeniile
cunoaºterii sociolo-
gice ºi care este
importanþa socio-
logiei în ansamblul
disciplinelor socio-
umaniste.
este important sã vã
însuºiþi noþiunile de
sociologie ºi cum sã le
puteþi folosi în contextul
vieþii sociale.
sã vã dezvoltaþi simþul
observaþiei ºi sã vã
manifestaþi o atitudine
criticã în sens
constructiv în relaþiile
sociale.

1. NEVOIA DE SOCIOLOGIE
Nevoia de a cunoaºte este în strânsã legãturã
cu nevoia de a acþiona. Trebuinþele umane de hranã,
apãrare etc. au determinat nevoia de a cunoaºte lu-
mea fizicã prin influenþa factorilor exteriori asupra
individului. Mai târziu, gândirea omului a fost aptã
de a elabora noþiuni, judecãþi, raþionamente referi-
toare la viaþa sufleteascã personalã ºi interpersonalã
izvorâte tot dintr-o necesitate: aceea de a comunica.
Sociabilitatea reprezintã o nevoie tot atât de
intensã ca nevoile elementare, deoarece concepe-
rea omului izolat nu poate fi decât ficþiune.
Probleme cum sunt: familia ºi relaþiile de ru-
denie, ºcoala ºi educaþia, viaþa în grupurile sociale
ºi comunitatea localã etc. constituie fapte de trãire
socialã în care fiecare individ este angrenat în de-
cursul existenþei sale.
În activitãþile desfãºurate de specialiºtii din
diferitele domenii ale vieþii sociale apar probleme
care necesitã soluþii. Ele nu pot fi date decât în
mãsura în care aceste probleme sunt cunoscute.
Transpunerea soluþiilor în decizii se face atunci
când se anticipeazã ºi consecinþele pe care aceste
soluþii le au asupra oamenilor. De exemplu, în pro-
cesul de privatizare sunt antrenaþi oameni, bunuri
materiale, resurse financiare. Acest proces nu este
pur economic, ci are efecte ºi în plan social. Impli-
carea omului în acest proces antreneazã deopotrivã
concepþii, mentalitãþi, opinii, stãri de spirit, genereazã
anumite comportamente de economisire, investiþio-
nale, antreprenoriale, creeazã un climat social deter-
minat de raporturile noi interumane.
Deci, un proces economic este ºi un proces so-
cial prin consecinþele pe care le genereazã, dar ºi
prin premisele pe care le oferã. De aceea, la
deciziile economice, ºi nu numai, sociologul îºi poate
ºi trebuie sã-ºi aducã contribuþia prin datele pe care
le furnizeazã. Acestea se obþin într-un proces de cu-
noaºtere ºtiinþificã interdisciplinarã, cu metode spe-
cifice (observaþia, monografia, ancheta socialã,
analiza documentarã, studiul de caz etc.) ºi un aparat
conceptual propriu (viaþã socialã, societate, fapte,
fenomene, procese ºi relaþii sociale, socializare, con-
trol social, selecþie socialã, status, rol, adaptare,
participare).
Nevoia de sociologie pentru nivelele decizio-
nale reprezintã o trebuinþã a „organismului” social.
Aceasta reprezintã o permanenþã, dar se face simþitã
cu acuitate în anumite momente ale istoriei, de
obicei în perioadele de crizã, atunci când convulsiile
sociale reclamã soluþii pentru depãºirea lor. Aºa se
 6
explicã de ce însãºi sociologia ca ºtiinþã a apãrut tot
într-o perioadã de frãmântãri istorice ºi sociale.
În contextul socio-politic al Europei din a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea ºi pe fondul derulãrii
unor procese economico-sociale de amploare, au fost
necesare studii prin care sã se descrie ºi sã se explice
realitãþile sociale ºi sã se prefigureze evoluþii ale
fenomenelor sociale. Probleme precum: indus-
trializarea, modernizarea, urbanizarea necesitau
preocupãri pentru organizarea vieþii sociale ºi rezol-
varea problemelor sociale generate de aceste procese
având costuri sociale cât mai mici.
Fondatorii sociologiei ca ºtiinþã (Auguste Comte,
Karl Marx, Herbert Spencer, Émile Durkheim, Max
Weber, Georg Simmel, George Herbert Mead) au
avut ºi vocaþia de reformatori, nãzuind la o viaþã
socialã bazatã pe valorile umaniste.
Perioada de tranziþie pe care o parcurge socie-
tatea româneascã are nevoie de sociologie ºi pentru
urmãtoarele motive:
– Realitatea socialã prezentã trebuie mai întâi
cunoscutã ºi apoi transformatã. Schimbarea cu orice
2. FUNCÞIILE ªI RAMURILE SOCIOLOGIEI
O dimensiune a obiectului de studiu al so-
ciologiei o reprezintã raportul individ-societate. Cât
din individ este determinat biogenetic ºi care este
aportul factorilor sociali? Cât din societate este
influenþa individului prin acþiunea sa colectivã?
Postulatul cã mediul natural ºi social influ-
enþeazã acþiunea, viaþa ºi personalitatea individului
se menþine la fel ca ºi cel care recunoaºte acþiunii
individuale ºi colective rolul în viaþa socialã,
aceasta din urmã fiind o rezultantã a acestora.
Trebuie sã recunoaºtem cã însuºi mediul social
în care trãim nu este omogen, cã existenþa lui ºi
menþinerea în stare de funcþionare necesitã orga-
nizare, structuri ierarhice, relaþii de putere. În aceste
relaþii intervin interese, opþiuni valorice, grade diferite
de libertate de miºcare a indivizilor în spaþiul social.
În sociologie, termenul de individ are semni-
ficaþia de persoanã singularã, reprezentând un uni-
cat în spaþiul social. Dacã din punct de vedere sta-
tistic individul apare ca unul (parte) din colectivitate
(întreg), din punct de vedere sociologic el reprezintã
o individualitate, deoarece prin înfãþiºare, mod de
gândire, exprimare ºi acþiune se deosebeºte de
ceilalþi. Din rãspunsul dat întrebãrilor referitoare la
raportul individ-societate poate fi realizatã o
preþ nu trebuie sã reprezinte un scop în sine. Ea
decurge, rezultã din mersul firesc al evenimentelor.
– Procesele sociale complexe, ce se deruleazã
în prezent, au o dinamicã proprie ce solicitã specia-
liºti pentru cunoaºterea ºi înþelegerea lor.
Poate n-ar fi lipsit de interes sã cãutãm sã
înþelegem nevoia de sociologie prin reflecþia asupra
a ceea ce a însemnat lipsa ei în perioada anterioarã
tranziþiei, vremea în care, fiind consideratã o „ºtiinþã
reacþionarã”, o „ºtiinþã burghezã”, a fost interzisã.
În concluzie nevoia de sociologie apare la
douã nivele:
– al individului instruit ºi educat ce trãieºte în
societate ºi care are nevoie sã înþeleagã mecanis-
mele de organizare socialã pentru a acþiona con-
ºtient ºi responsabil ºi sã-ºi formeze deprinderi de
convieþuire socialã ºi comportare civilizatã;
– al societãþii (nivelul decizional) unde cel ce
guverneazã, formuleazã legi, imperative, sentinþe
morale, trebuie sã stãpâneascã ºi cunoºtinþe referi-
toare la realitãþile sociale pe care doreºte sã le
influenþeze prin acþiunea sa.
tipologie a indivizilor umani, corespunzãtoare celor
trei tipuri de societãþi:
1. individul conservator care se conduce dupã
preceptele tradiþiei; acest tip caracterizeazã socie-
tãþile tradiþionale, marcate de schimbãri lente;
2. individul autonom care, trãind într-o socie-
tate caracterizatã prin schimbãri rapide, se conduce
dupã propria conºtiinþã; aceastã caracteristicã apar-
þine civilizaþiei moderne;
3. individul heteronom care se conduce dupã
aºteptãrile celorlalþi de la el, acþiunea sa fiind rezul-
tanta variabilei situaþionale a acþiunii altor indivizi.
O altã dimensiune a sociologiei este raportul
teoretic-empiric. La baza ideilor, a concepþiilor ºi
a teoriilor stau datele empirice dobândite în cerce-
tãrile empirice. La rândul lor, aceste studii necesitã
o bazã teoreticã de la care se porneºte ºi care ur-
meazã sã fie verificatã, acceptatã sau respinsã.
Abordarea problematicii sociologiei presupune
opþiune: trecerea de la macro- la microsocial, de la
societate ca întreg la comportamente individuale.
În abordarea problematicii sociologiei, pentru
a asigura caracterul ei ºtiinþific, sunt necesare res-
pectarea unor repere care relevã totodatã ºi funcþii-
le sociologiei:

1. Descrierea explicativã ºi înþelegerea realitãþii
sociale. Dacã sociologia s-ar limita la descrierea
faptelor, a fenomenelor ºi a proceselor sociale ar fi
sociografie. Ea urmãreºte sã descopere legãturile
esenþiale care formeazã regularitãþile vieþii sociale,
cauzele ºi tendinþele de dezvoltare ale acestora.
Dacã descrierea pune în evidenþã caracterul static
al analizei, prin explicaþie este relevat caracterul
dinamic al obiectului de studiu al sociologiei.
Pornind de la acestea, este necesarã trecerea
la înþelegerea vieþii sociale, adicã la comprehen-
siunea mersului istoriei ca succesiune de eveni-
mente, fapte ºi procese sociale, dar ºi a comporta-
mentului indivizilor.
2. Abordarea criticã, obiectivã a vieþii sociale.
Neutralitatea axiologicã este necesarã vieþii sociale,
deoarece existã pericolul de a induce distorsiuni ca
urmare a propriei subiectivitãþi. Prin cercetarea
sociologicã se semnaleazã dificultãþile ºi contradic-
þiile vieþii sociale, aspectele critice, disfuncþionali-
tãþile în evoluþia proceselor sociale. Aceastã neutra-
litate întãreºte caracterul ºtiinþific al sociologiei. Deºi
studiazã realitãþi concret definite, caracterul univer-
sal este dat de acceptarea ºi folosirea unui aparat
conceptual propriu, recunoaºterea aceloraºi principii,
metode ºi tehnici de cercetare socialã.
3. Caracterul practic-aplicativ a fost pus în evi-
denþã încã de la constituirea sociologiei ca ºtiinþã –
nevoia de a rezolva probleme practice. Ea este
chematã sã cunoascã ºi sã intervinã prin fundamen-
tarea ºtiinþificã pe care o oferã deciziilor luate în
toate sferele vieþii sociale: politicã, economicã,
culturalã, socialã. Diagnoza socialã reprezintã baza
predicþiilor, evenimentelor. Prognoza se elaboreazã
pentru a armoniza interesele individuale cu cele
colective, pe termen mediu ºi lung ºi a preîntâmpina
evoluþii indezirabile ale vieþii sociale.
Complexitatea obiectului ºi problematica socio-
logiei au determinat constituirea unor domenii
specializate (ramuri) care studiazã anumite compar-
timente ale vieþii sociale. Acestea constituie toto-
datã domenii de aplicare a rezultatelor cercetãrilor
concrete de teren.
Aceste domenii specializate ale sociologiei pot
fi grupate, în funcþie de problematica studiatã, astfel:
a) Ramuri care studiazã grupuri ºi colectivitãþi
umane, ca de exemplu, sociologia grupurilor mici,
sociologia urbanã, sociologia ruralã.
7
b) Ramuri care cerceteazã fenomene ºi pro-
cese sociale: sociologia opiniei publice, sociologia
religiei, sociologia educaþiei, sociologia politicã,
sociologia comunicaþiilor.
c) Ramuri care studiazã instituþii sociale cum
sunt: sociologia familiei, sociologia ºcolii.
Între sociologie ºi ramurile sale existã o strânsã
legãturã, ca de la întreg la parte. Sociologia oferã
ramurilor sale aparatul conceptual ºi metodele de
cercetare ºtiinþificã, la rândul ei, ea se îmbogãþeºte
cu rezultatele cercetãrilor de teren oferite de ramu-
rile sociologiei. „Autonomia” domeniilor teoretice
ºi aplicative nu împiedicã manifestarea spiritului
interdisciplinar. Au apãrut astfel ramuri ale sociolo-
giei la graniþa a douã sau mai multe ºtiinþe: psihoso-
ciologia, sociolingvistica, sociogeografia ºi altele.
Auguste Comte, marele filosof pozitivist, cel
care a dat numele sociologiei (1838), are ºi meritul
de a o fi aºezat într-o clasificare a ºtiinþelor. Dupã
el, ºtiinþele au apãrut ºi s-au dezvoltat într-o ordine
specialã de complexitate crescândã. O ºtiinþã com-
plexã este aceea care are nevoie de toate celelalte
dinaintea ei pentru a le sintetiza într-o grupare nouã
ºi deosebitã. Astfel, el stabileºte urmãtoarea ierarhie:
1. Matematica
2. Astronomia
3. Fizica
4. Chimia
5. Biologia
6. Sociologia
Mai târziu, Comte a completat acest ºir punând
la început Logica ºi la sfârºit Morala.
Herbert Spencer clasificã ºtiinþele astfel:
1) ªtiinþe abstracte (matematica, logica);
2) ªtiinþe abstracte-concrete (mecanica, fizica,
chimia);
3) ªtiinþe concrete (astronomia, biologia, psiho-
logia ºi sociologia).
Sociologia stabileºte relaþii cu multe ºtiinþe folo-
sindu-se, în cercetãrile sale, de datele pe care acestea
i le furnizeazã. Distingem relaþiile sociologiei cu mo-
rala (faptele morale sunt ºi fapte sociale), cu psihologia
(societatea e alcãtuitã din indivizi cu personalitate),
cu biologia (atunci când studiazã corpul biologic so-
cial), cu statistica ºi probabilitãþile (în eºantionare ºi
prelucrare a datelor), cu cibernetica (în înþelegerea vieþii
sociale ca sistem care se caracterizeazã prin automiº-
care) cu istoria, dreptul, antropologia, economia.
 8
3. PERSPECTIVE TEORETICE DE ABORDARE
A OBIECTULUI ªI PROBLEMATICII SOCIOLOGICE
PROBLEMATICII
Spre deosebire de ºtiinþele naturii al cãror obiect
de studiu poate fi cercetat, decupat din realitate, supus
cercetãrii la microscop, în laborator, ordonat, clasat,
în ºtiinþele sociale, omul, societatea, faptele, feno-
menele ºi procesele sociale prezintã o specificitate
care îngreuneazã cunoaºterea. Cãile de producere a
cunoaºterii sunt diferite în ºtiinþele sociale comparativ
cu cele din ºtiinþele naturii. Din aceastã distincþie
putem accepta ideea ºi poziþia celor care susþin auto-
nomia metodologicã a disciplinelor sociale ºi istorice.
Orice ºtiinþã socialã predatã (disciplinã) poate
sã prezinte obiectul ºi problematica sa din mai multe
puncte de vedere. Acest aspect este determinat de
teorie ºi metodologie, adicã de teoria metodologicã
ºi de teoria cunoaºterii acestei teorii. În istoria
ºtiinþei au existat mai multe orientãri teoretice, dar
nu toate au generat o metodologie distinctã. Unele
teorii au aderat la aceleaºi practici metodologice.
Dupã unii autori (A. Comte, M. Weber), orien-
tãrile teoretice în sociologie ar fi: pozitivismul ºi
sociologia interpretativã. Orientãrii pozitiviste i
s-ar asocia practica metodologicã „obiectivã“, con-
form cãreia faptele, fenomenele sociale sau cele
incluse în sfera subiectivitãþii umane sunt conside-
rate ca „obiecte“ ce pot fi analizate în mod similar
ca cele din ºtiinþele naturii. Conceptele-cheie în
aceastã orientare ar fi: explicaþia ºi predicþia.
Principiile de abordare sociologicã în cadrul
pozitivismului au dezvoltat mai multe orientãri:
operaþionalismul, empirismul, structuralismul,
analiza sistemicã, iar în cazul orientãrii interpreta-
tive, interacþionalismul simbolic, fenomenologia,
etnometodologia, care pun accentul pe semnificaþia
subiectivã a comportamentului uman. Conceptele-cheie
sunt cele de înþelegere ºi interpretare.
Existã o mare diversitate de concepþii cu privire
la obiectul de studiu al societãþii. Unii sociologi,
sesizând asemãnãri între funcþionarea societãþii ºi
cea a organismului uman, au ajuns la identificarea
celor douã noþiuni.
Teoria organicismului (reprezentatã prin H.
Spencer) constatã asemãnãrile dintre societate ºi
organismul uman, referitoare la individ (celula so-
cialã), la creºterea, dezvoltarea societãþii (prin adãu-
gire de celule, unire de grupuri sociale), la structura
ºi la modul de funcþionare ºi continuitate.
Teoria psihologicã a societãþii afirmã cã
interesele, scopurile, relaþiile dintre indivizi
constituie elementele esenþiale pe baza cãrora se
construieºte societatea. Concepþia psihologicã
încearcã sã explice societatea fie ca un produs al
psihologiei individuale (J.G. Tarde, teoria imitaþiei),
fie ca un tot psihic care nu se reduce la individ (W.
Wundt – dupã care societatea, este mai mult decât
o sumã de spirite individuale).
Teoria pozitivistã (A. Comte) susþine cã fazele
de evoluþie ale societãþii omeneºti urmeazã aceleaºi
etape de evoluþie ale inteligenþei. Legea celor trei
stãri clarificã cele trei stadii sau faze succesive prin
care a trecut inteligenþa omeneascã. Cea dintâi fazã
are un caracter religios ºi corespunde celei în care
spiritul ºi societatea sunt dominate de magie ºi
credinþã. A doua fazã (corespunzãtoare secolelor
al XIII-lea – al XVIII-lea), faza metafizicã, este
caracterizatã printr-o atitudine criticã dezorganiza-
toare. A treia fazã, pozitivistã, este aceea în care
predominã autoritatea spiritualã, raþiunea.
Teoria funcþionalismului structural (Talcot
Parsons). Prin introducerea noþiunii de funcþie,
T. Parsons face trecerea de la analiza staticã,
structuralã, la cea dinamicã, funcþionalã a societãþii.
Termenul de funcþie permite analiza relaþiilor dintre
sistemul social ºi mediu. Structura desemneazã
ordinea funcþionalã din realitatea socialã, iar
procesul se referã la „schimbarea stãrilor“. Pentru
T. Parsons, „schimbarea“ nu þine de normalitate, ci
de „devianþã“, deoarece modificã integritatea
sistemului social. Sistemul total al acþiunii conceput
de T. Parsons este format din mai multe subsisteme:
social, cultural ºi cel referitor la personalitate.
Teoria sistemelor generale. Conceptul de
sistem a fost preluat din biologie prin L.von
Bertalanffy, iar teoria sa a fost dezvoltatã în ciber-
neticã, informaticã ºi comunicaþii, apoi extinsã în
sfera socialã. Primul sociolog care a formulat ex-
plicit conceptul de sistem social a fost V. Pareto.
Fiecare mod de abordare a generat un anumit
tip de orientare metodologicã, dupã cum urmeazã:
Pozitivismul a instituit practica metodologicã
„obiectivã“ conform cãreia:
1. metodele, tehnicile, procedeele utilizate în
ºtiinþele naturii pot fi adaptate ºi folosite în sociologie;
2. faptele, fenomenele, procesele sociale au o exis-
tenþã obiectivã, independentã de teoria care le descrie;
3. cunoaºterea sociologicã se apropie de „ingi-
nerie socialã“ pentru cã oferã instrumente de cu-
noaºtere a problemelor sociale, fiind neutrã din punct
de vedere valoric.

Practica metodologicã interpretativã, iniþiatã
de M. Weber, a fost dezvoltatã în interacþionismul
simbolic (G.H. Mead), fenomenologia socialã sau
etnometodologia (L. Wittgenstein, Ed. Husserl). În
practica interpretativã, conceptele centrale sunt de
acþiune socialã ºi înþelegere interpretativã.
Construcþia teoreticã prezintã urmãtoarele etape:
1. înþelegerea subiectivã bazatã pe observarea
directã a situaþiilor sociale;
2. elaborarea explicaþiilor cauzale prin care pot
fi realizate predicþii pornind de la generalizãri.
Vocabular
Antropologie (gr. anthropos „om“ + gr. logos
„cuvânt“, „discurs despre om“)
– studiu sistematic despre om din perspectivã
fiziologicã (ce face natura din om) ºi practicã (ce
face omul din sine însuºi) – Kant;
– ºtiinþã a omului ca individ, grup ºi specie care
vizeazã atât structura cât ºi comportamentul
acestor entitãþi.
Antropologie culturalã – disciplinã ºtiinþificã de sine
stãtãtoare care studiazã comportamentul uman
bazat pe norme (culturã), în context spaþio-tem-
poral concret.
Sociologie (lat. socius „soþ“, „asociat“, „ortac“,
„tovar㺓 + gr. logos „cuvânt“, „idee“, „teorie“,
„ºtiinþã“) – ºtiinþa despre societate. A. Comte
Lecturã
Dimitrie Gusti
D. Gusti a fost promotor al studiului problemelor
sau „chestiunilor” sociale: „chestiunea Dunãrii”,
„chestiunea ruralã”, problema pãcii ºi a rãzboiului,
sãrãcia etc. A conceput ideea „muzeului socio-
logic”, pe temeiul cãreia a fost realizat Muzeul
Satului (1936).
Sub conducerea sa a fost editatã, între 1938 ºi
1943, „Enciclopedia României” (4 volume).
9
Înþelegerea ºi interpretarea semnificaþiilor su-
biective ale acþiunii umane conferã sociologiei spe-
cificitate datoratã:
– unicitãþii faptelor sociale din punctul de vedere
al actorului social;
– discontinuitãþii între ceea ce este ºi ceea ce
ar trebui sã fie;
– înþelegerea de tip empatic a fenomenelor
mentale, diferite de înþelegerea fenomenelor din naturã.
Cele douã practici metodologice, obiectivã ºi
interpretativã, s-au dezvoltat divergent. Acestea repre-
zintã douã opþiuni între care sociologul este nevoit sã
aleagã, atunci când elaboreazã un proiect de cercetare.
(1838) a folosit pentru prima datã termenul de
„sociologie“ în Curs de psihologie pozitivã.
– ºtiinþa unitãþilor sociale, de la cele mai simple (cercuri
de prieteni, familie, echipe de muncã), pânã la cele
mai complexe (popoare, naþiuni, þãri, organizaþii
internaþionale);
– ºtiinþã a naþiunii având ca funcþie cunoaºterea
realitãþii sociale (Dimitrie Gusti);
– ºtiinþa societãþilor omeneºti ce se ocupã cu studiul
vieþii sociale, al formelor de comunitate umanã, de
convieþuire socialã (Traian Herseni);
– ºtiinþã care se ocupã cu studiul vieþii sociale în general
ºi cu studiul comparativ al societãþilor (Mihail Ralea);
– studiul integrativ structural ºi dinamic al societãþii,
abordatã în unitatea ºi diversitatea componentelor
sale unitare (Petre Andrei).
(1880-1955)
Sociologia are de îmbinat cunoºtinþele parþiale
cãpãtate din diferite alte materii de învãþãmânt ºi
care altfel ar rãmâne dezbinate în mintea elevilor.
Totuºi, fenomenele economice, juridice, psiholo-
gice, istorice, etnografice, antropogeografice sunt
în întregime sau în parte fenomene sociale, ele sunt
manifestãri ale societãþii. De aceea, dupã munca
de analizã, trebuie sã urmeze încercarea de sintezã.
Sociologia are de îndeplinit funcþia aceasta însem-
natã de concentrare ºi coordonare a cunoºtinþelor,
pentru a pune în luminã adevãratã caracterul de
totalitate al vieþii sociale, pentru a da înþelesul deplin
termenilor legaþi de societate ºi de a forma în chip
unitar mintea elevilor.
D. Gusti., T. Herseni, Elemente de sociologie
10
Constantin Rãdulescu-Motru
C. Wright Mills (1916-1962)
C. Wright Mills, sociolog american, profesor la
Universitatea Columbia, a criticat în numeroase
lucrãri societatea americanã contemporanã,
elitele conducãtoare, conformismul claselor de
mijloc. Prin conceptul de imaginaþie socio-
logicã, Mills a fãcut referiri la capacitatea
individualã de a înþelege istoria socialã, bio-
grafia personalã ºi relaþiile dintre ele în cadrul
unei societãþi date.
EVALUARE
1. Dupã ce citiþi cu atenþie textele de la
Lecturi rãspundeþi urmãtoarelor cerinþe:
a. Identificaþi funcþiile sociologiei.
b. Care este locul sociologiei în ansamblul
ºtiinþelor socio-umaniste?
c. Care consideraþi cã este importanþa studierii
sociologiei în liceu?
d. În ce constã menirea sociologului în socie-
tatea contemporanã?
2. Aduceþi argumente în susþinerea ideii con-
(1868-1957)
…fiecare dintre noi este obiºnuit sã judece pe
alþii dupã sine însuºi. Fiecare dintre noi crede cã
activitatea omeneascã are un scop, care se recu-
noaºte ºi se apreciazã în urmã din fapte; mentali-
tatea noastrã de profesioniºti burghezi nu poate
concepe o activitate practicã fãrã scop…
Sociologia însã tocmai de aceea este fãcutã,
ca sã ne ridice peste mentalitatea noastrã prea
strâmtã, sau mai bine peste prejudecãþile noastre.
Ea ne aratã cã ceea ce noi credem a fi cu neputinþã
se întâmplã totuºi, ºi nu numai cã se întâmplã, dar
se ºi explicã în modul cel mai raþional.
C.R.-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Pai-
deia, Bucureºti, pg. 99.
În prezent sociologul are de îndeplinit o sarcinã
urgentã, care este în acelaºi timp politicã ºi
intelectualã – cãci, în realitate, ele coincid – aceea
de a clarifica elementele ce formeazã neliniºtea ºi
indiferenþa contemporanã.
Acest lucru îi este cerut sociologului de cãtre
toþi reprezentanþii culturii, fizicieni ºi artiºti, de
întreaga comunitate intelectualã. Tocmai datoritã
acestei sarcini ºi acestei aºteptãri, ºtiinþele sociale
încep sã devinã numitorul comun al erei noastre
culturale, iar imaginaþia sociologicã, cel mai
necesar produs al activitãþii noastre intelectuale.
C. Wright Mills, Imaginaþia sociologicã, Ed. Politicã,
Bucureºti, 1975, pg. 37
form cãreia funcþia criticã este cea mai importantã
dintre funcþiile sociologiei.
3. Explicaþi raportul dintre sociologie ºi
ramurile ei.
4. Ordonaþi descrescãtor, pe caiet, urmãtoarele
cerinþe psihice pentru exercitarea profesiei de
SOCIOLOG. Notaþi rangul (1,2,3, …) în stânga
fiecãrei cerinþe.
– aptitudini de comunicare, sociabilitate;
– prezenþã agreabilã;
 11

– dicþie bunã ºi uºurinþã în exprimarea ideilor; – universalitatea problematicii sociologice;

– capacitate de adaptare;
– memorie vizualã ºi auditivã;
– capacitate de analizã, sintezã ºi abstractizare.
5. Scrieþi un eseu cu tema: Statutul sociologiei
în societatea contemporanã dupã urmãtorul plan de
idei:
– mondializarea problemelor de studiu ale
sociologiei;
– unitatea metodologicã în studiul ºtiinþelor
sociale.

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!

 Cunoaºterea de tip sociologic rãspunde unei  Abordarea problematicii sociologiei se face

nevoi individuale ºi sociale. Ea se realizeazã cu
metode specifice ºi aparat conceptual propriu.
 Problematica sociologicã este studiatã de
diferite ramuri ale sociologiei.
prin respectarea unor repere care relevã funcþiile
sociologiei.
 Obiectul ºi problematica sociologiei au
generat abordãri diferite sub aspectul teoriei ºi
metodologiei.

Lecturi suplimentare

1. Durkheim, E. – Regulile metodei sociologice, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1974;

2. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010;
3. Herseni, T. – Sociologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982;
4. Szczepanski, J. – Sociologie. Noþiuni elementare de sociologie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972.

FORUM
 Motorul societãþii este egoismul
 Imaginaþia sociologicã – un mod de a privi lumea altfel
 Rolul sociologului în societatea contemporanã

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Ocupaþia de sociolog
În clasificarea ocupaþiilor din România (COR) sunt profesionale în care sunt prezentate: cerinþele
cuprinse monografii ale diferitelor ocupaþii existente ocupaþiei, condiþiile de lucru, perspectivele de
în România. Ministrul Muncii împreunã cu Ministerul angajare etc.
Educaþiei ºi Cercetãrii au realizat micro-monografii Pentru mai multe detalii consultaþi:

http://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.php
LECTURÃ SUPLIMENTARÃ

2
12

FACTORII ªI
CONDIÞIILE
VIEÞII SOCIALE
1. MEDIUL NATURAL ªI SP
NATURAL AÞIUL SOCIAL
SPAÞIUL
2. POPULAÞIA
3. CULTURA ªI CONªTIINÞA COLECTIVÃ
CULTURA

CE? DE CE? CUM?

sunt spaþiile sociale este necesar sã sã analizaþi
ºi ariile geografice; identificaþi factorii comportamentele prin
ce reprezintã naturali în explicarea raportarea la valori
fenomenul migraþiei legãturii acestora cu dezirabile social ºi sã
ºi despre specificul, evoluþia individualã ºi promovaþi spiritul de
funcþiile ºi tipurile socialã. toleranþã.
de culturã.

1. MEDIUL NATURAL ªI SP
NATURAL AÞIUL SOCIAL
SPAÞIUL
a) Mediul natural ºi viaþa socialã
Încã din antichitate, gânditori ºi oameni preocu-
paþi de cunoaºterea ºi explicarea faptelor ºi a
fenomenelor sociale au observat dependenþa vieþii
ºi a activitãþii omului de variaþiile de climã, sol,
succesiunea anotimpurilor.
Hipocrate a încercat sã explice deosebirile
dintre europeni ºi asiatici prin diferenþele solului,
ale climei ºi ale gradului de umiditate din Europa ºi
Asia. El a observat nu numai tipul de constituþie
fizicã, ci ºi însuºirile spirituale, care deosebesc
oamenii ce aparþin diferitelor regiuni.
Aceste preocupãri, care s-au extins pânã în zilele
noastre, se regãsesc sistematizate într-o ºtiinþã de
graniþã numitã sociogeografie sau geografie socialã.
Tot legate de sol ca spaþiu geografic, sunt ºi
problemele care vizeazã efectele în planul relaþiilor
politice ºi de vecinãtate, a þãrilor. Acestea au un
rol foarte mare în viaþa mondialã ºi aparþin
domeniului cunoaºterii numit geopoliticã.
Problema frontierei a avut semnificaþii ºi cono-
taþii diferite în perioada cuceririi teritoriilor ºi forma-
rea sistemului colonial, destrãmarea lui, cât ºi în
perioada ultimului deceniu al acestui secol. Asistãm
la destrãmãri (U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia)
ºi unificãri (Germania de Vest ºi Est) de state ce
repun în discuþie problema graniþelor. Frontiera nu
e numai o problemã de geografie, de delimitare spa-
þialã, ci ea genereazã efecte economice, sociale,
politice ºi culturale. Plasarea într-un spaþiu geografic
creeazã raporturi de vecinãtate care se pot transfor-
ma în relaþii de colaborare sau conflictuale, genera-
toare de fenomene culturale (ca de exemplu cel de
aculturaþie), cu efecte deosebite.
Terenul, frontiera, solul, prin calitatea ºi confi-
guraþia geograficã a þãrii, pot furniza explicaþii des-
pre istoria poporului, gradul de civilizaþie, unitatea
ºi diversitatea culturalã etc.
Teritoriul, prin formele sale de relief (munte,
deal, ºes), oferã ºi determinã chiar felul de viaþã ºi
organizare internã a comunitãþii. Astfel, fenomene
precum nomadismul (caracteristic în zonele de
stepã) sau transhumanþa (la unele popoare de pãs-
tori), determinã modificãri ale vieþii dupã anotimpuri,

anumite atitudini ºi sentimente faþã de proprietate,
interferenþe culturale. Cunoaºterea acestei depen-
denþe a comportamentului de viaþã cotidianã, care
genereazã un tip specific de viaþã colectivã, de me-
diul natural, poate sã furnizeze explicaþii pentru
numeroase evenimente produse în istorie. Exemplu:
transformarea caravanelor în armate nomade,
migraþia popoarelor º.a.
Solul poate influenþa viaþa socialã prin calitatea
sa care genereazã anumite activitãþi economice.
S-au fãcut analogii între sol, preocupãrile de procu-
rare a hranei prin vânãtoare, pescuit, creºterea
animalelor ºi cultivarea plantelor ºi efectele alimen-
taþiei în dezvoltarea unor popoare.
Apele care se regãsesc pe teritoriul unei þãri
constituie legãturi cu exteriorul, cãi de comunicare
între popoare. Fluviul Dunãrea, de exemplu, constituie
un astfel de element de unire a þãrilor Europei,
contribuind la circulaþia valorilor materiale ºi spirituale.
Existã, în tradiþia ºi cultura popoarelor dunãrene,
cântece, dansuri ºi ritualuri legate de Dunãre.
Construcþiile pe Dunãre (podurile) sunt elemente ce
leagã nu numai maluri, ci ºi popoare, culturi.
Marea are un rol special în constituirea ºi
dezvoltarea societãþii. Ea contribuie la formarea unei
filosofii a vieþii, dar ºi a unei atitudini în faþa morþii.
Infinitul mãrii creeazã alte orizonturi chiar ºi politice
mai largi, ambiþiile teritoriale scad. Marea dezvoltã
sentimentul frumosului, lirismul, muzica, dansul.
Clima afecteazã viaþa prin temperaturã, care
poate genera afectarea stãrii de sãnãtate. În acelaºi
timp, climatul modificã talia, structura anatomicã,
în general. Locuitorii zonelor nordice (eschimoºii,
laponii) sunt scunzi. O variaþie sezonierã poate fi
identificatã ºi în societatea româneascã, mai uºor
sesizabilã în comunitãþile sãteºti; în anotimpurile mai
cãlduroase: primãvara, vara ºi chiar toamna, viaþa
este animatã de activitãþile ce se desfãºoarã în strânsã
legãturã cu natura (munca pãmântului), iarna, satul
e în amorþire.
În concluzie, mediul natural exercitã o mare
influenþã asupra vieþii sociale, ocupaþiilor ºi mani-
festãrilor oamenilor, asupra organizãrii sociale. Viaþa
socialã e influenþatã ºi de alþi factori dintre care cei
de naturã spiritualã (conºtiinþa, tradiþia ºi solidari-
tatea, autoritatea) sunt deosebit de importanþi.
Omul are faþã de naturã un dublu rol: pasiv ºi
activ. El este influenþat de fenomenele fizice, încear-
cã sã se adapteze lor, dar ia ºi atitudine, acþioneazã
pentru a le transforma.
În procesul de transformare a naturii omul se
transformã pe sine, devenind o fiinþã care produce
valori materiale ºi spirituale.
13
b) Spaþiul geografic ºi spaþiul social
Numãrul mare al populaþiei de pe glob, cuceri-
rea unor noi spaþii pentru construcþii de locuinþe ºi
desfãºurarea unor activitãþi, a restrâns tot mai mult
mediul natural. Acest spaþiu fizic devine tot mai cãut-
at pentru curãþenia aerului, a solului, pentru liniºtea
pe care marile aglomerãri urbane nu o mai pot oferi.
Plasarea într-un spaþiu geografic pentru a pune
temelia unei locuinþe însemna, în societãþile tradiþio-
nale, întemeierea unei familii, adicã dobândirea unei
poziþii sociale. Ritualurile întemeierii exprimã sim-
bolic relaþiile dintre ordinea socialã ºi cea cosmicã.
Delimitarea spaþiului social þine de o ordine
socialã caracterizatã prin: tradiþii, obiceiuri, norme,
reguli de viaþã ºi valori.
De exemplu, între o familie care ºi-a schimbat
domiciliul din mediul rural în mediul urban ºi o
familie vecinã din respectiva localitate existã
„distanþe sociale” mari chiar dacã din punct de
vedere geografic ele sunt mici.
În mod similar, poziþia omului în societate este
determinatã de un sistem de coordonate sociale
precum: profesia, ocupaþia, mediul de rezidenþã,
nivelul de instrucþie, valorile ºi atitudinile sale.
Spaþiul social exprimã totalitatea
grupurilor sociale, a poziþiilor lor precum ºi
a raporturilor dintre ele.
Distanþa socialã poate:
– creºte, ducând la izolare;
– descreºte, favorizând fenomenul de integrare.
Fenomene ca cele de socializare, educaþie,
învãþare socialã, aculturaþie, favorizeazã dinamica
spaþiului social, schimbarea poziþiei acestuia în sus,
în jos sau la acelaºi nivel.
În prezent s-a ajuns la o delimitare a spaþiilor
sociale în cadrul a cinci arii geografice:
1. aria indo-europeanã;
2. aria chino-siberianã;
3. aria africanã;
4. aria Oceaniei;
5. aria nord-americanã.
Cercetãrile de etnologie, prin care se încearcã
descoperirea identitãþilor unor popoare, pun în
evidenþã urmãtoarele spaþii constituite prin procesul
de transmitere a moºtenirii culturale:
I. prin intermediul antichitãþii greceºti ºi romane:
1. spaþiul romanic;
2. spaþiul grec ºi bizantin.
II. prin intermediul popoarelor „barbare“:
1. spaþiul celtic;

14
2. spaþiul germanic, englez;
3. spaþiul scandinav;
4. spaþiul slav;
5. spaþiul baltic.
Vocabular
Aculturaþie – procesul de interacþiune a douã culturi
aflate într-un contact reciproc.
Etnologie (gr. ethnos „popor“ + gr. logos „cuvânt“) –
ºtiinþã care studiazã originea, rãspândirea în spaþiu ºi
transmiterea în timp a credinþelor ºi obiceiurilor din
culturile populare.
Lecturã
…Activitatea unui sat, de pildã, este în strânsã
legãturã cu anotimpurile, cu variaþiile climaterice
ºi cu precipitaþiile atmosferice. Ea se gãseºte în
aceeaºi strânsã legãturã cu reþeaua hidrograficã a
regiunii, cu formele de relief, cu bogãþia vegetalã
ºi animalã a regiunii. Dar în acelaºi timp,
activitatea socialã poate înrâuri climatul prin
împãduriri ºi despãduriri, poate capta apele prin
sisteme de irigaþii ºi canalizãri, pentru a le
întrebuinþa ca îngrãºãminte sau ca energie motricã
în numeroase forme de industrii, poate îmbunãtãþi
solul prin îngrãºãminte sau printr-o tehnicã
superioarã de muncã, poate extirpa anumite plante
ºi animale ºi poate cultiva pe altele, favorabile vieþii
omeneºti.
Dimitrie Gusti, Problema sociologiei, Imprimeria
Naþionalã, Bucureºti, 1940, pp.33-34
Realitatea socialã constituitã ºi organizatã este
localizatã în spaþiu, nu e suspendatã în timp, deci
are continuitate cu trecutul, sau, cu alte cuvinte,
aceastã realitate are fiinþã într-un cadru general.
Astfel, realitatea socialã, în alcãtuirea ºi funcþiona-
rea sa, este dependentã de mediul fizico-cosmic, de
EVALUARE
1. Care credeþi cã sunt caracteristicile (fizice,
psihice ºi sociale) ale populaþiei din zona în care
trãiþi? Consideraþi cã ele pot fi explicate prin factori
naturali? Dacã da, arãtaþi posibilele corelaþii.
1
În concluzie, prin studierea elementelor antro-
pologice, a variaþiilor culturale ºi particularitãþilor
lingvistice poate fi cunoscutã viaþa unor populaþii
care formeazã cel mai vechi substrat al popoarelor
europene actuale.
Geografie socialã – disciplinã constituitã la interferenþa
dintre geografie ºi sociologie, având ca obiect de studiu
interacþiunea dintre societate ºi mediul geografic.
Vecinãtate – relaþie socialã între douã sau mai multe
persoane, familii (gospodãrii), state.
trecutul istoric, de viaþa biologicã chiar. Acest cadru,
în care se dezvoltã realitatea socialã, va determina
ºi el anumite valori: istorice, biologice, religioase
etc.
Petre Andrei, Opere sociologice, vol. I, Ed. Aca-
demiei R.S.R., pg. 247
…toate fenomenele sociale reale au fost ºi sunt
localizate undeva în spaþiu ºi s-au petrecut ºi
continuã sã se petreacã într-un anumit timp, deci
ele sunt toate, fãrã nici o excepþie fenomene geo-
grafice ºi fenomene istorice. N-a existat probabil
nici un sociolog care sã nu-ºi fi dat seama de acest
lucru, dar foarte numeroase doctrine sociologice con-
siderã cã, din punctul de vedere teoretic în care se
situeazã, aceste douã aspecte sunt lipsite de impor-
tanþã ºi le lasã exclusiv în grija antropogeografilor,
a etnologilor ºi a istoricilor. Aºa se explicã, fãrã
îndoialã, o mulþime de exagerãri ºi chiar speculaþii
care circulã în domeniul sociologiei, datoritã mai
ales a poziþiilor idealiste, spiritualiste, logiste, psiho-
logiste etc.
Traian Herseni, Sociologie, Ed. ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1982, pg. 541
2. Încercaþi sã explicaþi un eveniment istoric
produs pe locurile în care trãiþi ºi cãutaþi
elemente de mediu natural care au favorizat/
frânat producerea (extinderea) lui.

3. Care credeþi cã sunt procesele sociale care
favorizeazã micºorarea distanþei sociale dintre
sat ºi oraº? (Enumeraþi cel puþin douã.)
4. Scrieþi un eseu cu tema: Vecinãtatea ºi feno-
menul de aculturaþie.
5. Pe baza textelor de mai sus ºi a cunoºtinþelor
voastre, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
2. POPULAÞIA
a) Condiþionarea socialã a fenomenelor
demografice
Studiul populaþiei constituie obiectul ºtiinþei
demografia, dar populaþia este ºi o problemã a socio-
logiei, deoarece aceasta este un factor ºi în acelaºi
timp o condiþie a existenþei vieþii sociale. Fenomene
precum: natalitatea, mortalitatea, nupþialitatea,
divorþialitatea ºi migraþia se produc ºi ca urmare a
influenþei unor factori sociali ºi, în acelaºi timp,
acestea influenþeazã în mod direct evoluþia
societãþii în ansamblul ei.
O problemã de reflecþie socialã ºi de analizã o
constituie creºterea numãrului populaþiei pe diverse
arii teritoriale. Care sunt mecanismele care guver-
neazã creºterea populaþiei? În ce zone ale globului
se realizeazã spor ridicat de natalitate ºi cum se
explicã aceasta?
Pastorul englez Thomas Robert Malthus, care a
generat ºi un curent de gândire numit malthusianism,
exprima ideea limitãrii creºterii populaþiei printr-o serie
de factori sociali (rãzboaiele) ºi naturali (seceta) pentru
a restabili echilibrul între populaþie, care creºte în
proporþie geometricã, ºi cantitatea de mijloace de
subzistenþã, care creºte în proporþie aritmeticã. Teoria
sa intrã în contradicþie cu cea creºtinã, opusã oricãrei
intervenþii în actul de procreare.
În epoca contemporanã o atenþie sporitã în cer-
cetarea demograficã ºi sociologicã este acordatã
fenomenului migraþiei.
Migraþia este un fenomen ce constã în
deplasarea unei mulþimi de persoane dintr-o
arie teritorialã în alta.
1. Din punct de vedere al duratei, migraþia
poate fi:
a) temporarã (pentru o perioadã determinatã de
timp);
15
a) Care sunt, în viziunea autorilor, elementele
constitutive (cadrele) ale vieþii sociale în care
se formeazã valorile?
b) Cum influenþeazã mediul natural viaþa
socialã a unei colectivitãþi?
c) Ce activitãþi desfãºurate în mediul înconjurã-
tor pot favoriza evoluþia vieþii omeneºti?
b) definitivã (fãrã întoarcere în locul de origine).
2. Din punct de vedere al teritoriului, aceasta
poate fi:
a) internã* ;
b) externã (internaþionalã).
În cadrul acestui fenomen se poate vorbi de
imigraþie (ansamblul intrãrilor într-o populaþie) ºi emi-
graþie (ansamblul ieºirilor). Orice fapt migratoriu este
provocat de o persoanã care este emigrant (pentru þara
de origine) ºi imigrant (pentru þara de destinaþie).
Migraþia internaþionalã se manifestã sub mai
multe forme:
1) migraþia forþei de muncã;
2) migraþia membrilor celor emigraþi anterior;
3) migraþia forþatã datoritã calamitãþilor natu-
rale, rãzboaielor, persecuþiilor politice, religioase.
Ea poate fi legalã atunci când sunt respectate
reglementãrile juridice ºi de drept internaþional, sau
clandestinã, caracterizatã prin încãlcarea acestora.
În fenomenul de migraþie sunt antrenate ele-
mente sociale (cauze, efecte), de psihologie a per-
soanei (motivaþii, riscuri) ºi economice (costurile ºi
beneficiile).
b) Relaþia femeie-bãrbat
Dintotdeauna specialiºtii în ºtiinþele socio-umane
ºi-au pus problema identitãþii femeii ºi a bãrbatului,
a rolului lor în societate. Statisticile ºi experienþele
pun în evidenþã faptul cã bãrbaþii ºi femeile sunt în
curs de a-ºi modifica profund imaginea pe care o au
unii despre ceilalþi. Asistãm la instaurarea unei ordini
a lumii la care suntem spectatori interesaþi ºi actori
neliniºtiþi care ne punem întrebãri de genul: Cine
*
Migraþia internã, caracterizatã în principal prin deplasãri
din mediul rural înspre cel urban ºi invers, va fi tratatã la
capitolul Comunitãþi umane.
16

sunt eu? Care este identitatea mea, specificitatea mea
ca bãrbat sau ca femeie? sau întrebãri de genul: Cum
ne distingem unul de celãlalt? Cum trãim unul cu
celãlalt?
A vorbi despre egalitate este o utopie, dar ºi
scindarea populaþiei ºi a lumii în sfera masculinã ºi
cea femininã este o imagine care a dispãrut, cãci
natura meseriilor a permis ºtergerea graniþelor ce
delimitau ocupaþii ca fiind exclusiv masculine sau
exclusiv feminine. Diviziunea sarcinilor avea meritul
de a dezvolta la fiecare caracteristici diferite care
contribuiau la formarea sentimentului identitãþii.
Cercetãrile psiho-sociale au demonstrat cã modul
de gândire, simþire ºi exprimare al femeii este diferit
de cel al bãrbatului. De aceea, în cercetarea
sociologicã este nelipsit din chestionar acest element
de identificare, consemnarea sexului subiectului
intervievat ºi nu a numelui care, în prelucrarea statis-
ticã a datelor, nu prezintã importanþã.
c) Vârstele
Sentimentul vârstei nu este spontan. În þãrile
unde nu existã stat civil, oamenii nu ºtiu sã se
situeze pe scara de vârstã, ºi dacã se declarã: tineri,
adulþi sau bãtrâni, sunt trataþi ca atare. Categoriile
de vârstã sunt o producþie socialã.
 Sentimentul copilãriei nu exista în Evul
Mediu. Copilul era considerat un adult în miniaturã
ºi tratat în consecinþã.
 Recunoaºterea tinereþii avea loc în ºcoalã.
Tineretul nu era considerat un grup social. Sepa-
rând tinerii de adulþi, acestora li se conferã o oare-
care identitate. Tinereþea marcheazã ieºirea din
copilãrie ºi intrarea în viaþa adultã prin cãsãtorie.
Durata tinereþii e datã de strategia familiei de a-ºi
conserva puterea. În societãþile primitive, trecerea
de la copilãrie la viaþa adultã face obiectul unor
rituri de iniþiere. Existã o separare între copilãrie ºi
tinereþe, corespunzãtoare sfârºitului ºcolaritãþii ºi
intrãrii în viaþa activã.
 Vârsta a treia este o altã invenþie caracteri-
zatã în general prin: incapacitate fizicã, protecþie
socialã, pensionare (care pentru unii înseamnã
„moarte socialã”, pentru alþii, o nouã viaþã).
Categoriile de vârstã, stabilite ºi ele în mod
arbitrar, intereseazã în cercetarea sociologicã, prin
analizele calitative, pentru cã pun în evidenþã dife-
renþieri de opinii ºi stiluri de gândire diferite. Ele
sunt ºi criterii în eºantionare, care asigurã repre-
zentativitatea necesarã generalizãrii rezultatelor
pentru o întreagã populaþie.
Prezentãm un model de eºantion:

Tabelul 1: Structura eºantionului pe categorii socioprofesionale,

medii, sexe ºi grupe de vârstã

T o tal d in c are p e d in to tal p e g ru p e d e

s u b iec ţi m ed ii v ârs t ă
Nr.
O cup a ţii urban rural
c rt. 18-34 35-64 65 şi
70 M M ani ani peste
F F
muncitor, cadru mediu cu M 9 M 4
1. 16 10 6 –
muncă manuală F 2 F 1
maistru, tehnician, M 6 M 3
2. 11 7 4 –
funcţionar cu studii medii F 1 F 1
M 1 M 1
3. salariat cu studii superioare 4 1 3 –
F 1 F 1
patron, conduc ător de M 3 M 2
4. 8 2 6 –
unitate F 2 F 1
şomer sau în căutarea unui M 5 M –
5. 7 6 1 –
loc de munc ă F 2 F –
pensionar cu asigurări sociale M 4 M 3
6. 9 – 2 7
sau cu pensie de urmaş etc. F 1 F 1
M – M –
7. casnic ă 5 – 2 3
F 4 F 1
M 5 M 2
8. elev, student 10 10 – –
F 3 F –
 17

Vocabular

Eºantion – o selecþie din populaþia totalã ce urmeazã sã Reprezentativitate – calitatea unui eºantion de a
fie studiatã într-o cercetare. respecta structura populaþiei totale. Aceasta permite
generalizarea rezultatelor asupra întregii populaþii.

Lecturã

Vârstele au divizat ºi continuã sã dividã
societatea în alt mod ºi cu alte consecinþe, dar prin
aceasta nu mai puþin importantã pentru întreaga viaþã
a oamenilor. Pânã la o anumitã etate…, copiii sunt
cu totul dependenþi de adulþi, în primul rând de
mamele sau pãrinþii lor. Ei nu participã în chip activ
la niciuna dintre manifestãrile sociale, nici eco -
nomice, nici politice, nici culturale; copiii formeazã
prin definiþie populaþia pasivã (inactivã) a oricãrei
comunitãþi. De aici douã consecinþe principale, din
care una are un caracter negativ ºi temporar, iar alta
un caracter pozitiv ºi peren, de o covârºitoare
însemnãtate pentru orice formã de viaþã socialã,
pentru societate în general. Consecinþa negativã
constã în soarta precarã a copiilor, mai ales a celor
nedoriþi sau prezenþi în situaþii sociale definite
(sãrãcie, cataclisme naturale, rãzboaie, migraþii
forþate, persecuþii). Infanticidul a fost multã vreme o
practicã acceptatã, ca ºi abandonarea, neîngrijirea
ºi subalimentarea lor…
Consecinþa pozitivã ºi cu caracter de permanenþã,
tot timpul cât a existat ºi vor exista societãþi omeneºti,
constã în procesele de socializare sau culturalizare a
noilor generaþii de cãtre cea adultã, pentru a le asimila
ºi integra eficient în viaþa socialã ºi asigura astfel
stabilitatea, perpetuarea ºi dezvoltarea continuã nu
numai a speciei, ci ºi a comunitãþilor ºi a civilizaþiilor
create sau însuºite de ele.
Traian Herseni, Sociologie, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclo-
pedicã, Bucureºti, 1982, pp., 524-525

EVALUARE
APLICAÞII
1. Explicaþi posibilele efecte ale migraþiei 3. Care este deosebirea esenþialã dintre popu-
internaþionale pentru: laþia totalã ºi eºantion? Menþionaþi caracteristicile
a) populaþia de origine; eºantionului.
b) populaþia de destinaþie; 4. Copiaþi tabelul de mai jos ºi precizaþi dacã
c) migranþii înºiºi. urmãtoarele enunþuri sunt adevãrate (A) sau false
2. Explicaþi ce înþelegeþi prin: „Tinereþea nu (F), marcând cu un X în cãsuþele corespunzãtoare
este decât un cuvânt.” (P. Bourdieu). din stânga fiecãrui enunþ:

A F Enunþuri
O persoanã care pleacã definitv din România într-o altã þarã este imigrant pentru
România.
ªtiinþa care studiazã populaþiile umane se numeºte demografie.
Pentru a fi reprezentativ, eºantionul trebuie sã respecte anumite caracteristici
ale populaþiei totale.
Gruparea populaþiei pe categorii de vârstã este o clasificare artificialã.
Femeile ºi bãrbaþii constituie un ansamblu omogen.
Rolurile sociale ale femeii ºi bãrbatului exprimã comportamentele aºteptate de
fiecare de la ceilalþi.
18
5. Dacã într-un cuplu de strãini se naºte un
copil în þara noastrã, copilul este de asemenea „un
strãin”. Care factor este mai puternic: familia de
provenienþã sau locul naºterii, în aprecierea cuiva
ca fiind un strãin?
3. CULTURA ªI CONªTIINÞA COLECTIVÃ
CULTURA
a) Specificul ºi funcþiile culturii
Termenul de culturã a fost folosit pânã în secolul
al XIX-lea cu semnificaþia de cultivare a pãmântului,
aplantelor, agriculturã. În paralel cu aceastã
semnificaþie a circulat o altã semnificaþie datã în
perioada Renaºterii, aceea de cultivare a minþii, a
spiritului.
Vocabular
Cultura reprezintã un ansamblu de valori
materiale ºi spirituale, un mod de viaþã,
relativ stabil, dobândit ºi transmis de la o
generaþie la alta prin schimbãri continue ºi
fixate prin mecanisme conºtiente sau
subconºtiente.
În viaþa socialã, culturii ºi educaþiei le revin
un rol esenþial, acela de a-l înnobila, de a-l plasa
pe individ deasupra unei condiþii pe care o are la
naºtere, conferindu-i o nouã identitate din punct de
vedere social. „Nobleþii moºtenite” i se adaugã o
„nobleþe dobânditã” prin culturã.
Cultura poate fi înþeleasã ca:
a) produs – adicã ceea ce se obþine în urma
producþiei culturale (creaþii, opere ºtiinþifice, tehnice,
artistice); ea funcþioneazã ca patrimoniu, zestre, ce
se transmite din generaþie în generaþie, prin tradiþie;
b) proces de producere de bunuri, valori, nor-
me, simboluri, semnificaþii. Acest proces cuprinde
mai multe etape de la producerea, multiplicarea ºi
reproducerea, pânã la difuzarea, circulaþia ºi recep-
tarea valorilor culturale;
c) comportament uman – adicã un „mod de a
face”, prescris printr-un act cultural. De exemplu,
procesul de adaptare presupune informaþia eredi-
tarã – care conþine instrucþiunile de comportament
ºi informaþia dobânditã, acumulatã de individ pe
parcursul vieþii, prin intermediul socializãrii ºi a
proceselor de învãþare.
Evoluþia omului ca fiinþã bio-psiho-socio-culturalã
presupune nu numai procese biologice evolutive, ci
6. Care este diferenþa dintre un refugiat ºi un
solicitant de azil?
7. Unele þãri occidentale vorbesc de emigranþi
ca „tezaure de populaþii strãine”. Cum explicaþi
aceastã apreciere?
ºi componente culturale, anumite condiþionãri,
precum: regulile de cãsãtorie, imaginea culturalã a
partenerului, a familiei, propria manierã de a trãi.
Experienþa de viaþã a oamenilor þine de mentalitatea
ºi conºtiinþa colectivã, care constituie un factor ce
permite adaptarea individualã ºi integrarea socialã.
Funcþiile culturii
Funcþia e definitã prin relaþia dintre culturã ºi
nevoile biologice (individuale sau sociale). Prin funcþie
se explicã: geneza, adicã procesul de constituire a
culturii cât ºi funcþionarea ei, adicã procesul ºi meca-
nismele de satisfacere a nevoilor prin culturã.
Dintre cele mai importante funcþii ale culturii
în viaþa comunitãþii menþionãm:
1) funcþia de adaptare, care asigurã supravie-
þuirea, ca rãspuns la condiþiile de mediu. Ea contri-
buie la menþinerea ca specie biologicã ºi autodefi-
nirea omului prin raportare la natura sa.
2) funcþia de socializare, care presupune trans-
formarea fiecãrui individ într-un membru al comu-
nitãþii prin însuºirea normelor, a codurilor ºi a sim-
bolurilor specifice sistemului de valori. În funcþie
de modul de interiorizare a acestora, precum ºi de
opþiunile valorice se realizeazã diferenþierea indivi-
zilor, conferind fiecãruia o distincþie socialã.
Prin procesul de socializare, elemente din cul-
tura poporului sunt asimilate, învãþate încã din tim-
pul primelor etape ale vieþii. Prin învãþarea limbii,
copilul învaþã semnificaþiile cuvintelor ºi, prin ele,
ale culorilor, gesturilor, mimicii.
Este un gest cultural sã oferi o floare (dar nu
una ruptã dintr-un parc), sã cedezi locul într-un tram-
vai unei persoane mai în vârstã decât tine, sã
respecþi culoarea „roºu” a semaforului.
3) funcþia de reproducere a comunitãþii prin
memorizare, stocare ºi transmitere a culturii. Aceastã
funcþie adunã în jurul unor obiective comune, a unor
simboluri sau imagini pe care le împãrtãºesc cei care

fac parte din comunitatea respectivã, asigurând
stabilitate, coeziune ºi continuitate.
Identitatea culturalã este datã de valorile ºi
atitudinile care permit populaþiei majoritare sã-ºi
exprime continuitatea într-un spaþiu dat. Aceasta
poate fi cunoscutã ºi prin examinarea unor aspecte
ale vieþii, vizibile precum:
– limba care se vorbeºte;
– tradiþiile ºi obiceiurile populare, de consum;
– mod de viaþã, nivel de trai, petrecere a timpu-
lui liber, structuri familiale;
– trãsãturi specifice de personalitate (ospitali-
tate, entuziasm, hãrnicie, grijã faþã de avutul perso-
nal, comunicativitate-sociabilitate etc.).
De obicei, asociem adesea o valoare materialã
sau moralã a unui popor, care constituie un element
de identitate. Astfel, când spunem Elveþia ne gândim
la ceasuri, bãnci; Italia – muzicã; Germania –
disciplinã; Japonia – aparaturã electronicã.
4) funcþia de comunicare, prin care se exprimã
acordul sau dezacordul în relaþiile interumane ºi se
împãrtãºesc valori ºi semnificaþii, opinii, atitudini ºi
comportamente.
b) Tipuri ºi forme de culturã
Fiecãrei funcþii îi corespund diverse tipuri de
culturã. Ele se diferenþiazã atât prin subiectul (produ-
cãtorul) culturii, cât ºi prin consumatorul de valori
materiale ºi spirituale. De exemplu, funcþia de
reproducere genereazã urmãtoarele tipuri de culturi:
– culturi tradiþionale – predominante în comu-
nitãþile rurale ce se caracterizeazã prin elemente
de folclor, tradiþii, obiceiuri, valori ºi atitudini
specifice satului;
– culturi moderne – specifice colectivitãþilor
urbane, în care elementul de noutate ºi întrepãtrun-
dere a caracteristicilor proprii fiecãrei culturi gene-
reazã fenomenul de aculturaþie.
Procesele de industrializare ºi urbanizare au
avut urmãri nu numai în dezvoltarea producþiei ºi a
schimbului de mãrfuri, ci acestea au fost însoþite de
deplasãri masive de populaþie dinspre mediul rural
spre cel urban. Navetismul sau schimbarea completã
a reºedinþei au generat apariþia unor categorii
sociale cu statut dublu (muncitor-þãran) ºi a
modificat stilul de viaþã, modul de trai, generând
fenomene de aculturaþie. Acelaºi fenomen, dar cu
note distincte, se întâlneºte ºi în zonele de graniþã,
unde existã condiþii de întrepãtrundere a culturilor
mai multor popoare, prin schimburi de produse
culturale (bunuri de consum, muzicã, modã º.a.).
În prezent, ca urmare a pãtrunderii informati-
zãrii ºi a infrastructurii tehnologice, are loc o diver-
sificare a formelor de comunicare ºi apariþia unor
moduri specifice de interacþiune. Se disting astfel:
19
– culturi orale, al cãror suport îl reprezintã
memoria colectivitãþilor;
– culturi scrise (istorice), pentru care memoria
culturalã înseamnã tradiþie scrisã;
– culturi multimediatice, caracterizate prin
coexistenþa unor suporturi diverse (orale, scrise,
consemnate pe memorie magneticã), specificã
civilizaþiei în care informaþia este stocatã ºi trans-
misã prin intermediul bibliotecilor, dar ºi a videote-
cilor sau arhivelor sonore.
Distincþia socialã ºi diferenþierea inter- ºi intra-
grupalã se asociazã diferitelor practici ºi categorii
sociale de apartenenþã:
– cultura înaltã (a elitei);
– cultura de masã;
– contracultura (subcultura).
Calitatea de producãtor al culturii, asociatã cu
cea de consumator, genereazã o stratificare aparte
prin care diferite grupuri ºi categorii sociale se dife-
renþiazã prin valoarea-semn. De exemplu, competiþia
între elite în legãturã cu felul în care se consumã
obiectele de artã (participarea la licitaþii), se amena-
jeazã locuinþa, maºina personalã, maniera de petre-
cere a timpului liber sunt semne valorice care exprimã
imaginea socialã a persoanei. Consumul ostentativ,
gustul afiºat pentru lux devine un criteriu de stratificare
ºi exprimare prin culturã a distanþelor sociale.
La polul opus se situeazã consumul prin achizi-
þionarea cu mijloace ieftine a însemnelor „distincþiei”.
Este vorba de un comportament colectiv care se
exprimã în kitsch, cuvânt de origine germanã, care
defineºte tot ce þine de imitaþie, miniaturizare, prost-
gust. În timp ce arta înseamnã depãºirea mãsurii
omului prin creaþie, kitsch-ul dilueazã originalitatea
ºi o face accesibilã pentru cei mulþi, prin imitaþie.
De exemplu, suvenirurile ºi florile artificiale, fructele
din plastic, stilurile arhitecturale care imitã alte
culturi (pagode, coloane, statuete amplasate în curþi
ºi locuinþe personale).
c) Conºtiinþa colectivã
Conºtiinþa este un produs social ce se formea-
zã în procesul interacþiunii omului cu ceilalþi prin
interiorizarea relaþiilor sociale, a simbolurilor, a
regulilor ºi a principiilor care le guverneazã.
În acest proces se formeazã conºtiinþa indivi-
dualã prin care se afirmã identitatea personalã. În
conºtiinþa colectivã se exprimã particularitãþile vieþii
sociale, care se transmit din generaþie în generaþie ºi
care reflectã continuitatea vieþii sociale într-un spaþiu
istorico-geografic dat. Experienþa de viaþã a grupurilor
sociale, percepþiile, reprezentãrile, opiniile,
zvonurile, prejudecãþile, stereotipiile reprezintã
partea nesistematizatã a conºtiinþei. Din punct de
vedere sociologic ne intereseazã atât modul de
20
constituire a conþinutului conºtiinþei, cât ºi felul în
care acesta intervine în explicarea proceselor sociale,
a vieþii sociale în ansamblul ei.
Trecerea de la conºtiinþa individualã la cea
colectivã se face prin intermediul relaþiilor sociale
în care cele de solidaritate, rudenie, muncã ºi putere
joacã un rol deosebit. În cadrul acestor tipuri de relaþii
au loc schimburi de semnificaþii, experienþe, atitudini
care se transformã în conºtiinþa colectivã. Analiza
mecanismelor de comunicare ale activitãþilor sociale
explicã constituirea ºi procesualitatea vieþii sociale.
Eliberarea de prejudecãþi constituie o regulã în
cercetarea faptelor sociale. Îndoiala metodicã,
principiu fundamental al oricãrei activitãþi
ºtiinþifice, presupune utilizarea în cercetare doar a
conceptelor elaborate ºtiinþific, înlãturarea ideilor
achiziþionate anterior, a prejudecãþilor.
Lecturã
Petre Andrei (1891-1940)
Alãturi de alþi sociologi români, Petre Andrei a
contribuit prin activitatea profesoralã ºi publi-
cisticã la dezvoltarea sociologiei universitare
prin elaborarea unor lucrãri în domeniul
axiologiei, eticii ºi al sociologiei cunoaºterii.
Reprezentant al aripii de stânga a Partidului
Naþional-Þãrãnesc; în mai multe rânduri ministru.
Persecutat de legionari, s-a sinucis.
Din experienþa de toate zilele fiecare individ
poate constata existenþa puterii, care îl constrânge
la anumite acþiuni sau îl opreºte de la altele, o putere
care-l face sã-ºi înãbuºe dorinþele ºi sã se confor-
meze unor reguli, nu întotdeauna mulþumitoare ºi
uºor suportabile. De ce în sãvârºirea acþiunilor noastre
þinem seama de aºa-numita opinie publicã? ªi de ce
Vocabular
Conºtiinþã –proces de conºtientizare a situaþiei
obiective fãrã o contribuþie independentã în
constituirea proceselor sociale;
– factor explicativ al realitãþii sociale;
– intermediar între condiþiile obiective ºi comporta-
mentele sociale;
– tentativã de raþionalizare, de explicare a comporta-
mentului.
Prejudecatã – complex de aºteptãri ºi judecãþi despre
o acþiune viitoare.
Stereotipii – cliºee generalizate despre un grup,
atribuite fiecãrui individ considerat a fi membru al
grupului.
invocãm autoritatea ei în materie de judecatã moralã,
de guvernãmânt etc.? Ce este aceastã opinie publicã
altceva decât judecata colectivitãþii, aprecierea
fenomenelor de cãtre grupul social? Tot aºa fiecare
are în el conºtiinþa cã aparþine în acelaºi timp unui
grup etnic, de care se simte legat ºi ale cãrui
împrejurãri de viaþã le trãieºte cu destulã intensitate.
Existã conºtiinþa naþionalã.
În timpuri normale, de pace, nici nu ne dãm
bine seama adeseori de puterea acestei conºtiinþe.
Se întâmplã câteodatã sã intrãm în conflict de
interese cu statul cãruia îi aparþinem, sã fim în
divergenþã de pãreri ºi credinþe cu concetãþenii
noºtri, e normal ºi nu prezintã nicio importanþã
deosebitã, dar imediat ce naþiunea cãreia îi apar-
þinem e atacatã sau vine în conflict cu alta, simþim
cu toatã puterea cã existã în noi ceva care ne leagã
de conaþionalii noºtri, buni sau rãi, aºa cum sunt ei,
ceva ce ne îndeamnã sã mergem în apãrarea ei
pânã la sacrificiul vieþii. Cât de dureros se simte
insultat cineva atunci când e ridiculizat sau injuriat
neamul din care face parte! Naþiunea nu este decât
conºtiinþa solidaritãþii acelora care se simt legaþi
prin trecut, prin aceleaºi vicisitudini istorice ºi prin
aspiraþiile comune de viitor.
Petre Andrei, Opere sociologice, Ed. Academiei
R.S.R., vol. III, pp. 311-312
 21

Émile Durkheim (1858-1916)

Experienþa înaintaºilor noºtri ne-a arãtat cã
pentru a asigura înfãptuirea practicã a adevãrului pe
care l-am stabilit, nu ajunge sã oferim o demonstraþie
teoreticã ºi nici sã fim convinºi de el. Mintea este
atât de firesc înclinatã spre a nu-l recunoaºte încât
am cãdea fãrã îndoialã în vechile greºeli dacã nu ne
supunem unei discipline riguroase, ale cãrei reguli
principale, corolare ale precedentei (a considera
faptele sociale ca lucruri) le vom formula mai
jos:…trebuie îndepãrtate sistematic toate preno-
þiunile… Trebuie deci ca sociologul, fie atunci când
determinã obiectul cercetãrilor sale, fie în decursul
demonstraþiilor lui, sã-ºi interzicã în mod hotãrâtor
întrebuinþarea acestor concepte formate în afara
Durkheim reproºeazã predecesorilor sãi cã au
ºtiinþei ºi pentru nevoi care nu au nimic ºtiin-
þific.Trebuie sã se elibereze de aceste false evidenþe explicat faptele sociale prin aspecte exterioare
care stãpânesc spiritul de rând, sã scuture o datã socialului. Pentru el, faptele sociale trebuie sã
pentru totdeauna jugul acelor categorii empirice care, fie tratate ca „lucruri” (adicã exterioare indivi-
printr-o lungã obiºnuinþã, sfârºesc adesea prin a de- dului ºi impunându-i-se acestuia în mod con-
veni tiranice. Cel puþin, dacã uneori necesitatea îl strângãtor). Socialul nu poate fi explicat decât
sileºte sã recurgã la ele, s-o facã fiind conºtient de prin social.
lipsa valorii lor, pentru a nu le solicita sã joace în Lucrarea „Regulile metodei sociologice” repre-
cadrul doctrinei un rol de care ele nu sunt demne. zintã prima fundamentare riguroasã a meto-
Émile Durkheim, Regulile metodei sociologice, dologiei sociologiei.
Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1974, pp. 83-84

EVALUARE
1. Daþi exemple de prejudecãþi referitoare la: 2. Pornind de la clasificarea nevoilor elemen-
a) ºcoalã ºi educaþie; tare (predominant biologice), instrumentale (econo-
b) cãsãtorie ºi familie; mice, politice, morale, artistice) ºi integrative (religia,
c) comportamentul comunitãþilor etnice. magia, ºtiinþa), asociaþi nevoilor elementare din
coloana A), rãspunsurile culturale din coloana B).
Scrieþi perechile de cifre – litere.

A. NEVOI ELEMENTARE B. RÃSPUNSURI CULTURALE

1. Metabolism a) subzistenþã
2. Reproducere b) parentale
3. Bunãstare corporalã c) protecþie
4. Securitate d) educaþie
5. Miºcare e) igienã
6. Creºtere f) activitate
7. Sãnãtate
3. Copiaþi tabelul de mai jos, apoi completaþi-l cu tipurile (formele) de culturi ce corespund urmãtoa-
relor funcþii:
Funcþiile culturii
Adaptare Socializare, distincþie socialã Reproducere Comunicare
22

4. Explicaþi unitatea ºi diversitatea culturalã, 5. Care este sensul urmãtoarelor expresii?

pornind de la textul de mai jos:
În bisericile noastre, credincioºii îºi scot
pãlãriile ºi îºi lasã pantofii în picioare, în timp ce,
în moschei, musulmanii îºi lasã pe cap turbanele ºi
îºi scot încãlþãmintea. Ambele atitudini au aceeaºi
semnificaþie: sunt expresii diferite ale respectului.
(E.E. Evans-Pritchard)
a) Cultivons notre jardin.(Voltaire)
b) Omul este o fiinþã culturalã prin naturã pentru
cã este o fiinþã naturalã prin culturã. (Morin Piattelli-
Palmarini)
6. Numiþi trei particularitãþi pe care le-aþi
asocia þãrii noastre. Ce particularitãþi credeþi cã ar
putea asocia un strãin României?

Sã recapitulãm!
 Factorii naturali ºi condiþiile sociale
influenþeazã viaþa individualã ºi socialã.
 Populaþia constituie obiect de studiu pentru
demografie, dar ºi pentru sociologie. Una dintre
problemele contemporane – migraþia – este un
fenomen social ce antreneazã ºi alte ºtiinþe în
studierea lui: psihologia ºi economia.
 Cercetãrile sociologice se realizeazã pe
eºantioane. Acestea reprezintã selecþii dintr-o
populaþie ce se determinã pe baza unor proceduri
ºtiinþifice ºi prezintã anumite caracteristici.
 Cultura este un proces social care îndepli-
neºte anumite funcþii în viaþa oricãrei societãþi.
Cultura este un semn de identitate ce diferenþiazã
indivizii, popoarele, naþiunile. Diferenþele, adesea
surse de conflict, trebuie valorificate pozitiv prin
atitudini pro-sociale ºi comportamente raportate
la valori dezirabile.

FORUM
 Mediul natural – o problemã sociologicã?
 Suprapopulaþia globului ºi controlul natalitãþii
 Emigraþia/imigraþia în Europa. Implicaþii sociale.

Lecturi suplimentare

1. Bãlãceanu-Stolnici Constantin, Ligia Apãvãloaie – Antropogeneza ºi geneza culturii, Editura Ziua,

Bucureºti, 2006.
2. Brown R. Lester – Planul B 2.0., Editura tehnicã, Bucureºti, 2006.

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Migraþia forþei de muncã româneºti calificate
Analiza de conþinut poate fi realizatã pe articole ºi emigrantului român în þãrile europene. Studiul poate
informaþii din presã. Studiul se poate realiza pe toate fi completat cu rezultate ale altor studii fãcute în
ziarele, timp de 1 an pentru a surprinde ºi distribuþia þãrile în care românii emigreazã. Un astfel de studiu
pe lunã a informaþiilor. Pot fi analizate elemente a fost întreprins de Anna Ferro, cercetãtor la
de imagine, percepþia emigrantului prin prezentarea departamentul de sociologie de la Milano Biocca
unor aspecte pozitive sau a altora, negative. Din University, în Germania. Pentru mai multe detalii,
analiza variabilelor poate fi realizat un portret al consultaþi pagina de Internet:
http://www.romanians-de.org/modules.php?name=News&file=article&sid=498
 3
SOCIALIZAREA
1. PROCESUL SOCIALIZÃRII
2. STADIILE SOCIALIZÃRII
STADIILE
2. AGENÞII DE SOCIALIZARE*
CE? DE CE?
sunt socialitatea e necesarã
sociabilitatea cunoaºterea
socializarea ºi stadiilor socializãrii
formele ei ºi a agenþilor de
socializare
1. PROCESUL SOCIALIZÃRII
Individ ºi societate – iatã domeniile principale
ale sociologiei din care decurg o serie de probleme,
precum: acþiunea socialã ºi raþionalitatea/iraþio-
nalitatea fiinþei umane, rolul factorului ereditar ºi
al mediului natural ºi social în dezoltarea
individului ca persoanã ºi a societãþii în ansamblul
ei º.a.m.d. Constituirea societãþii s-a realizat ca
urmare a asocierii indivizilor, ei înºiºi devenind fiinþe
sociale numai împreunã cu ceilalþi, indiferent de
formele de asociere pe care le-a cunoscut istoria
dezvoltãrii umane ºi sociale. Premisa constituirii
societãþii este socialitatea, termen explicat ca o
consecinþã a naturii umane, un complex de
instincte, sentimente, stãri de spirit, înclinaþii º.a.
Sociabilitatea reprezintã o abilitate a individului
de integrare în colectivitate. Ea exprimã tocmai
forma pe care o îmbracã nevoia de asociere
(socialitate) în diferite culturi. Conform teoriei lui
G. Simmel, sociabilitatea ar fi doar o formã a socia-
litãþii, cea care ar cuprinde doar manifestãrile „pozi-
tive“: altruism, cooperare, toleranþã, întrajutorare.
2. STADIILE SOCIALIZÃRII
STADIILE
Drumul socializãrii, de la naºtere pânã la moar-
te, parcurge mai multe etape corespunzãtoare
evoluþiei biologice, dezvoltãrii psihologice ºi
23
CUM?
sã vã însuºiþi
valorile ºi normele
sociale ºi sã vã
comportaþi
prosocial
Socializarea reprezintã un proces psihosocial de
transmitere-asimilare a cunoºtinþelor, a deprinderilor,
a atitudinilor, a normelor, a valorilor, a concepþiilor
sau a modelelor de comportare în vederea formãrii,
adaptãrii ºi integrãrii sociale a unei persoane.
Dezvoltarea fizicã ºi psihicã se realizeazã prin
învãþare, printr-o serie de mecanisme ºi agenþi ai
socializãrii (familia, ºcoala, organizaþiile de diferite
tipuri º.a.). Învãþarea socialã depinde atât de caracte-
risticile individuale (vârstã, sex, maturizare,
dezvoltare º.a.), cât ºi de influenþele sociale, precum:
dinamica ºi conþinutul mesajelor, metodele de
transmitere etc. Faþã de educaþie, socializarea este
un concept mai larg deoarece include ºi asimilarea,
prin imitaþie, contagiune, a unor conþinuturi
axiologice ºi comportamentale pe care societatea
nu ar dori sã le transmitã. Prin socializare omul se
transformã dintr-o fiinþã biologicã într-una socialã,
însuºindu-ºi limba, obiceiurile, valorile ºi normele
specifice pentru a putea trãi în societate. Fiinþa devine
astfel umanã, procesul de socializare fiind un proces
de umanizare.
integrãrii sociale. Printre psihologii ºi sociologii care
au studiat comportamentul indivizilor în diferite
etape de viaþã, explicând cum fiinþa biologicã
24
devine socialã prin mecanisme ale procesului de
socializare, pot fi menþionaþi urmãtorii: Sigmund
Freud, George Herbert Mead, Jean Piaget.
Copilãria
Conform teoriei lui Freud, rezultatã din studiul
comportamentului uman în urma psihanalizei,
bebeluºul trebuie sã înveþe cã nu toate dorinþele îi
pot fi satisfãcute imediat. Aceasta o face prin
reprimãri repetate, proces dureros care îi va influenþa
comportamentul toatã viaþa. Desprinderea de sub
tutela mamei ºi autoritatea tatãlui, corespunzãtoare
perioadei dezvoltãrii sinelui autonom, ar corespunde
reprimãrii complexului Oedip ºi antagonismul faþã
de tatã – ambele procese petrecute la nivel
inconºtient. Acceptate de unii, criticate de alþii,
ideile lui Freud ºi-au dovedit, în mare parte,
valabilitatea.
Un alt punct de vedere cu privire la achiziþiile
din perioada copilãriei îl aduce pe G.H. Mead care
pune în centrul atenþiei ideea cã dezvoltarea copi-
lului, ca fiinþã socialã, se face în primul rând prin
imitaþie (teorie dezvoltatã ºi de G. Tarde), aceasta
fãcându-se prin joc. La vârsta de 4-5 ani, copilul
preia rolul celuilalt, îndeosebi adult. Distincþia dintre
„Eu“ – bebeluº nesocializat ºi „pe mine“ – sinele
social, înseamnã o trecere la conºtiinþã care îl face
pe copil sã discearnã cum îl vãd alþii pe el.
Vârsta de 8-9 ani ar fi marcatã de jocul organizat
în care sunt înþelese regulile, chiar valorile de între-
cere, onestitate, competiþie, corectitudine, dreptate,
cinste.
Diferenþierile de socializare pot fi explicate ºi
din perspectiva stadiilor dezvoltãrii cognitive care,
dupã J. Piaget, ar fi urmãtoarele:
a. sensorimotor – pânã la 2 ani;
b. pre-operaþional – 2-7 ani;
c. operaþional concret – 7-10 ani;
d. operaþional-formal – 11-15 ani în care copiii
învaþã sã gândeascã despre ei ºi mediul în care
trãiesc.
Existã diferenþe de socializare nu numai în func-
þie de vârsta corespunzãtoare dezvoltãrii biologice
ºi psihice, ci ºi în funcþie de tipurile de societate
(tradiþionale, moderne), sistemele de ºcolarizare,
politicile sociale ºi educaþionale etc.
Adolescenþa
Schimbãrile biologice pe care le aduce puber-
tatea sunt fundamentale pentru viaþa de adult de
mai târziu. Ritmul schimbãrilor sociale provoacã
adesea derutã, adolescenþa fiind o perioadã de
tranziþie între copilãrie ºi maturitate. O vârstã a
întrebãrilor, la care încearcã sã rãspundã pãrinþii,
profesorii, colegii, prietenii din anturajul
adolescentului. Întrebãrile, mai ales cu privire la
viaþa sexualã, la prietenii ºi dragoste, provoacã
neliniºte, factorii implicaþi în educaþie negãsind
întotdeauna mijloacele cele mai adecvate pentru
prezentarea acestor probleme. Adaptarea la acest
stadiu necesitã mult tact din partea educatorilor,
dar ºi sinceritate ºi încredere în adulþi din partea
copiilor.
Tinereþea ºi vârsta adultã maturã
Aceastã perioadã, corespunzãtoare vieþii active
presupune învãþarea normelor ºi valorilor din cultura
organizaþiei unde individul munceºte ºi o continuã
adaptare la viaþa profesionalã, de familie. Noile roluri
de angajat, de soþ/soþie, mamã/tatã se învaþã ºi
necesitã permanente achiziþii de cunoºtinþe, compe-
tenþe, atitudini. O permanentã adaptare la contexte
de viaþã marcate de evenimente inedite (ocuparea/
schimbarea unui loc de muncã, cãsãtoria, naºterea
primului copil în familie º.a.).
Bãtrâneþea
Bãtrâneþea este o stare de spirit asociatã uneori
cu pierderea stãrii de sãnãtate, dobândirea senti-
mentului inutilitãþii, prin plecarea copiilor de acasã,
care coincide cu pensionarea ºi reducerea venitu-
rilor, cu neputinþa satisfacerii unor nevoi elemen-
tare. Chiar ºi cu ideea morþii trebuie sã ne împãcãm,
iminenþa morþii fiind, conform teoriei lui Elisabeth
Kübler-Ross, un proces comprimat de socializare
care implicã un model stadial, cu 5 faze: negarea,
mânia, tocmeala, depresia, acceptarea. Deºi nu este
specificã numai vârstei a treia, ea este mai frecventã
la aceastã categorie.
Traseul inserþiei individului în viaþa socialã nu
este unul linear ºi nici uniform. Corespunzãtor fiecãrei
etape din viaþã, individul are de fãcut faþã unor
provocãri, trebuie sã rãspundã unor întrebãri vitale.
Aceste rãspunsuri sunt oferite de „lumea socialã de
bazã“ pe care o asimileazã într-un proces de
socializare primarã, adicã socializarea care are loc
în copilãrie, prin care cel nãscut doar cu potenþialitãþi
devine o fiinþã. Socializarea secundarã este legatã
de diviziunea socialã a muncii, de distribuirea socialã
a cunoºtinþelor specifice fiecãrui rol pe care îl are de
îndeplinit individul. Ea este o continuare a celei
primare, fie printr-o reproducere de roluri, mentalitate,
context habitual, fie prin disocieri între cele douã
etape ale socializãrii.

3. Agenþii de socializare*
Prima instituþie socializatoare este familia care
oferã condiþiile transmiterii ºi asimilãrii încã de la
naºtere a normelor ºi a valorilor, a regulilor de com-
portare, a limbii ºi limbajului. Prin metode de per-
suasiune ºi constrângere, prin puterea exemplului,
familia deþine practicile de creºtere a copilului, faci-
litând adaptarea ºi integrarea socialã. Acest tip de
socializare – primarã – se deosebeºte de cel realizat
de celelalte instituþii sociale, precum: ºcoala, orga-
nizaþiile, care realizeazã socializarea secundarã
prin conþinuturi ºi forme diferite. În cazul ºcolii,
conþinuturile vizeazã orientãri (ºtiinþifice, morale,
civice), performanþe, acþiuni, atitudini, compor-
tamente. Tratarea diferenþiatã este un principiu în
educaþie care cautã tocmai adaptarea metodelor la
particularitãþile de vârstã, de personalitate ale
copiilor.
Grupul de colegi, prieteni, grup de similaritate
(peer groups) are un rol deosebit în socializare înde-
osebi la adolescenþi, fiind constituit din persoane
cu acelaºi statut, care împãrtãºesc aceleaºi valori
ºi stil de viaþã, trãind într-o culturã specificã (de
exemplu, cultura adolescenþilor, tinerilor º.a.m.d.).
Organizaþiile socio-profesionale reprezintã alþi
agenþi ai socializãrii individului la nivelul culturii
muncii care cuprinde valorile, normele ºi aºteptãrile
colectivului de muncã ºi cerinþele organizaþiei.
În concluzie, procesul socializãrii este continuu,
fiecare stadiu al dezvoltãrii individului fiind
caracterizat de probleme care necesitã rãspunsuri
învãþate.
Instituþiile ºi contextele de socializare sunt
diferite de la o culturã la alta ºi se particularizeazã
prin conþinutul ºi formele de realizare ale formãrii,
adaptãrii ºi integrãrii sociale.
Aplicaþii
1. Din perspectiva celor învãþate la aceastã
lecþie despre socializare, explicaþi expresia „cei
ºapte ani de acasã“.
25
Problematica mass-media ca agent de
socializare este prezentatã în manual în cadrul temei:
INTERACÞIUNE ªI COMUNICARE (pp. 74-75).
Fiecare context social ºi instanþã socializatoare
necesitã învãþarea unor comportamente care sã
rãspundã unor cerinþe specifice. Aceste compor-
tamente se învaþã.
Socializarea secundarã cunoaºte ºi alte forme:
desocializarea ºi resocializarea. Acestea sunt
complementare, cãci îndepãrtarea unei persoane de
contextele ºi modelele de comportare însuºite ante-
rior (desocializare) se realizeazã concomitent cu
orientarea învãþãrii ºi asimilarea noilor valori ºi
atitudini ale noului sistem. Este cazul trecerii de la
viaþa activã la pensionare, al scoaterii din familie a
unor copii supuºi la tratamente inumane de cãtre
pãrinþi, aceºtia fiind decãzuþi din drepturi, ºi trecerea
copiilor sub tutela statului. Centrele de reeducare
sunt alte tipuri de instituþii care realizeazã desocia-
lizarea ºi resocializarea celor care sunt certaþi cu
legea ºi manifestã comportamente anti-sociale. Edu-
caþia în astfel de situaþii are drept scop reeducarea
copiilor pentru a se putea integra din nou în societate.
Resocializarea depinde nu numai de instanþele cu
acest rol, ci ºi de receptivitatea, dorinþa ºi capacitatea
de renunþare a individului la practicile învãþate ante-
rior ºi de acceptare a altor norme, valori care sunt
necesare în noul context de viaþã.
Þinând cont cã socializarea se realizeazã de-a
lungul întregii vieþi, chiar dacã în grade ºi intensitãþi
diferite, noile contexte de viaþã oferite de multicul-
turalismul societãþilor necesitã permanente adaptãri,
deschidere spre celãlalt. Un rol deosebit în formare
a competenþelor ºi a atitudinilor faþã de ceilalþi îl
are educaþia în spiritul valorilor de dreptate,
toleranþã, acceptare a diversitãþii ºi înþelegere a
diferenþelor ca o bogãþie.
2. Analizaþi urmãtoarele proverbe:
a. „Ai carte, ai parte“
b. „Cine ºtie multe, moare“.
26
EVALUARE
1. Exemplificaþi ideea cã prin culturã (artã,
literaturã, picturã, obiceiuri, sãrbãtori ºi cere-
monii religioase) devenim umani.
2. Desprindeþi ideea din urmãtorul text ºi
exprimaþi-o în contextul celor învãþate în
aceastã lecþie.
„Comportamentul nostru este influenþat din
punct de vedere genetic, dar înzestrarea noastrã
Lecturã
Sigmund Freud
Freud, Sigmund (1856-1939), doctor în me-
dicinã, psihanalist vienez care a cercetat
comportamentul uman inducând în practica
psihoterapiei, tehnica psihanalizei. Aceasta
constã în a-i face pe pacienþii nevrotici sã se
destãinuie, eliberând tensiunea acumulatã în
experienþele trãite. Una dintre ideile din teoria
sa se referã la faptul cã ceea ce se întâmplã în
pruncie ºi copilãrie cãlãuzeºte experienþa
noastrã ulterioarã. Teoria sa, care s-a resimþit
în ºtiinþele socio-umane, dar ºi în literaturã ºi
artã, i-a adus celebritatea, Freud fiind una dintre
personalitãþile cele mai controversate ale secolului
al XX-lea.
Lucrãri: Introducere în psihanalizã. Prelegeri
de psihanalizã. Psihopatologia vieþii cotidiene
(trad. 1992), Viaþa mea ºi psihanaliza (trad.
1993), Dincolo de principiul plãcerii (trad.
1992). º.a.
Fãrã îndoialã cã sunteþi nerãbdãtori sã aflaþi în
ce constã acest teribil complex al lui Oedip. Fie ºi
numai numele sãu vã îngãduie s-o anticipaþi de acum.
geneticã probabil, condiþioneazã doar poten-
þialitãþile comportamentului nostru, nu ºi con-
þinutul efectiv al activitãþilor noastre“.
(Anthony Giddens – Sociologie,
Editura ALL, 2010, p. 53)
(1856-1939)
Cunoaºteþi cu toþii mitul grec al regelui Oedip sortit
de destin sã-ºi ucidã tatãl ºi sã se cãsãtoreascã cu
mama sa ºi care face tot ce-i stã în putinþã sã scape
de prezicerea oracolului ºi, nereuºind, se pedepseºte
luându-ºi vederea de îndatã ce aflã cã, fãrã a ºti,
sãvârºeºte cele douã nelegiuiri ce-i fuseserã prezise.
Presupun cã mulþi dintre dumneavoastrã au fost
zguduiþi de o violentã emoþie la citirea tragediei în
care Sofocle a tratat acest subiect...
...Nu faþã de aceastã moralã (supunerea faþã
de voinþa zeilor, chiar ºi atunci când ei te împing
la crimã n.n.) reacþioneazã spectatorul, ci faþã de
sensul ºi conþinutul misterios al mitului. El reacþio-
neazã ca ºi cum ar regãsi în el, cu ajutorul autoana-
lizei, complexul lui Oedip, ca ºi cum ar identifica,
în voinþa zeilor ºi în oracol, travestirile idealizate
ale propriului sãu inconºtient, ca ºi cum ºi-ar aminti
cu groazã cã el însuºi a trãit dorinþa de a-ºi îndepãrta
tatãl ºi de a se recãsãtori cu mama sa. Vocea po-
etului pare sã-i spunã: „Te înverºunezi zadarnic
împotriva responsabilitãþii tale ºi zadarnic invoci
ce ai fãcut ca sã reprimi aceste intenþii criminale.
Greºeala ta nu e mai micã, deoarece n-ai ºtiut sã
înãbuºi aceste intenþii: ele rãmân intacte în
inconºtientul tãu“. Este vorba aici de un adevãr psiho-
logic. Chiar ºi atunci când, refulându-ºi în in-
conºtient tendinþele malefice, omul crede cã poate
afirma cã nu este responsabil, el nu trãieºte mai
puþin intens aceastã responsabilitate ca pe un senti-
ment de culpabilitate ale cãrui motive le ignorã.
Sigmund Freud – Introducere în psihanalizã.
Prelegeri de psihanalizã. Psihopatologia vieþii
cotidiene, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1992, pp. 278-279
 27

George Herbert Mead (1863-1931)

Mead, George, Herbert (1863-1931), socio-
log, filosof, profesor la Universitatea din
Chicago. Reprezentant al Interacþionismului
nord american, denumit ªcoala de la Chi-
cago , dezvoltã aceastã orientare în socio-
logie prin studii de psihologie socialã
privind principalele faze ale dezvoltãrii
copilului. El oferã o interpretare deosebitã
apariþiei ºi dezvoltãrii sentimentului sinelui
individual în societate. Prin simbol se
mediazã înþelegerea ºi comunicarea dintre
indivizi în procesul de interacþiune socialã.
Mead a subliniat semnificaþia jocului în
dezvoltarea copilului. Prin joc acesta preia
rolul celuilalt (adultul) printr -un proces
printr-un
imaginativ
imaginativ,, apoi îºi însuºeºte normele ºi
valorile sociale prin preluarea rolului
celuilalt generalizat .
Lucrarea care l-a consacrat: Mind, Self
and Society (1934).
Evenimentele ce au loc într-un joc, pot fi
întâlnite, aproape mereu, ºi în viaþa copilului. Preia
mereu atitudinile celor din jurul sãu, în special ale
celor care, într-un fel, îl controleazã sau depind de
el. Percepe funcþia acestui proces într-un mod ab-
stract la început. Se trece de la joacã la realitate
prin intermediul jocului. Trebuie sã joace jocul.
Morala jocului acapareazã interesul copilului într-o
mai mare mãsurã decât morala generalã a întregii
comunitãþi. Copilul intrã în joc, iar acesta îi oferã o
situaþie socialã în care el se poate afla; morala sa
poate avea o mai mare putere asupra lui decât cea
a familiei din care face parte sau a comunitãþii în
care locuieºte. Existã tot felul de organizaþii sociale,
unele cu o vechime considerabilã, altele temporare,
la care copilul poate adera ºi joacã un fel de joc
social în cadrul lor. Este o perioadã în care îi place
„sã facã parte“ ºi intrã în organizaþii ce iau naºtere
sau dispar. Devine ceva ce poate funcþiona într-un
întreg organizat ºi astfel tinde sã se defineascã în
funcþie de relaþiile sale cu grupul din care face parte.
Acest proces reprezintã o etapã determinantã în
dezvoltarea moralei copilului. Îi oferã status-ul de
membru cu conºtiinþã proprie al comunitãþii de care
aparþine. (H. Mead – Mind, Self and Society, p. 160)

FORUM
 Tinereþea e o stare de spirit?
 Cei ºapte ani de acasã!
 «Omul moare când înceteazã sã mai fie copil. (Constantin Brâncuºi).»

Lecturi suplimentare

1. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010

2. Rotariu Traian, Iluþ Petre (coordonatori) – Sociologie, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996
3. Vlãsceanu Lazãr – Metodologia cercetãrii sociologice, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Cum se învaþã cetãþenia activã în România?
Rezultate de cercetare ºi recomandãri de politici
Proiect finanþat de Uniunea Europeanã Programul cadru 5, Editura Universitãþii din Oradea, 2004
http://www.socsci.kun.ni/re-etgace/Romanian_booklet.pdf
 4
28

MICROGRUPURILE
SOCIALE
1. GRUPURILE SOCIALE
2. STATUS ªI ROL
STA
2. FAMILIA ªI RELAÞIILE DE RUDENIE

CE? DE CE? CUM?

este un microgrup
social ºi care sunt
caracteristicile
grupurilor sociale
în funcþie de
diferite criterii.
omul trebuie sã
relaþioneze, sã se
asocieze, sã întemeieze
o familie, sã îndepli-
neascã diverse sarcini
în gospodãrie.
sã aderaþi la un sistem
de valori ºi norme
sociale, sã-l respectaþi
pe cel de lângã voi, sã
comunicaþi, sã vã
îndepliniþi diferite
roluri în viaþa privatã ºi
publicã.

1. GRUPURILE SOCIALE
a) Noþiunea de grup social
De la naºtere ºi pânã la moarte, omul trãieºte
în diferite grupuri: familie, colectiv ºcolar, echipã
de lucru, prieteni, asociaþi. Mediul social în care
acþioneazã este grupul.
Definim grupul social ca o pluralitate de
indivizi aflaþi într-o situaþie de solidaritate
mai mult sau mai puþin accentuatã.
Grupul este o formã de organizare specialã care
se deosebeºte de grupare. De exemplu, o adunare
participantã la un eveniment este o grupare, nu un
grup. Elementele ce caracterizeazã grupurile sunt:
1. intercunoaºterea membrilor – cei ce
alcãtuiesc grupul se cunosc între ei;
2. interacþiunea – desfãºurarea deliberatã a
unor acþiuni. Aceasta presupune existenþa unor
scopuri, interese comune cum ar fi: realizarea unor
sarcini în echipã, participarea la un concurs, vizita-
rea unui muzeu etc.
b) Tipologia grupurilor
a) dupã mãrime:
– grupuri mici (familia, un grup de prieteni,
colegi de ºcoalã – ele sunt alcãtuite, de regulã, din
2-10 membri);
– grupuri medii (clasa de elevi, grupa de stu-
denþi – 25-30-40);
– grupuri mari (ajungând pânã la sute de
membri – partidele politice);
b) dupã modalitatea de constituire:
– spontane (constituite pentru o perioadã scurtã,
determinatã, pentru atingerea unui scop imediat);
– instituþionale;
c) dupã tipul de relaþii ce se instituie între
membrii grupului:
– formale (în care relaþiile sunt oficiale – în
cazul grupurilor instituþionale);
– informale (caracterizate de relaþii neoficiale
ca în cazul grupurilor de prieteni).
d) dupã gradul de organizare:
– organizate (având o structurã bine definitã ºi
mecanisme de decizie colectivã); exemplu:
sindicatul;
– semiorganizate (reprezentate de o colecti-
vitate care exprimã interesele altora; exemplu: un
grup de profesori care reprezintã interesele elevilor
într-o situaþie datã, un grup de pãrinþi ce îºi repre-
zintã propriii copii).
 29

Schema 1: Tipuri posibile de grupuri sociale ºi caracteristicile lor

Grupul social

de referinþã permanente temporare

de
apartenenþã deschise închise Grupul a cãrui
Grupul spre Grupul a cãrui
care individul Grupul la care existenþã are loc
Grupul la care Grupul în care existenþã nu este în fenomene
aspirã sau la individul este legatã de o
accesul accesul este conjuncturale
care se membru (ex.: formal informal epocã sau
indivizilor din interzis altor sau istorice (ex.:
raporteazã. familia de
alte grupuri e membri din alte perioadã a vieþii grupurile de
origine). Grup al cãrui Grup definit prin (ex.:
juridic posibil grupuri (ex.: presiune, clasa
ansamblu de comportamentele comunitãþile
(ex.: partidele castele, de elevi).
reguli sunt ºi regulile ce religioase).
politice). ordinele).
urmate explicit sunt urmate ºi
sau nu de care decurg
membri (ex.: progresiv din
grupuri definite interacþiunea
juridic). membrilor (ex.:
grupuri de
prieteni).

Clasa de elevi reprezintã un grup specific.
Aceastã specificitate este datã de faptul cã în
majoritatea cazurilor, membrii se constituie într-un
grup fãrã intenþia lor, deci, din întâmplare. Exemplu:
constituirea claselor de elevi de liceu, dupã admi-
tere, se face în funcþie de opþiunea pentru un anumit
profil ºi media la admitere.
Din acest punct de vedere ele pot fi conside-
rate spontane. Durata lor este relativ redusã (4-5
ani) cât dureazã un ciclu ºcolar, iar tipul de control
social se realizeazã din exterior. Valorile ºi normele
la care aderã sunt impuse printr-un Regulament de
ordine interioarã, acceptat prin constrângere.
Existând finalitãþi comune de acþiune, învãþarea
pentru absolvire, dobândirea unui statut socio-profe-
sional, coeziunea sunt asigurate de participarea
efectivã la activitatea grupului. Cei care nu au o
contribuþie efectivã sunt excluºi (exmatriculare) sau
se autoexclud (abandon ºcolar). Poate exista ºi un
alt tip de excludere, cel în care membrul grupului
aparþine în continuare grupului, dar nu participã
efectiv la alte activitãþi ce conferã unitate ºi solidari-
tate grupului.
Garantatã prin control social, coeziunea
grupului se menþine, dar necesitã nuanþe ºi
diferenþieri.
Coeziunea este o caracteristicã a grupurilor
sociale. Elementul ce defineºte coeziunea într-un
grup este consensul membrilor în raport cu pro-
blemele esenþiale ale grupului. Aceasta diferã în
funcþie de mãrimea grupurilor, dar ºi de influenþa
factorilor externi.
Ipoteze:
1) Cu cât numãrul membrilor unui grup este
mai mare cu atât coeziunea este mai micã/se apre-
ciazã cã mai mare este coeziunea într-o clasã de
elevi decât într-un oraº sau sat.
2) Dacã pericolul extern creºte, atunci coeziu-
nea grupului creºte.
Coeziunea grupului este un element definitoriu
al climatului psiho-social într-un grup. Problema
consensului, a protestului sunt strategii ce þin de
acþiunea colectivã ºi se întâlnesc în situaþii în care
se iau decizii ce influenþeazã o colectivitate.
Vocabular
Climat psiho-social – starea de spirit a unui grup
social ce desemneazã o rezultantã a
interacþiunilor cu caracter preferenþial.
Coeziune – situaþie a unui grup caracterizat prin-
tr-un grad ridicat de consens, de adeziune la
obiectivele comune ºi prin relaþii de cooperare.
Consens – concordanþã (acord) a punctelor de
vedere ale membrilor unui grup sau a unei
colectivitãþi asupra normelor ºi valorilor ce
orienteazã activitatea.
30
Lecturã
Henri H. Stahl
Omul este un luptãtor al vieþii sociale. El nu
poate fi conceput stând retras permanent în „turnul
sãu de fildeº“ pentru a contempla de acolo, cu
seninãtate, felul cum se desfãºoarã drama omenirii,
ci, dimpotrivã, el coboarã între oameni, intrã în
vãlmãºagul vieþii, cautã sã-ºi asigure poziþiile pe
care le socoteºte mai prielnice. Mai mult decât atât,
se asociazã sau se trezeºte gata asociat cu alte grupe
de oameni a cãror soartã o împãrtãºeºte.
Solidar cu clasa ºi grupul sãu, în luptã cu clasele
ºi grupele rivale, urmãrind pe deasupra ºi salvarea
interesului sãu personal, societatea nu i se poate
înfãþiºa decât ca un necontenit sistem de relaþii ce
trebuiesc stabilite cu o serie de alþi oameni care
pot fi modificate prin efortul voinþei sale… Omul
nu poate sã lupte decât dacã este întotdeauna
încãlzit de flacãra entuziasmului, de lumina
nãdejdii, de înverºunarea urii. Ceea ce îi trebuie în
aceastã luptã nu este câtuºi de puþin „adevãrul“,
ci, „stimulentul“. În marele iureº al faptei sociale
EVALUARE
1. Ce deosebiri existã între grupul clasei
voastre ºi un grup de prieteni? Dar între un coleg
de clasã ºi un prieten?
2. Identificaþi problemele ºcolare pe care le
are de rezolvat colectivul clasei voastre.
3. Care sunt asemãnãrile ºi deosebirile între
colectivul clasei voastre ºi cel al clasei a XI-a
de la o altã specializare?
4. Scrieþi un eseu cu tema: „Grupul de pe
strada mea”.
2. STATUS ªI ROL
STA
a) Definirea conceptelor de status ºi rol
Fiecare dintre voi faceþi parte din diferite
grupuri sociale: familie, colectivul clasei, grup de
prieteni. În cadrul acestora, fiecare membru al
grupului are o anumitã poziþie. Într-o familie, tatãl
(1901-1991)
are ºanse de izbândã acela care este în stare sã nu
slãbeascã încleºtarea.
H.H. Stahl , Teoria ºi practica investigaþiilor sociale,
vol. I, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1974, pg. 78
Personalitatea cea mai remarcabilã, prin con-
tribuþia teoreticã ºi metodologicã ºi prin
influenþa pe care o are la nivel naþional ºi inter-
naþional, este cea a profesorului Henri H. Stahl,
autor a numeroase lucrãri (Tehnica monografiei
sociologice, Sociologia satului devãlmaº
românesc º.a.) ºi principalul formator a generaþii
întregi de sociologi.
H.H. Stahl s-a remarcat mai ales prin analiza
istorico-sociologicã a orânduirii tributale din
teritoriile româneºti, ca parte a analizei tipu-
rilor de societate, definind ºi caracterizând tipul
de comunitate ruralã ºi devãlmaºã (caracteristic
modului de producþie tributal din þara noastrã).
5. Grupurile sociale se diferenþiazã dupã mai
multe criterii dintre care menþionãm:
– criteriile socio-economice (averea, prestigiul,
nivelul de instrucþie);
– criterii socio-demografice (vârsta, sexul).
Descoperiþi în colectivitatea în care trãiþi
grupuri sociale diferenþiate în funcþie de
criteriile mai sus menþionate. Gãsiþi ºi alte
criterii ºi realizaþi clasificãri în funcþie de
acestea.
este capul familiei, mama este cea care dã naºtere
copiilor, copilul este cel care are nevoi speciale de
îngrijire º.a.m.d. Fiecare este diferit, deºi la fel: fiinþe
umane, egale în drepturi ºi demnitate. Într-o clasã
de elevi, existã un ºef al clasei, altul are o altã

poziþie în raport cu rezultatele la învãþãturã,
disciplinã etc. Fiecare are o identitate aparte
conferitã de poziþia pe care o are în grupul din care
face parte. În calitatea pe care o aveþi (prieten,
copil, elev º.a.) aveþi anumite aºteptãri de la cei
din jur; la rândul lor, ceilalþi doresc din partea voastrã
sã vã comportaþi într-un anumit fel, în funcþie de
normele sociale, de reglementãrile legislative, de
regulile stabilite de regulamente de ordine interioarã
etc.
Statusul reprezintã poziþia unui individ
sau a unui grup în cadrul unui sistem social.
Constataþi cã aceastã poziþie pe care o aveþi:
de copil al pãrinþilor voºtri, de elev într-o clasã, de
prieten într-un grup de prieteni este determinatã de
anumite criterii: de vârstã, de sex, de pregãtire,
interese, de opþiuni etc. Faceþi parte din colectivul
unei clase în funcþie de nota de la capacitate, de
opþiunea voastrã pentru un anumit liceu, de numãrul
de locuri existente la acel liceu etc. Aceastã poziþie
în grupul respectiv, datã ºi de totalitatea aºteptãrilor
voastre de la ceilalþi, presupune anumite drepturi
dar ºi responsabilitãþi. Nu existã drept fãrã obligaþie.
Apartenenþa la un grup vã conferã ºi un anumit sta-
tus. Cum fiecare aparþine mai multor grupuri e firesc
sã aibã mai multe statusuri. Corespunzãtor acestor
poziþionãri, existã roluri multiple.
Rolul reprezintã aspectul dinamic al
statusului, adesea fiind considerat sinonim cu
statusuri. El este dat de ansamblul aºteptãrilor
pe care le au ceilalþi de la voi.
Fiecãrui status îi corespund mai multe roluri.
De exemplu: profesorul (status) joacã mai multe
roluri, faþã de elevi, faþã de director (subordonat sau
colaborator într-o ºcoalã), faþã de colegi etc.
b) Perspective de abordare a conceptelor de
status ºi rol
Conceptele de status ºi rol se utilizeazã în
sociologie, psihologie socialã, antropologie. De aici
ºi diferitele tipuri de abordãri ale acestor concepte:
 Sociologicã – Talcott Parsons accentueazã
caracterul complementar al statusurilor, analizând
cupluri de statusuri (de exemplu, medic-pacient,
profesor-elev, tatã-fiu, ºef-subaltern etc.). Max We-
ber asociazã termenul de status celui de prestigiu,
iar G. Herbert Mead vede în rol capacitatea de a
comunica, de a prelua „rolul celuilalt“.
31
 Psihologia socialã – Jean Stoetzel definind
statusul ca „ansamblul comportamentelor la care
se poate aºtepta legitim din partea altora“ considerã
rolul „ansamblu de comportamente pe care alþii le
aºteaptã legitim din partea individului“.
 Antropologia culturalã – Ralph Linton
defineºte statusul ca „loc al individului în societate“,
ca o colecþie de drepturi ºi datorii, iar rolul ar fi
tocmai punerea în practicã a acestora, exprimând
un comportament efectiv ºi prescripþiile rolului.
c) Clasificarea statusurilor
Statusurile se pot clasifica în funcþie de mai
multe criterii:
1. momentul punerii în evidenþã:
a. actual – statusul este pus în evidenþã la un
moment dat. De exemplu, cel de profesor, atunci
când este în ºcoalã, ºi nu când îºi plãteºte taxele ºi
impozitele sau când navigheazã pe internet;
b. latent – când se manifestã alte statusuri, iar
unul dintre ele este în stare latentã. În exemplul de
mai sus, statusul de profesor rãmâne latent când
profesorul realizeazã alte activitãþi, de exemplu în
familie, în vacanþã la mare sau la munte etc.
2. felul în care s-a dobândit, statusurile pot fi:
a. atribuite – individul îl are de la naºtere (de
exemplu, statusul de bãiat sau fatã, de copil al
pãrinþilor, de nepot al bunicilor etc.);
b. achiziþionate – individul a depus eforturi pentru
dobândirea lor (status profesional: medic, profesor,
inginer, avocat etc.), status familial (soþ/soþie, pãrinte
etc.), status politic (membru al unui partid politic).
3. locul în care se manifestã:
a. în familie
b. extrafamilial
Conflicte la nivel de status ºi rol
O persoanã are un set de statusuri ºi un set de
roluri corespunzãtoare acestora care pot da naºtere
la conflicte. Incompatibilitãþile între statusuri pot
conduce la conflicte inter-statusuri. De exemplu,
în societãþile tradiþionale se manifestã opoziþia între
originea socialã diferitã a partenerilor ºi achizi-
þionarea statusului de soþ/soþie. Tot în conflict pot
sã fie statusurile provenite dintr-o apartenenþã la o
religie cu cel dobândit într-un domeniu de activitate
(militar, poliþist, funcþionar public º.a.) sau cu cel
de apartenenþa la un partid politic.
Se pot manifesta ºi conflicte intra-status. La
nivelul rolurilor se pot manifesta de asemenea con-
flicte: inter-rol (între roluri impuse ºi cele dobândite)
ºi intra-rol (între personalitatea individului ºi prescrip-
þiile rolului).
Aceste conflicte pot fi evitate dacã se au în
vedere incompatibilitãþile stipulate de lege sau prin
educaþie ºi autocunoaºtere.
32
EVALUARE
1. Statusul de medic, în viziunea lui Tacott
Parsons se defineºte prin urmãtoarele:
 Competenþã tehnicã;
 Specificitate profesionalã;
 Neutralitate afectivã;
 Dezinteres;
 Altruism.
Statusul de bolnav, grupeazã urmãtoarele
elemente:
 Scutirea de responsabilitate;
 Dreptul necondiþionat de ajutor;
 Obligaþia de a coopera la însãnãtoºire.
Drepturi
Exemplu: elev
– dreptul la învãþãturã;
– dreptul la condiþii de ºcolarizare;
– dreptul la educaþie;
– dreptul la un climat sãnãtos,
favorabil dezvoltãrii personalitãþii.
.............................
.............................
.............................
Prieten
.............................
.............................
Aplicaþii
1. În ce rol cã simþiþi cel mai bine?
2. Ce rol (dramatic) v-ar plãcea sã jucaþi? De
ce?
3. Aveþi un model în viaþã? Dacã nu, gân-
diþi-vã la personalitãþi istorice, personaje literare,
persoane din viaþa voastrã. Pe cine aþi ales?
Pornind de la acest exemplu, stabiliþi
elementele definitorii ale perechii de statusuri:
profesor-elev.
2. Uniforma (medicului, militarului, elevului)
reprezintã un simbol prin care poate fi
recunoscut statusul persoanei. Exemplificaþi
prin alte simboluri elemente din diferite
statusuri.
3. Identificând drepturile ºi obligaþiile cores-
punzãtoare statusului ºi rolului, completaþi
tabelul de mai jos:
Obligaþii
– a învãþa;
– a respecta profesorii, colegii,
bunurile materiale etc.;
– a fi disciplinat;
– a participa la activitãþi
non-formale etc.
– a participa la treburile
gospodãreºti ale familiei;
– a asculta de pãrinþi;
– .............................
– .............................
4. Ce rol credeþi cã joacã modelul în viaþa
voastrã? De ce?
5. Identificaþi calitãþile ce v-au condus la
aceastã alegere!

Lecturã
Goffman Erving (1982-1982) a fost unul dintre
cei mai mari gânditori americani ai secolului
XX care a revoluþionat modul de a gândi viaþa
socialã. Studiul întâlnirilor sociale, al comporta-
mentului în public, al construcþiei ºi deconstrucþiei
eului, al formelor comunicãrii sunt temele
predilecte de analizã. A fost între 1981-1982
preºedintele Asociaþiei Americane de Sociologie.
Traducerea în limba românã a cãrþii „Viaþa
cotidianã ca spectacol“ este un reper pentru noi
analize ºi direcþii ºi în cercetarea antropologicã,
psihosociologicã ºi sociologicã din þara noastrã.
Printre lucrãrile sale amintim:
The Presentation of Self in Everday Life (1959)
– Prezentarea sinelui în viaþa cotidianã;
Asylum (1961) – Aziluri
Behavior in Public Places (1963) – Compor-
tamentul în locuri publice
Stigma (1963) – Stigma
Gender Advertisments (1979) – Avertismente de
gen
Goffman Erving – Viaþa cotidianã ca spectacol,
Comunicare.ro, Bucureºti, 2003
Goffman formuleazã „paradoxul cãutãrii“: „cu
cât un individ este mai preocupat de realitatea care
3. FAMILIA ªI RELAÞIILE DE RUDENIE
a) Familia ºi principalele ei funcþii
Familia – ca grup social – poate fi studiatã de
etnografi, sociologi, istorici, juriºti etc. Ea poate fi
abordatã ca instituþie socialã (abordare macro-socio-
logicã), dar ºi ca grup mic (abordare micro-sociologicã).
Din punct de vedere sociologic ne intereseazã
viaþa de familie ca domeniu al vieþii private, dar ºi
al relaþiilor cu celelalte instituþii sociale (ºcoala,
biserica, statul).
Familia este un grup social realizat prin
cãsãtorie, alcãtuit din persoane care trãiesc
împreunã, au gospodãrie comunã, sunt legaþi
prin anumite relaþii natural-biologice, psiho-
logice, morale ºi juridice ºi care rãspund una
pentru alta în faþa societãþii.
33
nu e accesibilã percepþiei sale, cu atât trebuie sã-ºi
concentreze mai mult atenþia asupra aparenþelor“.
Simbolurile de status, gesturile expresive, indiciile
sunt constituite în acest univers al aparenþelor, iar
din analiza lor interpretativã se poate deduce
predictiv cursul spectacolului.
Roluri discrepante
Printre comportamentele regionale, Goffman
aduce în discuþie rolurile discrepante pe care le are
cel ce deþine secretul. El face urmãtoarea distincþie
la nivelul secretului:
 Secrete „întunecate“ sunt cele care sunt de
douã ori secrete: o datã pentru cã sunt tãinuite faþã
de exterior, apoi pentru cã n-au fost mãrturisite în
interiorul echipei.
 Secrete „strategice“, adicã intenþiile ºi
capacitãþile unei echipe ascunse publicului pentru
a împiedica adaptarea eficientã a acestuia la starea
de lucruri pe care echipa urmãreºte sã o producã.
De ele se folosesc: armata, lumea afacerilor.
 Secrete „interne“ ar fi acelea care îl mar-
cheazã pe posesorul lor. Membrii grupului cãrora
nu li se împãrtãºeºte secretul se vor simþi excluºi.
Cu cât numãrul de persoane care cunoaºte secretul
este mai mare, cu atât probabilitatea dezvãluirii
lui, intenþionat sau nu, va creºte.
Aceasta se prezintã ca o entitate socialã de
forme ºi conþinuturi variabile în timp ºi spaþiu. De
obicei, familia este alcãtuitã din doi membri adulþi,
o femeie ºi un bãrbat, care au încheiat un consim-
þãmânt în faþa ofiþerului stãrii civile, deci recunoscut
social printr-un document oficial (certificatul de
cãsãtorie).
Existã o diversitate de situaþii ºi configuraþii în
care acest grup se regãseºte în viaþa socialã:
 familia nuclearã (simplã) alcãtuitã dintr-o
pereche maritalã (soþ/soþie) ºi copii (descendenþii ei);
 familia extinsã, care cuprinde, pe lângã
nucleul familial, ºi alte rude din mai multe generaþii
(soþ/soþie, pãrinþii acestora, copii, fraþii ºi surorile
pãrinþilor);
 familia monoparentalã – copiii cu un singur
pãrinte.
34

Aceastã structurã este influenþatã de o serie de b) Cãsãtoria – moment al întemeierii familiei

factori, dintre care amintim:
– factorii biologici, naturali;
– factorii economico-sociali (venituri, satisfa-
cerea nevoilor, creºterea copiilor);
– factorii culturali (tradiþii, obiceiuri, prejudecãþi).
Funcþiile familiei
Principalele funcþii sociale ale familiei sunt:
– funcþia biologicã de sexualitate ºi reproducere
care asigurã descendenþa cuplurilor;
– funcþia economicã – în familia tradiþionalã,
specificã economiei naturale, bunurile necesare
familiei, folosite pentru autoconsum, erau produse în
gospodãrie. În societãþile bazate pe economia de
schimb, funcþia economicã s-a modificat. În familiile
moderne din mediul urban principala funcþie este cea
de consum ºi mai puþin cea de producþie, care rãmâne
funcþia principalã în familiile din mediul rural;
– funcþia de socializare a copiilor, prin care fami-
lia asigurã condiþii pentru însuºirea ºi transmiterea
valorilor sociale, favorizeazã, prin îndeplinirea diver-
selor roluri în familie, integrarea în viaþa socialã. Aceas-
ta realizeazã socializarea prin mijloace specifice,
dintre care cele de control au un rol aparte; sociali-
zarea implicã ºi reproducerea culturalã – apartenenþa
la o familie înseamnã ºi o poziþie socialã, apreciatã
prin diverse criterii (avere, statut ocupaþional al pãrin-
þilor, nivel de instrucþie, prestigiu, „blazonul familiei”,
tradiþia (vechimea). Familia contribuie la perpetuarea
ºi chiar depãºirea unor standarde prin alegerea ºcolii ºi
a nivelului de ºcolarizare pânã la care se poate ajun-
ge, a meseriei, a partenerului de viaþã al copiilor etc.
Pentru a înþelege cãsãtoria de astãzi este util
sã se examineze practicile sociale anterioare.
Aceastã analizã determinã o tipologie care poate fi
pusã în evidenþã prin urmãtoarele caracteristici:
A. Cãsãtoria ca aranjament familial, în care
pãrinþii erau cei care cãutau pentru fiul (fiica) lor o
persoanã care sã rãspundã unor criterii, îndeosebi
de vârstã, avere, apartenenþã ºi sã dispunã de cali-
tãþi necesare într-o gospodãrie.
B. Cãsãtoria ca strategie patrimonialã, strate-
gie de gestiune a averii. Aceasta explicã rolul
notarului ca intermediar privilegiat în formarea cã-
sãtoriei, deoarece, prin intermediul acestuia, o familie
cunoºtea cu precizie averea celeilalte. Aceastã
atenþie acordatã averii (zestrei) poate fi extinsã asupra
întregii societãþi tradiþionale. Aºa se explicã ºi
anumite comportamente legate de numãrul copiilor
în familie (al moºtenitorilor), care în unele zone ale
þãrii se mai menþin ºi astãzi. Naºterea unui singur
copil este motivatã ºi prin dorinþa de a nu risipi averea
prin împãrþirea la mai mulþi.
C. Cãsãtoria ca legãturã izvorâtã din dragos-
tea împãrtãºitã a partenerilor.
D. Noua alianþã – intrarea în viaþa conjugalã
coincide mai puþin, sau precede cãsãtoria.
Principalele diferenþe ale cãsãtoriei de azi faþã
de cele din trecut sunt prezentate în tabelul de mai
jos:

Tabelul nr. 2: Familia în societãþile tradiþionale ºi în cele moderne

Nr. Criterii de diferenþiere Societãþi tradiþionale Societãþi moderne

crt.
1. Numãrul de unul (monogamie) unul (monogamie)
parteneri conjugali mai mulþi (poligamie)
2. Cine face pãrinþii sau rudele pentru alegerea este fãcutã în
alegerea partenerului a întãri puterea familiei mod deliberat de parteneri
3. Relaþiile de putere diferite perioade tendinþe de egalizare
de dominaþie a a puterii bãrbat-femeie
bãrbatului (patriarhale)
4. Relaþia pãrinþi-copii autoritate ºi dominanþã democratizarea relaþiei
pãrinteascã pãrinþi-copii,
mai multã toleranþã
5. Structura extinsã nuclearã

c) Relaþiile în viaþa de familie
Factorii care au stat la baza întemeierii cãsã-
toriei îºi pun amprenta asupra relaþiilor dintre
parteneri, pãrinþi-copii, soþ-soþie ºi rude, familie ºi
alte instituþii sociale.
Referitor la relaþiile între parteneri, doi factori
reþin atenþia în mod deosebit:
– similaritatea în sistemele de valori ºi atitu-
dinale, în trãsãturile de personalitate;
– complementaritatea nevoilor ºi a satisfacerii
lor, care formeazã unitatea cuplului.
Traseul vieþii de familie parcurge mai multe
etape, care diferã în funcþie de vârsta partenerilor,
starea materialã, condiþiile sociale, nivelul de in-
strucþie, tradiþiile ºi obieciurile religioase, factorii
culturali. În viaþa de familie existã anumite etape
care sunt marcate de caracteristici definitorii:
 viaþa cuplului dinaintea apariþiei copilului este
consideratã adesea mai frumoasã, uºoarã, fãrã griji;
aceasta tinde în prezent sã se prelungeascã ºi ca
urmare a condiþiilor socio-economice dificile, a
mijloacelor de contracepþie existente, a dorinþei
tinerilor de a fi independenþi, de a-ºi asigura o bazã
materialã proprie.
 primul copil afecteazã relaþia partenerilor.
Rolurile de mamã, tatã implicã anumite responsa-
bilitãþi care vor fi asumate ºi în funcþie de socia-
Schema 2: Spiþã de neam
35
lizarea din familia de provenienþã. Prezenþa copi-
lului înseamnã o situaþie nouã, partenerii având de
rezolvat sarcini mai puþin plãcute decât cele din
perioadele precedente.
 în familia cu mai mulþi copii apar probleme
suplimentare, generate ºi de relaþiile între copii, de
controlul ºi sancþiunile diferite date de pãrinþi în
funcþie de afecþiunea discriminatorie (real sau fals
perceputã), dar ºi satisfacþii mai multe.
Convieþuirea mai multor generaþii în familiile
tradiþionale (în prezent ºi în cele din mediul rural)
genereazã noi tipuri de relaþii, valori ºi norme care
asigurã o anumitã continuitate a familiei.
Redãm în schema 2 un model al familiei extin-
se pe patru generaþii, sub forma unei reprezentãri
grafice a spiþei de neam (dupã Henri H. Stahl).
Ca instituþie socialã, familia are relaþii cu
ºcoala, biserica ºi statul, care la rândul lor îºi aduc
contribuþia la socializarea ºi învãþarea socialã. Este
vorba de educaþia moralã primitã prin practicile de
cult religios, de cea intelectualã ºi profesionalã prin
educaþia din ºcoalã. Statul îºi afirmã autoritatea
asupra instituþiei familiei prin reglementãrile
juridice cu privire la cãsãtorie ºi politicile sociale
promovate (alocaþii, sprijin material, burse, concedii
de maternitate º.a.).
Legendã
Bãrbat Concubinaj Descendenþã
Naºtere
Femeie Divorþ
gemelarã
Cãsãtorie Decese Adopþie
Copii morþi de mici
Sex necunoscut
36
Vocabular
Complementaritate – principiu ce afirmã cã un fe-
nomen poate fi descris cu ajutorul a douã sau mai
multe teorii care sunt reciproc independente ºi ex-
clusive, dar se completeazã reciproc.
Gospodãrie – o locuinþã (cu anexele sale) în care se
desfãºoarã diverse tipuri de activitãþi casnice,
specifice vieþii de familie;
– grup familial (ºi alte rude) care are o locuinþã
independentã.
Lecturã
Articolul 16
1. Cu începere de la vârsta nubilã, bãrbatul ºi
femeia, fãrã nicio restricþie în privinþa rasei, cetã-
þeniei sau religiei, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi
sã întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la
încheierea cãsãtoriei ºi la desfacerea ei.
2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decât cu
consimþãmântul liber ºi deplin al viitorilor soþi.
3. Familia este elementul natural ºi fundamen-
tal al societãþii ºi are dreptul la ocrotire din partea
societãþii ºi a statului.
Declaraþia universalã a drepturilor omului
adoptatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite
la 10 decembrie 1948
EVALUARE
1. Explicaþi ce înþelegeþi, din punct de vedere
sociologic, prin expresia: „cei ºapte ani de acasã”?
2. Realizaþi arborele genealogic al familiei
voastre sub forma unei spiþe de neam cu cel puþin
trei nivele, pe filierã maternã ºi raportaþi fiecare
generaþie la epoca istoricã în care a trãit (muzica,
dansul, moda vremii).
3. Într-o cãsãtorie, este mai bine ca soþii sã
aparþinã aceluiaºi mediu social sau acesta nu are
importanþã? Dupã ce copiaþi tabelul, exprimaþi-vã
opþiunea punând un „X” în cãsuþele corespunzãtoare.
Argumentaþi-vã rãspunsul.
Monogamie – formã de cãsãtorie în care un bãrbat are
o singurã soþie, iar femeia un singur bãrbat.
Poligamie – formã de cãsãtorie apãrutã o datã cu
sclavia patriarhalã, întâlnitã ºi astãzi la unele
popoare de religie mahomedanã, în care un bãrbat
are dreptul sã se cãsãtoreascã în acelaºi timp cu mai
multe femei.
Similaritate – relaþie care uneºte douã persoane
asemãnãtoare sub aspectul comportamentului ºi al
atitudinilor faþã de valori.
Principiul 6
Pentru dezvoltarea deplinã ºi armonioasã a
personalitãþii sale, copilul are nevoie de dragoste ºi
înþelegere. Oriunde este posibil, el va creºte sub grija
ºi rãspunderea pãrinþilor sãi ºi în orice caz într-o atmo-
sferã de afecþiune ºi securitate moralã ºi materialã;
în afara unor împrejurãri excepþionale, un copil de
vârstã fragedã nu va fi despãrþit de mama sa. Societãþii
ºi autoritãþilor publice le va reveni îndatorirea de a
acorda grijã specialã copiilor fãrã familie ºi celor
lipsiþi de mijloace de întreþinere adecvate. Este de
dorit sã se acorde o alocaþie de stat ºi alte forme de
asistenþã pentru întreþinerea copiilor familiilor
numeroase.
Declaraþia drepturilor copilului
proclamatã de Adunarea Generalã a ONU la 20
noiembrie 1989
Originea socialã a partenerilor
Aceeaºi Vecinãtate Diferitã
Important
Fãrã importanþã
Non-rãspuns
4. Realizaþi o dezbatere (pe douã grupe) cu
tema: „Cãsãtoria – un avantaj sau o piedicã în calea
realizãrii profesionale?”
5. Copiaþi, apoi treceþi în tabelul de la pagina
urmãtoare, literele care corespund activitãþilor ce
 37

se desfãºoarã în familia voastrã ºi exprimã distribui-
rea sarcinilor în gospodãrie:
a) decizii de achiziþionare a unor bunuri de folosinþã
îndelungatã (locuinþã, autoturism, mobilã, televizor);
b) aprovizionarea în gospodãrie;
c) amenajarea locuinþei;
d) prepararea hranei;
e) educaþia copiilor;
f) plata taxelor pentru: încãlzire, telefon etc.
g) îngrijirea florilor, a grãdinii;
h) curãþenia locuinþei (spãlat rufe, vase);
i) activitãþi cotidiene (cumpãrarea unor produse
alimentare de consum zilnic ºi a altor tipuri de produse);
j) gestionarea bugetului familiei.
Ce concluzii desprindeþi din aceastã grupare
de activitãþi?

Activitãþi Activitãþi Activitãþi Activitãþi

preponderent preponderent specifice comune
feminine masculine copiilor

6. Imaginaþi-vã peste zece ani. Descrieþi-vã viaþa privatã ºi profesionalã.

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!
 Grupurile sociale se constituie în funcþie de
anumite criterii. Apartenenþa la un grup sau la altul
conferã individului o anumitã poziþie în societate.
Din aceasta decurg drepturile ºi obligaþiile pe care
le are în viaþa publicã ºi privatã.
 Familia este un grup social specific. Rolul
ºi funcþiile familiei sunt condiþionate social. Aces-
tea sunt influenþate de factorii economico-sociali,
dar ºi culturali. Tradiþiile, obiceiurile, mentalitãþile
influenþeazã alegerea partenerului, diviziunea sar-
cinilor în gospodãrie, educaþia copiilor, relaþiile
cu celelalte instituþii sociale.

FORUM
 Familia ºi cãsãtoria. Prezent ºi perspective
 Dragostea la prima vedere ºi cea pentru o viaþã
 Va exista întotdeauna un conflict între generaþii?

Lecturi suplimentare

1. Bãran Pescaru Adina – Familia azi. O perspectivã psihopedagogicã. Editura Aramis, Bucureºti, 2004
2. Iluþ Petru – Sociopsihologia ºi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaºi, 2005
3. Voinea Maria – Sociologia familiei, Bucureºti, 1993

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Cãsãtoria ºi divorþul în România
Analiza statisticã din datele prevãzute în Anuarul cãsãtoriei, numãrul divorþurilor dupã un numãr de
statistic al României poate sã releve evoluþia copii minori rãmaºi dupã desfacerea cãsãtoriei etc.
fenomenelor de cãsãtorie ºi divorþialitate în ceea Pentru mai multe informaþii, consultaþi pagina de
ce priveºte vârsta medie la cãsãtorie, motivele Internet:
www.insse.ro/anuar_2004/asr2004.htm
LECTURÃ SUPLIMENTARÃ

5
38

COMUNITÃÞI
SOCIALE
1. COMUNITÃÞI UMANE TERITORIALE
2. SOCIETÃÞI MULTICUL
MULTICULTURALE
TICULTURALE

CE? DE CE? CUM?

este o comunitate
umanã teritorialã ºi
ce probleme legate
de comunitãþile
rurale, urbane ºi
etnice intrã în aria
de preocupãri ale
sociologului.
trebuie sã identificaþi ºi
sã explicaþi problemele
cu care se confruntã
fiecare comunitate
umanã.
sã manifestaþi respect
faþã de autoritãþile care
exercitã puterea la
nivelul comunitãþilor
locale ºi sã dobândiþi
aptitudini de relaþionare
în cadrul comunitãþii
prin conºtientizarea
identitãþii personale.

1. COMUNITÃÞI UMANE TERITORIALE

a) Comunitãþile sãteºti (rurale)
În structura populaþiei se distinge o pluralitate
de comunitãþi umane ºi grupuri sociale. Viaþa so-
cialã se desfãºoarã într-un anumit spaþiu ºi respectiv
într-o anumitã arie geograficã.
Comunitatea umanã este un macrogrup care
trãieºte într-un spaþiu geografic delimitat,
dispune de o anumitã organizare a
activitãþilor ºi este conºtientã de apartenenþa
sa la comunitate.
Comunitãþile teritoriale în societatea prezentã
româneascã sunt:
– comunitatea ruralã (satul);
– comunitatea urbanã (oraºul).
Trecerea de la economia naturalã, bazatã pe
un mod de producþie ºi consum în interiorul familiei,
la economia de schimb, a însemnat modificarea
tipului de comunitate. Economiei naturale i-a co-
respuns tipul de comunitate bazat pe rudenie. Spa-
þiul social al comunitãþii de rudenie se caracteri-
zeazã prin:
– coexistenþa în aceeaºi locuinþã a totalitãþii
membrilor de familie (familia extinsã);
– relaþii între mai multe generaþii (bunici-
pãrinþi-copii);
– relaþii puternice de rudenie (de sânge, cu alte
persoane).
În afara relaþiilor de rudenie se instituie relaþii
prin alianþã care provin din familia unuia sau a
celuilalt partener, sau participarea la efectuarea unor
ritualuri religioase (cununarea unor tineri de „naºi”
sau botezarea copiilor acestora – „fini”). Fiecare
are faþã de celãlalt un rol ºi o poziþie bine deter-
minatã, poartã un nume, este plasat într-o anumitã
poziþie (datã de gradul de rudenie de sânge sau prin
alianþã).
Exemplu: copiii în raport cu pãrinþii pãrinþilor
sunt în relaþia nepoþi-bunici; copiii în raport cu fra-
tele/sora tatãlui/mamei sunt în relaþie de nepoþi-
unchi, nepoþi-mãtuºã º.a.
Distanþa socialã între persoane este direct
proporþionalã cu rangul relaþiei de rudenie. Solida-
ritatea de rudenie scade odatã cu creºterea rangului
relaþiei de rudenie.

Anumite caracteristici ale comunitãþii sãteºti
vizeazã:
 legãtura familiei cu comunitatea localã ex-
primatã de autoritãþi (persoane oficiale cu funcþii ºi
rol deosebit în viaþa comunitãþii). Ei au fost dintot-
deauna: preotul, învãþãtorul, primarul, ca model de
gospodar al satului, medicul etc. Autoritatea le era
recunoscutã prin nivelul mai ridicat de instrucþie
faþã de ceilalþi membri ai colectivitãþii ºi prin
contribuþia lor la principalele activitãþi din sat,
evenimente legate de sãnãtate, educaþie, cãsãtorie,
moarte;
 solidaritatea grupului comunitar generatã de
participarea zilnicã la activitãþile obºtii (activitatea
predominantã în comunitãþile sãteºti este agricultura).
Satul, ca unitate socialã, a fost cunoscut prin
cercetãrile monografice realizate în perioada 1929-
1940 în cadrul ªcolii Monografice de la Bucureºti
(vezi capitolul Metodologia).
Industrializarea a avut ca forþã de atracþie prin-
cipalã câºtigul sigur, care, asociat cu confortul sporit
(oferit de viaþa în bloc) ºi ºcolarizarea copiilor
(posibilitatea de a urma o ºcoalã), a generat deplasãri
masive dinspre mediul rural înspre cel urban, cu
consecinþe negative asupra satului. Aºa cum se pre-
zintã el astãzi, depopulat, feminizat ºi îmbãtrânit,
ºi-a pierdut identitatea în urma proceselor de urbani-
zare ºi industrializare. Problemele satului românesc
nu sunt numai cele ale agriculturii, aºa cum este de
obicei mediatizat. Schimbãrile în structura formei
de proprietate au generat modificãri în structura
socialã a comunitãþii rurale, care ar putea fi
sintetizate în urmãtoarele caracteristici:
– cine are pãmânt, nu are bani sã-l lucreze;
– s-a produs o rupturã între þãran ºi tractor, adicã
fac agriculturã nu doar cei care se pricep, adicã cei
pentru care aceastã activitate a fost de bazã, ci ºi alþii:
– navetiºtii – cei ce locuiesc la oraº, desfãºoarã
o altã activitate, iar de agriculturã se ocupã într-un
timp parþial de muncã (de obicei sfârºitul de sãp-
tãmânã);
– ºomerii din activitãþi neagricole sau alte
categorii de persoane care s-au mutat la sat datoritã
imposibilitãþii vieþii la oraº în condiþiile absenþei
unui venit sigur.
Ar putea fi astfel cunoscute ºi identificate:
– resursele umane care se adaugã populaþiei
deja ocupate în agriculturã;
– dimensiunile subiective ale pãmântului,
exprimate în percepþii asupra acþiunii de împroprie-
tãrire, cei ce au încredere/neîncredere, manifestã
optimism/pesimism în evoluþia agriculturii ºi
perspectivele satului românesc;
39
– dimensiunile succesului ºi ale orientãrii
antreprenoriale în agriculturã ºi viaþa satului;
– problema modelului „gospodarului satului”
ºi a instituþiilor din mediul rural;
– problema infrastructurii, fãrã de care nu poate
fi vorba de o întinerire a mediului rural;
– problema bãtrânilor din sat, care nu poate fi
rezolvatã economic, ci mai degrabã social.
Problemele sociale generate de noile schimbãri
în viaþa satului românesc necesitã a fi cunoscute,
iar cunoaºterea sociologicã va putea sã rãspundã
unor întrebãri de tipul: Cum acþioneazã capitalul
uman în agriculturã ºi care e structura acestuia? Cine
vrea sã vândã pãmântul ºi în ce scop? Care e
percepþia tinerilor din mediul rural în ceea ce
priveºte ºcolaritatea ºi care e valoarea socialã a
unei diplome?
b) Urbanizarea ºi problema locuinþei
Urbanizarea ºi industrializarea, douã procese
sociale diferite, dar desfãºurate aproape concomitent,
au fost generatoare de mutaþii cantitative ºi calitative
în ceea ce priveºte omul ºi calitatea vieþii sale.
Ca orice fenomen ºi proces social de amploare,
consecinþele au fost pozitive dar ºi negative, cu efec-
te pe termen scurt dar ºi pe termen lung.
Oraºul a devenit, într-un interval de aproxi-
mativ 30 de ani, „altceva”. Aºa cum se prezintã el
acum nu seamãnã nici cu un oraº modern, dar nici
nu ºi-a pãstrat identitatea (adicã ceea ce a fost).
Urbanizarea a fost asociatã doar cu un confort asi-
gurat de viaþa în bloc dar care a generat multe pro-
bleme sociale: de folosire a dotãrilor – instalaþii
sanitare, parcuri, folosirea spaþiilor de cazare, par-
cãri – dar ºi de comunicare.
Paradoxal, dar cu toate cã densitatea pe metru
pãtrat a crescut, datoritã eterogenitãþii populaþiei,
asistãm la o diminuare a comunicãrii. Sunt
frecvente cazurile în care vecinii de scarã, de bloc,
nu se cunosc, nu se salutã, nu comunicã.
Adesea, aceste spaþii au fost ocupate de popu-
laþie provenind din mediul rural, cu alte preocupãri
casnice ºi gospodãreºti, aºa încât spaþiilor de locuit
ºi din afara blocului li s-au dat alte destinaþii („agri-
cultura de bloc” – creºterea animalelor, cultivarea
de legume, zarzavaturi în spaþiile cu destinaþie de
agrement – „spaþiul verde”).
La nivelul oraºelor s-a creat o structurã diferen-
þiatã, pe zone de rezidenþã, în care centrul oraºului
grupeazã îndeosebi instituþiile publice, o zonã inter-
mediarã alcãtuitã din case care mai pãstreazã stilu-
rile arhitecturale vechi, specifice locului, ºi diferi-
te cartiere de blocuri la periferie, într-o zonã
40
limitrofã spaþiului agricol ºi în care s-a mutat, în
derularea celor douã procese, foarte multã populaþie
din mediul rural.
Problema locuinþelor nu a fost rezolvatã încã
deoarece numãrul construcþiilor acestora a scãzut
simþitor dupã 1989. Dupã 1990 s-a oferit posibilita-
tea chiriaºilor de a-ºi cumpãra locuinþa la preþuri ºi
cu credite avantajoase. Dar nici aceastã iniþiativã
nu a rãmas fãrã urmãri, cãci nefiind gânditã într-o
strategie pe termen lung, a agravat-o prin explozia
preþurilor pe piaþa liberã.
Existã probleme care solicitã explicaþii legate
de: scãderea numãrului populaþiei ºi totuºi creºterea
cererii de locuinþã, imposibilitatea construirii sau a
cumpãrãrii unei locuinþe de cãtre cea mai mare
parte a populaþiei, mirajul oraºelor mari ºi a urbanis-
mului care încã exercitã o forþã de atracþie pentru
populaþia ruralã.
La aceste probleme este chemat ºi sociologul
sã rãspundã, iar prin concluziile oferite pe eºanti-
oane reprezentative (care dau posibilitatea genera-
lizãrii concluziilor la întreaga populaþie) sã fie
oferite soluþii factorului de decizie.
Conform recensãmântului din 2002 principalii
indicatori de habitat sunt:
 Numãrul camerelor de locuit (din locuinþele
permanente ºi sezoniere)
 Suprafaþa camerelor de locuit (mp) (din
locuinþele permanente ºi sezoniere)
 Numãrul unitãþilor locuite din necesitate
 Numãrul camerelor de locuit (mp)
 Suprafaþa locuibilã pe o persoanã (mp)
 Numãrul clãdirilor
Analiza datelor poate fi fãcutã consultând
pagina: http//www.insse.ro/rpl2002rezgen/
rg2002htm
Aceºti indicatori situeazã România pe ultimele
locuri în Europa. Ei reprezintã valori medii pe þarã
dar care rezultã din diferenþierile extrem de mari între
cele douã medii: urban ºi rural cu posibile explicaþii
ºi corelaþii cu numãrul populaþiei din cele douã me-
dii (mai mult de jumãtate din populaþia þãrii locuieºte
în mediul rural). Problema locuinþei ºi a locuirii are
consecinþe asupra comportamentului demografic,
educaþiei copiilor, performanþelor profesionale, creº-
terii economice. Un aspect particular al comunitãþii
urbane legat de locuire îl reprezintã comunitatea
strãzii, a cartierului. Aceste tipuri de comunitãþi (stra-
da, cartierul) genereazã tipuri de raporturi interumane
specifice. Între vecini – pe care îi ai fãrã voia ta – se
nasc raporturi de ajutor reciproc deoarece acest tip
de comunitate presupune uneori legãturi de interese,
împrumuturi, participare la diferite evenimente ºi
ritualuri religioase (nuntã, înmormântare etc.). Locui-
torii de pe aceeaºi stradã se confruntã cu aceleaºi
probleme: iluminatul strãzii ºi al locuinþei, telefonul,
ridicarea gunoiului, pavajul, plantarea ºi întreþinerea
pomilor (de obicei de acelaºi fel: tei, cireºi, viºini
japonezi º.a.), a spaþiilor de joacã.
Cartierul grupeazã laolaltã strãzi vecine ºi
oameni diferiþi ca preocupãri, ocupaþii ºi nivel de
instrucþie. Cu excepþia cartierelor muncitoreºti unde
s-au construit blocuri într-o perioadã anume (de
exemplu, în perioada construirii hidrocentralelor de
pe Dunãre ºi râurile interioare) au fost date în folo-
sinþã „colonii” de blocuri în care au locuit cei care
au lucrat la construirea acestor obiective.
Fiecare cartier are o piaþã în care se deruleazã
principalele acte de vânzare-cumpãrare a produ-
selor necesare traiului cotidian. Ultimii ani au fost
marcaþi de proliferarea unor construcþii publice cu
destinaþii diverse: biserici, restaurante, farmacii,
centre de distribuire a pâinii ºi tot felul de mici maga-
zine care comercializeazã produse fãrã a exista o
specializare a acestora. Acest tip de comerþ a creat
un spaþiu în care oamenii sunt atraºi la activitãþile
de cumpãrare ºi a generat un comportament de cãu-
tare a unui produs necesar cât ºi a unui preþ cores-
punzãtor veniturilor ºi aºteptãrilor fiecãruia.
Procesul de concentrare urbanã este specific
lumii contemporane ºi tuturor þãrilor. Una dintre
caracteristicile acestui proces actual o constituie
concentrarea urbanã ºi crearea unor tipuri de co-
munitãþi care ridicã o serie întreagã de probleme la
care sociologia este chematã sã dea rãspuns.
Vocabular
Devãlmãºie – structurã de organizare comunitarã a
unor sate libere (de rãzeºi) care avea o conducere
proprie ºi stãpânea în comun pãmânturi, pãduri,
izlazuri.
– formã veche de organizare a satului românesc
(H.H. Stahl).
Habitat – suprafaþã locuitã de o populaþie, de o
specie de plante sau de animale;
– biotop.

Lecturã
Cum este oare posibilã o guvernare vie, o
administraþie temeinicã, ca îndrumare, ca orga-
nizare ori ca transformare socialã, fãrã o cunoaºtere
amãnunþitã a realitãþii? Dar, dupã cum nu se poate
gospodãri, când nu se ºtie ce ºi pentru cine se
gospodãreºte, tot aºa nu se poate legifera, când nu
se ºtie pentru ce ºi pentru cine se legifereazã.
Politica nu poate fi o operã de reformã ori de legi-
ferare a unor oameni ºi a unor societãþi abstracte;
ea, pentru a fi eficace, trebuie sã se îndrepte spre
societatea realã ºi omul concret.
Cine ar vedea ºi studia dosarele ºi fiºele cu-
prinse în bogata noastrã arhivã monograficã, ar înþe-
lege cã dosarul de observaþie a cunoaºterii
EVALUARE
1. Identificaþi probleme de cercetare sociolo-
gicã în comunitãþile în care locuiþi.
2. Formulaþi douã ipoteze referitoare la
sistemul de rudenie în comunitãþile sãteºti, de tipul:
„dacã… atunci”; „cu cât…cu atât”.
2. SOCIETÃÞI MULTICUL
MULTICULTURALE
TICULTURALE
a) Comunitãþile etnice
Un alt tip de comunitate socialã teritorialã este
poporul, caracterizat prin anumite tradiþii, sentimen-
te, reprezentãri despre spaþiu ºi timp.
Poporul reprezintã acel tip de comunitate
ai cãrei membri vorbesc aceeaºi limbã,
împãrtãºeºc aceleaºi sentimente, tradiþii,
obiceiuri, reguli, au conºtiinþa apartenenþei la
o anumitã colectivitate.
41
pãtrunzãtoare ºi totale a vieþii sociale româneºti,
pe lângã reînnoirea viziunii sociale, aduce îndemnul
de simpatie ºi de solidarizare cu tot ce se întâmplã
ºi invitã a ajuta. Observatorul clarvãzãtor devine
astfel cel mai miºcat ºi devotat slujitor de mai bine,
de ceea ce trebuie, de aceea cine întocmeºte o
monografie ºtiinþificã, bunãoarã a unui sat, scrie o
carte de iubire ºi de neclintitã încredere. Practica
monografiei, ce predicã încredere în forþele reale
ale naþiunii, devine o minunatã ºcoalã a optimis-
mului. Monografia, deºi strãbãtutã de o ideologie
sever ºtiinþificã, dobândeºte astfel valoarea unui act
de credinþã.
Dimitrie Gusti, Problema sociologiei, Imprimeria
naþionalã, Bucureºti, 1940, pg. 598.
3. Explicaþi modelul de cercetare monograficã
gustian cuprins în capitolul 11 „Metodologia cerce-
tãrii sociologice”.
Tradiþiile care vorbesc de o „genezã” a lumii
pot exista într-o culturã oralã, denumitã folclor (engl.
folk, „popular”), conservatã de memoria colectivã,
nescrisã, sau sub formã sistematizatã, scrisã.
În conºtiinþa colectivã a poporului intrã ºi
probleme legate de specificul naþional ºi de rostul
marilor simboluri naþionale (steag, stemã, imn).
Naþiunea este o grupare relativ numeroasã,
delimitatã teritorial, ai cãrei membri au
sentimentul apartenenþei la o comunitate.
42
Naþiunea se caracterizeazã prin:
a. teritoriu – un spaþiu în care poporul s-a for-
mat ºi a evoluat;
b. poporul, care trãieºte într-un spaþiu ºi vorbeºte
aceeaºi limbã, are sentimentul identitãþii ºi al coeziunii;
c. independenþa – capacitatea de a se guverna
ca entitate suveranã, cu un guvern propriu.
Fiecare naþiune are un ideal propriu. Pentru po-
porul român, idealul naþional a fost dintotdeauna as-
piraþia spre unitate ºi comuniune, înþelegere ºi convie-
þuire paºnicã. El a avut ca suport vatra strãmoºeascã,
originea comunã, continuitatea în acelaºi spaþiu.
În cadrul unei naþiuni existã mai multe grupuri
etnice.
Grupul etnic este o colectivitate cu tradiþii
culturale comune, care are sentimentul
identitãþii ca subgrup în cadrul societãþii.
Grupurile etnice se caracterizeazã prin limbã
proprie, obiceiuri specifice, uneori religie diferitã
de a þãrii pe teritoriul cãreia trãiesc.
În fiecare stat existã minoritãþi care au diferite
caracteristici comportamentale, obiceiuri ºi moduri
de viaþã specifice. Miºcãrile de expansiune, relaþiile
comerciale, militare, religioase au provocat depla-
sãri ale membrilor dintr-un loc în altul.
Harta Europei de azi, din acest punct de vedere,
se prezintã diferit de cea din secolul al XIV-lea sau
chiar al XIX-lea.
Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, 25 milioane
de ruºi trãiesc în afara Federaþiei Ruse, în Estonia,
Lituania ºi Letonia unde au format minoritãþi de
mãrimi apreciabile.
În afara Iugoslaviei au trãit laolaltã sloveni,
bosniaci, croaþi, sârbi, macedoneni, albanezi, þigani,
greci, români, bulgari º.a. Unele dintre minoritãþi
au devenit populaþie majoritarã prin desprinderea
din Federaþie (Slovenia, Macedonia, Bosnia ºi
Herþegovina).
În Europa multe þãri cuprind grupuri etnice. De
exemplu, în România locuiesc alãturi de români,
maghiari, germani, rromi, evrei, cehi, slovaci, sârbi,
ucraineni, ruºi, lipoveni etc., în Franþa, alãturi de
francezi, trãiesc în acelaºi spaþiu, germani, italieni,
portughezi, evrei, rromi etc.
Între grupurile etnice pot însã interveni diferite
conflicte. Aºa au apãrut conflicte pe fondul destrã-
mãrii unor state multinaþionale (Uniunea Sovieticã,
Iugoslavia). Cauzele sunt multiple ºi complexe. Ele
constituie o preocupare a sociologiei. Problema
naþionalã, a relaþiilor interetnice, a generat naþionalis-
mul, un complex de idei ºi sentimente orientate spre
afirmarea de sine a unei naþiuni sau grupãri etnice.
Despre naþiune ºi naþionalism s-au conturat douã
poziþii diferite:
1. viziunea „primordialistã”, conform cãreia
comunitãþile etnice sunt entitãþi naturale caracteri-
zate prin legãturi de limbã, religie, teritoriu, cu o
vechime foarte mare.
2. viziunea „modernistã” care vede în naþiune
un produs al epocii moderne. Naþiunea ºi naþionalis-
mul au apãrut la sfârºitul secolului al XVIII-lea deve-
nind probleme controversate o datã cu constituirea
societãþilor transnaþionale.
Alte probleme legate de specificul ºi identitatea
naþionalã se pun în prezent în legãturã cu constitu-
irea comunitãþii europene.
Ideea unificãrii europene a apãrut încã din Evul
Mediu. Gânditã din raþiuni practice (apãrare faþã
de Rãsãrit sau pentru alungarea turcilor), ea a de-
venit un reper de acþiune a guvernelor abia dupã al
doilea rãzboi mondial.
O Europã unitã sub „o monarhie unicã” sau
o „federaþie” de state a fost aspiraþia unor oameni
de stat precum Napoleon, dar ºi a elitei intelectuale
(filosofi, literaþi) ca Saint-Simon, Victor Hugo º.a.
Ce anume îi fãcea pe aceºtia sã creadã în
posibilitatea unificãrii statelor europene? Acel ceva
comun care însemna cultura europeanã formatã
de-a lungul istoriei ºi care reprezintã un ansamblu
de valori trãite în organizarea vieþii sociale (civiliza-
þia). Fiecare popor are contribuþii specifice la civi-
lizaþia comunã a umanitãþii. „Stâlpii” civilizaþiei
europene sunt consideraþi a fi:
1. filosofia anticã greceascã;
2. dreptul roman;
3. creºtinismul.
Comunitatea Europeanã, în accepþiunea de azi
este nu numai o entitate economicã, ci ºi adminis-
trativã ºi politicã.
Problema unificãrii Europei presupune nu numai
aspecte economice (atât de dificil de armonizat în
condiþiile dezvoltãrii inegale a statelor europene),
dar ºi problema politicii administrative. Ca orice
proces social de anvergurã, Uniunea Europeanã
trebuie sã se bazeze pe studii aprofundate care sã
vizeze problemele comune entitãþilor naþionale ºi
particularitãþile specifice statelor europene. Din aria
studiilor europene un rol deosebit îl are filosofia
unificãrii dar ºi studiile locale, regionale, interre-
gionale, naþionale ºi internaþionale axate pe proble-
mele Europei moderne.
b) Societãþi multi- ºi interculturale
Suntem diferiþi unii faþã de alþii ºi putem fi
identificaþi dupã anumite criterii: sex, vârstã,

trãsãturi fizice, temperament, mod de viaþã, apar-
tenenþã la anumite organizaþii.
Diferenþele dintre noi se fac simþite în procesul
interacþiunii ºi comunicãrii, atunci când ne expri-
mãm opiniile, ideile. Aceste atitudini ne definesc
ca aparþinând anumitor comunitãþi, promovând
anumite valori, având un comportament aparte.
Societãþile în care trãim sunt societãþi multi-
culturale deoarece fiecare þarã, în decursul exis-
tenþei sale, a asimilat ºi s-a constituit prin integrarea
diferitelor culturi. Ele sunt, într-o mare mãsurã,
consecinþele proceselor economice ºi politice.
Dezvoltarea societãþilor multiculturale a devenit
mai accentuatã dupã cel de-al doilea rãzboi mondi-
al, fiind marcatã de emigrãri ale populaþiei, din
nevoia de a gãsi un loc de muncã, dar ºi a þãrilor
primitoare, din nevoia de a avea mai mulþi muncitori.
Migraþia anilor ’50-’60 spre colonii ºi-a schimbat
direcþia dupã criza economicã începutã în 1973.
Dezechilibrele economice, inegala distribuþie
a resurselor pe glob, dezvoltarea disproporþionatã,
au generat sisteme social-politice diferite ale statelor
lumii ºi o divizare a acestora în: Nord-Sud, Est-Vest
(Occident), Lumea Nouã, ºi Veche. Aceste împãrþiri,
nu sunt geografice, ci se referã la situaþii economice
ºi politice mult mai complexe. Aceste inegalitãþi
economice, la care se adaugã altele, ca: rãzboaiele,
dezastrele naturale, explozia demograficã, mai ales
în þãri din Africa, produc fenomene migratorii cu
efecte ºi implicaþii atât individuale cât ºi sociale.
În ultimii ani, în Europa, au avut loc evenimente
istorice deosebite care au modificat harta, graniþele
s-au schimbat, Germania de Est s-a unit cu cea de
Vest, independenþa Cehiei ºi Slovaciei, destrãmarea
Uniunii Sovietice, a Statului Federativ Iugoslavia etc.
Toate aceste procese ridicã o serie de întrebãri:
Unde începe ºi unde se sfârºeºte Europa? Ce valori
ºi ce calitãþi trebuie sã aibã o persoanã pentru a se
integra complet în Europa secolului XXI?
Noile schimbãri necesitã rãspunsuri noi la
situaþii noi. Dacã diversitatea tinde sã devinã o
regulã nu doar la nivelul continentului, ci ºi al þãrilor
confruntate cu valuri de imigrãri în þãrile dezvoltate,
atunci trebuie:
– sã valorificãm diferenþele;
– sã promovãm spiritul tolerant ºi de înþelegere
reciprocã;
– sã nu manifestãm dezinteres ºi indiferenþã
faþã de problemele celorlalþi;
– sã învãþãm sã trãim în înþelegere cu ceilalþi;
sã relaþionãm unul cu altul la nivel egal, chiar dacã
este vorba de culturi ºi societãþi diferite sau majori-
tãþi-minoritãþi din interiorul aceleiaºi societãþi;
– sã ne formãm o culturã a vieþii ºi sã ne anali-
zãm capacitatea de înþelegere pentru a renunþa la
prejudecãþi, stereotipii ºi discriminãri.
43
Dacã societãþile multiculturale sunt o realitate
a vieþii sociale prezente ºi poate viitoare, trebuie
sã gãsim împreunã calea de a le schimba în societãþi
interculturale.
Societãþile multiculturale se caracterizeazã prin
urmãtoarele trãsãturi:
– coexistenþa în acelaºi spaþiu a diferitelor
grupuri culturale, naþionale, etnice, religioase;
– înþelegerea diferenþelor ca motive pentru
discriminare;
– tolerarea minoritãþilor, dar nu ºi acceptarea lor.
Societãþile interculturale se definesc prin:
– relaþii de interacþiune, recunoaºtere reciprocã
a valorilor ºi a modului de viaþã;
– instituirea unui sistem de relaþii echitabile,
bazate pe egalitate ºi toleranþã activã;
Educaþia interculturalã este un proces social
care necesitã parcurgerea mai multor etape:
1. Acceptarea egalitãþii în drepturi ºi renunþarea
la practici discriminatorii.
2. Cunoaºterea reciprocã prin intercunoaºterea
culturilor.
3. Organizarea unor acþiuni comune, colabo-
rare ºi ajutor reciproc, luarea deciziilor ºi soluþio-
narea problemelor împreunã.
Educaþia interculturalã se realizeazã cu toate gru-
purile sociale dintr-o societate multiculturalã, fie ele
majoritare sau minoritare. Ea presupune interacþiune,
comunicare, dialog, solidaritate, reciprocitate.
Vocabular
Antisemitism – formã de intoleranþã, care conduce la
discriminarea indivizilor unor rase, popoare º.a.
Naþionalitate – calitatea unui individ de a face parte
dintr-o naþiune organizatã în stat naþional, aceastã
relaþie de apartenenþã conferind drepturi ºi obligaþii
reglementate juridic.
Prejudecatã – o idee pe care ne-o facem despre
o persoanã, fapt, fenomen, fãrã a le cunoaºte îndeajuns.
Rasism – teorie conform cãreia caracteristicile umane
(pozitive, negative) sunt determinate de apartenenþa la o
anumitã rasã. Se apreciazã astfel existenþa raselor
superioare ºi inferioare, legitimându-se politic ºi cultu-
ral, inegalitatea ºi opresiunea.
Stereotip – credinþã sau gând despre un grup uman
particular;
– ansamblu de caracteristici care definesc un grup în
termeni de obiceiuri.
Xenofobie – cuvânt de origine greacã, înseamnã teamã
de strãini, transpusã în respingere, ostilitate sau vio-
lenþã împotriva oamenilor din alte þãri sau aparþinând
minoritãþilor naþionale.
44
Lecturã
Popoarele europene îºi dezvãluie, aºadar,
identitatea la fel ca ºi celelalte etnii. ªi-o descoperã
dincolo de ideologii, prin conþinuturile tabloului
diferenþelor proprii pe care apoi, încearcã sã le facã
inteligibile, ca fiind tot atâtea variaþii ale unui mic
numãr de teme apropiate: originea istoricã, deter-
minaþiile biologice, compoziþia demograficã, limba,
teritoriul, organizarea socialã, proiectul politic…
Diferenþele etnice actuale dintre popoarele
europene au viziuni mai mult sau mai puþin
îndepãrtate. Unele urcã pânã în epocile strãvechi
ale protoistoriei, respectiv ale preistoriei, ca de pildã,
cele care îi deosebesc pe basci de populaþiile din
jurul lor. Altele sunt tot atât de vechi ca ºi docu-
mentele scrise care atestã existenþa: este cazul gre-
cilor, descendenþi din eleni, ºi al românilor, des-
cendenþi din daci. Altele, cum ar fi diferenþele care
îi opun în Balcani, pe sârbi, români, bulgari –
turcilor, se constituie în plinã perioadã istoricã. Una
din problemele majore ale etnologiei popoarelor
europene este, în acest caz, aceea de a distinge
între ceea ce se datoreazã originilor îndepãrtate ale
acestor popoare ºi ceea ce se datoreazã proceselor
de diferenþiere ºi de identificare în curs de des-
fãºurare.
Jean Cuisenier, Etnologia Europei, Institutul Euro-
pean, Iaºi, 1999, pp. 34-35
Se vorbeºte adeseori, de culturã europeanã, la
singular, ºi de culturi naþional-europene, la plural.
Cum trebuie sã înþelegem raportul între denumirile
EVALUARE
1. Explicaþi relaþia dintre cele douã variabile
din urmãtoarea ipotezã: Cu cât un regim e mai
democratic, cu atât revendicãrile minoritãþilor devin
mai intense.
2. Care credeþi cã sunt avantajele ºi piedicile
în calea unificãrii Europei?
3. Identificaþi trei probleme de studii socio-
logice europene.
acestea la singular ºi la plural? Trebuie sã-l înþele-
gem ca un raport de creºtere organicã. Cultura euro-
peanã este una singurã; ea a trecut însã prin diferite
faze. Fiecare fazã (…) ºi-a gãsit cristalizarea într-o
formã de culturã naþionalã uºor de recunoscut.
Fiecare formã a fost definitivã pentru timpul ºi
mediul în care a apãrut; dar dupã trecerea timpului
potrivit ei, fiecare formã ºi-a pierdut caracterul de
definitivã ºi a intrat într-un proces de transformare,
din care a rãsãrit o formã nouã. Cultura europeanã
se împarte astfel în diferite culturi naþionale (…)
Diferitele culturi naþionale nu sunt decât com-
ponentele culturii europene, care este aceea care
le dã unitate ºi continuitate. De fapt niciun popor
european nu este în mod exclusiv creatorul unui tip
de culturã. Chiar când gãsim câte un popor, contri-
buind într-o largã mãsurã la formarea unui tip de
culturã, constatãm de îndatã cã ºi la el n-au lipsit
împrumuturile. Adevãratele tipuri de culturã depã-
ºesc împãrþirile geografice. Chiar ºi împãrþirile pe
rase nu sunt respectate. Rasele ºi popoarele Europei
aparþin aceluiaºi tip de culturã. Diferenþele cultu-
rale, care existã între ele nu sunt atât de profunde,
ca sã se constituie în tipuri diferite. Diferenþele de
naþionalitate nu aduc dupã ele pe cele de culturã.
Înlãuntrul culturii europene sunt mai multe naþio-
nalitãþi ºi mai multe rase. Dacã se vorbeºte totuºi
de o culturã englezã, francezã, germanã, italianã
etc., aceasta se face sub rezerva, cã toate aceste
culturi sunt componentele aceluiaºi tip de culturã.
C. Rãdulescu-Motru, Personalismul energetic, Editura
Casa ªcoalelor, 1927
4. Reflectaþi la urmãtoarele expresii: „O mino-
ritate într-un loc poate fi o majoritate în altul”.
5. Daþi exemple de minoritãþi tradiþionale ºi
minoritãþi etnice în diferite þãri din Europa.
6. Sunteþi de acord cu aprecierea urmãtoare:
cei puternici sunt minoritate? Argumentaþi rãspunsul
vostru.
 45

7. De câþi oameni este nevoie pentru a forma
un „grup minoritar”? Daþi exemple de minoritãþi care
au devenit o majoritate în þãri din Europa de azi.
8. Studiu de caz
„La examenul de capacitate una din probe se
desfãºoarã sâmbãta. În clasa din care faci parte,
existã doi elevi care, datoritã religiei lor, nu pot sã
participe la aceastã probã, motiv pentru care pierd
examenul”.
a. Identificaþi în cazul prezentat mai sus un
principiu încãlcat al educaþiei interculturale.
b. Gãsiþi soluþii constructive pentru a rezolva
conflictul care apare.
9. Daþi exemplu de o prejudecatã avutã ºi
abandonatã. Ce v-a determinat sã scãpaþi de ea?
10. Apreciaþi ºi argumentaþi ce este pozitiv ºi
ce este negativ în realitatea socialã în care trãiþi,
cu privire la:
– modul de gândire al concetãþenilor;
– stilul de viaþã românesc;
– reacþiile noastre faþã de ceilalþi.
11. Se apreciazã cã discriminarea e un fenomen
arbitrar. Puteþi da exemplu de o situaþie în care aþi
fost subiect al unei astfel de practici din partea
cuiva?
12. Descoperiþi diversitatea în colectivul clasei
voastre. Cãutaþi colegi cu care sã vã asemãnaþi în
ceea ce priveºte:
– locul naºterii;
– zodia;
– muzica preferatã (eventual formaþia, inter-
pretul etc.);
– religia;
– preferinþe de lecturã;
– interes pentru anumite discipline;
– modalitãþi de petrecere a timpului liber.
Comunicaþi ºi fiþi optimiºti! Sigur veþi gãsi pe
cineva cu care sã vã asemãnaþi!
13. Asociaþi diferitele acþiuni sociale cuprinse în
coloana A obiectivelor educaþiei interculturale,
cuprinse în coloana B. Scrieþi perechile de cifre-litere
corespunzãtoare.

Coloana A Coloana B
1. a favoriza a. depãºirea prejudecãþilor ºi a stereotipiilor
2. a învãþa b. o evaluare pozitivã
3. a încuraja c. înþelegerea interdependenþelor lumii
4. a genera e. formarea unor atitudini ºi obiceiuri pozitive de
comportament faþã de oamenii din alte culturi ºi societãþi
5. a promova d. manifestarea principiilor de solidaritate ºi spirit civic în acþiune

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!

 Comunitãþile umane, ca macrogrupuri,  Cunoaºterea sociologicã se face cu metode,

se diferenþiazã geografic, istoric, cultural.
 Diferenþele, vãzute adesea negativ, ca sur-
se de conflict, trebuie valorificate pozitiv, respec-
tate ºi acceptate.
 Problemele comunitãþilor umane necesitã
cunoaºterea sociologicã pentru a fundamenta
ºtiinþific decizia politicã.
tehnici, procedee ºi instrumente specifice ºi
se realizeazã în echipã, în instituþii specializate.
 Un rol deosebit în cunoaºterea realitãþii
sociale prezente ºi anticiparea celei viitoare îl are
educaþia interculturalã.
46

FORUM
 Comunitatea este mai importantã decât individul?
 A cunoaºte alte culturi înseamnã a-þi cunoaºte mai bine propria culturã.
 Diversitatea este o bogãþie.

Lecturi suplimentare

1. Bãdescu Ilie – Satul contemporan ºi evoluþia lui istoricã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1981
2. Vargas Llosa Mario – Oraºul ºi câinii, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005
3. Vulcãnescu Mircea – Prolegomene sociologice la satul românesc, Editura Eminescu, Bucureºti, 1977

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Valori europene în sate româneºti
Eurobarometrul rural: valori europene în sate
româneºti realizat de Organizaþia Gallup, la cererea
Fundaþiei pentru o Societate Deschisã. Analiza
cantitativã a opiniei publice din mediul rural
abordeazã tematici diverse precum: aderarea la
Uniunea Europeanã, agriculturã ºi antreprenoriat în
mediul rural, cãlãtorii ºi muncã în strãinãtate, mediul
participativ în sate, relaþiile dintre instituþiile locale
ºi comunitate, infrastructurã, încrederea în instituþii
ºi lideri locali, satisfacþia faþã de viaþã, valori ºi
familie. Detaliile pot fi consultate pe pagina de
Internet:

http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr030226:ro/pr030226_ro.htm
 6
47

INSTITUÞIILE ªI
ORGANIZAÞIILE
SOCIALE
1. ªCOALA ªI INTEGRAREA PROFESIONALÃ
2. ATUL ÎN SOCIET
STA
ST SOCIETAATEA CONTEMPORANÃ
3. RELIGIA ªI BISERICA
4. REGIMURI ªI P AR
PARTIDE POLITICE
ARTIDE
5. ORGANIZAÞIILE

CE? DE CE? CUM?

este o instituþie ºi este bine sã cunoaºteþi sã vã asumaþi
ce este o drepturile ºi liber
drepturile tãþile
libertãþile responsabilitãþi în viaþa
or ganizaþie.
organizaþie. omului. personalã, pr ofesionalã ºi
profesionalã
socialã, sã apãraþi
drepturile omului ºi ale
drepturile
copilului ºi sã manifestaþi
un compor tament
comportament
prosocial.
prosocial.

1. ªCOALA ªI INTEGRAREA PROFESIONALÃ

a) Învãþãmânt ºi societate
Relaþia învãþãmânt-societate a constituit reper
nu numai pentru teorii economice ci ºi psihologice,
de pedagogie, de sociologie a educaþiei. Aceastã
relaþie se înscrie într-un context mai larg, acela al
raporturilor dintre educaþie ºi societate.
Ca proces social, educaþia se realizeazã prin
mai mulþi factori, printre care ºi sistemul de învãþã-
mânt. El îndeplineºte mai multe funcþii:
1. internã: de instrucþie ºi educaþie;
2. externã: de selecþie ºi reproducere socialã a
culturii.
Aceste funcþii ale sistemului de învãþãmânt pun
în dependenþã, prin finalitãþile lor, sistemul de
învãþãmânt, ca producãtor de potenþial uman ocupat
în economie, cu sistemul economic, care oferã locuri
de muncã. Între cele douã sisteme existã o legãturã,
în sensul cã dezvoltarea sistemului de învãþãmânt
este influenþatã de evoluþia sistemului social, în spe-
cial economic. La rândul sãu, sistemul economic se
dezvoltã prin rezultatele procesului de învãþãmânt.
Între cele douã subsisteme ale sistemului social se
manifestã o relativã autonomie1 . Sistemul de învã-
þãmânt îºi lãrgeºte autonomia prin faptul cã deþine
monopolul în formarea cadrelor didactice. Sistemul
economic îºi restrânge autonomia relativã prin
dependenþa de sistemul de învãþãmânt, prin
pregãtirea potenþialului uman de muncã.
1
Concept introdus de É. Durkheim
 48
P. Bourdieu ºi colaboratorii sãi au elaborat o
teorie prin care au încercat sã demonstreze meca-
nismele de reproducere socialã prin intermediul
învãþãmântului. Deoarece aspectele economice nu
sunt unice în explicarea fenomenelor sociale, au fost
introduse în analizã mai multe concepte, precum:
„capital cultural”, „capital social”, „habitus de clasã”.
În deceniul al ºaptelea, Basil Bernstein întreprinde
un original demers teoretic pentru înþelegerea modului
în care funcþioneazã instituþiile cultural-educative. El
analizeazã ºcoala ca fiind o instituþie ce transmite ºi
reproduce valorile culturale create într-un anumit con-
text ºi în condiþii istorice specifice.
B. Bernstein considerã cã odatã cu însuºirea unui
conþinut specific educaþiei, subiectul asimileazã ºi
contextul structural care stã la baza organizãrii
acestuia, modelându-ºi în acest proces conºtiinþa
individualã. Principiul teoretic de bazã al acestei
analize este cã „structura relaþiilor sociale determinã
principiile comunicãrii ºi modeleazã formele conº-
tiinþei. Rezultã cã prin schimbarea structurii relaþiilor
sociale se pot schimba principiile comunicãrii ºi
astfel se schimbã ºi formele conºtiinþei”2 . Un anumit
mod de transmitere a valorilor cultural-educative con-
duce la formarea unei tipologii specifice de conºtiinþe
individuale în cadrul conºtiinþei sociale. Mai târziu,
cercetãrile sale s-au extins prin abordarea dintr-o
perspectivã structuralã mai largã a interferenþelor
dintre diferiþi factori socializatori ºi, în primul rând,
dintre învãþãmânt, producþie ºi familie.
Prin teoria transmiterii culturale, B. Bernstein se
plaseazã în prelungirea teoriei reproducerii culturale,
elaboratã de P. Bourdieu ºi J.C. Passeron, completând-o.
Legãtura dintre un anumit mod de transmitere
ce se constituie într-un context specific de reprodu-
cere socio-culturalã ºi structura de clasã a fost recu-
noscutã chiar de Bernstein, care preciza cã în timp
ce Bourdieu s-a preocupat de structura reproducerii
ºi variatele ei realizãri, pe el l-a interesat în princi-
pal procesul transmiterii culturale.
b) Cãutarea unui loc de muncã
De la absolvirea unei forme de ºcolarizare pânã
la ocuparea unui loc de muncã, fiecare individ trece
printr-un proces de cãutare.
În acest proces, un loc aparte îl ocupã perioada
de timp anterioarã ocupãrii, aceea a cãutãrii unui
loc de muncã.
Cãutarea poate fi analizatã atât din punct de
vedere al intensitãþii ºi al gradului în care se realizeazã,
2
Basil Bernstein, op. cit., pg. 20.
cât ºi din perspectiva formelor variate în care se poate
exprima. Cunoaºterea formelor de manifestare a
cãutãrii (ca formã concretã de manifestare a cererii
de loc de muncã) oferã, într-o anumitã mãsurã, pre-
misa unor posibile distincþii cu privire la intensitatea
sau gradul ei de realizare.
Din punct de vedere al gradului de structurare,
cãutarea poate fi:
• formalã;
• informalã.
Cãutarea informalã, spre deosebire de cea
formalã, este spontanã, lipsitã de regularitate ºi de
un cadru oficial de manifestare. Ea se realizeazã fie
individual, fie în grup. Ambele forme vizeazã un
sistem de relaþionare care presupune comunicarea
verbalã ºi nonverbalã.
O altã distincþie care reflectã douã forme
posibile de manifestare este cea dintre cãutarea:
• directã;
• indirectã.
Cãutarea fãrã intermediari se face direct de la
sursã (presã, radio, TV), care se constituie în mij-
loace între ofertantul de loc de muncã (firma) ºi soli-
citantul (individul).
Cãutarea indirectã se întâlneºte în orice situaþii
în care solicitantul îºi alege reprezentanþi care sã-i
susþinã interesul (pãrinþi, rude, prieteni).
Cum este posibil ca într-un sistem concurenþial
de piaþã, pentru ocuparea unui post sã existe un
puternic ataºament al indivizilor aflaþi în situaþii
similare? Un posibil rãspuns ar fi acela cã ceea ce-
i uneºte (dorinþa de a ocupa un post) este mai puter-
nic decât ceea ce-i separã (capacitãþile, cunoºtin-
þele, preferinþele).
Cãutarea presupune anumite calitãþi: perseve-
renþã, curiozitate, interes, încredere, insistenþã.
Contextele situaþionale în care se prezintã indi-
vidul în procesul cãutãrii determinã un anumit com-
portament, diferenþiat în funcþie de context:
• contextul 1 – cautã singur:
– informaþia;
– sã se cunoascã;
– sã-ºi evalueze capacitãþile ºi competenþele;
• contextul 2 – intrã în relaþie directã cu:
– firma;
– instituþiile specializate;
• contextul 3 – intrã în relaþii multiple
– cu alþi solicitanþi;
– cu cei ce realizeazã selecþia;
În contextele 2 ºi 3 el rãmâne un însingurat prin
interesul personal pe care-l poartã.

În contextul 2 are loc întâlnirea directã a cererii
de loc de muncã cu oferta de loc de muncã (pe piaþa
secundarã). Aceastã relaþie este directã, de un tip
aparte, prin interesele diferite ale purtãtorilor lor. Are
loc un acord în care pãrþile îºi prezintã cerinþele,
aºteptãrile, ºi un acord exprimat în situaþia în care
acestea rãspund unor aºteptãri reciproce. În relaþiile
cu celelalte instituþii specializate, cel ce doreºte
informaþia nu este întotdeauna aspirant la un loc de
muncã, ci un intermediar (pãrinþi, rude, cunoscuþi).
În acest caz, relaþiile sunt strict informative, fiecare
accceptând rolul asumat: instituþia sã ofere aceste
informaþii (verbal, prin afiºare), solicitantul înre-
gistrând aceste informaþii.
Contextul 3 creeazã un alt tip de situaþie gene-
ratoare de relaþii concurenþiale între:
– cei aflaþi în acelaºi rol, cel de solicitant de
loc de muncã;
– solicitanþi ºi ofertanþi (cei responsabili de
selecþie pe baza unor criterii riguroase, de obicei
economice, de eficienþã, dar ºi extraeconomice,
conjuncturale).
Indiferent de contextele situaþionale în care se
aflã individul, cãutarea presupune dorinþa de a lucra.
Acesta este rezultatul unor condiþii pe care le
întruneºte cel ce doreºte sã lucreze: sã fie apt de
muncã, sã fie disponibil, adicã sã poatã sã înceapã
lucrul imediat.
Cãutarea angajeazã individul într-un sistem de
relaþii directe sau indirecte cu diferiþi purtãtori ai
Schema 3:
{
Aptitudini
Capacitãþi
AUTOCUNOAªTEREA
Competenþa
Experienþa
Limite
CONTROLUL
DECIZIA
REALIZAREA
OCUPAREA
49
informaþiei. Între solicitant ºi oferta de serviciu se
interpun adesea factori (purtãtori ai informaþiei) la
care subiectul ajunge fie conºtient, cu un scop
prestabilit, fie din întâmplare.
c) Ocuparea ºi integrarea socio-profesionalã
Ocuparea unui loc de muncã ca finalitate a
procesului de cãutare necesitã parcurgerea mai
multor etape: 1. autocunoaºterea; 2. informarea;
3. controlul; 4. decizia; 5. realizarea.
1. Autocunoaºterea presupune: cunoaºterea
calitãþilor (a aptitudinilor, a priceperilor ºi a deprin-
derilor); competenþele profesionale atestate de cer-
tificate, diplome, experienþã.
2. Informarea cu privire la: ofertele de locuri de
muncã – structura pe domenii, meserii; capacitãþi
necesare exercitãrii meseriei ºi cerinþele ocupãrii
postului; condiþiile de lucru, promovare, salarizare;
avantajele ºi dezavantajele ocupãrii postului.
3. Controlul referitor la evaluarea competen-
þelor, ofertelor de locuri de muncã, a proiectului
profesional prin consultarea specialiºtilor.
4. Decizia privind alegerea dupã confruntarea
ofertelor cu proiectul profesional.
5. Realizarea, adicã completarea fiºelor-tip de
prezentare, a cererii de angajare sau înscriere la
concurs, întocmirea documentelor necesare ocupãrii
(C.V., scrisoare de intenþie incluse în aºa-numitul
Dosar de candidaturã), interviul, susþinerea probelor
de concurs.
Etape în ocuparea unui loc de muncã
Surse
INFORMAREA
– în familie
{
– prieteni
– cunoºtinþe
– publicaþii
FIRMA – radio TV
– DMPS
– IFOTIN
– alte
instituþii
specializate
50
Orice schimbare a poziþiei sociale înseamnã
trecerea de la un statut social la altul. La absolvirea
ºcolii, un elev poate deveni fie student, ºomer sau
lucrãtor într-un domeniu de activitate sau altul. Aceastã
trecere presupune o serie de activitãþi de învãþare a
noului rol ºi adaptãri la cerinþele noii poziþii ocupate.
În general, integrarea ca proces social presu-
pune existenþa a douã elemente:
– mediul integrator (un colectiv de muncã, grupã
de studenþi, colectivitate teritorialã);
– integratul, care poate fi o persoanã, un grup, o
comunitate, o þarã.
Între aceste douã elemente trebuie sã existe o
relaþie care sã exprime voinþa pãrþilor pentru realizarea
integrãrii, dar sã existe ºi posibilitãþile necesare.
Condiþionãrile obiective se împletesc cu cele
subiective cãci dacã primele vizeazã mãrimea colec-
tivului, condiþiile de muncã, cele subiective þin de
capacitatea individului de a se adapta la situaþii
neprevãzute, de înþelegere a contextelor sociale.
Procesul de integrare presupune:
1. adaptarea la mediul integrator:
– informarea reciprocã;
– învãþarea codurilor.
2. participarea care apare în momentul în care
rolurile au fost acceptate ºi asimilate.
Lecturã
Pornind de la ideea de bazã cã sociologia este
o disciplinã de sintezã a unor ºtiinþe sociale parti-
culare, sociologul trebuie sã fie la curent cu aceste
discipline. A nu da informaþii profesionale necesare
unui sociolog înseamnã a nu-l forma. Un sociolog
care nu cunoaºte ºtiinþele juridice, ce poate el sã
înþeleagã din viaþa socialã? Un om care nu este înte-
meiat pe o foarte solidã bazã de economie politicã,
acela nu poate fi sociolog.
Un om, care habar nu are ce este psihologia so-
cialã, nu poate sã fie sociolog. Un sociolog poate sã
fie format într-o ºcoalã, într-o universitate de ºtiinþe
sociale, sã ºtie de existenþa lor ºi sã se poatã acomoda
cu ele ºi mãcar într-una din ele sã fie specialist.
Evident, cã el trebuie sã ºtie mai mult, el trebuie
sã ºtie ºi filosofie ºi istorie generalã; el trebuie, totuºi,
sã posede o ºtiinþã enciclopedicã care nu e datã la
îndemâna oricui ºi care nu se învaþã numai în patru
ani de zile la universitate. Acolo înveþi numai
„rudimentele” ºi tehnicile de învãþat, iar învãþãtura se
face de-a lungul unei vieþi întregi, de muncã de zi ºi
noapte. Ceea ce nu se poate pretinde de la sute de
Integrarea profesionalã este însoþitã de cea
socialã. A ocupa un loc de muncã la absolvire presu-
pune ºi rezolvarea unor probleme sociale legate de
asigurarea locuinþei, alegerea ºcolii pentru educarea
copiilor etc.
Vocabular
Capital cultural – ansamblul bunurilor culturale,
inclusiv al mijloacelor de producere a bunurilor
ºtiinþifice, intelectuale ºi artistice ºi al mijloacelor de
circulaþie a acestora;
– un sistem de legitimare culturalã;
– un sistem de conservare ºi punere în valoare a
bunurilor culturale.
Capital simbolic – termen folosit de P. Bourdieu pentru
a desemna prestigiul ºi sursele de prestigiu de care
dispune o persoanã.
Ethos – (lat. ethos) – ansamblu de trãsãturi specifice
(morale) unui grup social sau unei epoci;
– specific cultural al unei colectivitãþi.
Habitus – mod personal sau generic de a fi, de a gândi,
a acþiona sau reacþiona în conformitate cu valorile,
normele sau principiile reprezentative sau dominante
într-o culturã sau sistem social.
oameni. Sã fii bun, bucuros dacã ai gãsit trei, patru
cinci care sunt în stare sã-ºi jertfeascã viaþa ca sã
facã aºa ceva. Mai e de adãugat ceva: cunoºtinþele
acestea de ºtiinþe sociale, îndeosebi acelea care se
referã la þara în care trãim trebuie sã fie ºi cunoºtinþele
de culturã generalã. Nu mã gândesc la tehnicienii de
inginerie socialã. Nici la specialiºtii în sociologie, ci
la cetãþenii de rând. Ca sã fii un bun cetãþean trebuie
sã ºtii pe ce lume trãieºti, adicã sã cunoºti care sunt
problemele naþiunii tale din toate punctele de vedere.
Care sunt problemele economice ale þãrii, cele demo-
grafice, cele juridice, de învãþãmânt, de sãnãtate etc.
(…) Deci cunoaºterea aceasta, aº spune cunoºtinþele
cetãþeneºti, în aceastã formã, sociologicã dacã vreþi
sã-i spunem, dar în general de ºtiinþe sociale ar trebui
sã fie date în învãþãmântul preuniversitar, încã din
liceu.
Fragment din interviul cu prof. H.H. Stahl realizat de
Septimiu Chelcea ºi Iancu Filipescu. Convorbirea a fost
prilejuitã de împlinirea vârstei de 80 de ani a prof. H.H.
Stahl (1981) ºi publicatã în Sociologia româneascã, nr.5/
1992, pp. 533-543

EVALUARE
1. Studiaþi-vã cu atenþie profesorii. Faceþi o listã
în care sã scrieþi ºase calitãþi pe care le au ºi pe care
le consideraþi importante pentru activitatea didacticã.
Motivaþi fiecare calitate descoperitã.
2. Care sunt asemãnãrile dintre pãrinþii voºtri ºi
profesorii de la clasa voastrã? Dar deosebirile?
3. Care sunt etapele necesare pentru ocuparea
unui loc de muncã?
4. Credeþi cã existã o legãturã între disciplina
predatã ºi felul de a fi (comportamentul) profesorului?
Dacã da, cum explicaþi acest lucru?
5. Puteþi da exemple de meserii care sunt
„moºtenite” din tatã în fiu?
2. STATUL ÎN SOCIET
STA ATEA CONTEMPORANÃ
SOCIETA
a) Statul ºi relaþia de putere
În antichitate, grecii ºi romanii desemnau statul
prin termenii:
– polis (cetate) – civitas
– politeia (formã de organizare)
– respublica (republica)
– imperium (realitate istoricã).
Termenul de stat apare pentru prima datã în lu-
crarea „Principele” a lui Niccolo Machiavelli (1513).
Nevoia de coordonare a eforturilor pentru asi-
gurarea ordinii în interior ºi de apãrare împotriva ata-
curilor externe a generat dezvoltarea ºi evoluþia sta-
tului. O înþelegere a formelor pe care le-a cunoscut
statul în istorie – ca instituþie ce asigurã unitatea ºi
coeziunea comunitãþii – nu poate exista fãrã a cu-
noaºte raportul stat-societate.
Pentru ca statul sã instituie aceastã relaþie de
putere trebuie sã existe:
– grupuri sociale care au o existenþã îndelungatã;
– o structurã ierarhicã complexã ºi durabilã;
– o organizare bazatã pe legi scrise sau culturale;
– diviziunea socialã în conducãtori-conduºi.
La întrebarea „Cine deþine puterea?” nu existã
un rãspuns comun. Sociologii marxiºti considerã cã
diviziunea principalã este între clasa dominantã ºi
clasele dominate.
51
6. Gândiþi-vã la relaþia profesor-elev. Ce credeþi
cã semnificã expresia: „Nu se ºtie cine dã ºi cine
primeºte”?
7. Dupã ce veþi studia Metodele ºi tehnicile de
cercetare sociologicã din capitolul 10, elaboraþi un
chestionar cu toate tipurile de întrebãri cunoscute,
cu tema: „Motivaþia învãþãrii”.
8. Dupã lectura textului, rãspundeþi la urmã-
toarea întrebare:
Din ce domenii ale cunoaºterii sunt necesare
cunoºtinþe pentru exercitarea profesiei de sociolog?
Pentru K. Marx puterea dominantã în societate
aparþine clasei care posedã proprietatea asupra
mijloacelor de producþie. În aceste condiþii, deþi-
nãtorii puterii politice nu apãrã interesul general, ci
pe cel particular al unei clase: burghezia. Guvernul
este cel care administreazã afacerile clasei domi-
nante. K. Marx constatã posibila confiscare a puterii
din mâinile unei minoritãþi. La aceeaºi întrebare,
teoreticienii elitiºti spun elita.
În teoria elitelor, V. Pareto distinge douã cate-
gorii la nivelul puterii:
1. cei care guverneazã prin forþã ºi violenþã („leii”);
2. cei care guverneazã prin viclenie (ºiretenie)
ºi abilitate („vulpile”).
Dacã elitele se constituie într-un grup prea
închis, ele se expun la contestarea puterii de cãtre
elitele urcate din straturile inferioare ale societãþii.
W. Mills distinge trei domenii controlate de elite:
• economic – administratorii marilor firme;
• politic – conducãtorii marii administraþii de stat;
• militar – ofiþerii din eºaloanele superioare.
Problema statului, ca instituire a raporturilor de
putere în societate cunoaºte o diversitate prin contri-
buþiile aduse de ºcolile antropologice franceze
(Michel Foucault, Gilles Deleuze, Felix Guattari).
52
b) Principiile de funcþionare a statului modern
Ca orice organism care reprezintã o formã de
organizare a unei comunitãþi, statul funcþioneazã ºi
se bazeazã pe urmãtoarele principii:
1. principiul suveranitãþii naþionale (unicã,
perpetuã, inalienabilã), care exprimã calitatea puterii
de a fi supremã pe teritoriul naþional. El conferã statului
dreptul de a-ºi fixa propriile reguli, fãrã niciun amestec
din afarã. Suveranitatea reprezintã unitatea puterilor
statului, iar izvorul ei este voinþa generalã.
2. principiul separãrii ºi echilibrului dintre puteri.
Cel care are meritul de a fi elaborat o teorie despre
separarea puterilor în stat a fost Montesquieu. El dis-
tinge: puterea legislativã (emite legile), puterea exe-
cutivã (aplicã legile), puterea judecãtoreascã (judecã
diferendele, restabilind legalitatea).
3. principiul guvernãrii reprezentative care
constituie modalitatea de afirmare a suveranitãþii
naþionale. Poporul delegã puterilor, legislativã,
executivã ºi judecãtoreascã, dreptul de comandã.
4. principiul supremaþiei constituþionale – care
prevede ca activitãþile statului sã fie supuse valorii
juridice. Constituþia fixeazã activitatea organelor de
stat în limitele legii.
5. principiul consacrãrii drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale ale omului care exprimã asigurarea
dreptului la viaþã ºi integritate fizicã ºi psihicã, la
libertate ºi apãrare, la muncã.
Schema 4:
Asigurãri
sociale
Asistenþa
socialã
Resurse
proprii RESURSELE
STATULUI
Rentã Salarii
Baza bunãstãrii individuale
c) Statul social ºi societatea civilã
Conceptul de „stat social” reprezintã recu-
noaºterea ºi concretizarea funcþiei sociale a statului.
Analiza evoluþiei dezvoltãrii statului evidenþiazã
rolul de arbitru al intereselor economice sociale ºi
garant al drepturilor ºi libertãþilor. Dupã cel de-al
doilea rãzboi mondial o constantã comunã a statelor
democratice a fost implementarea unor programe de
protecþie socialã prin acþiuni de acordare de: pensii,
ajutor de ºomaj, alocaþii de sprijin ºi de boalã, pentru
cei aflaþi în dificultate.
Statul social, cu toate cã foloseºte tehnici de asi-
gurare socialã, se deosebeºte de asistenþa socialã.
Statul social urmãreºte sã orienteze piaþa (eco-
nomicã) în mai multe direcþii, dintre care amintim:
1) garantarea unui venit minim indivizilor ºi
familiilor pentru a asigura o supravieþuire decentã;
2) diminuarea riscurilor sociale pentru suportarea
greutãþilor de cãtre indivizii ºi familiile confruntate
cu ºomaj, boalã, bãtrâneþe;
3) asigurarea accesului tuturor cetãþenilor la
standarde mai bune de viaþã prin servicii sociale.
Între stat ºi societatea civilã se instituie relaþia
de putere care se difuzeazã la diferite nivele ale
societãþii civile. Autonomia societãþii civile ºi restrân-
gerea importanþei statului în societãþile contem-
porane genereazã noi întrebãri referitoare la natura
puterii ºi la exercitarea ei.
Atragerea ºi utilizarea resurselor de cãtre stat
Sprijin
social
Educaþie
Sãnãtate { Societatea
{
Sprijin
extern
Statul
Profit Dobânzi Dividende { Individul

Lecturã
Art. 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opi-
niilor sau a credinþelor ºi libertatea creaþiilor de orice
fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau
prin alte mijloace de comunicare în public, sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implicã ºi libertatea de a înfiinþa
publicaþii.
(4) Nicio publicaþie nu poate fi suprimatã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comuni-
care în masã obligaþia de a face publicã sursa finanþãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viaþa particularã a persoanei ºi
nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise prin lege defãimarea þãrii ºi a
naþiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã
naþionalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenþã
publicã, precum ºi manifestãrile obscene, contrare
bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaþia sau pentru
creaþia adusã la cunoºtinþã publicã revine editorului,
realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii
artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al
postului de radio sau de televiziune, în condiþiile legii.
Delictele de presã se stabilesc prin lege.
Art. 32
Dreptul la învãþãturã
(1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin învã-
þãmântul general obligatoriu, prin învãþãmântul liceal
ºi prin cel profesional, prin învãþãmântul superior,
precum ºi prin alte forme de instrucþie ºi de perfec-
þionare.
APLICAÞII
EVALUARE
1. Cum este posibil ca societatea civilã sã se
bucure de o deplinã autonomie ºi în acelaºi timp sã
fie garantul comunitãþii de interese?
2. Poate fi separatã în practicã problema
distribuirii veniturilor de problema producþiei ºi a
schimbului?
53
(2) Învãþãmântul de toate gradele se desfãºoarã în
limba românã. În condiþiile legii, învãþãmântul se poate
desfãºura ºi într-o limbã de circulaþie internaþionalã.
(3) Dreptul persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale de a învãþa limba lor maternã ºi dreptul de a
putea fi instruite în aceastã limbã sunt garantate; moda-
litãþile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege.
(4) Învãþãmântul de stat este gratuit, potrivit legii.
Statul acordã burse sociale de studii copiilor ºi tinerilor
proveniþi din familii defavorizate ºi celor instituþiona-
lizaþi, în condiþiile legii.
(5) Învãþãmântul de toate gradele se desfãºoarã
în unitãþi de stat, particulare ºi confesionale, în condiþiile
legii.
(6) Autonomia universitarã este garantatã.
(7) Statul asigurã libertatea învãþãmântului religios,
potrivit cerinþelor specifice fiecãrui cult. În ºcolile de stat,
învãþãmântul religios este organizat ºi garantat prin lege.
Art. 49
Protecþia copiilor ºi a tinerilor
(1) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim special
de protecþie ºi de asistenþã în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordã alocaþii pentru copii ºi ajutoare
pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicapat. Alte
forme de protecþie socialã a copiilor ºi a tinerilor se
stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãþi
care le-ar dãuna sãnãtaþii, moralitãþii sau care le-ar pune
în primejdie viaþa ori dezvoltarea normalã sunt inter-
zise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaþi
ca salariaþi.
(5) Autoritãþile publice au obligaþia sã contribuie
la asigurarea condiþiilor pentru participarea liberã a tine-
rilor la viaþa politicã, socialã, economicã, culturalã ºi
sportivã a þãrii.
Constituþia României – Bucureºti, 2002
3. Se vorbeºte în prezent în societatea noastrã
– atât de puterile constituþionale recunoscute
(legislativã, executivã ºi judecãtoreascã) cât ºi de a
patra putere în stat – mass-media (presa, radio, TV).
Care credeþi cã sunt argumentele în favoarea
susþinerii acestor idei? Menþionaþi cel puþin douã.
54
4. Construiþi un nomenclator de categorii sociale
care deþin puterea pentru fiecare dintre urmãtoarele
tipuri:
a) puterea civilã;
b) puterea militarã;
c) puterea politicã;
3. RELIGIA ªI BISERICA
a) Evoluþia sentimentului religios în viaþa socialã
Biserica este un fenomen social, iar religia
constituie o laturã a vieþii spirituale, o activitate
socialã a comunitãþii omeneºti.
Caracterul religiei pare mai puþin social întrucât
nu exprimã neapãrat relaþii interumane, ci între om
ºi divinitate. Totuºi, religiile nu sunt activitãþi indivi-
duale, ci ele necesitã asocierea.
Religia este un sistem unitar de credinþe ºi
practici cu privire la lucrurile sacre ce reunesc
în aceeaºi comunitate moralã, numitã bisericã,
pe toþi cei ce aderã la ele.
Care este nota comunã a religiilor de pe pãmânt?
Indiferent de deosebirile dintre ele, nota comunã a
religiilor este împãrþirea lumii în realã ºi imaginarã,
în sacru ºi profan. Împãrþirea în sacru ºi profan nu
poate s-o facã omul izolat. Aceasta presupune o
societate care sã impunã aceste categorii ºi sã sanc-
þioneze abaterile.
Sacrul poate fi reprezentat prin persoane, pietre,
arbori, case, locaºuri de rugãciune. Acestea sunt
apãrate prin interdicþii. Profanarea lor este un
sacrilegiu.
Gândirea primitivã a generat sentimente reli-
gioase ca:
• animismul – credinþã conform cãreia orice
lucru ºi orice fiinþã sunt însufleþite;
• fetiºismul – credinþa într-un obiect, lucru, ani-
mal (fetiº);
• cultul morþilor, al strãmoºilor e legat de familie
ºi gintã;
• cultul zeilor e legat de popoare ºi naþiuni.
În general, sub o diversitate de divinitãþi diferite,
aproape toate popoarele primitive cred totuºi într-un
singur zeu suprem, indiferent de numirea ce i se dã.
d) puterea administrativã;
e) puterea economicã;
f) puterea spiritualã.
5. Explicaþi relaþia individ-societate redatã în
schema nr. 4.
Alte forme de evoluþie religioasã cunoscute sunt:
1. Politeismul – este religia grecilor ºi a
romanilor.
În politeismul grec existã peste zeul Cronos ºi
zeul Jupiter, un zeu superior Fatum.
2. Dualismul – religia persanã a lui Ahriman ºi
Ordmuz, a egiptenilor – Osiris ºi Isis.
3. Triteismul – religia indianã unde divinitatea
îmbracã formele: Brahma, Viºnu ºi Siwa.
4. Monoteismul – se regãseºte în cele trei religii:
– iudaismul – revelat prin Moise;
– mahomedanismul – revelat prin Mahomed,
profetul lui Dumnezeu;
– creºtinismul – revelat prin Fiul lui Dumnezeu,
Iisus Hristos.
ªi în aceastã succesiune putem descoperi o
evoluþie: de la iudaism, unde persoana interpusã este
un om, se ajunge la creºtinism unde mediatorul între
om ºi Dumnezeu este o fiinþã divinã.
Odatã cu dezvoltarea relaþiilor între popoare au
fost cu putinþã religiile universale dintre care cel mai
tipic exemplu este creºtinismul. Rãspândirea creº-
tinismului pe glob a fost înlesnitã ºi de relaþiile co-
merciale. Odatã cu marfa pãtrund în colonii ºi valorile
culturii creºtine, dintre care ºi convertirea la creº-
tinism a popoarelor pãgâne.
Scopul ultim al religiilor este apropierea de
Dumnezeu, dar cãile sunt diferite, iar reprezentarea
divinitãþii relevã diferenþieri în cultura popoarelor.
Alãturi de familie ºi stat, biserica a avut un rol
deosebit în viaþa oamenilor ºi a marcat comportamente
ºi mentalitãþi. Cele mai importante evenimente din
viaþa personalã, naºterea, cãsãtoria, moartea sunt
legate de ritualuri desfãºurate în credinþa la care aderã
persoana (botezul, cununia, slujba ºi ritualul înmor-
mântãrii). De asemenea, biserica a avut ºi are un rol
important în influenþarea limitãrii sexualitãþii la cadrul

familial, în orientarea procreãrii, prin condamnarea
metodele de contracepþie, în promovarea stabilitãþii ºi
împiedicarea divorþului. Toate aceste practici din viaþa
cotidianã s-au impus prin interdicþii ºi reguli morale.
Existã diferenþieri între religiile ortodoxã, cato-
licã, protestantã cu privire la evenimentele enume-
rate. Exemplu: protestanþii nu considerã cãsãtoria un
lucru sfânt, recunosc divorþul ºi admit apelul la meto-
dele contraceptive.
b)Teorii sociologice referitoare la religie
A. Teoria lui A. Comte susþine cã trecerea de la
forma inferioarã – fetiºismul ºi zoolatria – (adorarea
ºi închinarea la animale), la forma superioarã –
monoteismul creºtin s-a fãcut în mod evolutiv. Expli-
caþia sociologicã a evoluþiei societãþilor este
enunþatã de A. Comte în legea celor trei stãri: teo-
logicã, metafizicã ºi pozitivã.
În faza teologicã, când realitatea ºi adevãrul se
confundã cu Dumnezeu, omul avea iluzia cã poate
cunoaºte realitatea prin credinþã.
În faza metafizicã, speculaþiei religioase i se
opune speculaþia metafizicã, descoperind esenþa ºi
principiile lumii prin raþiune. În faza pozitivã lumea
poate fi cunoscutã prin experienþã ºi observaþie.
B. Teoria lui Émil Durkheim susþine cã toate
religiile derivã, în mod necesar, din triteism, fiind
forma comunã tuturor popoarelor primitive. El observã
cã ºi magia este fãcutã din credinþe ºi rituri. Ea are
miturile, dogmele, ceremoniile ºi rugãciunile ei. De
exemplu, cultul morþilor este obiect atât al riturilor
religioase, cât ºi al celor magice. Deosebirea constã
în aceea cã uneori se profaneazã lucrurile sacre. În
magie se face apel la Dumnezeu, dar magicianul
realizeazã rituri invers decât în slujba religioasã (cu
faþa întoarsã la altar). Magicianul nu are credincioºi
ºi nici bisericã, are o clientelã. Magia este tot o acþi-
une socialã, dar ea se desfãºoarã în ascuns, ma-
gicianul fiind un izolat. Religia este a unei comu-
nitãþi, este deschisã ºi publicã, credincioºii întâlnin-
du-se la bisericã.
C. Teoria evoluþionismului natural – deºi nu
explicã, prezice urmãtoarea evoluþie a religiei:
 progres în cadrele religiei (cult în trib, în
naþiune, în umanitate);
 progres în reprezentarea Divinitãþii (animism,
antropomorfism, politeism, monoteism moral);
 progres în cult (descântec, magie, rugãciune,
încredere moralã ºi speranþã).
Religia apare în toate teoriile ca o formã nece-
sarã a vieþii sociale care îºi are originea în nece-
sitatea psihicã a colectivitãþii. Ea a evoluat de la
55
forme simple, inferioare, spre cele superioare,
culminând în concepþia moralei creºtine.
c) Obiceiuri în sãrbãtorile religioase
În sens sociologic, obiceiul presupune un întreg
sistem de reguli care se respectã într-o acþiune care
are caracter repetabil.
Obiºnuinþa reprezintã un mod curent de acþiune
sau comportare, relativ constant ºi necesar individului,
pe care îl trãieºte ca o nevoie interioarã.
Obiceiurile privesc planul extraindividual, so-
cial, comunitar, ele se coreleazã cu ceea ce numim
datinã. D. Gusti aprecia cã obiceiurile înseamnã
„creaþii de conservare ºi, în acelaºi timp, de progres
al societãþii”. Ele incumbã ºi un aspect de „obligati-
vitate”, un sistem de reguli profund asimilate.
„Obiceiul e legislaþia proprie pe care societatea
ºi-o dã ei însãºi pentru ca sã trãiascã ºi sã se
dezvolte.” (D. Gusti)
Datina este repetarea regulatã a unei
voinþe sociale particulare, iar obiceiul este
repetarea regulatã a unei voinþe sociale
generale.
Obiceiurile în comunitãþile rurale þin atât de acti-
vitatea specificã satului (creºterea animalelor,
cultivarea pãmântului), cât ºi de manifestarea colecti-
vitãþii în sãrbãtoare. Indiferent cã sunt laice sau reli-
gioase, sãrbãtorile în comunitãþile rurale, în special,
se caracterizeazã prin urmãtoarele aspecte:
– participarea întregii colectivitãþi ca actori sau
spectatori la eveniment;
– pregãtirea ºi întâmpinarea evenimentului cu
gospodãria pregãtitã de oaspeþi;
– respectarea unui ritual moºtenit ºi care devine
normã de comportare în colectivitate. De exemplu,
în sãrbãtoarea Crãciunului totul graviteazã în jurul ideii
naºterii Mântuitorului. Imaginea miticã de semizeu a
Bãtrânului Crãciun oscileazã între aceea a unei semidi-
vinitãþi arhaice ºi semidivinitãþi creºtinizate.
Vocabular
Tabu – interdicþie cu caracter religios, în anumite
societãþi primitive, aplicatã la ceea ce este consi-
derat sacru.
Totem – animal, plantã sau obiect considerat de multe
triburi primitive ca strãmoº al populaþiei respective.
56

Lecturã
Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea)(1920-2005)

Biserica nu numai îndeamnã la a face binele, ci,

prin doctrina ei socialã, se îngrijeºte sã-i lumineze pe
oameni pentru a-i orienta în drumul pe care trebuie
sã-l urmeze în legitima lor cãutare a fericirii ºi pentru
a-i cãlãuzi la descoperirea adevãrului în mijlocul
neîncetatelor oferte ale ideologiilor dominante.
Propunerea creºtinã este caracterizatã de optimism ºi
de speranþã, pentru cã se bazeazã pe om ºi, dintr-un
umanism sãnãtos, vrea sã-ºi facã auzit glasul în insti-
tuþiile sociale, politice ºi economice. Se inspirã din
om ºi îl considerã protagonist în construirea societãþii.
Doctrina socialã a Bisericii nu este o „a treia cale”
între capitalismul liberal ºi colectivismul marxist, ºi
nici o alternativã posibilã faþã de alte soluþii nu atât
de radical opuse între ele: constituie o categorie
aparte. Nu este nici o ideologie, ci formularea
corespunzãtoare a rezultatelor unei reflecþii atente
asupra realitãþilor complexe ale existenþei umane în Prezentarea ºi difuzarea doctrinei sociale fac
societate ºi pe plan internaþional, în lumina credinþei parte din misiunea de evanghelizare proprie bisericii.
ºi a tradiþiei Bisericii. Scopul ei principal este acela ªi, fiind vorba de o doctrinã care are drept scop sã
de a interpreta aceste realitãþi, cercetând dacã sunt cãlãuzeascã modul de comportare al persoanelor,
sau nu conforme cu învãþãtura Evangheliei despre om din ea derivã „angajarea pentru dreptate” în funcþie
ºi despre chemarea lui pãmânteascã ºi, în acelaºi timp, de rolul, chemarea ºi condiþia fiecãruia.
transcendentã, pentru a oferi o orientare atitudinii creº- Ioan Paul al II-lea, Planul lui Dumnezeu. Decalog
tinilor. De aceea, ea nu þine de domeniul ideologiei, pentru mileniul III, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1999,
ci de al teologiei, ºi în special al teologiei morale. pp. 142-143.

APLICAÞII
1. Operaþionalizarea conceptului de persoanã foarte religioasã (S. Chelcea).
Dimensiunea
I. Comportamental-acþionalã
II. Atitudinal-valoricã
III. Ideologic-doctrinarã
Indicatorii
1. Merge foarte des la bisericã.
2. Þine foarte des posturile religioase.
3. Face foarte des rugãciuni.
4. Citeºte foarte des cãrþi religioase, fiind de acord cu conþinutul lor.
5. Cere foarte des sfatul preotului în probleme deosebite.
6. Îi îndeamnã foarte des ºi pe alþii la credinþã religioasã.
1. Apreciazã cã religia reprezintã singura interpretare adevãratã despre lume ºi viaþã.
2. Considerã cã religia va continua sã existe totdeauna.
3. Apreciazã cã Biblia (Coranul) este o carte sfântã de inspiraþie divinã.
4. Considerã clerul (preotul) ca reprezentând „voinþa divinã”.
5. Manifestã convingerea cã oamenii nu pot fi morali fãrã a fi religioºi.
6. Crede cã biserica este „casa sau templul lui Dumnezeu“.
1. Considerã adevãrate enunþurile:
– Lumea a fost creatã de o fiinþã divinã.
– Tot ceea ce se petrece pe pãmânt este urmare a voinþei divine.
– Omul a fost creat de Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea sa.

2. Observaþi, în timpul vacanþei, un obicei, un
ritual religios din comunitatea (ruralã, urbanã) în care
locuiþi. Prezentaþi etapele parcurse.
4. REGIMURI ªI PAR
PARTIDE POLITICE
ARTIDE
a) Sistemul politic ºi elementele sale
Conceptul de sistem, preluat din biologie, sem-
nificã o totalitate de elemente, aflate în interdepen-
denþã ºi interacþiune.
Sistemul politic este un ansamblu coerent
de elemente aflate în relaþii de interde-
pendenþã, integrat în viaþa socialã ºi aflat în
raporturi de intercondiþionare cu societatea
în ansamblul ei.
Sistemul politic nu se confundã cu sistemul so-
cial global. Specificul sãu constã în faptul cã
defineºte modul în care se exercitã puterea politicã
ºi cum este organizatã viaþa socialã a unei societãþi.
Acesta cuprinde:
• instituþiile politice – sunt reprezentate de stat
ºi organele sale (centrale ºi locale), partidele
politice, organizaþiile politice ºi mecanismele care
asigurã participarea cetãþenilor la viaþa politicã în
ansamblul ei. Ele diferã ºi au funcþii specifice deri-
vate din natura lor.
• relaþiile politice sunt constituite din ansamblul
raporturilor între instituþiile politice, instituþii ºi
cetãþeni ºi cetãþenii între ei.
• ideile politice se regãsesc în teorii, concepþii,
doctrine, programe ºi strategii politice, convingeri,
experienþe, cunoºtinþe dobândite în cursul implicãrii
ºi participãrii la activitatea politicã. Ideile politice
sunt influenþate de natura societãþii ºi reflectã relaþiile
ºi instituþiile politice, practica ºi acþiunea politicã.
• normele ºi valorile politice exprimã reguli de
activitate impuse fie prin tradiþii, fie prin autoritate
în manifestarea politicã a indivizilor, a organizaþiilor
ºi a grupurilor politice.
Componentele sistemului politic se schimbã,
interacþioneazã, transformãrile profunde din societate
generând ºi schimbãri ale regimului politic.
Regimul politic reprezintã modul concret
în care funcþioneazã un sistem politic.
57
3. Desprindeþi din textul dat spre lecturã,
valorile pe care le propune doctrina socialã a bisericii.
Prima tipologie a regimurilor politice a fost
fãcutã de Aristotel, care, în funcþie de numãrul celor
care exercitã puterea, le clasifica dupã cum urmeazã:
1) regalitatea – în care unul singur posedã
puterea;
2) aristocraþia, caracterizatã prin mai mulþi care
deþin puterea ºi care formeazã oligarhia;
3) democraþia (gr. demos „popor“, kratos „con-
ducere“) – exercitarea puterii se realizeazã de cãtre
popor.
Tipologia cea mai des folositã astãzi împarte
regimurile politice în trei categorii:
a) democraþiile pluraliste – caracterizate prin
stratificare socialã accentuatã, pluralism politic ºi
o societate civilã activã;
b) autoritarismul – care exercitã puterea în mod
autoritar;
c) totalitarismul – care presupune exercitarea
unei puternice presiuni politice pentru supunerea
maselor.
Evoluþia regimurilor politice înregistreazã astãzi
fapte inedite generate de tranziþiile din þãrile foste
comuniste din Europa Centralã ºi de Est.
b) Partidele politice
Constituite ca instituþii specifice în sistemul poli-
tic, partidele au luat naºtere pentru a exprima o ideo-
logie (naþionalism, socialism, comunism, fascism etc.).
Partidul politic este o organizaþie al cãrei
obiectiv final este cucerirea sau influenþarea
puterii guvernamentale.
Partidul exprimã ºi promoveazã interese politice,
economice, ideologice, culturale etc. ale unor
grupuri, clase sau comunitãþi locale, etnice,
religioase.
Partidele politice au luat naºtere fie în jurul unei
personalitãþi marcante, fie în condiþiile unui eveni-
ment istoric de o importanþã deosebitã, de exemplu:
schimbarea sistemului social în þãrile din Europa de
58
Est prin prãbuºirea sistemelor totalitare, independenþa
fostelor colonii.
O problemã sociologicã a partidelor o constituie
dinamica lor, relativa autonomie faþã de politica de
guvernare, a capacitãþii acestora de a guverna ace-
leaºi interese pe o perioadã îndelungatã.
Devierile, abaterile ºi amestecurile ideologice,
funcþia de manipulare prin propaganda electoralã,
pierderea suportului electoral dupã ce au ajuns la
guvernare, constituie probleme de cercetare ºi ana-
lize politice.
O abordare diferenþiatã a partidelor politice este
realizatã de cãtre Alexis de Tocqueville, astfel:
– partide mari dedicate unor idei revoluþionare
care bulverseazã societatea în epocile de profunde
schimbãri sociale;
– partide mici, care apar în perioada de relativã
stagnare, caracterizate prin intrigi ºi acþiuni egoiste.
Extinderea democraþiei a fost însoþitã de o afirmare
a partidelor politice ºi o creºtere a interesului maselor
pentru viaþa politicã. În sistemele politice occidentale,
ºi nu numai, a fost semnalatã o tendinþã de polarizare
a partidelor, în funcþie de ideologiile promovate, în:
partide de stânga ºi partide de dreapta.
Funcþiile partidelor politice pot fi grupate astfel:
 promovarea unor interese naþionale, regio-
nale, de grup;
 medierea între societatea civilã ºi stat, între
categorii de interese, precum ºi în rezolvarea con-
flictelor dintre aceºtia;
 menþinerea puterii pentru a beneficia ºi dis-
tribui avantaje materiale ºi simbolice membrilor sãi
(M. Weber);
 propulsare socialã pentru indivizii cãrora le
sunt refuzate o serie de cariere sociale râvnite (R.K.
Merton).
Partidele de opoziþie, spre deosebire de cele
aflate la putere, îndeplinesc cel puþin douã funcþii
specifice, generate de poziþia pe care o au în siste-
mul politic. Este vorba de:
– informarea guvernului ºi a publicului larg
asupra intereselor pe care le promoveazã, precum
ºi explicarea lor;
– demonstrarea unor politici alternative la iniþia-
tivele guvernului.
În exercitarea acestor funcþii existã trei stadii
pe care le parcurg partidele, care presupun strategii
ºi mijloace politice specifice: influenþarea puterii,
cucerirea puterii, exercitarea puterii.
Pluralismul democratic, atât de studiat de poli-
tologi, poate fi identificat în urmãtoarele sisteme:
bipartitismul (Anglia, S.U.A.), multipartitismul cu
un partid dominant (Japonia, Mexic), multipartitismul
pur (Þãrile Scandinave).
Aceastã tipologie teoreticã cunoaºte o multitu-
dine de situaþii concrete, practice.
c) Liderii politici
O problemã sociologicã în înþelegerea partidelor
politice o constituie studierea elitelor din cadrul aces-
tora. Este vorba de aspecte referitoare la recrutarea,
funcþionarea, dinamica, cultura ºi valorile promovate.
Politicienii sunt selectaþi din organizaþiile de
partid ºi aleºi prin vot. Ei reprezintã circumscripþiile
lor electorale. Problema este de a afla cât de repre-
zentativi sunt aceºtia pentru populaþia pe care o
reprezintã. Politicienii se deosebesc de simplii
membri de partid care alcãtuiesc majoritatea ºi care
sunt mai puþin activi decât minoritatea. Ei sunt cei
care, datoritã interesului ºi implicãrii lor în viaþa
politicã, au un rol hotãrâtor în luarea deciziilor.
Liderii politici pot fi locali ºi naþionali. În
alegerea liderilor o importanþã au:
– educaþia ºi pregãtirea profesionalã;
– mediul familial în care se formeazã;
– ocupaþia avutã înainte de a „intra“ în politicã.
Studiile în societãþile democratice avansate au
demonstrat cã existã o mai mare ºansã de a deveni
politician pentru cei care provin dintr-un mediu fami-
lial care a favorizat formarea caracterului ºi capacitãþii
intelectuale, a stimulat interesul pentru politicã prin
discuþii permanente, când persoana a deþinut o funcþie/
ocupaþie înaltã în structura socialã ºi ocupaþionalã, a
avut relaþii cu publicul, a menþinut interesul ºi este
cunoscut prin faptele sale. Astfel, un bun organizator,
un director/manager, un ministru este mai probabil sã
devinã politician decât o persoanã cu o slujbã obiºnuitã
(muncitor, maistru, tehnician).
Max Weber considerã cã politicienii pot fi:
– profesioniºti, care nu sunt nevoiþi sã obþinã o
remuneraþie pentru activitatea lor politicã, care nu
trãiesc „din“ politicã, adicã nu cautã sã-ºi foloseascã
dominaþia în propriile interese;
– politicienii fãrã avere, lipsiþi de mijloace,
care sunt preocupaþi exclusiv pentru obþinerea unor
venituri personale prin politicã;
– politicienii de ocazie – care suntem toþi
atunci când punem buletinul de vot în urnã sau când
ne manifestãm voinþa politicã prin participarea la o
adunare politicã, þinând un discurs politic.
În concluzie, în viziunea sociologului german
„politica poate fi practicatã «onorific» de cãtre
oameni «independenþi», adicã înstãriþi, de rentieri
în special, sau conducerea politicã poate fi fãcutã
accesibilã celor neînstãriþi ºi atunci trebuie retribuitã”.
(Politica, o vocaþie ºi o profesie, pp.13-14)
 59

Vocabular
Ideologie – concepþie ºi program de acþiune ce exprimã interesele grupurilor ºi claselor sociale;
– modul în care o colectivitate devine conºtientã de ea însãºi, de condiþiile sale de existenþã ºi de direcþiile în care
trebuie sã-ºi desfãºoare activitatea;
– concept introdus în gândirea modernã de K. Marx ºi Fr. Engels.
Politicã – procesul prin care un grup uman, cu opinii ºi interese diferite ajung la decizii ºi opþiuni colective care
se impun întregului grup.
Politicã socialã – atitudinile, programele ºi acþiunile îndreptate spre rezolvarea diferitelor probleme sociale.

Lecturã
Max Weber (1864-1920)

Se poate afirma cã existã trei calitãþi deosebit

de importante pentru un politician: pasiunea, simþul
responsabilitãþii ºi intuiþia.
Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o
„cauzã”, al supunerii faþã de zeul sau demonul ce
o patroneazã… Împãtimirea purã ºi simplã nu te
poate face politician, dacã nu transformi, punându-te
în serviciul unei „cauze”, responsabilitatea pentru
acea cauzã, în principalã stea cãlãuzitoare a activi-
tãþii tale. Iar pentru asta e nevoie – ºi aceasta este
principala calitate psihologicã a politicianului – de
intuiþie, de capacitatea de a lãsa realitãþile sã
lucreze asupra ta, pãstrându-þi liniºtea interioarã ºi
concentrarea, aºadar pãstrând distanþa faþã de lucruri
ºi oameni… „Forþa” unei personalitãþi politice derivã
în primul rând din aceste calitãþi. De aceea, poli-
ticianul are de înfruntat zi de zi ºi ceas de ceas un
duºman banal, ce þine de firea umanã: vanitatea
cea mai comunã, duºmanul de moarte al oricãrui
devotament pentru o cauzã ºi al oricãrei detaºãri,
Pentru Max Weber, sociologia este, în princi-
în special, al detaºãrii faþã de tine însuþi.
pal, studiul acþiunii sociale. Spre deosebire de
…Politica înseamnã, alãturi de pasiune ºi
cercetãtorii din alte domenii, sociologul nu se
intuiþie ºi o tenace ºi lentã luptã cu imposibilul.
rezumã la o analizã pur obiectivã, ci urmãreºte
Este foarte adevãrat, ºi toate experienþele istoriei o
sã înþeleagã acþiunea socialã, imaginându-se în
dovedesc, cã nu s-ar fi obþinut posibilul, dacã nu
situaþia oamenilor pe care îi studiazã ºi iden-
s-ar fi încercat mereu, în lume, imposibilul.
tificându-se cu aceºtia.
Max Weber, Politica, o vocaþie ºi o profesie,
Ed. Anima, 1992, pp. 42-54
60
EVALUARE
1. Dupã lectura textului din Max Weber:
a. identificaþi cele trei calitãþi ale unui politician;
b. credeþi cã aceste calitãþi sunt specifice doar
politicienilor? Dacã nu, exemplificaþi cu alte
ocupaþii care solicitã aceste calitãþi.
2. Ce caracteristici sunt tipice liderilor de par-
tide? Prin ce credeþi cã se deosebesc liderii locali
de cei naþionali?
3. Analizând harta repartiþiei voturilor în Româ-
nia, dupã alegerile din 26 noiembrie 2000, încercaþi
sã descoperiþi explicaþii posibile ale opþiunilor
electorale.
5. ORGANIZAÞIILE
a) Ce este o organizaþie?
Pe parcursul vieþii, fiecare individ este membru
al unui grup social, organizaþie sau asociaþie. Apa-
riþia organizaþiilor poate fi considerat rãspunsul la
necesitatea omului de a-ºi atinge mai uºor, mai repe-
de ºi mai bine obiective complexe care nu pot fi
realizate decât în comun.
Organizaþia este un sistem structurat de
interacþiune umanã realizat în vederea
atingerii unor scopuri.
Trãsãturile organizaþiei
1. Prezenþa unor indivizi care au scopuri comu-
ne ºi interacþioneazã.
2. Existenþa unei conduceri ºi a unei structuri
în interiorul grupului care desemneazã roluri, funcþii,
relaþii ierarhice ºi responsabilitãþi.
Acþiunea umanã nu se poate realiza decât în
prezenþa omului care devine actor social, fiind pus
mereu sã aleagã în anumite condiþii, formulând scopuri
ºi folosindu-se de mijloacele adecvate; alegerile se
efectueazã pe baza valorilor sociale care apar din
raportarea reciprocã a indivizilor, sub controlul siste-
mului social mai larg în care sunt integraþi.
În cadrul organizaþional, actorul rãspunde
aºteptãrilor, cãci societatea ºi organizaþia nu pot
exista decât impunând actorilor sociali anumite
valori ºi controlând cum se integreazã ºi cum apar
structurile în funcþie de aceste valori.
4. Scrieþi un eseu cu tema: „Structuri sociale
în partidele politice din România.”
5. Comentaþi ideile din urmãtorul text:
„Politica reglementeazã numai condiþiile ex-
terne ale vieþii sociale, sãmânþa faptelor sociale stã
în sufletul fiecãrui cetãþean. Fãrã calitatea acestei
seminþe, niciun progres nu este cu putinþã, oricâte
legi politice s-ar face.“ (Constantin Rãdulescu-
Motru, Psihologia poporului român)
Studiul formelor ºi mecanismelor organizaþionale
constituie o pârghie pentru cunoaºterea societãþii în
ansamblul ei ºi chiar diagnosticarea crizelor.
În istoria sociologiei reþin atenþia douã para-
digme tradiþionale care prezintã funcþiile sociale
ale organizaþiilor:
1. cea weberianã – centratã pe birocraþie ca proces
general de raþionalizare a activitãþilor colective;
2. cea marxistã – dupã care birocraþia modernã
nu este decât o consecinþã a subordonãrii forþei de
muncã, faþã de capital.
Din analiza lor se constatã o deplasare a locului
dinamicii sociale de la nivelul raporturilor sociale
de producþie (Marx) la nivelul unor constructe uma-
ne menite sã îndeplineascã o serie de funcþii sociale
prin intermediul organizaþiilor.
Organizaþia nu este un dat natural, ci un sistem
de acþiune colectivã, individul nefiind o simplã
rotiþã a unui mecanism ci, într-o oarecare mãsurã,
liber de a acþiona, a avea iniþiativã, oricât de bine
ar fi controlat sistemul.
Individul care participã la funcþionarea organi-
zaþiei îºi aduce propria sa contribuþie în condiþiile în
care comportamentul sãu, niciodatã totalmente
determinat, se schimbã ºi în funcþie de rezultatele care
se obþin.
Sensul acþiunii nu se fundamenteazã obligatoriu
pe raþionamente. Individul e pus mereu în faþa unor
alegeri care vor fi influenþate în permanenþã de relaþiile
de putere ºi de dimensiunile afective ale personalitãþii.

b) Tipuri de organizaþii
Clasificarea organizaþiilor se face în funcþie de
o serie de criterii:
1. scopurile ºi obiectivele specifice:
a. organizaþii economice (producþie, comerþ, servicii);
b. organizaþii religioase (biserici, secte);
c. organizaþii culturale (cluburi, asociaþii, fundaþii);
d. organizaþii politice.
2. modul de structurare:
a. organizaþii formale – cele cu structuri clar
definite, cu anumite caracteristici birocratice care
se conduc dupã reguli, regulamente ce conþin
norme, status-uri ºi roluri pentru fiecare membru;
b. organizaþii informale ce se caracterizeazã prin
spontaneitate ºi flexibilitate, relaþii „face-to-face”.
Deºi au lideri ºi relaþii ierarhice unanim acceptate,
nu se conduc dupã regulamente.
3. modul de implicare a individului:
a. organizaþii alienate – bazate pe fricã ºi supunere;
b. organizaþii calculate – bazate pe respectarea
regulilor având la bazã interesul personal;
c. organizaþii morale – caracterizate prin
participarea liber consimþitã la scopuri ºi obiective.
4. mijloacele folosite pentru exercitarea autoritãþii:
a. organizaþii coercitive – bazate pe forþã;
b. organizaþii remunerative – bazate pe schimb;
c. organizaþii normative – bazate pe convingeri.
5. apartenenþã:
a. guvernamentale;
b. nonguvernamentale.
Organizaþiile nonguvernamentale au apãrut ca
o alternativã la cele publice în scopul gãsirii unor
soluþii pentru asigurarea bunãstãrii sociale. Studierea
acestei forme de asctivitate este încã la început în
România. Se asociazã acestei forme de organizare
nonprofit acþiuni de voluntariat, având la bazã altru-
ismul, bunãvoinþa, spiritul civic ºi o mare sensibi-
litate pentru satisfacerea nevoilor umane. De obicei
organizaþiile nonprofit sunt caracterizate prin mãri-
me relativ redusã ºi o mare flexibilitate. Un ONG
se constituie legal conform reglementãrilor Ordo-
nanþei nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la aso-
ciaþii ºi fundaþii (actualizatã pânã la data de 28
iulie 2005). Asociaþia este subiectul de drept
constituit de trei sau mai mult persoane care, pe
Vocabular
Birocraþia – gestiunea organizaþiei este consideratã ca o
eficacitate îngrijitã, rigoare;
– „sclerozã”, incompetenþã.
Birocratul – funcþionar intransigent, incoruptibil, garant
al echitãþii;
– agent al administraþiei docile la ordinele unei ierarhii
insesizabile, supus la o putere a unei clase invizibile.
61
baza unei înþelegeri, pun în comun ºi fãrã drept de
restituire contribuþia materialã, cunoºtinþele sau
aportul lor în munca pentru realizarea unor activitãþi
în interes general, al unor colectivitãþi sau, dupã
caz, în interesul lor personal nepatrimonial.
Spre deosebire de asociaþii, fundaþia este su-
biectul de drept înfiinþat de una sau mai multe per-
soane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru
cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat,
în mod permanent ºi irevocabil, realizãrii unui scop
de interes general sau, dupã caz, al unor colectivitãþi.
Toate reglementãrile de constituire, înscriere
ºi funcþionare sunt prevãzute în Ordonanþã.
Dintre organizaþiile nonguvernamentale se
detaºeazã ca importanþã cele de ordin social, dar
se dovedesc o alternativã la sectorul public ºi cele
de ordin cultural. Dezvoltarea acestor organizaþii
nonprofit, nonguvernamentale favorizeazã dezvol-
tarea societãþii civile.
Din punct de vedere sociologic, ne intereseazã
sã vedem în ce condiþii poate o organizaþie nongu-
vernamentalã sã-ºi pãstreze autonomia ºi indepen-
denþa de acþiune, în situaþia în care resursele finan-
ciare sunt limitate. O problemã care pare sã rezolve
tendinþele de amestec în treburile organizaþiilor
nonguvernamentale este aceea a parteneriatului între
sectorul public (guvernamental) ºi cel nonprofit.
c) Componentele unei organizaþii
Structura unei organizaþii (de exemplu, econo-
mice) se prezintã piramidal, fiecare nivel fiind
ierarhic funcþional, distribuit dupã cum urmeazã:
a. centrul operaþional – cuprinde toþi angajaþii
care produc bunurile ºi serviciile de bazã ale
organizaþiei sau care susþin direct producþia;
b. elementul median – cuprinde intermediarii
între vârf ºi bazã ºi este format din ingineri, contabili,
membrii serviciului planificare ºi personalul funcþio-
nal care cuprinde serviciile ce susþin indirect activi-
tatea organizaþiei (serviciul juridic, publicitatea etc.);
c.vârful strategic este compus din personalul
de conducere ºi consilierii lor.
Structura organizaþionalã se poate reprezenta
printr-o diagramã în care poziþiile ºi relaþiile din cadrul
organizaþiei sunt bine delimitate din punct de vedere
ierarhic (cine ºi cui se subordoneazã). Este ceea ce
în mod curent se numeºte organigramã.
Birocratizarea – o condiþie de acces la societatea
modernã;
– o formã sãrãcitã, degeneratã, a societãþii moderne.
Nivel ierarhic – totalitatea subdiviziunilor organizatorice
aflate la aceeaºi „distanþã” faþã de organismul de
conducere cel mai înalt al organizaþiei.
62

Schema 5: Structura unei organizaþii

Vârful strategic

Elementul median

Centrul operaþional

Lecturã

Funcþii manifeste – funcþii latente. Vom vedea
imediat cã eu am adoptat, adaptându-i, termenii
de „evident“ ºi „latent“ (ascuns) folosiþi de Freud
într-un alt context. În primul rând, distincþia ne ajutã
la interpretarea practicilor sociale care se
perpetueazã, chiar dacã scopul lor vãdit nu este
sigur atins. În aceste cazuri, observatorii profani
recurg la procedeul banal care se mãrgineºte sã ta-
xeze aceste practici drept „superstiþii”, „iraþio-
nalitãþi” sau „simplã inserþie a tradiþiei” etc. În alþi
termeni, când comportamentul colectiv nu-ºi atinge
scopul (ceea ce se întâmplã adesea), se tinde sã
atribuie acest fapt lipsei de inteligenþã, ignoranþei
pure, supravieþuirilor (rãmãºiþelor) sau a ceea ce se
numeºte inserþie. Astfel, ceremoniile Hoppis
destinate sã obþinã o ploaie abundentã sunt taxate
drept practicã superstiþioasã a unui popor primitiv.
Sã notãm cã asta nu explicã deloc comportamentul
colectiv. Este o simplã etichetã: se înlocuieºte
analiza rolului afectiv al acestui comportament în
viaþa grupului prin epitetul „superstiþie”. Conceptul
de funcþie latentã, o datã admis, ne sugereazã cã
acest comportament poate îndeplini funcþii pentru
grup, este adevãrat destul de îndepãrtate de scopul
mãrturisit al comportamentului.
Conceptul de funcþie latentã incitã observatorul
sã depãºeascã chestiunea de a ºti, dacã comporta-
mentul atinge scopul sãu mãrturisit. Ignorând
temporar acest scop explicit, el îºi îndreaptã atenþia
spre o altã serie de consecinþe: de exemplu, acelea
despre personalitatea „Hoppis” care participã la
ceremonie ºi despre persistenþa ºi continuitatea
grupului. Dacã s-ar limita la problema de a ºti dacã
funcþia evidentã este realizatã, am judeca precum
un meteorolog ºi nu ca un sociolog. Este foarte evi-
dent cã pentru meteorologii noºtri ceremonia ploii
nu produce ploaia, dar problema nu este aceasta.
Este de spus simplu cã ceremonia nu este un act
 63

tehnic ºi cã scopul ei nu coincide cu consecinþele membrilor sãi împrãºtiaþi de a se reuni pentru a

sale reale. Dar conceptul de funcþie latentã (ascun-
sã), ne incitã sã continuãm ancheta noastrã exami-
nând consecinþele ceremoniei, nu asupra dumne-
zeilor (zeilor) ploii sau asupra fenomenelor meteoro-
logice, ci asupra grupurilor care celebreazã cere-
monia. ªi atunci ne dãm seama, aºa cum numeroºi
observatori au notat, cã ceremonia a fãcut alte func-
þii – dar funcþii care nu au fost dorite, funcþii latente.
Ceremoniile pot îndeplini funcþia latentã de a întãri
coeziunea grupului oferind o ocazie periodicã
participa la o activitate comunã. Cum Durkheim, printre
alþii, a arãtat-o, acum mult timp în urmã, astfel de
ceremonii sunt mijloace de exprimare colectivã a
sentimentelor pe care o analizã mai amãnunþitã le
gãseºte la originea unitãþii grupului. Graþie aplicãrii
sistematice a conceptului de funcþie latentã, un
comportament aparent iraþional poate în anumite cazuri
sã aparã ca având o funcþie pozitivã pentru grup.
Robert K. Merton, Eléments de méthode
sociologique, Plon, 1953, pp. 135-140

EVALUIARE
1. Analizaþi cu atenþie tabelul de mai jos, cuprin- cãror tipuri de societãþi (arhaice, – primitive – totalitare,
zând „tipurile ideale” de putere. Rãspundeþi, în scris, democratice) aparþin formele de putere prezentate.

Tabel nr. 3 Tipuri ideale (Max Weber)

Forme tipice
de putere
Puterea legalã Puterea tradiþionalã Puterea charismaticã
Caracte-
ristici

Sursa Autoritatea raþionalã: Autoritatea personalã: Autoritatea personalã:

legitimitãþii regula de drept regula obiceiului (datinei) absenþa regulilor

Aparatul Corp de funcþionari Corp de demnitari ºi Corp de discipoli

puterii ierarhizaþi consilieri personali ºi de militanþi

Tipul cel mai Birocraþia Însuºirea privatã Perioadele de

caracteristic centralizatã a funcþiilor puterii schimbare revoluþionarã
(patrimonialismul)

2. Pornind de la criteriile 3 ºi 4 de clasificare a corespunzãtoare tipul de autoritate pe care o resim-

organizaþiilor prezentate în lecþie, înscrieþi, dupã þiþi în diferitele grupuri sociale din care faceþi parte
ce copiaþi tabelul de mai jos, printr-un X, în cãsuþele (ºcoalã, familie) ºi modul vostru personal de implicare.

Tip de autoritate Mod de implicare

Alienat Calculat Moral
Coercitivã
Remunerativã
Normativã

3. Folosind acelaºi tabel, notaþi în caiet, înscri- clasificarea dupã criteriul 1 ºi diferenþiate pentru cele
ind în cãsuþele libere, tipurile de organizaþii (econo- douã tipuri de societãþi (totalitare ºi democratice).
mice, religioase, culturale, politice) cunoscute din
64

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!
 ªcoala are multiple roluri: cel de educaþie,
transmitere a valorilor culturale ºi reproducere
a structurii sociale.
 Cãutarea unui loc de muncã, adaptarea ºi
integrarea profesionalã sunt procese sociale care se
desfãºoarã în etape ºi care implicã atât subiectul cât ºi
mediul social.
 Statul, ca formã de organizare a unei comuni-
tãþi, instituie raporturi de putere în societate. El
funcþioneazã pe baza unor principii ºi îndeplineºte mai
multe funcþii.
 Religia ºi biserica au generat mentalitãþi ºi
comportamente influenþând viaþa socialã a comunitãþilor
omeneºti.
 Problema regimurilor politice în societate ne
aratã cine exercitã puterea ºi în folosul cui.
 Dinamica ºi relativa autonomie a partidelor
politice faþã de politica de guvernare, problemele
ideologice ale partidelor, funcþiile acestora ºi rolul
liderilor politici constituie probleme de cercetare ºi
analize politice.
 Prin cunoaºterea structurii unei organizaþii ºi a
funcþionalitãþii ei se pot elabora strategii de optimizare
a activitãþii instituþiilor ºi organizaþiilor.
 Organizarea este un sistem de acþiune colectivã în
care individul acþioneazã în funcþie de valorile ºi normele
sociale, dar ºi de dimensiunea personalitãþii sale.

FORUM
 Probleme etice în colectivitatea ºcolarã.
 Drepturile elevilor sunt responsabilitãþile profesorilor.
 Statul are obligaþia sã se îngrijeascã de sãraci.

Lecturi suplimentare

1. Gary Johns – Comportamentul organizaþional, Editura Economicã, Bucureºti, 1996

2. Gavriluþã Nicu – Mentalitãþi ºi ritualuri magico-religioase, Editura Polirom, Iaºi, 1998
3. The Worldwatch Institute – Semne vitale 2002, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2002
4. Voinea Maria, Bulzan Carmen – Sociologia drepturilor omului, Editura Universitãþii din
Bucureºti, 2003

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Cunoaºterea drepturilor omului
Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO)
împreunã cu DATA MEDIA ºi în colaborare cu
Ministerul Educaþiei Naþionale a realizat, în
perioada martie-iunie 2000, un studiu la nivel
naþional privind stadiul de însuºire a cunoºtinþelor
cu privire la drepturile omului de cãtre elevii de
liceu. Studiul a urmãrit evaluarea activitãþii
instructiv-educative în domeniul drepturilor omului
atât prin intermediul disciplinelor de specialitate,
www.irdo.ro
cât ºi prin intermediul celorlalte discipline predate
în ciclurile gimnazial ºi liceal. Evaluarea s-a fãcut
pe trei niveluri: cunoºtinþe, opinii, atitudini.
Cunoºtinþele s-au referit la: istoria drepturilor
omului, aria geopoliticã de recunoaºtere a
drepturilor omului, drepturile copilului, drepturile
ºi obligaþiile elevilor, precum ºi sursele de informare
a elevilor cu privire la drepturile omului. Pentru mai
multe informaþii, consultaþi pagina institutului:
 7
65

FENOMENE
ANOMICE
1. STAREA DE ANOMIE ªI TIPURI DE ADAPT
STAREA ARE
ADAPTARE
COMPOR
COMPORTTAMENT ALÃ
AMENTALÃ
2. INFRACÞIONALITATEA
INFRACÞIONALITA
3. SÃRÃCIA
4. CORUPÞIA
5. DELINCVENÞA JUVENILÃ. COPIII STRÃZII

CE? DE CE? CUM?

reprezintã starea de
anomie ºi ce este
delincvenþa juvenilã
ºi cauzele acestui
fenomen.
este necesar sã sã vã asumaþi
analizaþi responsabilitatea faptelor
comportamentele personale ºi cum sã
antisociale ºi sã adoptaþi un comportament
determinaþi tendinþe din prosocial prin cultivarea
analiza unor fenomene concordanþei între fapte ºi
ºi procese sociale. vorbe; scopuri ºi mijloace.

STAREA DE ANOMIE ªI TIPURI DE ADAPT

STAREA ARE
ADAPTARE
1. COMPOR
COMPORTTAMENTALÃ
AMENTALÃ

Sensul originar al termenului provine din limba
greacã (a „fãrã“, nemos „norme“), având o semni-
ficaþie negativã. Termenul anomie desemneazã „o
stare de dezordine, crizã, absenþã a regulii”, fiind
utilizat pentru prima datã de sociologul francez
É. Durkheim în lucrãrile: „La division du travail so-
cial” (1893) ºi „Le suicide” (1897). Lipsa reglemen-
tãrilor sociale, scãderea puterii de acþiune a societãþii
asupra indivizilor se manifestã printr-o perturbare a
ordinii colective datoritã diminuãrii puterii morale
sau crizei unei autoritãþi capabile sã impunã reguli
pe care indivizii sã le accepte ºi sã le respecte.
Analizând sinuciderea, ca fenomen social,
É. Durkheim observã o corelaþie între variaþia sinuci-
derilor ºi schimbãrile (într-un sens sau altul) din viaþa
economicã. Sinuciderile se produc ºi în starea de
sãrãcie ºi în cea de prosperitate ºi bunãstare, adicã
în situaþii în care are loc o „zdruncinare a
echilibrului”. El considerã cã numai acele schimbãri
bruºte afecteazã „sãnãtatea medie” a unei societãþi,
fiind surse de anomie.
Concepþia despre anomie a lui É. Durkheim a
fost îmbogãþitã de o serie de autori din literatura
sociologicã americanã care au valorificat ideea con-
form cãreia stãrile anomice apar mai ales în perioa-
dele de crizã socialã pe fondul unor evenimente
bruºte (revoluþii º.a.). Aceastã stare este explicatã
prin adâncirea conflictelor între sistemele valorice
ºi normative, între normele vechi ºi cele noi ºi care
apar sau întârzie sã aparã generând dezechilibre ºi
ruperi ale solidaritãþii sociale, când ordinea socialã
este perturbatã, când normele sociale nu mai oferã
indivizilor repere clare de acþiune.
Cel care a dezvoltat aceastã idee în sociologia
americanã a fost R.K. Merton care a definit starea
de anomie ca un conflict între scopurile valorizate
66
social ºi mijloacele de realizare a acestora de cãtre
indivizi.
Starea de anomie rezultã atunci când scopurile
propuse nu sunt concordante cu idealurile sociale.
Folosind exemplul S.U.A., Merton schiþeazã
teoria sa în urmãtorii termeni: membrii societãþii
americane împãrtãºesc, în majoritate, cultura ame-
ricanã cu valorile propuse de aceasta. Societatea
americanã pune un accent deosebit pe ideologia
succesului. „Visul american” este ca fiecare membru
al societãþii sã aibã ºanse egale în a atinge succesul,
definit în termenii de: bunãstare, bogãþie, status so-
cial ridicat. Mijloacele de atingere a scopului (suc-
cesul) sunt instituþionalizate (dobândirea unei cali-
ficãri, munca eficientã º.a.). Supraevaluând scopul,
indivizii sunt tentaþi sã încalce mijloacele legale ºi
sã adopte cãi ilegale de atingere a scopului. În aceste
condiþii se instaleazã starea de devianþã, adicã de
abatere de la normele sociale.
Nu toate grupurile sociale sunt expuse acestui
pericol. Membrii acelor categorii sociale cu situaþie
economicã ºi socialã scãzutã vor fi mai frecvent
expuºi riscului ilegal, adoptând un comportament
antisocial, fiind conºtienþi cã le este blocat accesul
la bogãþie ºi prestigiul social.
2. INFRACÞIONALITATEA
INFRACÞIONALITA
a. Faptul infracþional ºi caracteristicile lui
În societate se produc o serie de fenomene
având drept consecinþã încãlcarea ordinii sociale.
Totalitatea comportamentelor ºi con-
duitelor cu un grad ridicat de periculozitate
defineºte starea de infracþionalitate.
Ca fenomen juridic, faptele de infracþiune cad sub
incidenþa Codului Penal, adicã sunt sancþionate penal.
Caracteristicile unui fapt infracþional sunt:
a. prezintã un pericol social prin încãlcare
normelor de convieþuire socialã care apãrã drepturile
omului, ordinea publicã;
b. este sãvârºitã cu vinovãþie, adicã deliberat,
fiind fãptuitorul conºtient ºi responsabil (se exclud
persoanele fãrã discernãmânt, iresponsabile);
c. este prevãzut de legea penalã.
Starea de infracþionalitate este mai greu de
estimat pentru cã nu toate infracþiunile sunt cunos-
cute, de exemplu cazurile de conducere în stare de
ebreitate care rãmân nedescoperite de organele de
control, adulterul, violul, ºantajul. Ele rãmân
necunoscute ºi pentru cã cel care le comite sau cel
În concepþia lui R.K. Merton existã mai multe
tipuri de adaptare a comportamentului, în funcþie
de scopurile valorizate social ºi mijloacele institu-
þionalizate, astfel:
1. conformitatea reprezintã modul ideal de
adaptare a conduitei, caracterizat prin acceptarea
scopurilor propuse de societate ºi a mijloacelor
instituþionalizate care asigurã ordinea socialã;
2. inovaþia este caracterizatã prin atitudinea de
acceptare a scopurilor, dar incapacitatea de a utiliza
mijloacele legale;
3. ritualismul constituie un tip de conduitã care,
conºtientizând imposibilitatea atingerii scopurilor
acceptate de societate, le respinge, concentrându-le
asupra realizãrii mijloacelor instituþionalizate.
Categoria de persoane care adoptã acest comporta-
ment, respectã normele sociale ca un ritual fãrã a-ºi
propune efectiv sã atingã anumite scopuri culturale;
4. evaziunea este acel tip de comportament
care respinge atât scopurile culturale cât ºi mijloa-
cele pentru atingerea lor;
5. rãzvrãtirea este un mod de comportare care
neagã prin respingere, atât scopurile oferite de so-
cietate cât ºi mijloacele instituþionalizate.
care le suportã nu le declarã. Cauzele pot fi mul-
tiple: teama de represalii din partea agresorilor,
neîncredere în aplicarea sancþiunii de cãtre organele
în drept etc.
b. Clasificarea infracþiunilor
Infracþiunile pot fi grupate în funcþie de mai
multe criterii:
1. obiectul infracþiunii:
a. infracþiuni contrat statului, contra autoritãþii
statului, contra pãcii ºi omenirii;
b. infracþiuni contra persoanei, contra convie-
þuirii sociale;
c. infracþiuni contra organelor statului sau a unor
organizaþii sociale ºi publice, contra capacitãþii de
apãrare a statului;
d. infracþiuni contra avutului personal sau pu-
blic, infracþiuni de fals, impact economic.
2. vârsta fãptuitorului:
a. infracþiuni comise de minori (copii pânã la
18 ani);
b. infracþiuni comise de tineri (18-25 de ani);
c. infracþiuni comise de persoane majore (18-
60 de ani).

3. sexul fãptuitorului:
a. infracþionalitatea bãrbaþilor;
b. infracþionalitatea femeilor.
4. gravitatea faptei:
a. infracþiuni grave (trãdare, spionaj, atentat,
omor, capitulare etc.);
b. infracþiuni de gravitate mijlocie (ucidere din
culpã, viol, tâlhãrie, înºelãtorie, dare ºi luare de mitã);
c. infracþiuni uºoare (încãlcãri ale unor reguli
de circulaþie º.a.).
Vocabular
Delict – fapt comis în dauna unor bunuri sau valori din neglijenþã sau din culpã.
Crimã – acþiune ilicitã, îndreptatã împotriva siguranþei statului, vieþii persoanelor sau împotriva unor bunuri ºi valori
deosebite care este comisã prin violenþã, fraudã sau corupþie.
3. SÃRÃCIA
Sãrãcia este mai greu de definit, deºi în
cunoaºterea comunã ea este uºor de recunoscut.
Conceptul a fost preluat în sociologie ºi constituie
temã de cercetare nu doar problemã socialã care
necesitã rezolvare pentru o mulþime de guverne din
statele lumii. Conform statisticilor ONU din 1992, din
cele 5,3 miliarde populaþia globului, 1,4 miliarde sunt
consideraþi a fi sãraci. Sãrãcia este definitã ca o lipsã
de resurse necesare asigurãrii unui trai decent.
4. CORUPÞIA
Un fenomen anomic, o problemã socialã com-
plexã ce caracterizeazã societatea în general ºi so-
cietatea româneascã în special în aceastã perioadã
de tranziþie, este fenomenul corupþiei.
Termenul corupþie provine din latinescul
„coruptia-onis” ºi semnificã o stare de abatere de la
moralitate, datorie, lege.
Fenomenului de corupþie nu i se poate da totuºi
o definiþie universal valabilã. Cu toate acestea, el
se defineºte ca:
– acte sau fapte ilicite de utilizare frauduloasã
a puterii (politice, administrative, judecãtoreºti);
– obþinerea unor avantaje personale de cãtre
funcþionarii publici (manageri, administratori,
judecãtori, directori, alte persoane cu funcþii
publice);
– modalitãþi de obþinere a unor foloase personale
(imorale, ilegale, ilicite) ca: furturi din avutul public,
evaziune fiscalã, abuz în serviciu, falsificarea de
monede sau alte valori, traficul de stupefiante, spionaj;
67
5. mediul în care se produce:
a. infracþionalitate urbanã;
b. infracþionalitate ruralã.
Cauzele infracþionalitãþii trebuie cãutate atât
în mediul social (condiþii de trai precare, sãrãcie,
mizerie, lipsuri etc.), cât ºi în psihologia persoanei
(neîmpliniri, frustrãri, angoase, tendinþe sadice,
psihoze, agresivitate etc.). Ele pot fi ºi de naturã
biologicã: cauze organice, îmbolnãviri grave care
afecteazã sistemul nervos central.
În ºtiinþã se încearcã a se stabili praguri ale
sãrãciei. Se vorbeºte de o sãrãcie absolutã, sub care
dacã se coboarã este afectatã subzistenþa, ºi de o
sãrãcie relativã caracterizatã în contextul socio-cul-
tural al condiþiilor minim acceptabile. Pragul relativ
de sãrãcie are la bazã ideea unor nevoi relative în
raport cu condiþiile naturale ºi socio-culturale.
În orice fapt de corupþie existã douã tipuri de
relaþii de complicitate:
1. persoana sau grupul care corupe – care are rol
de a influenþa alt individ sau grup în scopul obþinerii
unor avantaje materiale sau morale. În acest scop
sunt utilizate diverse mijloace imorale, ilegale, ilicite
ca: darea de mitã, abuzul, ºantajul, forþa etc.;
2. persoana sau grupul care se lasã coruptã (corupt)
care încalcã normele morale, ale deontologiei profesio-
nale, juridice în scopul obþinerii de foloase necuvenite.
Ca fenomen social, corupþia a existat în toate
timpurile ºi în toate societãþile. Ea poate fi explicatã
atât prin lipsa sau mãrimea stimulentelor materiale
ale celor care se abat de la deontologia profesionalã,
cât ºi prin nevoia de fonduri pentru susþinerea unor
activitãþi (ca în cazul partidelor politice pentru
campaniile electorale).
Operaþionalizarea conceptului de corupþie pune
în luminã urmãtoarele dimensiuni:
– corupþia economicã;
68
– corupþia politicã;
– corupþia administrativã;
– corupþia profesionalã.
Fenomenul corupþiei are o istorie lungã în
societatea româneascã. Darul, tributul, peºcheºul,
ciubucul, bacºiºul reprezintã forme care s-au plãtit
de-a lungul timpului pentru obþinerea diverselor
foloase economice, politice, sociale. Fie cã ele au
însemnat obþinerea liniºtii þãrii, fie cea personalã,
ele reprezintã fapte de corupþie. Termenii utilizaþi,
în mare mãsurã strãini, aratã provenienþa acestora
din alte comunitãþi umane (turci, greci) în care acest
fenomen s-a manifestat în diferite epoci istorice,
avându-ºi originea ºi explicaþiile în cauze complexe:
individuale ºi sociale, psihologice ºi sociologice,
materiale ºi spirituale deopotrivã.
În societatea româneascã actualã, caracteriza-
tã prin ineficienþa controlului social, specificã
5. DELINCVENÞA JUVENILÃ. COPIII STRÃZII
În general, termenul de delincvenþã
juvenilã desemneazã conduitele morale
inadecvate ale tinerilor care nu au împlinit
încã vârsta majoratului.
În sens restrâns, în categoria minorilor sau ado-
lescenþilor care sunt delincvenþi, sunt vinovaþi, dar
ºi victime. Adesea cauzele comportamentale anti-
sociale pot fi independente de individul în cauzã.
Ele apar în absenþa sprijinului moral oferit de adulþi,
precum ºi datoritã lipsei de protecþie în familie, a
eºecului în educaþia din ºcoalã.
În aceastã categorie intrã persoanele care
manifestã tulburãri de comportament ca urmare a:
– abandonãrii de cãtre pãrinþi sau educatori cu
riscul intrãrii în diverse anturaje nefaste;
– abandonului ºcolar sau fuga de acasã în urma
aplicãrii unor sancþiuni.
Se considerã a fi fapte iraþionale cele care
întrunesc cumulativ trei elemente:
1. pericol social;
2. vinovãþia;
3. incriminarea.
Între faptele antisociale cele mai frecvente
comise de minori sunt infracþiunile de: furt (din bu-
zunare, autoturisme, prin spargere de locuinþe), tul-
burarea liniºtii publice (agresare, insulte, comportare
obscenã, bãtãi, scandal) º.a.
perioadelor de tranziþie, se manifestã forme noi de
corupþie concretizate în: scoaterea din þarã a unor
importante valori aparþinând patrimoniului naþional,
contrafacerea de mãrfuri ºi produse alimentare,
favorizarea unor firme sau instituþii la repartizarea
ilegalã de spaþii comerciale, locuinþe etc.
Printre cazurile cele mai mediatizate în viaþa
socialã româneascã postdecembristã pot fi amintite
adopþia ilegalã de copii, importul de deºeuri toxice
din Germania, afacerea zahãrului infestat, afacerea
„Þigareta” º.a.
Perceputã ca fenomen deosebit de grav ºi pe-
riculos, corupþia vizeazã atât structurile de putere,
cât ºi nivelul de trai al populaþiei. Combaterea corup-
þiei este o preocupare a tuturor statelor, fenomenul
cunoscând o amploare deosebitã, motiv pentru care
el se menþine în atenþia specialiºtilor, a factorilor
politici ºi a opiniei publice.
Se considerã a fi fapte predelincvente anumite
acte de devianþã ale adolescenþilor, precum: indis-
ciplina, atitudinea negativã faþã de ºcoalã, manifes-
tatã prin absenteism, randament ºcolar scãzut, ne-
respectare a regulamentului ºcolar.
Dintre cauzele care conduc la înlãturarea ca-
racterului penal, douã sunt cele care se aplicã de-
lincvenþei juvenile:
a. iresponsabilitatea – doveditã pe baza unor
expertize medico-psihiatrice;
b. vârsta – minorii, pânã la o vârstã nu au
rãspundere penalã, considerându-se cã prezintã o
insuficienþã maturizare psihicã.
Pentru minorii care au sãvârºit fapte antisociale,
societatea adoptã diferite mãsuri în scopul educãrii
lor ºi evitãrii repetãrii faptelor. Dintre aceste mãsuri
pot fi urmãtoarele:
– internarea într-o ºcoalã de reeducare;
– internarea într-o ºcoalã generalã de muncã ºi
reeducare;
– încredinþarea minorului spre educare unui
colectiv ºcolar sau de muncã.
Copiii strãzii
Fenomenul „copiii strãzii” cuprinde persoane
ºi comportamente deviante cu un grad de pericol
social scãzut. În categoria „copiii strãzii” intrã
minorii care au abandonat familia sau instituþiile de
ocrotire ºi îºi duc existenþa pe strãzi, în gãri, la

subsolul blocurilor, sub poduri, în canale ºi alte spaþii
improprii locuirii. De obicei, aceºtia provin din
familii dezorganizate, cu un nivel subminim de
existenþã sau abandonaþi în casele de copii.
Copiii strãzii îºi câºtigã existenþa fie prin efec-
tuarea unor munci sporadice „plãtite” din mila cetã-
þenilor (ºtergerea parbrizelor, vânzarea ziarelor la
semafoare), fie din cerºit.
Ei trãiesc în grupuri ºi duc o viaþã lipsitã de
condiþii igienice de trai, fiind cei mai expuºi bolilor
ºi faptelor antisociale.
Acest fenomen, apãrut la noi îndeosebi dupã
1989, are explicaþii economice, morale, sociale.
Încercãrile de stopare a fenomenului, mai ales
în marile oraºe (îndeosebi capitala), de asigurare a
unor condiþii decente de trai, organizat, sub suprave-
ghere în internate speciale, au fost sortite eºecului.
Acest lucru conduce la ideea cã sunt necesare analize
Lecturã
Sociologii folosesc termenul (devianþã n.a.) pentru
a desemna un ansamblu disparat de transgresãri, de
conduite dezaprobate ºi de indivizi marginali. Pentru
a da cititorului o idee concretã asupra semnificaþiei
devianþei în sociologie, vom începe cu o primã cla-
sificare ce cuprinde ºapte categorii:
1. Infracþiunile ºi delictele. Încã din secolul al
XIX-lea sociologii au analizat statisticile crimina-
litãþii. Mai târziu, ei au realizat lucrãri referitoare
la omucidere, furt, infracþiuni ale gulerelor albe, hoþi
profesioniºti, bande de tineri delincvenþi…
2. Sinuciderea este, dupã apariþia celebrului
studiu al lui Durkheim, o temã importantã a socio-
logiei devianþei.
3. Consumul de droguri ºi lumea toxicomanilor
îi intereseazã pe sociologi care au studiat aspectele
sociale ale consumului de marijuana, haºiº, opiacee,
cocainã, alcool etc.
4. Transgresiunile sexuale. Prostituþia, homo-
sexualitatea ºi pornografia au fãcut obiectul a nu-
meroase lucrãri. Existã ºi sociologi americani care
includ adulterul ºi celelalte forme de sexualitate
extraconjugale în capitolul devianþelor sexuale.
69
sociologice, studii de caz care sã evidenþieze cauzele
ºi formele de manifestare ale fenomenului, amploarea
lui, cât ºi identificarea motivelor care-i determinã pe
minori sã recurgã la viaþa de stradã. Numai în acest
fel pot fi stabilite strategii de eradicare a fenomenului
ºi de limitare a cauzelor generatoare.
Vocabular
Delincvenþã – devianþã socialã penalã, compor-
tament prin care se încalcã normele penale.
Devianþa – ansamblul conduitelor ºi stãrilor pe care
membrii unui grup le judecã drept neconforme cu
aºteptãrile, normele sau valorile lor ºi care, în
consecinþã, riscã sã trezeascã din partea lor
reprobare ºi sancþiuni.
5. Devianþe religioase. Sociologii, ca ºi istoricii,
îºi manifestã interesul pentru vrãjitorie, erezii ºi
sectarism religios.
6. Bolile mentale au fost ºi ele analizate din
punct de vedere social. Au fost abordate originea
socialã a anumitor simptome psihice, rãspândirea
tulburãrilor mentale ºi lumea socialã a azilurilor.
7. Handicapurile fizice. Unii sociologi au
studiat relaþiile tensionate care pot fi observate în
momentul interacþiunii persoanelor „normale“ cu
cele surde, nevãzãtoare, obeze, handicapate.
Maurice Cusson, Devianþa în Tratat de sociologie,
Ed. Humanitas, Bucureºti, 1997, pg. 43
Nu e o metaforã când spunem cã societatea
umanã are o anumitã aptitudine pentru sinucidere:
expresia este bazatã pe fapte. Fiecare grup social
are într-adevãr o înclinaþie colectivã proprie din care
derivã înclinaþiile individuale, ºi care este constituitã
din curente de egoism, altruism sau anomie. Din
acestea provin tendinþele spre melancolie decep-
þionatã, spre renunþarea activã sau oboseala dis-
peratã. În ceea ce priveºte evenimentele particulare,
70

considerate a fi cauzele imediate ale sinuciderii,
ele nu sunt decât acþiunea indusã de dispoziþia
moralã a victimei, ecou al stãrii morale a societãþii.
Pentru a-ºi explica detaºarea de existenþã, subiectul
se leagã de circumstanþele înconjurãtoare; considerã
cã viaþa este tristã, pentru cã el este trist. Tristeþea
vine într-adevãr din exteriorul sãu, dar nu dintr-un
incident nefericit, ci de la grupul social cãruia îi
aparþine. Iatã de ce orice lucru poate servi drept
cauzã ocazionalã a sinuciderii. Totul depinde de
integritatea cu care au acþionat asupra individului
cauzele suicidogene.
É. Durkheim, Despre sinucidere, Institutul European,
Iaºi, 1993, pg. 243

EVALUARE
1. Puteþi defini „visul românului” în termenii uti-
lizaþi de R.K. Merton (scop cultural – mijloc insti-
tuþionalizat)? Identificaþi câte un scop ºi un mijloc
instituþionalizat specific societãþii de dinainte ºi dupã
1989. Cum apreciaþi ºi explicaþi decalajul dintre scop
ºi mijloc dintre cele douã tipuri de societate?
2. Determinaþi posibilele explicaþii ale stãrii de
anomie specificã perioadei de tranziþie în România.
3. Daþi exemple de fapte antisociale comise
de minori.
4. Care ar fi etapele într-un program social de
ajutorare a copiilor strãzii?
5. Studiu de caz
Sunteþi martor la un eveniment rutier în care o
maºinã a unei bãnci ce transportã bani, are un acci-
dent. În urma acestuia, banii din maºinã se împrãºtie
pe drum, iar trecãtorii încep sã-i adune ºi sã ºi-i
însuºeascã. Aþi dori sã faceþi la fel, pentru cã vã
aflaþi într-o situaþie financiarã dificilã.
Continuaþi descrierea situaþiei cu douã tipuri de
atitudini posibile pe care le-aþi putea avea ºi care
prin argumentare v-ar justifica comportamentul.
6. Cãror categorii sociale aparþin tipurile de
adaptare prevãzute în coloana A? Asociaþi catego-
riile sociale din coloana B acestor tipuri ºi redaþi-le
sub formã de perechi litere-cifre.

Coloana A Coloana B
1. conformism a. cetãþenii oneºti
2. inovaþie b. „biºniþarii”, speculanþii, traficanþii
3. ritualism c. revoluþionarii
4. evaziune d. oamenii de afaceri din „categoriile de jos” ale societãþii
5. rãzvrãtire e. straturile sociale mijlocii

Sã recapitulãm!

 Starea de anomie apare în situaþii de transformãri sociale profunde ºi în absenþa unui control social.
 Sinuciderea, corupþia, delincvenþa juvenilã sunt fenomene anomice care au cauze multiple:
economice, psihologice, culturale, sociale.
 Pentru diminuarea efectelor sociale negative ale unor fenomene deviante sunt necesare politici
sociale adecvate care sã fie fundamentate ºtiinþific prin cercetãri sociologice de teren.
 71

FORUM
 Societatea în tranziþie ºi comportamentul deviant. Cauze ºi implicaþii sociale.
 Lume fãrã rãzboaie?
 Puterea corupe.

Lecturi suplimentare

1. Banciu Dan ºi Rãdulescu Sorin – Corupþia ºi crima organizatã în România, Editura Continent XXI,
Bucureºti, 1994
2. Cherciu Elena – Corupþia: caracteristici ºi particularitãþi în România, Editura Lumina Lex,
Bucureºti, 2004
3. Dorinica Ioan, Dan Banciu, Rãdulescu Sorin – Corupþia în România: realitate ºi percepþie
socialã, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2005
4. Pitulescu Ion – Criminalitatea juvenilã. Fenomenul «Copiii strãzii», Editura Naþional,
Bucureºti, 2000

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Corupþia în societatea modernã
Indexul anual de percepþie a corupþiei (IPC) al
organizaþiei Transparency International (TI), apãrut
pentru prima datã în 1995,, este cel mai cunoscut
din instrumentele organizaþiei. A fost recunoscut la
nivel mondial pentru plasarea organizaþiei TI ºi a
problemei corupþiei în agenda politicii
internaþionale. IPC catalogheazã peste 150 de þãri
în termenii corupþiei percepute pe nivele,
determinatã de pãrerile unor experþi ºi sondaje de
opinie. Pentru mai multe detalii:

http.//www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi
 8
72
INTERACÞIUNE
ªI COMUNICARE
1. RELAÞIILE INTERPERSONALE ªI SOCIALE
2. INTERACÞIUNEA CA PROCES DE COMUNICARE
CE? DE CE?
este comunicarea, este importantã
care sunt dezvoltarea relaþiilor
obstacolele în interumane în
calea comunicãrii societatea
ºi ce rol ocupã contemporanã.
mijloacele de
comunicare în masã
în viaþa individualã
ºi socialã.
1. RELAÞIILE INTERPERSONALE ªI SOCIALE
Am nevoie de ceilalþi? Au ceilalþi nevoie de
mine? Ascult cu atenþie ce se spune într-un grup? Sunt
întrebãri care þin de interacþiune ºi de comunicare.
Una dintre caracteristicile umane o constituie
capacitatea de interacþiune interpersonalã. Ea se naºte
din nevoia de a comunica. Nu toþi comunicãm la fel.
Þine de personalitatea fiecãruia de a fi comunicativ,
a stabili un numãr mare de relaþii interpersonale sau
dimpotrivã a fi izolat, a comunica greu, a fi mai puþin
dispus spre dialog. Sunt elevi care doresc sã vinã la
ºcoalã pentru a se întâlni cu colegii, aºteaptã vacanþa
pentru a merge în tabãrã, iar sfârºitul de sãptãmânã
pentru a merge la discotecã. Aceste întâlniri cu membri
ai grupului favorizeazã comunicarea. Alþii,
dimpotrivã, preferã sã citeascã, sã priveascã la
televizor, sã vizioneze un spectacol. ªi aceºtia
realizeazã comunicare, dar de un alt tip.
Diversificarea mijloacelor de comunicare, deºi a creat
un real avantaj de creºtere a numãrului de relaþii in-
CUM?
sã identificaþi ºi sã
internalizaþi valorile prin
procesul de interacþiune
socialã ºi cum sã
manifestaþi încredere în
forþele proprii ºi în ceilalþi
ca rezultat al procesului
de comunicare.
terpersonale, acestea izoleazã individul în sensul cã
prezenþa celuilalt nu este directã. Comunicarea „face
to face” oferã avantajul transmiterii mesajului nu
numai prin viu grai, ci ºi prin mimicã, gesticã º.a.
„Organul de simþ special, ochiul, are o funcþie
socialã unicã. Unitatea ºi interacþiunea indivizilor
se bazeazã pe priviri reciproce. Aceasta este poate
cea mai directã ºi cea mai purã reciprocitate care
existã…” spunea G. Simmel.
Ce îi face pe oameni sã aibã astfel de comporta-
mente? Capacitatea de interacþiune þine de personali-
tatea fiecãruia, de abilitatea socialã care depinde
atât de cunoaºterea intereselor grupului, a mediului
de provenienþã, a status-ului social-economic cu care
se intrã în relaþie, cât ºi de capacitatea de anticipare
a reacþiilor celuilalt. Ea se formeazã prin educaþie ºi
autoeducaþie ºi devine strategie comportamentalã în
funcþie de orientarea moralã a personalitãþii.

În relaþia de comunicare, individul îndeplineºte
un dublu rol:
– subiect cunoscãtor;
– obiect al cunoaºterii (pentru ceilalþi).
Cunoaºterea de sine ºi cunoaºterea celuilalt
devine o componentã indispensabilã vieþii moderne.
Relaþiile sociale ºi interpersonale s-au diversificat,
ca ºi mijloacele de comunicare. Astfel, telefonul,
poºta, telegraful, internetul sunt mijloace de comu-
nicare la distanþã care uºureazã stabilirea unor con-
tacte chiar ºi între persoane care nu se cunosc, dar
care au interese comune.
Comportamentul interpersonal, interacþiunea
omului cu omul, cel mai complex factor al mediului
de viaþã, este un indicator al maturizãrii sociale. Ea
include pe lângã dimensiunea interpersonalã ºi
capacitatea individului de a cunoaºte, acþiona ºi
influenþa prin decizii personale, tendinþele ce se
manifestã la nivel microsocial.
Tipuri de comunicare
Diferenþierea formelor de comunicare se reali-
zeazã în funcþie de mai multe criterii:
1. Sursa de presiune în a comunica – în funcþie
de motivele pentru care individul este determinat
sã comunice. Leon Festinger distinge trei surse de
presiune de a comunica:
– presiuni spre uniformitate în grup, care pot exista
din diferite motive: individuale (dorinþa de identificare
cu grupul) sau sociale (presiunea grupului);
– presiuni pentru schimbarea poziþiei individului
în grup sau spre a trece de la un grup la altul. Aceastã
schimbare poate fi generatã de diverse motive, printre
care: atracþia pentru un status social mai înalt;
– presiuni datorate unor stãri emoþionale.
Bucuria, furia, ostilitatea par sã producã presiuni de
a comunica.
Studiile lui Festinger (1948) asupra zvonurilor
într-o comunitate au pus în corelaþie semnificativã
uºurinþa comunicãrii cu intimitatea ºi prietenia.
2. Din punct de vedere al caracterului comuni-
cãrii se disting:
– comunicarea formalã realizatã în mod oficial
între indivizi plasaþi la nivele ierarhice diferite sau
între individ ºi instituþie;
– comunicarea informalã între indivizi situaþi
la acelaºi nivel ierarhic.
Psihologia ne învaþã cã fiecare avem „firi”
diferite, rezultate din combinarea unor trãsãturi na-
tive (înnãscute) cu cele dobândite prin procesul
educaþiei. Unii suntem deschiºi, dornici sã intrãm
în relaþii cu ceilalþi, sã comunicãm, sã ascultãm ºi
73
sã ne destãinuim, alþii, dimpotrivã, relaþionãm greu,
suntem tãcuþi, ne place singurãtatea.
Sociologia ne face sã credem cã ceea ce era
valabil în vremea lui Aristotel, care spunea cã omul
este o fiinþã socialã ºi cã nu poate trãi decât în asociere
cu ceilalþi, este valabil ºi astãzi. Uneori, realitatea
încearcã sã ne demonstreze altceva. Aparenþa de
comunitate, de „laolaltã” tinde sã devinã un ideal, o
utopie. Sunt atâtea motive care ne determinã sã
credem cã omul modern este un însingurat:
– tinde sã se izoleze ºi sã rãmânã multe ore din
zi în compania ziarelor, revistelor, televizorului;
– convieþuirea în bloc (ca tip de locuire mo-
dernã) îl amplaseazã într-un spaþiu laolaltã cu alþii,
din afara sferei sale de interese, preocupãri profe-
sionale, de timp liber, dar cu care nu comunicã di-
rect decât foarte rar, sau aproape deloc;
– condiþia materialã, preocuparea zilnicã de
asigurare a celor necesare traiului presupune cãu-
tãri, timp pierdut, stare de nervozitate ºi deci relativ
puþin timp ºi dispoziþie spre comunicare;
– existenþa unui cadru organizatoric la majoritatea
locurilor de muncã ce se bazeazã pe rezolvãri de
sarcini individuale ºi mai puþin pe lucrul în echipã;
– din raporturile de stratificare socialã rezultã
un sentiment – cel al mândriei – care înseamnã o
distanþã voit pusã între unul ºi altul, sentiment care
de asemenea izoleazã.
Obstacolele în calea comunicãrii þin de preju-
decãþi, anumite trãsãturi de personalitate ce se for-
meazã în raporturile interumane, ca de exemplu:
– credem cã cine are pãreri contrare cu cele
ale noastre sunt împotriva noastrã, ne sunt duºmani;
– dacã nu e posibil dialogul, alt argument nu
existã decât forþa (exemplu: actele de violenþã, rãz-
boaiele º.a.);
– nu avem un exerciþiu al comunicãrii ºi dialo-
gului. ªcoala – ca unicã instituþie socialã care face
în mod organizat educaþie – nu a aºteptat de la elevi
alte rãspunsuri, decât o repetare a celor scrise în
cãrþi sau spuse de profesori.
Dialogul ca metodã de rezolvare a problemelor
este invocat ca necesar în activitãþi care necesitã
soluþii (exemplu: patronat-sindicat, patron-angajat,
profesor-elev, state mari-state mici), adicã între cel
ce deþine puterea (autoritatea) ºi cel lipsit de aceasta
ºi care are nevoie de ceva (sindicatul solicitã salarii
mai mari pentru angajaþi, elevul – diploma, statele
mici – asigurarea securitãþii ºi independenþei). În
aceste tipuri de relaþii preþul negocierii este de cele
mai multe ori compromisul. Fiecare parte „cedeazã”
câte ceva pentru a ajunge la o înþelegere care sã fie
beneficã ambelor pãrþi. Obiectul negocierii poate
74
fi: salariul, un teren, o chirie, o subvenþie, o alocaþie,
adicã un bun material care poate fi disputat,
revendicat, împãrþit.
Sunt însã ºi lucruri care nu se negociazã:
libertatea unui popor, principiile unui stat, drepturile
omului.
2. INTERACÞIUNEA CA PROCES DE COMUNICARE
Ca proces care implicã o relaþie socialã, prin
comunicare se exercitã o anumitã influenþã, pe de
o parte, a celui care transmite un mesaj ºi, pe de
altã parte, a celui care recepteazã mesajul. Influenþa
depinde de urmãtoarele elemente:
1. cine transmite mesajul;
2. situaþia sau contextul;
3. caracteristicile mesajului;
4. procesele solicitate receptorului (atenþia,
înþelegerea, acceptarea) care implicã anumite
efecte în plan comportamental.
În funcþie de aceste particularitãþi ale procesului
de comunicare, poate fi stabilitã o tipologie a proce-
selor de influenþã care genereazã anumite tipuri de
putere: recompensatoare, coercitivã, legitimã, pute-
rea specialistului, a expertului.
În relaþia de comunicare pot fi sesizate douã
tipuri de aºteptãri:
– ale celui care transmite (comunicatorul) care
încearcã sã exercite o putere de influenþã asupra
celuilalt (celorlalþi);
– ale receptorului care poate sã-ºi manifeste sau
nu disponibilitatea spre influenþã.
Acest comportament poate fi:
• de identificare, care rezultã din concordanþa
dintre opinia comunicatorului cu cea a receptorului;
• de acceptare a influenþei (conformarea) pentru
a obþine o recompensã sau a evita pedeapsa;
• de internalizare, prin asimilare, pentru cã recep-
torul resimte corespondenþa cu propriile sale valori.
Conformarea, ca proces de influenþã, are pro-
babilitatea cea mai scãzutã de a produce o comu-
nicare realã pentru cã depinde în mare mãsurã de
situaþia socialã.
De exemplu, într-o ºcoalã, relaþia profesor/elev
genereazã toate formele de influenþã descrise. Noua
paradigmã a învãþãrii, în care elevul devine partici-
pant activ în relaþia de comunicare profesor/elev,
Dacã acceptãm cã nu existã nicio problemã
umanã care sã nu poatã fi rezolvatã ºi cã stã în
puterea omului sã gãseascã soluþii, atunci trebuie
sã fim toleranþi, sã acceptãm argumente, dar nu
pentru orice, sã avem mãsurã în toate, sã vedem
dincolo de propriile interese, pe ale celorlalþi, sã
avem principii dupã care sã ne cãlãuzim în viaþã.
tinde sã deplaseze accentul de la conformare, ca
tip de acceptare pentru a evita pedeapsa, la
identificare ºi internalizare a sistemului de valori,
la care elevul aderã. Totodatã, democratizarea
relaþiei în care profesorul nu numai cã învaþã pe
elev, ci ºi de la elev, modificã procesul de influenþã.
Acesta este rezultatul tipului de relaþie ce se instituie
ºi este afectat de situaþia contextualã în care se aflã
cei doi membri ai relaþiei.
IPOTEZÃ: Indivizii sunt mai dispuºi sã þinã
seama de informaþiile ºi sfaturile venite din partea
celor pe care îi cunosc personal, pentru cã încre-
derea în ei este rezultatul unui îndelung proces de
comunicare. În urma lui s-au argumentat fapte, s-au
împãrtãºit impresii º.a.
Situaþiile sociale sunt diverse ºi complexe ºi este
dificil de identificat un anumit tip de putere ºi un
anumit caz de influenþã în diversele forme de
comunicare.
În concluzie, putem spune cã prin cunoaºtere
putem pune o oarecare ordine în aceastã diversitate
a formelor de comunicare pentru a putea înþelege
diferitele tipuri de influenþã ce se pot exercita în
relaþiile interumane.
Comunicarea de masã ºi spaþiul public
Mijloacele de comunicare în masã, presa,
radioul ºi televiziunea au devenit, indispensabile
vieþii noastre cotidiene. Ele constituie un element
de modernitate ºi de civilizaþie deoarece:
– permit aflarea în timp a informaþiilor referitoare
la problemele de interes public;
– uºureazã schimbul de idei, la timp ºi în
condiþii optime;
– pun la dispoziþia cetãþenilor mijloacele de
exprimare a unui drept: acela al libertãþii de expri-
mare ºi opinie.

În spaþiul public românesc în perioada de
tranziþie, presa, radioul ºi televiziunea au cunoscut
douã tendinþe semnificative:
1) creºterea spectaculoasã a numãrului de
publicaþii (ziare, reviste º.a.), a posturilor de radio
(naþionale ºi locale) ºi de televiziune (de stat ºi pri-
vate). Este suficient sã amintim ca exemplu, cã dacã
înainte de 1989 unicul post naþional de televiziune
emitea douã ore/zi, doar zonele de graniþã având posi-
bilitatea sã vizioneze posturi de televiziune strãinã
(iugoslav, bulgar, ungar, rus º.a.), în prezent existã
posibilitatea de a urmãri zeci de posturi, 24 de ore
din 24. Evidenþierea aspectelor cantitative nu
înseamnã neapãrat ºi întotdeauna urmãri exclusiv
favorabile în viaþa individualã ºi socialã;
2) diversificarea mesajelor informaþionale. De
la informaþii adesea vãdit distorsionate, pentru a in-
duce o anumitã atitudine ºi stare psihicã s-a ajuns în
prezent la o paletã largã de programe ºi informaþii
extrem de diverse.
De adevãrul informaþiilor cuprinse în progra-
mele informative depinde „încrederea” pe care o
are publicul în mass-media. Erodarea încrederii
publicului în anumite ziare sau posturi de televiziune
se datoreazã unor factori conjuncturali, unor depla-
sãri în ceea ce priveºte opþiunea politicã, þinuta mo-
ralã ºi competenþa profesionalã a ziariºtilor, repor-
terilor, specialiºtilor care lucreazã în aceste domenii.
Lecturã
Comunicarea în viaþa socialã are loc ca urmare
a anumitor nevoi ºi împrejurãri ºi între niºte limite
anume… Comunicarea ia o formã caracteristic
diferitã în contextul grupului primar, al organizaþiei
formale de muncã, al asociaþiei bazate pe loialitate,
clasã, interese, sau al unei activitãþi
instituþionalizate, ca politica sau religia. În general,
contextele menþionate implicã o ordine ascendentã
a scãrii sau dispersiei…
Printre factorii care faciliteazã sau generezã
comunicarea vom include: apropierea spaþialã,
apropierea socialã sau similaritatea, asocierea
însemnând forma de contact care apare prin
implicarea împreunã cu alþii în aceleaºi activitãþi
75
Studiile realizate pe problema încrederii acordate
diferitelor forme de comunicare în masã vizeazã cel
puþin douã repere:
1) calitãþile surselor – independenþa faþã de
autoritãþi, competenþa profesionalã, gradul de
obiectivitate, respectul faþã de valori.
2) principala sursã de informare (radioul, presa,
televiziunea). O diferenþiere se urmãreºte ºi în mani-
festarea încrederii în sursele: naþionale, locale sau
strãine.
Vocabular
Comunicare – proces social prin care se transmite un
mesaj într-o manierã codificatã unui destinatar în
vederea receptãrii.
Influenþã socialã – acþiune exercitatã de o entitate
socialã (persoanã, grup º.a.) orientatã spre
modificarea opþiunilor ºi manifestãrilor alteia.
Interacþiune socialã – acþiune reciprocã prin care se
influenþeazã condiþiile de manifestare ºi
performanþele obþinute de persoane, grupuri sau
colectivitãþi.
Relaþie socialã – legãturã, conexiune, raport între unitãþi
sociale, indiferent de structura acestora.
cotidiene, aºa cum sunt cãlãtoria, cumpãrãturile,
munca; cooperarea ºi colaborarea; conflictul, în
sensul cã relaþiile dintre pãrþile aflate în conflict fac
necesarã o formã de comunicare, dupã cum se poate
vedea în conflictele industriale, rãzboaie, acþiuni
poliþieneºti, ca ºi în disputele între indivizi. Toþi aceºti
factori vor avea consecinþe asupra structurii
comunicãrii, dar pentru cã aceste consecinþe depind
de nivelul ºi tipul de organizare socialã a contextului
specific în care acþioneazã, contextul va deveni
cadrul prim pentru discutarea ºi exemplificarea
formelor structurii comunicaþionale.
Denis Mc. Quail, Comunicarea, Institutul European,
Iaºi, 1999, pg. 104
76

EVALUARE
1. Daþi exemple de lipsã de comunicare ºi 7. a) Selectaþi câteva informaþii din presa scrisã
înþelegere: ºi interpretaþi-le urmãrind schema alãturatã.
a) între oamenii dintr-un colectiv (ºcolar, de b) Comentaþi un afiº publicitar pe baza acele-
muncã) sau grup (de prieteni, colegi); iaºi scheme.
b) între comunitãþi; 8. Identificaþi ºi alte surse de obstacole în calea
c) între þãri. comunicãrii pe baza experienþei voastre proprii, în
2. Credeþi cã probleme precum: rãzboiul, ºoma- afara celor prezentate în manual.
jul, poluarea, calitatea vieþii ar putea fi soluþionate
prin dialog? Argumentaþi rãspunsul vostru.
3. Numeroase ziare ºi reviste ce apar la noi în
emiþãtor
þarã se declarã independente de autoritãþi ºi de
diferite forþe sociale ºi politice.
Enumeraþi trei exemple de ziare centrale ºi lo-
cale care se autodefinesc ca independente. Argu-
mentaþi dacã autointitularea lor (ca independente) cod
corespunde realitãþii.
4. Alcãtuiþi un chestionar dupã modelul de la
aplicaþie, pe tema „Comunicarea în colectivul clasei
de elevi“. canal de comunicare
5. Studiu de caz
La un meci de fotbal la care îºi disputã lupta
douã echipe din campionat, un jucãtor al unei echipe
este sancþionat de arbitru care îi aratã cartonaºul mesaj
roºu. Ceilalþi coechipieri comenteazã între ei decizia
arbitrului. Jucãtorul sancþionat ridicã mâinile la cap
în semn de neputinþã la nedreptatea care i se face.
Se întoarce ºi iese din teren. receptor
Identificaþi ºi descrieþi trei forme de comunicare
în cazul prezentat.
6. Citiþi cu atenþie textul dat spre lecturare.
Identificaþi factorii care faciliteazã sau genereazã feedback
comunicarea. Formulaþi ipoteze sociologice pornind
de la aceºti factori.

Aplicaþie

4. Rãspundeþi la întrebãrile din urmãtorul 2) Dacã dobândiþi o relatare contradictorie a

chestionar: aceleiaºi informaþii, cãror surse sunteþi înclinat sã
1) De unde luaþi cea mai mare parte din infor- le acordaþi încredere?
maþiile referitoare la ceea ce se întâmplã azi în lume? 1. Televiziune
1. Televiziune 2. Ziare
2. Ziare 3. Radio
3. Radio 4. Reviste
4. Reviste 5. Oameni
5. Oameni
 77

3) Care consideraþi cã sunt ziarele (revistele)
care au pierdut din interes în opinia publicã
româneascã în acest an?
.......................................................................
4) De ce?
.......................................................................
5) Care consideraþi cã sunt ziarele (revistele)
care au câºtigat încrederea publicului românesc în
acest an?
.......................................................................
6) De ce?
.......................................................................
7) Consideraþi cã în presa româneascã pre-
dominã:
1. Prezentarea obiectivã de fapte ºi informaþii
2. Opiniile personale ale ziariºtilor
3. Nu ºtiu / Nonrãspuns
8) Consideraþi cã presa din þara noastrã contri-
buie la lansarea ºi rãspândirea de zvonuri?
1. În mare mãsurã
2. În oarecare mãsurã
3. În micã mãsurã
4. Deloc
5. Nu ºtiu / Nonrãspuns
9) În perioada de dupã decembrie 1989 socie-
tatea româneascã s-a confruntat cu mai multe feno-
mene de crizã social-politicã. În ce mãsurã mijloa-
cele de informare au ajutat publicul românesc sã
înþeleagã evenimentele respective? Puneþi un „x”
în cãsuþa corespunzãtoare.

în mare într-o oarecare în micã deloc nu ºtiu /

mãsurã mãsurã mãsurã nonrãspuns

Radio Bucureºti
Posturi TV româneºti
Presa româneascã centralã
Posturi TV teritoriale
Presa judeþeanã
Posturi radio strãine
Presa strãinã

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!

 Nevoia de a comunica este una dintre caracteristicile fiinþei umane. Aceasta este satisfãcutã
prin comunicare.
 În relaþia de comunicare individul îndeplineºte un dublu rol: de subiect cunoscãtor ºi obiect al
cunoaºterii.
 Diversitatea formelor de comunicare a îmbogãþit relaþia interumanã ºi a sporit numãrul de
contacte interpersonale.
 Mijloacele de comunicare în masã constituie un element de modernitate ºi de civilizaþie.

FORUM
 3 mai – Ziua presei. Libertatea de exprimare într-o societate democraticã.
 Comunicarea în ºcoalã – exerciþiu democratic.
 Dialogul intercultural – o cale de autocunoaºtere prin cunoaºterea celuilalt.
78

Lecturi suplimentare

1. Datculescu Petru – Cercetarea de marketing, BRANDBUILDERS, Bucureºti, 2006

2. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010
3. Goffman Erving – Viaþa cotidianã ca spectacol, Editura comunicare.ro, Bucureºti, 2003

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Interculturalitate
Centrul de Cercetare a Relaþiilor Interetnice; Intercultural, Timiºoara au realizat cercetãri în
Institutul de Etnologie, Fribourg; Institutul domeniul interculturalitãþii. Pentru mai multe detalii:

http.//www.intercultural.ro/carti/interculturalitate.html
 9*
ORDINE ªI
CONTROL SOCIAL
1. ORDINE ªI CONTROL. LEGILE SOCIALE ªI LEGILE JURIDICE *
2. VALORILE ªI NORMELE SOCIALE *
CE? DE CE?
este ordinea socialã este necesarã ordinea
ºi care sunt ºi controlul social.
orientãrile ºi teoriile
despre acest
subiect.
ORDINE ªI CONTROL.
1. LEGILE SOCIALE ªI LEGILE JURIDICE*
Întreaga istorie a sociologiei este o permanentã
cãutare a unor legi care sã facã posibilã desfãºu-
rarea vieþii sociale, în mod echilibrat, într-o doritã
ordine socialã. Ea a fost consideratã posibilã numai
cu condiþia respectãrii unui minim de norme sociale,
de reguli de comportare a indivizilor în societatea
în care trãiesc.
Ordinea socialã desemneazã ansamblul
instituþiilor ºi al relaþiilor stabile dintre
acestea existente într-o societate datã.
Cele mai cunoscute teorii despre ordinea socialã
se înscriu în douã mari orientãri diferite din punctul
de vedere al sursei ºi modului de instituire a ei:
– ordinea socialã conceputã ca emanaþie a
autoritãþii ce exercitã controlul social din afarã;
– ordinea socialã ca produs al acþiunii sociale
în care prioritar este autocontrolul.
79
CUM?
sã adoptaþi un
comportament civic bazat
pe valorile ºi normele
sociale.
Reprezentanþii primei orientãri considerã cã în
absenþa legii ºi puterii suveranului, oamenii ar trãi
într-un rãzboi continuu („belum omnium contra omnes”
sau omul se comportã cu celãlalt ca o fiarã, „homo
homini lupus est” – Thomas Hobbes 1588-1679).
Posibilitatea depãºirii acestei stãri sociale este
imaginatã de Th. Hobbes sub forma unui „contract
social” în care fiecare individ, renunþând la o parte
din libertatea sa, primeºte în schimb protecþia.
Paradigma marxistã gãseºte soluþia în depãºirea
antinomiei individ-societate prin revoluþie, care
înlãturã ordinea socialã bazatã pe constrângere ºi
instaureazã o alta nouã, care asigurã egalitatea
indivizilor.
Reprezentanþii celei de-a doua orientãri asupra
ordinii sociale susþin cã ordinea socialã este un efect
al procesului de internalizare a normelor ºi valorilor
grupului social care nu se mai impun din afarã prin
constrângere.
80
Instanþa moralã, denumitã de É. Durkheim,
„conºtiinþa colectivã” sau „comunã” este cea care
reglementeazã viaþa socialã a oamenilor.
Un alt reprezentant, sociologul american Talcott
Parsons defineºte ºi explicã „acþiunea socialã” prin
pãrþile ei componente: scopurile, situaþia de acþiune
ºi integrarea individului în societate prin trecerea de
la intenþionalitatea intrinsecã a acþiunii umane la cea
simbolicã a actelor care devin dependente de valori,
norme, simboluri. Prin caracterul normativ ºi axiologic,
individul acceptã legile, normele ºi valorile sociale.
Legea exprimã o relaþie necesarã, stabilã,
repetabilã, esenþialã ºi generalã care se
stabileºte între laturile aceluiaºi fenomen so-
cial, între fenomene diferite sau între stãri
succesive ale unui social.
Legile sociale se manifestã întotdeauna prin
intermediul acþiunii subiective a oamenilor.
Legile sociale au o existenþã obiectivã, ele nu
se confundã cu legile aparþinând ºtiinþei, legile so-
ciologice, care sunt niºte enunþuri despre regulari-
tãþile din viaþa socialã cunoscute ºi aprobate de
comunitatea ºtiinþificã.
Legile sociale nu se confundã nici cu legile ju-
ridice, legi scrise, care reglementeazã niºte rapor-
turi sociale.
Un demers original a realizat ªt. Odobleja în
lucrarea „Psihologia consonantistã”, care, pornind de
la identificarea legilor universale, fundamentale, le
aplicã la diferite domenii ale cunoaºterii (biologie,
sociologie, economie politicã, filosofie, religie).
„Legea este elementul constant, invariabil,
inaccesibil, neschimbãtor, fix. Ea este rigiditatea,
tradiþia, regula. Constanþa în schimbare, uniformi-
tatea în diversitate. Absolutul, ceea ce e fãrã ex-
cepþie.” („Psihologia consonantistã”, pg. 331)
2. VALORILE ªI NORMELE SOCIALE *
Termenul valoare (lat. valens = valoare)
desemneazã un ansamblu de bunuri materiale ºi
spirituale. Adesea prin valoare se înþelege doar
valoarea spiritualã. Termenul de valoare are mai
multe semnificaþii.
O primã semnificaþie are în vedere calitãþile
pe care le au persoanele, bunurile, activitãþile.
Valoarea se exprimã diferit în funcþie de purtãtorul
acestor calitãþi. Persoanele se exprimã prin calitãþi
umane: gândirea, inteligenþa, integritatea fizicã,
Interesantã pare a fi ideea importanþei cunoaº-
terii legilor din perspectiva utilitãþii acestora. În
viziunea ciberneticianului ªt. Odobleja legea este
un instrument de previziune, ea fiind „aºteptarea
unei repetiþii rezultatã ea însãºi din acelaºi fenomen
de repetiþie”.
Spre deosebire de legile sociale care genereazã
un anumit tip de ordine socialã (cea naturalã,
fireascã, normalã), legile juridice impun un anumit
comportament, indivizilor tocmai pentru a o pãstra
sau restabili.
Legile juridice orienteazã comportamentul
uman ºi se referã la probleme de interes public (cir-
culaþia pe drumurile publice, educaþia în ºcoli) sau
personale (familie, proprietate etc.).
Acceptarea ºi supunerea sunt atitudini care
exprimã adeziunea la acþiunea comunã de elabo-
rare a lor. La fel, sancþiunea aplicatã (de organele
de stat) celor care nu respectã legea exprimã con-
strângerea ce se exercitã pentru a se pãstra (restabili)
ordinea socialã.
Orice sancþiune implicã fie o pedeapsã, fie o
rãsplatã. Scopul lor este acela de a crea comporta-
mente concordante cu normele considerate legitime
(dezirabile).
Dupã intensitatea reacþiei sociale faþã de anu-
mite tipuri de comportamente, sancþiunile pot fi:
• pozitive – moduri de aprobare a comporta-
mentelor care respectã normele sociale (lauda,
premii, diploma º.a.);
• negative – concretizate în relaþii de dezapro-
bare a celor care încalcã normele, legile.
Dupã autoritatea care dã sancþiunea, acestea
pot fi:
• formale (organizate) – autoritatea legalã ºi
legitimã;
• neformale (neorganizate) – rude, prieteni,
vecini.
curajul, demnitatea, modestia, onestitatea º.a.
Bunurile economice se exprimã prin: utilitate, preþ,
calitate, originalitate, mesaje etc.
În concluzie, orice fiinþã sau lucru, obiect din
naturã, societate ºi gândire au valoare pentru cã
sunt fie rezultatul muncii (valorile materiale), fie
pentru cã satisfac o nevoie (valorile utile) sau o
aºteptare, aspiraþie, ideal (valorile ideale).
O altã semnificaþie provine din ceea ce omul
considerã a fi valoare, adicã din procesul de

valorizare. Atribuirea de sensuri ºi semnificaþii
oamenilor ºi actelor, bunurilor create, presupune o
apreciere în funcþie de anumite criterii, prin care se
evalueazã anumite calitãþi.
Aceste douã semnificaþii se regãsesc în douã ti-
puri de abordãri ale valorilor. Abordarea obiectivã, pre-
supune considerarea acesteia în sine, independentã de
subiectul valorizator. Valoarea este idealã ºi absolutã,
are o esenþã proprie ºi o existenþã idealã (Sheler,
Hartmann), sau dupã alþii (Maritain, Ortega y Gasset)
valorile nu pot fi independente de persoane sau obiecte.
Abordarea subiectivã pune problema valorizãrii
considerând cã valorile sunt inventate de oameni.
Ele depind de preferinþele individuale ºi de
contextele sociale în care individul este plasat. Ceea
ce este valoros pentru cineva (de exemplu o carte
pentru o persoanã instruitã), poate fi fãrã valoare
pentru altcineva (o persoanã analfabetã).
Dacã psihologia defineºte valoarea ca o
modalitate de orientare selectivã legatã de
preferinþele, motivele ºi atitudinile individuale,
sociologia leagã valoarea de norme, obiceiuri,
tradiþii, ideologii. Deºi nu existã o definiþie unanim
acceptatã, în sociologie definiþia datã de Kluckhohn
pare sã întruneascã o parte dintre elementele
comune altor definiþii.
Valoarea reprezintã o concepþie, expli-
citã sau implicitã, distinctivã pentru un individ
sau caracteristicã pentru un grup, cu privire
la ceea ce este dezirabil, care influenþeazã
selecþia modurilor, a mijloacelor ºi a scopu-
rilor disponibile acþiunii.
T. Zvaniecki conceptualizeazã noþiunea de
valoare prin trei postulate:
1. Valorile nu pot fi direct observate – un enunþ
care are semnificaþie în studierea valorilor, indicând
imposibilitatea observãrii lor directe, ºi cunoaºterea
lor doar prin forme de manifestare ale indivizilor în
comportament, atitudini, decizii etc.
2. Valorile implicã consideraþii morale – adicã
se constituie în principii care stau la baza acþiunii
ºi orienteazã valoric modurile de acþiune.
3. Valorile sunt concepþii despre ceea ce este
dezirabil – adicã se regãsesc în idealul fiecãruia,
orientând comportamentul individului în societate.
Valorile nu existã separat, ci se regãsesc într-un
sistem de valori, care reprezintã o organizare de
duratã a credinþelor cu privire la scopurile existenþei
ºi la modurile considerate dezirabile. Atât
stabilitatea, cât ºi instabilitatea valorilor vorbesc
de o anumitã stare a individului ºi a societãþii. De
obicei în situaþiile de crizã, instabilitatea valorilor
trãdeazã cãutãri, rearanjãri ale prioritãþilor valorice,
81
ca urmare a schimbãrilor survenite în culturã,
societate, experienþe individuale.
Valorile se regãsesc în viaþa privatã,
profesionalã ºi publicã sub forma unor deziderate
care orienteazã conduita individului în multiple
ipostaze: membru al unei familii, specialist într-un
domeniu de activitate, cetãþean.
Cunoaºterea valorilor care întemeiazã normele
sociale, reflecþia criticã asupra valorilor, acceptarea
ºi înþelegerea pluralismului valoric sunt obiective
în educaþia pentru valori. Libertatea cuvântului, a
deciziilor, manifestare a iniþiativei, moralitatea,
eficienþa publicã ºi personalã, prosperitatea
economicã, dreptatea socialã, toleranþa ºi respectul,
decenþa, competenþa, drepturile omului º.a. sunt
forme de manifestare a valorilor. A fi tolerant,
deschis, comunicativ, capabil de a lua decizii,
harnic, cinstit, drept, omenos, respectuos, compe-
tent, demn º.a. înseamnã a avea competenþe
valorice dobândite prin educaþie.
Clasificarea valorilor
Având în vedere cele douã tipuri de abordãri
ale valorilor, putem vorbi de manifestãri diverse:
a. la nivelul persoanei (valori morale)
 calitãþi specifice fiinþei umane (raþionalitate,
responsabilitate, demnitate º.a.);
 calitãþi ale persoanei (aspiraþii, idealuri º.a.)
 calitate a relaþiei interumane (solidaritate,
coeziune etc.);
b. la nivelul rezultatelor activitãþii
 creaþia artisticã (valori estetice);
 activitãþi ºtiinþifice (valori ºtiinþifice);
 bunuri ºi servicii (valori utile);
c. la nivelul naturii, mediului (valori vitale)
 resurse naturale (apa, aerul, pãmântul).
Fiecãrei epoci istorice îi corespunde un sistem
de valori care conferã identitate societãþii. Dacã în
Antichitate virtuþile romane erau: mãiestria, curajul,
demnitatea, în Evul Mediu locul central îl ocupã
ideile teologice ºi religioase prin care virtuþile mo-
rale se dezvoltã. Astfel, credinþa, iubirea, speranþa,
caritatea sunt valori pe care se sprijinã edificiul
moralei creºtine. În Epoca modernã ºi contemporanã,
ºtiinþa ºi drumul cunoaºterii, construcþia raþionalã
reprezintã logica existenþei. Omul ca scop ºi
niciodatã ca mijloc (Kant) vrea sã însemne o
reconsiderare a relaþiilor morale ºi a moralei care se
manifestã ca proces cu legi proprii de manifestare.
Problemele epocii actuale precum: inegalitãþile
în dezvoltare, sãrãcia, rãzboiul, terorismul, problema
mediului nu au graniþe. Sunt ale tuturor prin efecte
ºi mãsuri de soluþionare. De aceea e necesarã o
nouã moralã, bazatã pe valorile de: pace, toleranþã,
democraþie, libertate, egalitate, demnitate º.a.
82

Normele sociale derivã din valorile societãþii.
Ele reprezintã reguli de comportare, prescripþii adre-
sate indivizilor care acþioneazã în diferite contexte
situaþionale.
De exemplu, a învãþa, a nu întârzia la ore, a saluta
profesorii ºi colegii lor, constituie reguli de comportare
în ºcoalã. Ele sunt elemente concrete, de viaþã ºcolarã
care derivã din valori sociale de disciplinã ca:
funcþionalitatea, corectitudinea, respectul. Aceste
valori sunt elemente abstracte identificate de societate,
spre care tind indivizii unei colectivitãþi.
În funcþie de influenþa pe care o exercitã asupra
comportamentului, normele sociale pot fi:
1. cutumele sau obiceiurile tradiþionale care
sunt acte preluate de la o generaþie anterioarã ºi
transmise prin repetare.
De exemplu, salutul între indivizii aparþinând
unor culturi diferite se realizeazã diferit: o simplã
înclinare a capului, oamenii îºi dau mâna, se sãrutã
pe ambii obraji o singurã datã, sau de mai multe ori
º.a.; îmbrãcãmintea este diferitã în zilele de sãr-
bãtoare, la bisericã, pe stradã, la serviciu, într-o salã
de spectacol.
Încãlcarea unor astfel de cutume nu provoacã
reacþii prielnice din partea societãþii, chiar dacã
opinia publicã îºi manifestã ostilitatea faþã de
anumite comportamente neconformiste. Este vorba,
de exemplu, de atitudinile pãrinþilor faþã de
vestimentaþia adolescenþilor, tipurile de tunsoare la
bãieþi, lungimea fustei la fete.
2. moravurile se asociazã componentei etice a
comportamentului. Sentimentele mai puternice ale
binelui ºi rãului, ale dreptãþii ºi nedreptãþii definesc
reguli de comportare care nu trebuie încãlcate.
Aceste tipuri de obiceiuri vizeazã respectul de
sine al simbolurilor naþionale (drapelul, stema, imnul),
la aproapelui (a proprietãþii, profesiei ºi ocupaþiei
fiecãruia º.a.). De aceea, pângãrirea drapelului naþio-
nal, violul ºi violenþa de orice fel, consumul de
droguri, prostituþia, hoþia º.a. sunt acte antisociale
pe care societatea le sancþioneazã puternic.
3. normele juridice includ un ansamblu de
reguli, prescripþii, constrângeri, obligaþii ºi îndatoriri.
Ele reprezintã suportul dreptului ºi sistemului juridic
al oricãror societãþi.
Normele juridice protejeazã valorile sociale
prin instituirea unui sistem de drepturi ºi obligaþii
între indivizi, grupuri, instituþii ºi organizaþii.
Vocabular
Control social – proces prin care o persoanã, grup
sau instituþie influenþeazã comportamentele sau
acþiunile altei instanþe în vederea asigurãrii
echilibrului sistemului.
Sancþiune – modalitate de stimulare, impunere,
descurajare sau prevenire a unor comportamente
individuale sau de grup în raport cu norme morale
sau juridice. Reacþie din partea societãþii la anumite
tipuri de comportament; sancþiune pozitivã
(recompensa) la un comportament pozitiv;
sancþiunea punitivã (pedeapsa) la comportamen-
tele deviante ºi delincvente.

Lecturã
ªtefan Odobleja (1902-1978)

Legile sociologice
Legile echivalenþei cauzei ºi efectului. Inten-
sitatea sociabilitãþii sau coeziunii unei societãþi este
direct proporþionalã cu forþa ºi numãrul mobilurilor
socio-genetice care au determinat-o. Statul unitar
ºi omogen, în care cetãþenii sunt atraºi unii spre
alþii, în acelaºi timp prin înrudirea rasialã, credinþã
comunã, limbã comunã, aceleaºi tradiþii istorice,
aceleaºi obiceiuri, aspiraþii, acelaºi teritoriu care
uºureazã intercomunicaþiile, – acest stat este
incomparabil mai rezistent decât un altul bazat pe
forþa cuceritorului sau pe una singurã din cauzele
enumerate mai sus (…).

Legea nivelãrii (de adaptare, de echilibru).
Fiecare echilibru social tinde spre acord. Din
dezacordul între realitate ºi ideal se naºte reforma
socialã. Inegalitatea ºi disproporþia economicã,
politicã, moralã etc. între indivizi provoacã revo-
luþiile. Astfel, revoluþia este o reacþie de nivelare
interioarã, pe când rãzboiul este o reacþie de nive-
lare exterioarã ºi internaþionalã.
Legea compensaþiei. Intensitatea sociabilitãþii
ºi coeziunea societãþii e în raport invers cu
extensiunea, cu complexitatea, cu eterogenitatea
ºi cu durata ei. (…) Avantajele oferite de societate
sunt decompensate prin dezavantajele care decurg
din ele, cel puþin parþial. Cu cât se câºtigã în
securitate, cu atât se pierde în libertate. Cu cât sunt
mai mari drepturile, cu atât cresc ºi îndatoririle (…).
Cu cât ne perfecþionãm, cu atât ne deformãm. Grijile
ºi rãspunderea sunt în raport direct cu rangul social.
Astfel, satisfacþia prestigiului este destul de scump
plãtitã. Cu cât mai sus e situatã o carierã, cu atât
mai multe sacrificii cere (aºteptare, învãþãturã) ºi
cu atât e mai nesigurã (…)
Legea inerþiei. Existã o inerþie socialã care
respinge automat orice inovaþie ºi se opune cu
înverºunare celor mai bune reforme. Opinia publicã,
obiceiul, tradiþia sunt forme ale acestei inerþii sociale.
Legea reversibilitãþii. (…) Existã reversibilitate
ºi reciprocitate de interese între individ ºi societate.
Talcott Parsons (1902-1979)
Adept al perspectivei funcþionaliste, Talcott Par-
sons privea societatea ca un sistem; un sistem
compus din mai multe pãrþi aflate în interac-
þiune, fiecare parte îndeplinind o anumitã
funcþie. Societãþile tind spre echilibru, spre
menþinerea ordinii. Funcþionalitatea sistemului
este asiguratã prin intermediul controlului so-
cial. Talcott Parsons nu a reuºit, totuºi, sã explice
schimbãrile de structurã, revoluþiile, transfor-
mãrile datorate modernizãrii, motiv pentru care
aceastã perspectivã a fãcut obiectul nume-
roaselor critici în anii ’70-’80.
83
Puterea, sãnãtatea, munca, produsul, capitalul
individului se repercuteazã avantajos asupra
societãþii; ºi invers, organizarea, moralitatea,
civilizaþia unei societãþi oferã individului condiþii
de viaþã mai sigure, mai uºoare, mai plãcute (…)
Legea antrenamentului. Societatea trãieºte din
tradiþie: cultura este prima lege a oricãrei societãþi.
Oamenii se antreneazã la rãzboi, se antreneazã în
arte, se antreneazã în comerþ, se antreneazã în
industrie, se antreneazã în confort, se antreneazã
în vicii, se antreneazã sã comande.
Legea consonanþei. Cine se aseamãnã se adunã.
Asemãnarea produce simpatia, atracþia, apropierea.
Filiaþia, paternitatea, fraternitatea, consanguinitatea,
rudenia, conaþionalitatea, zoofilia reprezintã
treptele succesive ale mobilurilor de atracþie ºi de
socializare (…)
Legea sumaþiei. Societatea acþioneazã în-
mulþind forþele individului, ºi anume – în raport di-
rect cu numãrul membrilor ce o compun. Ea sporeºte
forþele sale fizice ca ºi cele psihice; ea sporeºte
capitalul lui ºi amplificã energiile sale; ea mãreºte
memoria sa (transmiterea oralã, educaþia, cãrþile
etc.) ºi amplificã gândirea sa (colaborarea).
ªtefan Odobleja, Psihologia consonantistã, Editura
ªtiinþificã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1982,
pp. 487-489
Pentru cã noi considerãm cã sistemul social
serveºte la integrarea sistemelor de acþiune în gene-
ral, noi trebuie sã acordãm o atenþie deosebitã
felului în care reuºeºte sau nu sã realizeze diferite
tipuri ºi niveluri de integrare internã. Noi vom numi
comunitate societalã sistemul de integrare a unei
societãþi. Funcþia cea mai generalã a unei
comunitãþi societale este probabil sã articuleze un
sistem de norme cu o organizare colectivã care
posedã unitate ºi coeziune. Ordinea societalã cere
o integrare clarã ºi precisã în sensul coeziunii nor-
mative pe de o parte ºi a „armoniei” ºi „coordonãrii”
societale de cealaltã parte. (…) În optica noastrã,
funcþia principalã a acestui subsistem de integrare
este sã defineascã obligaþiile de loialitate faþã de
colectivitatea societalã, în acelaºi timp, pe cele
care decurg din apartenenþa globalã la societate ºi
cele care privesc diferitele categorii de status-uri ºi
84
roluri diferenþiate în interiorul societãþii. Astfel, în
cea mai mare parte a societãþilor moderne,
consimþirea de a executa serviciul militar este un
test de loialitate pentru bãrbaþi dar nu ºi pentru fe-
mei. Loialitatea este amabilitatea de a rãspunde la
chemãri corect „justificate” în numele unui interes
sau nevoi colective (publice). Problema normativã
EVALUARE
1. Continuaþi pe caiet alfabetul valorilor ºi completaþi coloana a 3-a cu competenþe corespunzãtoare
valorii identificate în coloana a 2-a.
Litera Valoare
A ADEVÃR
B ...
C COEZIUNE
D DEMOCRAÞIE
1. Daþi exemple de sancþiuni în viaþa ºcolii.
2. Studiu de caz
Imaginaþi-vã cã vã aflaþi într-o salã de cinema-
tograf ºi vizionaþi împreunã cu prietenul vostru un
film foarte captivant. La un moment dat telefonul
mobil al prietenului vostru sunã ºi îl anunþã cã în
propria locuinþã de la bloc s-a produs o inundaþie ce
ameninþã apartamentele aflate sub locuinþa sa.
Ce atitudine luaþi în aceastã situaþie?
a) îl atenþionaþi sã închidã telefonul pentru a
nu deranja spectatorii cu alte posibile apeluri;
b) întrerupeþi vizionarea filmului ºi vã oferiþi
sprijinul;
c) alte sugestii.
Argumentaþi rãspunsul vostru.
Identificaþi în acest caz valorile ºi normele morale.
3. „Realitatea socialã constituitã ºi organizatã
este localizatã în spaþiu, nu e suspendatã în timp,
A B
a. a învãþa ºi a fi disciplinat
b. a încãlca regulile de circulaþie
c. a minþi cu intenþie pentru a obþine favoruri
d. a înregistra performanþe la olimpiadele ºcolare
e. a fi o fire amabilã, politicoasã
constã în a defini cazurile în care un astfel de rãspuns
constituie o abnegaþie. În principiu, orice comunitate
cere loialitate, aºadar aceasta îmbracã o importanþã
aparte pentru comunitatea societalã.
Talcott Parsons, Le système des sociétés modernes,
Dunod, 1973, pp.14, 15.
Competenþã
deci are continuitate cu trecutul sau, cu alte cuvinte,
aceastã realitate are fiinþã într-un cadru general.
Astfel, realitatea socialã în alcãtuirea ºi funcþionarea
sa este dependentã de mediul fizico-cosmic, de
trecutul istoric, de viaþa biologicã chiar. Acest cadru,
în care se dezvoltã realitatea socialã, va determina
ºi el anumite valori: istorice, biologice, religioase.”
P. Andrei, Opere sociologice,
vol. I, Ed. Academiei R.S.R., pg. 247
Pe baza textului de mai sus ºi a cunoºtinþelor
voastre, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
a. Care sunt, în viziunea autorului ºi a ªcolii
gustiene, elementele (cadrele) constitutive ale vieþii
sociale în care se formeazã valorile?
b. Care sunt deosebirile dintre ideal ºi scop din
perspectiva sociologiei valorilor?
4. Asociaþi diferitelor activitãþi din coloana A,
tipuri de sancþiuni posibile.
Sancþiuni pozitive formale
Sanþiuni pozitive neformale
Sancþiuni negative formale
Sancþiuni negative neformale
 85

Sã recapitulãm!

 Ordinea socialã este un produs al acþiunii sociale. Aceasta se instituie prin controlul social
care influenþeazã comportamentele individuale.
 Cunoaºterea ºi respectarea valorilor, normelor ºi legilor constituie condiþii fundamentale
ale unui comportament civilizat, socialmente acceptat.

FORUM
 Valori ºi norme în viaþa personalã ºi viaþa de familie.
 Atitudini ºi comportamente faþã de mediu.
 Valori ºi atitudini în mediul ºcolar.

Lecturi suplimentare

1. Cobianu Maria – Culturã ºi valori în perioada de tranziþie, Editura economicã, Bucureºti, 1994
2. Iluþ Petru – Valori, atitudini ºi comportamente sociale, Editura Polirom, Iaºi, 2004
3. Zamfir Cãtãlin, Doru Marcel – Atitudini, valori ºi condiþii de viaþã în mediul studenþesc, Centrul
de informare ºi documentare economicã, 1992

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Studiul valorilor europene
(European V
(European alues Study – EVS)
Values
Cercetarea asemãnãrilor ºi a diferenþelor orientãrilor Valorile vizau orientarea populaþiei investigate
valorice ale populaþiei a început în 1980 ºi a cuprins (peste 18 ani) în domenii precum: munca, politica,
trei etape din douã perspective. Perspectiva viaþa de familie, religia, relaþiile sociale, relaþiile
transversalã vizând comparaþia între þãrile Europei sexuale. Investigaþia în România a fost realizatã de
ºi perspectiva longitudinalã, vizând comparaþia în Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii.
timp. Cercetarea s-a bazat pe metoda anchetei pe Pentru mai multe informaþii, accesaþi pagina de
bazã de chestionar care a cuprins itemii referitori Internet a cercetãrii:
la atitudini ºi comportamente.
http.//www.nvt.nl/evs
10*
86

STRUCTURA
ªI DINAMICA
SOCIALÃ
1. STRATIFICAREA SOCIALÃ*
STRATIFICAREA
2. SCHIMBAREA SOCIALÃ*

CE? DE CE? CUM?

este stratificarea este important sã vã sã vã dezvoltaþi spiritul de
socialã ºi cea însuºiþi cunoºtinþe observaþie ºi interesul
profesionalã. despre schimbarea pentru cunoaºterea ºi
socialã ºi despre înþelegerea schimbãrii
mobilitatea socialã sociale, precum ºi
(profesionalã/ construirea unei imagini
ocupaþionalã). de sine obiective,
necesarã în valorizarea
pozitivã a diferenþelor
individuale.

STRATIFICAREA
1. STRATIFICAREA SOCIALÃ*
a) Diferenþierea grupurilor sociale
Toate societãþile umane sunt ierarhizate. Chiar
ºi societãþile primitive cunosc o diviziune a sarcinilor
în funcþie de vârstã ºi sex. Aceastã diferenþiere soci-
alã este deci un fenomen universal, dar formele parti-
culare pe care le îmbracã sunt, într-o mare mãsurã,
produsul istoriei societãþilor. Diferenþierea se dato-
reazã unor factori:
– naturali (înnãscuþi) – care conduc la o deose-
bire a indivizilor din punct de vedere al stãrii de
sãnãtate, inteligenþei, al forþei etc.
– sociali – care genereazã un anumit mod de a
se comporta, a consuma, a munci, a se instrui etc.
Cei doi factori se întrepãtrund, ºi nu se poate
spune cu exactitate cât reprezintã factor înnãscut
ºi cât dobândit prin instrucþie, de exemplu, în reali-
zarea profesionalã a unui individ.
Diferenþierile produc la nivelul societãþii ierarhii,
care introduc o relaþie de ordine între diferitele poziþii
sociale. De exemplu, existã o ierarhie verticalã dupã
nivelul ºcolaritãþii ºi o diferenþiere orizontalã, cum
ar fi: gruparea unei populaþii în bãrbaþi ºi femei, care
nu genereazã o ierarhie. Nu putem vorbi de o ierar-
hie socialã dacã nu însoþim criteriul folosit de o
evaluare socialã, adicã o raportare la valori. Socie-
tatea îºi întemeiazã judecãþile de valoare pe trei
categorii de elemente (Talcott Parsons):
1. calitãþile pe care individul le are de la naºtere;
2. realizãrile sau performanþele sale;
3. ceea ce el dobândeºte în viaþã (competenþã,
prestigiu, avere).
Stratificarea socialã este orice formã de
diferenþiere socialã care genereazã în
societate grupãri aflate într-o relaþie de
ordine.
Stratificarea se manifestã la toate nivelele de
organizare socialã: microsocial (al familiei,

grupurilor de elevi, studenþi, de prieteni, de muncã),
la nivelul organizaþiilor ºi la nivel macrosocial (stat,
scarã planetarã).
b) Criterii de stratificare
Societãþile tradiþionale sunt în general caracte-
rizate prin forme de diferenþiere rigide, în caste ºi
ordine. Acestea sunt grupuri închise ºi separate,
caracterizate prin aceea cã toate evenimentele im-
portante ale vieþii (naºterea, cãsãtoria, moartea) se
petrec în interiorul castei. Un astfel de exemplu este
societatea indianã tradiþionalã care se compunea
din patru mari caste: preoþii, rãzboinicii, producãtorii
ºi negustorii.
Diviziunea în ordine a caracterizat societãþile
Europei medievale prin existenþa celor trei stãri:
nobilimea, clerul ºi a treia stare. În societatea bazatã
pe ordine, transmiterea status-urilor sociale era
ereditarã, mobilitatea fiind redusã. Spre deosebire
de castele ºi ordinele constituite ca ierarhii
religioase consacrate de drept, clasele sociale din
societãþile moderne sunt ierarhii de fapt. Ele se
statueazã în principal pe urmãtoarele criterii
economice:
1) sursa de venituri (proprietatea) care a
generat în teoria marxistã înþelegerea structurii
sociale ca o structurã de clasã, în care clasele
sociale opuse (burghezia ºi proletariatul în capita-
lism) au interese opuse care se concretizeazã în
conflicte ºi luptã de clasã. La Marx, noþiunea de
clasã derivã din cea de mod de producþie, ca unitate
a forþelor de producþie cu relaþiile de producþie.
Pentru Adam Smith, ca ºi pentru David Ricardo,
societatea cuprinde trei clase sociale ce corespund
principalelor surse de venituri:
– proprietarii funciari – renta;
– capitaliºtii – profitul;
– muncitorii – salariul.
2) dimensiunea economicã a stratificãrii (dar
nu redusã la proprietate), cea politicã ºi status-ul
social au stat la baza constituirii unei viziuni mai
complexe ºi moderne asupra stratificãrii sociale al
cãrei reprezentant a fost Max Weber.
Acesta distinge trei tipuri de grupuri sociale:
– clasele sociale – ierarhie economicã;
– grupurile de status – ierarhie socialã;
– partidele politice – ierarhia puterii.
3) diferenþierea între clasele/categoriile so-
ciale aflate în raporturi de dominaþie unele faþã de
altele se face pe baza capitalului cultural sau sim-
bolic. Pierre Bourdieu construieºte o teorie a repro-
ducþiei culturale prin care societatea impune pro-
pria ideologie despre stratificarea socialã astfel încât
87
ea este acceptatã ca fireascã. ªcoala, al cãrei rol
este sã impunã un model cultural, este chematã sã
justifice ºi sã reproducã inegalitãþile sociale
arbitrare, pretinse necesare ºi neutre.
c) Stratificarea ocupaþionalã
Cum ºi pe ce criterii se poate aprecia cã o ocu-
paþie este mai importantã decât alta? La aceastã
întrebare s-au încercat rãspunsuri de genul: calita-
tea unei poziþii de a fi unicã sau dependenþa unei
poziþii (ocupaþii) de existenþa altora.
Renumitul sociolog american Talcott Parsons
susþinea cã importanþa poziþiei sociale ocupate de
un individ derivã din sistemul valorilor supreme ale
fiecãrei societãþi. De exemplu, într-o societate poate
fi apreciat foarte bine un preot, deoarece prin con-
tribuþia sa conservã modelele culturale tradiþionale,
în alta se bucurã de prestigiu sociologul, fãrã de
care orice decizie riscã sã nu fie adecvatã realitãþii
sociale respective.
Stratificarea ocupaþionalã, adicã ceea ce rezul-
tã în urma clasãrii poziþiilor sociale prin intermediul
profesiilor sau ocupaþiilor, este rezultatul diviziunii
sociale a muncii. Pentru a stabili însã o ierarhie
sunt necesare ºi alte criterii valorizatoare (prestigiul,
venitul etc.) ataºate celor profesionale.
Categoriile ocupaþionale redate mai jos,
reprezintã un instrument de lucru în cercetarea socio-
logicã de teren ºi regrupeazã profesiile ºi ocupaþiile
într-un numãr restrâns astfel încât, sã permitã
analize cantitative ºi calitative în timp ºi spaþiu.
Clasificarea ocupaþiilor:
– muncitori necalificaþi;
– muncitori calificaþi;
– maiºtri, tehnicieni;
– subingineri, institutori, funcþionari;
– personal cu studii superioare (lungã duratã);
– cercetãtori;
– patroni, manageri;
– alte categorii.
Aceastã clasificare are în vedere atât nivelul
instrucþiei, cât ºi mãrimea venitului.
Existã însã ºi alte tehnici de stratificare ce iau
în considerare ºi alte criterii cum sunt: tipul de
locuinþã, zona rezidenþialã, modul de viaþã.
Combinarea criteriilor ºi mobilitatea socialã
respinge osificarea societãþii, segregarea totalã a
grupurilor sociale. Este greu de imaginat ºi de dorit
o societate în care ar exista o perfectã corelaþie
între avere, putere, educaþie ºi prestigiu, ca ºi o
independenþã totalã a variabilelor de stratificare ce
ar genera ierarhii fãrã nicio legãturã una cu alta,
într-o dezordine derutantã.
88
Vocabular
Castele – grupuri sociale ierarhizate de regulã pe baza
principiilor religioase.
Ordinele – grupuri sociale ierarhice în funcþie de
prestigiul acordat diferitelor funcþii sociale.
Ocupaþie – tip de activitate socialã recunoscutã ºi
rãsplãtitã cu un venit ce îi asigurã individului resursele
pentru existenþã.
Profesie – ansamblu de cunoºtinþe teoretice, deprinderi
practice ºi atitudini morale dobândite în cadrul
pregãtirii profesionale.
Lecturã
Nu existã rase de sãraci ºi rase de bogaþi. Între
cele douã extremitãþi ale societãþii democratice se
gãseºte o multitudine de oameni, aproape asemã-
nãtori, care, fãrã a fi în mod sigur bogaþi, nici sãraci,
posedã bunuri pentru a-ºi dori ordinea.
Alex de Tocqueville, Democraþia în America, pg. 259
EVALUARE
1. Cum se explicã caracterul universal al
stratificãrii?
2. Ce face ca o poziþie socialã sã fie supe-
rioarã alteia?
3. Cum este posibilã funcþionarea unui sistem
inegalitar?
Status social – poziþie ocupatã de o persoanã sau de un
grup în societate;
– ansamblu de relaþii egalitare ºi ierarhice pe care
individul le are cu alþi membri din grupul din care
face parte;
– drepturile ºi datoriile unei persoane, puterea de care
acesta dispune;
– prestigiul social (M. Weber).
Sociologii gãsesc în natura omului douã ten-
dinþe fundamentale, pe care ei îºi bazeazã o
explicare plauzibilã despre formarea diferitelor clase
ale societãþii. O tendinþã este aceea a imitaþiei. A
doua tendinþã este însã opusã imitaþiei: este o
tendinþã spre individualizare. Fiecare om vrea sã
se facã mai distins decât pare, sã nu fie în rândul
tuturor. Imitaþie de o parte, distincþie de altã parte;
din aceste douã tendinþe se alcãtuieºte dinamica
elementarã a vieþii sociale.
Din lupta acestor douã tendinþe rezultã, la
fiecare popor, forma pe care o capãtã ierarhia cla-
selor sociale. Imitaþia constrânge la fuziunea indivi-
dualitãþilor, ºi dacã ar fi fost numai ea, societatea
ar fi ajuns demult la o uniformitate autonomã, dar
tendinþa opusã sparge uniformitatea, îi separã pe
oameni în caste, în clase, în grupe, în persoane.
Binecuvântatã fie aceastã de-a doua tendinþã, cãci
fãrã ea n-am fi cunoscut diferenþierea socialã ºi nu
ne-am fi regãsit fiecare pe sine însuºi ca persoanã,
înlãuntrul societãþii.
Constantin Rãdulescu-Motru, Psihologia poporului
român, Ed. Paideia, Bucureºti, pg. 95-96
4. Cãrei clase/categorii sociale aveþi senti-
mentul cã aparþineþi? Ce criterii aveþi în vedere
atunci când faceþi aceastã apreciere?
5. Alegeþi un grup social: de prieteni, de inte-
lectuali (profesori, medici de diferite specialitãþi),
de muncã. Grupaþi în douã pãrþi argumentele:
 89

cele care sunt în sensul omogenitãþii grupului ºi 7. Dupã lectura textului din „Psihologia popo-
cele care introduc diferenþierile în grup. rului român“ rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
6. Ordonaþi, în funcþie de prestigiul ocupa- a. Care sunt, în viziunea autorului, cele douã
þiei, categoriile de personal redate mai jos, acor- tendinþe care alcãtuiesc dinamica vieþii sociale?
dând numere de la 1 la 20, în ordinea descrescã- b. Cum se manifestã cele douã tendinþe în
toare a aprecierii voastre: – viaþa de familie;
ºofer medic ziarist
– activitatea dintr-o ºcoalã/clasã de elevi;
ospãtar þãran informatician – situaþie de grevã, miting.
profesor jurist primar
muncitor fotbalist miner
tractorist arhitect politician
vânzãtor de ziare economist lider de sindicat
portar poliþist

2. SCHIMBAREA SOCIALÃ*
a) Mobilitatea socialã – schimbare în interiorul
sistemului
Mobilitatea socialã reprezintã feno-
menul de deplasare a indivizilor în spaþiul
social.
Definiþia mobilitãþii pune accentul pe individ,
pe poziþia sa într-o structurã ierarhicã, iar „depla-
sarea“ are în vedere schimbarea poziþiei sociale.
Se face distincþie între:
– mobilitatea ascendentã – schimbarea poziþiei
inferioare cu o alta superioarã (de exemplu, trece-
rea de la status-ul de elev la cel de student, de la
cel de student la cel de profesor º.a.m.d.).
– mobilitate descendentã – în sens invers, de
„coborâre” în ierarhia socialã (de exemplu, abando-
narea profesiei de inginer ºi ocuparea unui post in-
ferior calificãrii, de muncitor).
În principiu, un individ poate sã-ºi schimbe
poziþia pe scara socialã în orice moment al vieþii
sale. Se admite cã, pânã în momentul intrãrii în
viaþa activã, poziþia socialã a unui individ este cea
a familiei din care provine, iar dupã ieºirea din viaþa
activã au loc mutaþii nesemnificative. Traiectoria
individualã este marcatã de originea socialã (statu-
sul familial) ºi status-ul atins la finele carierei profe-
sionale. Între aceste momente existã alte eveni-
mente biografice care marcheazã schimbãri: pãrã-
sirea gospodãriei familiale ºi întemeierea propriei
gospodãrii, cãsãtoria, apariþia descendenþilor.
Mobilitatea poate fi din acest punct de vedere:
– intergeneraþionalã – între generaþii – când se
aleg ca repere poziþia familiei de provenienþã ºi
cea de destinaþie;
– intrageneraþionalã – schimbare de poziþie în
cursul vieþii active, când punctul de pornire în cercetare
îl reprezintã poziþia proprie a individului studiat.
Instrumentul folosit în analiza mobilitãþii sociale
este tabelul de mobilitate care cuprinde frecvenþele
indivizilor plasaþi simultan într-o categorie de pornire
(origine) ºi în una de destinaþie.

Tabelul nr 4: Forma generalã a tabelului de mobilitate

Categorii (straturi) Categorii (straturi) Total

de origine de destinaþie
C1 C2……… Cj …… Cs Legendã:
s – numãr de linii ºi coloane
C1 k11 k12 ……..k1j…….k1s k1 C – categorii (straturi)
C2 k21 k22 ……..k2j…….k2s k2 n – numãr indivizi
…… ………………………… …….. k – frecvenþa
Cs ks1 ks2 ……..ksj…….kss ks k1……..ks – reflectã structura
…… …………………………. …….. societãþii.
Cn kn1 kk2 ……..knj…….kns kn
*Sursa: Traian Rotariu, Petru Iluþ – Sociologie, Ed. Mesagerul Cluj-Napoca, 1996, pg. 182
90
Se ancheteazã un eºantion reprezentativ din
populaþie, la un moment dat, indivizii fiind clasificaþi
în n categorii sociale, în funcþie de situaþia lor în mo-
mentul anchetei sau în alt moment al vieþii lor (cate-
goriile de destinaþie); în acelaºi timp ei se grupeazã ºi
în raport cu originea, deci cu punctul de pornire
(poziþia tatãlui în cazul mobilitãþii intergeneraþionale,
sau poziþia proprie, anterioarã celei de destinaþie, în
cazul mobilitãþii intrageneraþionale).
Analizele pun în evidenþã cã indivizii de pe
diagonalã (k11, k22…kns) formeazã categoria celor
imobili, adicã cei care nu-ºi modificã status-ul faþã
de cel de origine. Cei situaþi deasupra diagonalei
reprezintã indivizii mobili în ascensiune, deoarece ei
ºi-au schimbat poziþia „urcând în ierahie”, iar cei de
sub diagonalã sunt cei care au „coborât” printr-un
proces de mobilitate descendentã. Un tabel tip ma-
trice, cu multe coloane ºi tot atâtea rânduri permite o
analizã detaliatã, de mare fineþe în aceastã direcþie.
b) Inegalitatea ºanselor
Existã vreo deosebire între ºansele pe care le
aveau copiii în vechile societãþi faþã de cele
moderne? Ce diferenþieri existã astãzi în societatea
româneascã în ceea ce priveºte ºansele sociale ale
copiilor proveniþi din mediul rural faþã de cele ale
celor din mediul urban? Existã o tendinþã realã în
reducerea inegalitãþii ºanselor sociale?
Comparând societãþile moderne cu cele care le-au
precedat, se constatã cã marea majoritate avea
destinul prefigurat, în momentul naºterii, prin inter-
mediul condiþiei sociale a familiei de origine. Un fiu
de þãran iobag avea ºansa sã rãmânã þãran iobag, un
fiu de nobil nu putea ajunge decât nobil. Cu toate cã
poate se înregistrau unele excepþii, mobilitatea
intergeneraþionalã ºi interclase/categorii sociale era
extrem de micã.
În societãþile moderne, cu deosebire în ultimele
decenii, fenomenul mobilitãþii sociale (profesionale/
ocupaþionale) cunoaºte o tendinþã de modificare în
sensul atenuãrii inegalitãþii ºanselor. Un aspect par-
ticular al discriminãrilor sociale este legat de educaþie.
O analizã profundã a relaþiei dintre sistemul
de învãþãmânt ºi mobilitatea socialã o realizeazã
R. Boudon în lucrarea „L’inégalité des chances”.
Inegalitãþile de ºanse se manifestã în:
– influenþa nivelului de instrucþie asupra sta-
tus-ului social;
– obþinerea unui status social diferit faþã de acela
al pãrinþilor în funcþie de nivelele ºcolare parcurse.
R. Boudon porneºte de la urmãtoarele axiome
fundamentale:
1) existã o puternicã inegalitate de ºanse în
faþa învãþãmântului, în funcþie de originea socialã;
2) ºansele de a obþine un status social ridicat
sunt mult mai mari pentru cei care au un nivel de
instrucþie ridicat;
3) existã o discordanþã între cele douã structuri
puse în relaþie: cea educaþionalã ºi cea socialã.
Unele teorii (Edmund Phelps, Keneth Arow)
pornesc de la presupunerea cã indivizii aparþinând
unor grupuri sociale defavorizate prezintã unele
caracteristici (aptitudini specifice faþã de locul de
muncã, instabilitate, limitarea accesului la credite)
care-i fac sã fie supuºi într-o mãsurã mai mare
riscurilor ºi incertitudinilor.
În alte teorii (R. Perlman) se încearcã o reinter-
pretare a cercului vicios al mobilitãþii sociale punând
în evidenþã un mecanism de tipul: veniturile joase
ale unei familii se constituie într-un cadru mai puþin
favorabil pentru educaþia copiilor, de aici rezultând
cã persoanele provenind dintr-un astfel de mediu sunt,
de regulã, susceptibile de a avea un nivel inferior de
calificare ºi, prin aceasta, mai expuse ºomajului sau
câºtigurilor mici, cercul vicios amplificându-se.
c) Schimbarea socialã – proces natural sau
construct social?
Schimbarea socialã constã în trecerea
unui sistem social sau a unei componente a
acestuia de la o stare la o altã stare, diferitã
calitativ ºi/sau cantitativ.
Schimbarea socialã se realizeazã la douã nivele:
1) microsocial – schimbarea unor subsisteme
sau componente ale societãþii, miºcãri ºi schimbãri
de poziþie socialã într-o ierarhie;
2) macrosocial – atunci când au loc miºcãri
ample ce duc la schimbarea puterii politice dintr-o
societate – exemplu: revoluþiile.
A. Comte considera trecerea progresivã a
cunoaºterii prin stadiile: teologic, metafizic ºi po-
zitiv ca fiind o legitate aplicabilã ºi popoarelor, care
trec prin aceleaºi stadii progresive. El aprecia, ca
de altfel ºi É. Durkheim, H. Spencer, cã schimbarea
socialã este un proces natural, implacabil, urmând
o lege evolutivã, lentã, gradualã ºi continuã. Ei sunt
adepþii caracterului determinant legic al succesiunii
inexorabile a fazelor dezvoltãrii unei societãþi.
Spre deosebire de aceºtia, K. Marx, un alt teo-
retician al schimbãrii sociale, preocupându-se de
stadiile dezvoltãrii sociale a teoretizat revoluþia,
ca tip de miºcare socialã generatoare de schimbare.
Pornind de la modul de producþie capitalist din vre-
mea sa, el a analizat structura acestuia ºi a distins
tipuri de formaþiuni sociale cãrora le corespund for-
me distincte de proprietate, producþie, ºi structurã
de clasã.

La baza tuturor transformãrilor sociale, Marx
considera cã stã lupta de clasã stã la baza tuturor
transformãrilor sociale, fiind primul care a teoretizat
revoluþia în termeni sociologici. În locul uniformitãþii
schimbãrii se prezintã variaþiile ºi diferenþele
sincronice ºi diacronice, punându-se accentul pe
participarea agenþilor istorici umani în modelarea
procesualitãþii schimbãrii.
La nivel microsocial au fost emise teorii ºi curente
în gândirea sociologicã care considerã schimbarea ca
fiind un construct social (ca de exemplu: analiza
strategicã – M. Crozier). Schimbarea socialã în acest
caz este generatã de efectele de interacþiune ºi
reacþiile imprevizibile ale actorilor sociali.
Schimbarea devine posibilã în societatea con-
temporanã deoarece condiþiile favorizeazã aceasta:
relaþii multiple, instituþii diverse, interes pentru des-
centralizare, autogestiunea, condiþii ce pregãtesc
ºi accelereazã schimbarea.
Miºcãrile revoluþionare din 1989, din Europa
Rãsãriteanã au determinat prãbuºirea regimurilor
comuniste, apariþia societãþii civile, a pluralismului
politic. În unele þãri precum Cehoslovacia, Polonia,
Ungaria schimbarea a fost linã, nonviolentã, în
România explozia mâniei sociale a fost violentã,
ducând la rãsturnarea regimului comunist.
Ca sã înþelegem schimbãrile sociale ce au avut
loc în aceastã perioadã, trebuie sã þinem seama de
particularitãþile istorice ale fiecãrei þãri ºi de con-
textul european în care acestea s-au petrecut. Apa-
riþia lor nu poate fi separatã de influenþele inter-
naþionale. Accesul la informaþie, revoluþia în comu-
nicaþii, neconcordanþa între fapte ºi respectarea lor
(de exemplu, semnarea Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului ºi încãlcarea prevederilor ei),
ineficienþa economiilor de comandã ºi nemulþumi-
Lecturã
Karl Marx (1818-1883)
91
rea popoarelor de decalajul în ceea ce priveºte nive-
lul standardului de viaþã din cele douã pãrþi ale
Europei au accentuat presiunea Vestului pentru o
democratizare a Europei de Est.
Schimbãrile care au loc în aceste þãri antreneazã
nu numai costurile materiale, ci ºi sociale. Dificultãþile
materiale resimþite de populaþie prin creºterea
preþurilor ºi scãderea puterii de cumpãrare, se adaugã
celor legate de nesiguranþa locului de muncã, lipsa
de perspectivã, descurajarea, neîncrederea,
deteriorarea calitãþii vieþii. Diferenþe ºi disfuncþii se
impun atunci când vorbim de Estul Europei. Cunoaº-
terea tradiþiilor politice ºi religioase din þãrile Europei
Central-Rãsãritene (Cehoslovacia, Ungaria, Polonia)
ºi din restul Europei de Rãsãrit (Albania, Bulgaria,
România ºi Iugoslavia) ne pot ajuta sã înþelegem
dinamica ºi evoluþia diferitã a acestor þãri atât în peri-
Vocabular
Miºcãri sociale – procese sociale ample care conduc
la crearea unor noi valori ºi tipuri de relaþii sociale,
noi instituiþii ºi societãþi.
Miºcãri revoluþionare – acþiuni sociale care au ca scop
schimbarea radicalã a sistemului. Mijloacele pot fi
paºnice ºi/sau violente, folosesc tacticã ºi strategie
specifice, programate de un grup de avangardã
(partid politic sau un grup social).
Miºcãri protestatare – acþiuni sociale provocate de
grupuri mari de oameni care se manifestã prin
nemulþumire ºi protest, dar nu sunt bazate pe o
concepþie clarã despre tipul de schimbare ce ar urma
sã se producã.
Revoluþie – schimbare profundã (mai mult sau mai puþin
violentã) în modul de organizare a unei societãþi, de
cãtre mase largi ale populaþiei având drept consecinþã
schimbarea sistemului puterii politice.
oada comunistã cât ºi în cea actualã.
Oamenii îºi fãuresc ei înºiºi istoria, dar ºi-o
fãuresc nu dupã bunul lor plac ºi în împrejurãri alese
de ei, ci în împrejurãri care existã independent de
ei, împrejurãri date ºi moºtenite din trecut.
Tradiþiile tuturor generaþiilor moarte apasã ca
un coºmar asupra minþii celor vii.
ªi tocmai atunci când oamenii par preocupaþi sã
se transforme pe ei ºi lucrurile din jurul lor, sã creeze
ceva ce n-a mai fost, tocmai în asemenea epoci de
92
crizã revoluþionarã ei invocã cu teamã ispitele
trecutului, chemându-le în ajutor, împrumutã de la
ele numele, lozincile de luptã, costumele, pentru a
juca, în aceastã travestire venerabilã ºi cu acest limbaj
împrumutat, o nouã scenã a istoriei universale (…)
Revoluþiile burgheze, ca de pildã, cele din
secolul al XVIII-lea, înainteazã vijelios din succes în
succes, se întrec în efecte dramatice, oamenii ºi
lucrurile parcã ar fi inundate în lumina unor focuri
bengale, fiecare zi aduce un nou val de extaz. Dar
ele sunt efemere, îºi ating în scurt timp apogeul, dupã
care societatea, înainte de a învãþa sã-ºi însuºeascã
cu luciditate rezultatele perioadei sale de avânt
tumultuos, cade într-o mahmurealã îndelungatã.
Dimpotrivã, revoluþiile proletare, revoluþiile
secolului al XIX-lea, se criticã singure mereu, îºi
întrerup într-una propriul lor curs, revin asupra celor
ce par gata înfãptuite pentru a o lua de la început,
ridiculizeazã necruþãtor ºi în amãnunt jumãtãþile
de mãsurã, slãbiciunile ºi aspectele lamentabile ale
primelor lor încercãri (…)
Revoluþia socialã din secolul al XIX-lea îºi poate
sorbi poezia numai din viitor ºi nu din trecut. Ea nu
poate începe îndeplinirea propriei ei misiuni înainte
de a se fi lepãdat de orice venerare superstiþioasã a
trecutului. Revoluþiile anterioare au avut nevoie de
amintirea evenimentelor de importanþã istoricã
mondialã ale trecutului pentru a se amãgi asupra
propriului ei conþinut. Odinioarã fraza depãºea
conþinutul, acum conþinutul depãºeºte fraza.
K. Marx, Optsprezece brumar al lui Ludovic
Bonaparte, în Opere alese, vol. 1, Editura Politicã,
EVALUARE
1. Pornind de la expresia: „Istoria tuturor socie-
tãþilor de pânã acum este istoria luptelor de clasã”,
explicaþi care au fost cauzele ºi care sunt actorii
schimbãrii sociale.
2. Recitiþi „Vasile Porojan” de Vasile Alecsandri.
Ce idee sociologicã descoperiþi în relaþia dintre cei doi
prieteni?
3. Realizaþi un tabel în care sã puneþi în eviden-
þã tipurile de mobilitate învãþate, dupã un criteriu
dorit (studii, domiciliu, mãrimea veniturilor, numãrul
de copii, starea civilã etc.).
Bucureºti, 1966, pg. 207, 209-210
Miºcarea revoluþionarã din 1989, care a dus la
colapsul unor regimuri comuniste aparent bine
fortificate, a fost unul din acele evenimente epocale
ce modeleazã lumea. Percepþiile ºi convingerile
îndelung încetãþenite privind statele comuniste au
fost brusc contrazise de exploziile sociale ºi politici
din regiune. Spectaculoasa dãrâmare a zidului
Berlinului, unicul simbol mai bãtãtor la ochi al
separaþiei dintre Est ºi Vest, a contribuit la aceastã
dramaticã modificare în geografia politicã a Europei.
Semnificaþia revoltei nu trebuie exageratã: în urma
acestor evenimente, Europa aratã altfel. Des-
cãtuºarea energiilor sociale ºi politice din Europa
de Rãsãrit ºi resurgenþa presiunilor etnice multã
vreme reprimate sunt lucruri ce nu pot fi trecute cu
vederea de toþi cei interesaþi în constituirea unei
ordini internaþionale paºnice ºi prospere.
Dacã aceste naþiuni vor reuºi sã rezolve
tranziþia spre o economie de piaþã ºi o orânduire
politicã pluralistã, lumea nu va avea decât de
câºtigat dintr-o astfel de evoluþie. Dacã nu, vor
izbucni noi conflicte în zona istoric spasmodicã pe
care o numim Europa de Rãsãrit, iar viitorul conti-
nent va fi marcat de rivalitãþi, tensiuni ºi dispute.
Nu trebuie sã uitãm cã în inima Europei au început
douã rãzboaie mondiale.
Vladimir Tismãneanu, Reinventarea politicului, Ed.
Polirom, Iaºi, 1997, pg. 29
4. Scrieþi un eseu cu tema: „Inegalitatea sau
egalitatea ºanselor profesionale a elevilor din clasa
noastrã”, dupã urmãtorul plan de idei:
– originea socialã ºi importanþa ei în ºansa
ºcolarã/profesionalã;
– performanþele ºcolare ºi ºansa dobândirii unui
status social;
– mãsuri (politici) de diminuare a inegalitãþii
ºanselor sociale.
 93

Sã rrecapitulãm!
ecapitulãm!

 În orice societate existã diferenþieri ale indi-
vizilor, instituþiilor ºi organizaþiilor. Acestea nu
trebuie sã se constituie într-o sursã de conflict, ci
ele trebuie cunoscute ºi valorificate.
 Diferenþierile produc la nivelul societãþii
ierarhii, iar stratificarea socialã genereazã un
anumit tip de ordine socialã.
 Schimbarea socialã se poate produce în
interiorul sistemului social ºi poate afecta poziþia
fiecãrui individ în parte (de exemplu: procesul de
mobilitate) sau sistemul în ansamblul sãu (miº-
cãrile revoluþionare).

FORUM
 Inegalitatea ºanselor în educaþie – o realitate româneascã contemporanã?
 Schimbarea socialã – un proces natural implacabil sau un construct social?
 Intercondiþionarea naþional-internaþional în miºcãrile sociale de la sfârºitul secolului trecut.

Lecturi suplimentare

1. Bãdescu Ilie – Istoria sociologiei, Editura Porto-franco, Galaþi, 1994

2. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010
3. Ralf Dhrendorf – Dupã 1989. Moralã, revoluþie ºi societate civilã, Editura Humanitas, Bucureºti

CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
Dinamica socialã ºi culturalã
Componenta panel „Dinamica socialã ºi culturalã”, Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii –

http.//www.strategie-cdi.ro/spice/admin/UserFiles/File/Calendar/Componenta_Panel_4.pdf
11
94

METODOLOGIA
CERCETÃRII
SOCIOLOGICE
ETAPELE
1. ETAPELE INVESTIGAÞIEI SOCIOLOGICE*
2. METODE ªI TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
3. ANALIZA, PRELUCRAREA ªI INTERPRETAREA TEORETICÃ
INTERPRETAREA
A DATELOR
DATELOR

CE? DE CE? CUM?

etape trebuie avute este important sã se sã vã însuºiþi terminologia
în vederea unui parcurgã anumite etape ºi aparatul metodologic al
demers ºtiinþific ºi sã se foloseascã o sociologiei ºi cum sã
corect, ce metode metodologie adecvatã formulaþi concluzii cu
sunt folosite ºi în ce pentru cercetarea finalitate aplicativã sau
constã analiza, sociologicã. teoreticã.
prelucrarea ºi
interpretarea
teoreticã a datelor.

ETAPELE
1. ET SOCIOLOGIE
APELE INVESTIGAÞIEI SOCIOLOGI E*
a) Cunoaºterea comunã ºi cunoaºterea
ºtiinþificã
Trãind în societate, fiecare individ îºi însuºeºte o
sumã de cunoºtinþe dobândite prin intermediul
limbajului, transmise de la o generaþie la alta sau printr-
o experienþã directã. Aceastã formã de cunoaºtere este
numitã „cunoaºtere comunã” (spontanã), „la nivelul
simþului comun”, „la nivelul bunului simþ”.
Cunoaºterea comunã – aºa-numita cunoaºtere
empiricã – „nu este altceva decât însuºirea de cãtre
agentul cunoscãtor a unei informaþii legate nemijlocit
de condiþiile praxiologice în care acþioneazã”* .
Dupã modul de dobândire a cunoºtinþelor, simþul
comun poate fi: de „prima mânã” ºi simþ comun de
mâna a doua (S. Moscovici ºi M. Hewston, 1983).
*
Popa, Cornel – Teoria cunoaºterii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,
1972, p. 29.
În prima etapã ne facem o idee despre eveni-
mentele trecute. Se vorbeºte de o intuiþie a unor
persoane care „simt” dacã o persoanã spune sau nu
adevãrul. Dacã persoana este un specialist în
domeniul juridic, cunoºtinþele de psihologie ºi so-
ciologie îi permit sã le foloseascã în practicã (simþul
comun de mâna a doua).
A rãmâne în cunoaºterea societãþii la nivelul
simþului comun „înseamnã a-i acorda acestuia o
autoritate pe care el n-o mai are de multã vreme în
celelalte ºtiinþe” (É. Durkheim).
Sociologia – spunea É. Durkheim – în lucrarea
„Regulile metodei sociologice” – „nu trebuie sã
consiste într-o simplã parafrazã a prejudecãþilor
tradiþionale, ci sã ne facã sã vedem lucrurile altfel
de cum apar omului de rând, cãci fiecãrei ºtiinþe îi
este specificã descoperirea ºi orice descoperire
deconcerteazã mai mult sau mai puþin opiniile
acceptate”.

Analizând trecerea gradualã de la cunoaºterea
spontanã a fenomenelor ºi proceselor sociale la cea
ºtiinþificã, H.H. Stahl* sublinia caracterul iluzoriu al
cunoaºterii spontane arãtând cã enculturaþia (trans-
miterea culturii de la o generaþie la alta) ºi sociali-
zarea (formarea personalitãþii în acord cu normele ºi
valorile societãþii în care individul se naºte ºi trãieºte)
limiteazã posibilitatea cunoaºterii obiective a
societãþii în mod spontan, la nivelul simþului comun.
Cunoaºterea ºtiinþificã presupune gândire ºtiin-
þificã ce se caracterizeazã prin coerenþã logicã,
pertinenþã, valoare predictivã. Rezultatele gândirii
(noþiuni, propoziþii, raþionamente) se emit ºi îmbo-
gãþesc teoria prin cunoºtinþe dobândite ºtiinþific.
b) Metodologia cercetãrii sociologice concrete
Prin „metodã” (gr. methodos = cale, mijloc) se
înþelege modul de cercetare, sistemul de reguli sau
principii de cunoaºtere ºi de transformare a realitãþii
obiective.
Chiar dacã termenul de metodã se utilizeazã
în accepþiuni foarte variate vom utiliza acest termen
cu înþelesul de drum al gândirii în procesul de obþi-
nere a adevãrului.
* producþiei materiale, cât ºi în sfera producþiei spiri-
Stahl, H.H. – Teoria ºi practica investigaþiilor sociale, vol. I,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1974, pp. 75-88.
Schema 6 :
M1
Metode
T1
Tehnici
Procedee P1 . . . .P2 . . . . P3 . . . . . P4
Instrumente I1 . . . . I2 . . . . .I3 . . . . . . I4
de investigare
Sistemul metodologic
95
Metodele pot fi grupate în funcþie de mai multe
criterii astfel:
A. dupã criteriul temporal
– transversale (observaþia, ancheta, sociometria);
– longitudinale (biografia socialã, studiul de caz,
panelul);
B. dupã gradul de intervenþie a cercetãtorului
– experimentale (experimentul sociologic);
– cvasiexperimentale (ancheta, biografia soci-
alã provocatã);
– de observaþie (studiul documentelor, obser-
vaþia cercetãtorului);
C. dupã numãrul unitãþilor sociale luate în studiu
– statistice (analiza statisticã, ancheta prin sondaj);
– cazuistice (studiul de caz, biografia, studiul
grupului mic);
D. dupã locul ocupat în procesul investigaþiei
– de culegere a informaþiilor (ancheta, studiul
documentelor, analiza documentarã);
– de prelucrare a informaþiilor (cantitativã ºi
calitativã);
– de interpretare a datelor cercetãrii (compa-
rativã, monograficã).
În Dicþionarul de filosofie (1978), termenul de
„tehnicã” (gr. tekhne = procedeu, vicleºug) semni-
ficã „ansamblul de prescripþii metodologice (reguli,
procedee) pentru o acþiune eficientã, atât în sfera
tuale precum ºi în cadrul altor acþiuni umane”.
Teorie sociologicã
M2 . . . . . . . . . . . . . . . . .Mn
T2 . . . . . . . . . . . . . . . . Tn
Pn
In
96
Procedeul este maniera de acþiune, de operare
cu instrumentul de investigaþie (fiºã de observaþie,
ghid de interviu, chestionar, test).
Exemplu: ancheta este o metodã, chestionarul
poate fi o tehnicã, iar ca listã de întrebãri, el reprezintã
un instrument de lucru, procedeul – felul în care se aplicã
instrumentul de investigare (de exemplu, chestionarul).
Se poate vorbi astfel de o structurare supraeta-
jatã a demersului cercetãrii sociologice.
3. Etapele investigaþiei sociologice
În literatura de specialitate existã modalitãþi
diferite de a ordona etapele unei cercetãri sociologice.
Respectând logica desfãºurãrii demersului cunoaºterii
ºtiinþifice pot fi evidenþiate urmãtoarele etape:
1) Stabilirea temei, precizarea scopului ºi a
obiectivelor urmãrite.
2) Documentarea – studierea literaturii de
specialitate pentru a afla ce s-a întreprins ºi concluziile
la care s-a ajuns în respectiva problemã de investigat.
3) Construirea ipotezelor – a legãturilor între
variabile de tipul „dacã … atunci” sau „cu cât …
cu atât”.
4) Eºantionarea – determinarea populaþiei
supuse investigaþiei sociologice.
5) Stabilirea metodologiei cercetãrii:
– alegerea metodelor ºi tehnicilor de cercetare;
– operaþionalizarea conceptelor;
– elaborarea instrumentelor necesare recoltãrii
informaþiilor;
– stabilirea procedeelor de aplicare a instrumen-
telor de lucru;
– testarea instrumentelor (preancheta).
6) Recoltarea informaþiilor (cercetarea de teren
propriu-zisã).
7) Prelucrarea informaþiilor.
8) Analiza cantitativã ºi calitativã a informaþiilor.
9) Verificarea ipotezelor – confirmarea sau
infirmarea lor în cercetare.
10) Întocmirea raportului de cercetare ºi prezen-
tarea acestuia beneficiarului.
4. Problema ipotezelor în
cercetarea sociologicã
Etimologic, termenul de „ipotezã” derivã din
gr. „huppothesis” desemnând acþiunea de putere (the-
sis) ºi dedesubt (huppo).
Ipoteza în sociologie este un enunþ ºtiinþific cu
valoare probabilã care urmeazã sã devinã adevãratã
sau falsã în urma cercetãrilor de teren. Aceasta repre-
zintã o legãturã de intercondiþionare, determinare
sau cauzalitate între fapte, fenomene, procese ºi
relaþii sociale. Se deosebeºte de principiu care se
fondeazã pe trecut dar ºi de bãnuialã care este un
enunþ hazardat ce nu se bazeazã pe un numãr
suficient de mare de fapte observate.
Ipoteza, ca judecatã de posibilitate, cuprinde
în sine o întrebare ºi un rãspuns. O întrebare, pentru
cã se imagineazã o corelaþie între douã variabile ºi
un rãspuns pentru cã se intuieºte legãtura ce urmea-
zã sã fie confirmatã sau nu în urma cercetãrii.
Ipotezele sunt de tipul:
a. Dacã X … atunci Y
Din punct de vedere logic, ipotezele sunt
implicaþii materiale. Ipoteza este falsã dacã
antecedentul (X) este adevãrat, iar consecventul (Y)
este fals.
b. Cu cât X … cu atât Y
Exemplu de ipoteze:
1. Dacã douã colectivitãþi sunt în conflict,
atunci coeziunea membrilor în interiorul
colectivitãþii creºte.
2. Cu cât poziþia în ierarhia organizaþionalã este
mai mare, cu atât satisfacþia profesionalã este mai
mare.
Valoarea de adevãr a ipotezei – implicaþia poate
fi redatã prin matricea de mai jos:
Matricea implicaþiei
p, q pq
v, v v
v, f f
f, v v
f, f v
În sociologie, deducerea unor ipoteze din teorie
poate fi o cale mai puþin folositã. Din ea pot fi deduse
ipoteze confirmate cu nivel maxim de generalitate,
din acestea pot fi deduse ipoteze de nivel interme-
diar, iar din acestea ipoteze de nivel minim (ipoteze
de lucru). Numai prin intermediul ipotezelor de lucru,
de nivel minim, pot fi testate ipotezele de nivel inter-
mediar ºi cele de nivel maxim, deoarece prin inter-
mediul celor dintâi poate fi verificatã (pe cale em-
piricã) valoarea lor de adevãr.
5. Operaþionalizarea conceptelor.
Dimensiuni, variabile, indicatori, indici
Definiþia operaþionalã, formulatã pentru prima
datã în cadrul operaþionalismului de fizicianul
P.W. Bridgman a fost introdusã în sociologie de

G.A. Lundberg. Potrivit concepþiei sale, definirea unui
concept se realizeazã numai în termenii operaþiilor
de mãsurare. Se poate aprecia faptul cã definiþia
operaþionalã este un mijloc derivat, dar eficient, de
pregãtire a instrumentelor cercetãrii ºtiinþifice. Ea este
specificã numai conceptelor apropiate de concretul
nemijlocit, acelea cu un grad redus de generalitate.
Definiþia operaþionalã constã în prescrierea
operaþiilor empirice necesare trecerii de la teorie la
cercetarea concretã. Se asigurã astfel trecerea de la
nivelul teoretic la cel empiric printr-o procedurã siste-
micã de indicare a operaþiilor de mãsurare ce urmeazã
sã fie efectuate asupra domeniului cercetat.
A operaþionaliza conceptul înseamnã a stabili di-
mensiunile, variabilele ºi indicatorii. P.F. Lazarsfeld este
cel care a elaborat paradigma operaþionalizãrii
conceptelor în sociologie.
Prima etapã a operaþionalizãrii conceptelor este
definirea riguroasã a conceptului (domeniul supus
cercetãrii) ºi stabilirea dimensiunilor conceptului, prin
aceasta înþelegându-se un aspect principal al dome-
niului cercetat. De fapt, dimensiunile nu sunt altceva
decât concepte cu un grad mai redus de generalitate
decât conceptul analizat.
A doua etapã este cea a determinãrii varia-
bilelor. Termenul „variabilã” exprimã fenomene, pro-
cese sau relaþii proprii realitãþii desemnate de dimen-
siunile conceptului operaþionalizat ºi care au pro-
prietatea de a-ºi modifica conþinutul lor sau de a
produce modificãri de conþinut asupra altor fenomene
ºi procese din câmpul realitãþii.
A treia etapã – construcþia indicatorilor generali
ºi a indicilor empirici. Prin indicator se desemneazã
un semn observabil, cu referire la anumite aspecte
ale realitãþii sociale. Prin acesta, analiza conceptualã
se apropie cel mai mult de datul concret.
Reunirea tuturor indicatorilor care desemneazã
un anumit fenomen sau o dimensiune a acestuia
conduce la elaborarea indicatorilor generali sau
indicatorilor empirici.
Spre deosebire de indicii statistici care sunt
mãrimi relative, exprimate printr-un raport între douã
mãrimi ale aceluiaºi indicator la momentul t1 ºi t0,
indicii empirici reprezintã o unitate a determinãrilor
calitative ºi a celor cantitative prin care se studiazã
un anumit domeniu al vieþii sociale.
Indicatorul general (indicele empiric) reprezintã
primul nivel al activitãþii de integrare conceptualã
a rezultatelor cercetãrii concrete, primul nivel al
construcþiei teoretice de generalizare ºi abstrac-
tizare. În selectarea indicatorilor trebuie respectate
anumite reguli.
97
O deosebitã importanþã are principiul interºanja-
bilitãþii potrivit cãruia orice indicator trebuie sã aibã
o putere egalã de a reprezenta un anumit concept.
Referitor la aceasta, O. Hoffman considerã cã inter-
ºanjabilitatea indicatorilor este posibilã „dacã ºi
numai dacã” aceºtia determinã independent ºi
exclusiv aceeaºi realitate.
6. Mãsurarea în sociologie. Tipuri de scale
Mãsurarea este o componentã de bazã a
procesului de cunoaºtere ºi constã dintr-o operaþie
conceptualã ºi empiricã prin care se atribuie anumite
valori unor parametri ai obiectelor ºi proceselor.*
Ea este o determinare cantitativã prin care se
urmãreºte sã se surprindã modalitãþile concrete de
manifestare ale fenomenelor utilizându-se anumite
etaloane. Elementele componente ale operaþiei de
mãsurare sunt:
a) obiectul de mãsurat;
b) unitatea de mãsurare sau etalonul;
c) reguli de atribuire a valorilor.
Obiectul de mãsurat
Din perspectiva mãsurãrii, fenomenele sociale
pot fi grupate în douã mari categorii:
 prima categorie o formeazã acele fenomene
cãrora le este proprie în mod explicit, o expresie
cantitativã: variabilele sociale;
 cea de-a doua categorie o formeazã fenome-
nele care nu au o astfel de expresie cantitativã
explicitã: atributele sociale.
Prin mãsurare trebuie sã se ia în considerare na-
tura domeniului cercetat ºi sã se evidenþieze carac-
teristicile lor cantitative specifice.
Nu existã fenomene sociale care sã nu fie
mãsurate.
„Existã mai multe feluri de a mãsura: prin com-
paraþie, clasificare ºi atribuirea de valori canti-
tative”**.
Unitatea de mãsurare sau etalonul
Etalonul constituie elementul de comparaþie prin
intermediul cãruia se realizeazã determinarea
cantitativã, este unitatea de bazã a sistemului de
mãsurare. El trebuie sã îndeplineascã douã condiþii:
 sã corespundã naturii domeniului cercetat;
 sã fie în acord cu obiectivul urmãrit la un
moment dat în cadrul cercetãrii.
*
Dicþionarul de filosofie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1978. pg. 449.
**
Maliþa, Mircea – Sisteme în ªtiinþele sociale, Editura
Academiei, Bucureºti, 1977, pg. 21.
98

Mãsurarea unitãþii sociale (individ, grup, compor-
tament, fapte) prin surprinderea frecvenþei nu epuizeazã
problematica cunoaºterii sociale. Elaborarea unor
etaloane conceptuale care constau dintr-un set de criterii
pe baza cãrora se efectueazã analiza domeniului
cercetat se completeazã ºi cu calcule cum sunt: me-
dia, mediana, abaterea standard etc.
Reguli de atribuire a valorilor
Atribuirea valorilor se realizeazã printr-un proces
de analizã constând din compararea etalonului cu
obiectul de mãsurat. Rezultã mai multe scale cum
sunt:
a) scala nominalã;
b) scala ordinalã;
c) scala de interval;
d) scala de proporþie.
O analizã a fenomenelor sociale ºi psihosociale
conduce la concluzia cã acestea se pot ordona în
funcþie de intensitatea lor. Exemplu: opinii, judecãþi,
motivaþii, atitudini, valori, comportamente. Aceste
fenomene pot fi mãsurate cu ajutorul scalelor.
Scala este un instrument de mãsurare utilizat în
operaþiile de scalare format dintr-un set de propoziþii,
expresii simple sau simboluri ce alcãtuiesc un con-
tinuum în funcþie de intensitatea pe care o exprimã.
Scalele pot fi:
1. scale simple – constau dintr-un singur item (in-
dicator) ale cãrui caracteristici sunt ordonate pe un
continuum ºi cãrora le sunt acordate valori specifice
în funcþie de gradul de intensitate pe care-l reprezintã;
2. scale compuse – un set de indicatori care se
referã la aceeaºi dimensiune.
Scalele simple pot fi: a) de ierarhizare ºi b) de
notare, la rândul lor acestea pot fi itemizate, de
ordonare, grafice.
Scalele de ierarhizare sunt alcãtuite din varian-
tele de rãspuns la diferite întrebãri de opinie. Ele
descriu comportamentul verbal al subiecþilor
investigaþi, modelând felul de a aprecia. Se surprinde
intensitatea cu care oamenii sunt de acord sau în
dezacord, acceptã sau resping o idee. Aceste scale
Schema 7:
pot fi: de ierarhizare itemizatã (se utilizeazã un
numãr impar de puncte, cãrora le pot fi asociate ºi
expresii verbale); de ordonare (aºezarea în ordinea
importanþei pentru subiectul investigat); de ierarhizare
graficã (notarea pe o scalã de la –100 la +100, de
exemplu, a unei aprecieri etc.).
Scalele de notare (sau de evaluare) sunt
alcãtuite din judecãþi, aprecieri, evaluãri emise pe
baza unor criterii explicite, privitoare la acþiunile
ºi performanþele indivizilor ºi grupurilor la calitãþile
persoanelor, acþiunilor, ideilor etc. Existã câteva
tipuri de scale de notare: itemizatã (de exemplu,
evaluarea elevilor în funcþie de anumite criterii
pentru acordarea calificativului corespunzãtor unei
activitãþi desfãºurate); ordonatã; graficã. Exemplu
de scalã graficã de notare:
Se evalueazã interesul elevilor pentru o disci-
plinã studiatã.
1. lipsã totalã de interes
2. interes foarte scãzut
3. interes scãzut
4. interes mediu
5. interes mare
6. interes foarte mare
7. interes total
1 2 3 4 5 6 7
– +
7. Eºantionarea. Procedee de eºantionare
Pentru a studia o colectivitate, de exemplu
a afla opinia acesteia este bine sã fie cercetatã
întreaga colectivitate. Aceasta este practic imposibil
ºi necesitã cheltuieli foarte mari de muncã, timp ºi
resurse financiare. De aceea trebuie sã alegem un
eºantion care sã reprezinte colectivitatea de la care
am obþine rãspunsuri similare.
Eºantionarea este tehnica metodologicã prin
care devine posibilã elaborarea de inferenþe despre
un univers (populaþie) prin investigarea acelei pãrþi
din cadrul sãu care este definitã prin procedee
statistice adecvate.

A B A B A B A B
a1 1
a1 a1 1
1 1 a2 2 a1
a2 a2
a3 3 a2
a3 a3
2 a4 a3 2
a4 2 a4 4
a5 a5 a5 5

Scalã nominalã Scalã ordinalã Scalã de interval Scalã de proporþie


Întrebãrile la care trebuie sã rãspundem sunt:
1. Cum stabilim pe cine sã alegem?
2. Cum ºtim cã ceea ce am ales este reprezen-
tativ pentru întreaga colectivitate?
Între metodele ºi procedeele de cercetare par-
þialã, procedeul selectiv prezintã multiple avantaje
dintre care:
– considerabilã economie de muncã;
– rapiditate în obþinerea informaþiilor;
– studiere mai aprofundatã a fenomenelor.
În funcþie de tehnica de selecþie în eºantion a
elementelor unei populaþii putem distinge între:
1. selecþie probabilisticã;
2. selecþie raþionatã;
3. selecþie stratificatã.
1. În cazul eºantionãrii probabiliste se diferen-
þiazã trei procedee:
a. selecþia repetatã – este un procedeu de tragere
la sorþi prin care unitatea extrasã se reintroduce în
urnã, pãstrându-ºi astfel ºansa de a fi extrasã din nou
în operaþiile care se efectueazã în continuare.
Exemplu: dintr-o populaþie de 1 000 persoane
fiecare persoanã dispune de o ºansã de 1/1 000 de a
fi selectatã. Dupã ce persoana a fost selectatã, ea nu
este eliminatã din populaþie astfel cã probabilitatea
de selecþie rãmâne constantã (1/1 000). Volumul
colectivitãþii generale (N) rãmâne neschimbat. ªansa
fiecãrei unitãþi a colectivitãþii generale de a fi
selectatã rãmâne tot timpul egalã cu 1/N.
b. selecþia nerepetatã, adicã fãrã reintroducerea
în urnã a unitãþii extrase, astfel cã probabilitatea de
selecþie se schimbã (1/999, 1/998, …) pe mãsurã ce se
înainteazã în selecþie. Acest procedeu prezintã
avantajul cã eºantionul nu e deformat.
c. selecþia mecanicã constã în alcãtuirea unei
liste a tuturor unitãþilor colectivitãþii generale într-o
ordine oarecare (de exemplu, alfabeticã) urmatã de
selectarea, cu caracter întâmplãtor, pe baza unui
pas de mãsurare (K) calculat astfel:
K=N/n
N = colectivitatea generalã;
n = eºantionul.
Exemplu: dacã N = 1000, iar n = 100, atunci
pasul de mãsurare este 10. Se extrage la sorþi un
numãr iniþial (de la care se porneºte) care este mai
mic sau egal cu pasul. Dacã numãrul extras este 4,
eºantionul va cuprinde numerele: 4, 14, 24, 34, …
2. Metoda alegerii raþionate sau în baza unor
criterii („alegere apreciativã” – Moser sau „fãcutã
99
cu premeditare” – Mills) constã în alegerea gânditã,
analiticã a fiecãrei unitãþi ce urmeazã sã intre în
eºantion. Se stabilesc cote de selecþie pentru fiecare
strat. Cotele apar înãuntrul fiecãrui strat, ele repre-
zentând pãrþi numerice în care este împãrþit stratul.
În cadrul cotelor, elementele pot fi alese probabilis-
tic sau neprobabilistic.
Exemplu: în sondarea opiniei publice a populaþiei
în vârstã de peste 18 ani se repartizeazã unui judeþ o
cotã de 51 de subiecþi ce urmeazã sã fie investigaþi,
structuraþi în funcþie de mai multe criterii. Operatorii
de interviu sunt cei care decid asupra persoanelor care
pot fi cuprinse în cotele atribuite în funcþie de
caracteristicile cotei: ocupaþie socioprofesionalã, sex,
vârstã, domiciliu. Se poate construi un tabel care sã
cuprindã coloanele: total subiecþi, mediul urban/ru-
ral, sex M/F, grupe de vârstã 18-44/45-64/65 ºi peste;
ºi rândurile: ocupaþiile persoanelor investigate.
3. Metoda stratificãrii
Stratificarea este „fotografierea” pe tipuri sau
grupe de caracteristici a unei colectivitãþi date.
Fiecare grupã se numeºte strat al colectivitãþii totale,
de unde ºi denumirea de stratificare.
Fotografierea colectivitãþii reale se face sub
forma unor liste ale tuturor unitãþilor care compun
colectivitatea respectivã. Aceste liste se întocmesc
dupã anumite criterii cum ar fi:
 situaþia unitãþilor în teritoriu (zone geografice,
judeþe, comune etc.);
 liste pe tipuri sau grupe, stabilite dupã carac-
teristici, definite alfabetic, pe cartiere, strãzi, numere
de casã etc.
Exemplu: stabilirea eºantionului în sondajele
preelectorale poate fi fãcutã pornind de la listele
electorale. Important este ca în liste sã fie cuprinse
toate unitãþile care intrã în componenþa colectivitãþii.
O altã problemã ce se cere rezolvatã în cercetarea
sociologicã este stabilirea celui mai potrivit volum al
eºantionului. Este o problemã care influenþeazã în mod
direct reprezentativitatea eºantionului. Un eºantion
prea mic este întotdeauna influenþat ºi deformat de
particularitãþile unitãþilor cuprinse în selecþie. A
determina volumul necesar al colectivitãþii de selecþie
înseamnã a stabili numãrul de unitãþi din care urmeazã
sã fie compusã aceastã colectivitate. Acest volum
poate fi determinat, în principiu, ca valoare a lui „n”
din formula de calcul a erorii limitã.
Volumul eºantionului depinde de dispersia
colectivitãþii generale din care este selectat gradul
de probabilitate cu care vrem sã ne asigurãm repre-
zentativitatea ºi de mãrimea erorii limitã.
100
2. METODE ªI TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICÃ
CERCETARE
1. Ancheta sociologicã.
Interviul ºi chestionarul
În cercetarea de teren, sociologia utilizeazã me-
tode proprii, dar ºi împrumutate din alte ºtiinþe. Meto-
da anchetei sociale, analiza documentarã, observaþia,
experimentul, studiul de caz, monografia sunt doar
câteva dintre metodele care furnizeazã informaþii atât
de utile cunoaºterii vieþii sociale. Dintre acestea, cea
mai cunoscutã ºi cea mai rãspânditã metodã în
cercetarea sociologicã concretã este ancheta.
Aceasta este una dintre cele mai complexe metode
dat fiind ansamblul de instrumente (chestionare,
interviuri etc.) ºi a tehnicilor folosite (de codificare,
scalare, analizã, prelucrare etc.) pe care le utilizeazã.
Complexitatea anchetei apare ºi din analiza
obiectului sãu de studiu:
a) opiniile, atitudinile, comportamentele oamenilor;
b) aspiraþiile, trebuinþele ºi motivaþiile;
c) cunoºtinþe sau mãrturii despre fapte, feno-
mene, procese;
d) caracteristici demografice: structuri de vârstã,
socioprofesionale etc.;
e) caracteristici ale mediului social ºi ale mo-
dului de viaþã.
Astfel, prin anchete se obþin informaþii cu privire
la fenomenele studiate, ea ajutã la descrierea, clasi-
ficarea faptelor sociale. Studiile bazate pe anchete
pot oferi concluzii care sã permitã elaborarea unor
programe de mãsuri de perfecþionare a activitãþii
sociale într-un domeniu sau altul.
Cele mai semnificative atribute ale anchetei sunt:
– posibilitatea de a culege informaþii bogate;
– rapiditatea cu care se aplicã instrumentele
de anchetã;
– aria largã de aplicabilitate;
– uºurinþa aplicãrii instrumentelor de anchetã;
– economicitatea; investigaþia se poate realiza
cu economii de timp, muncã ºi mijloace bãneºti.
Existã ºi limite de care trebuie sã se þinã seama
în pregãtirea ºi realizarea ei:
– posibilitatea unor erori (distorsiuni) datorate
subiectului anchetat, eºantionãrii, instrumentelor de
anchetã, operatorilor de anchetã, prelucrãrii datelor;
– introducerea unor rigiditãþi în relaþia dintre
anchetator ºi subiectul anchetei care sã genereze
distorsiuni în rãspunsuri.
C.A. Moser considerã cã o definiþie datã „anchetei
sociale” ar fi atât de generalã încât i-ar anula scopul”.
P. Golu defineºte ancheta ca „orice culegere
de informaþie” în baza unor scheme operaþionale de
tipul „întrebare-rãspuns”.
Realizând o sintezã a definiþiilor date anchetei
sociale putem spune cã este o metodã de interogare,
informare asupra faptelor sociale la nivelul grupurilor
umane, mai mici sau mai mari, de analizã cuanti-
ficabilã a datelor în vederea descrierii ºi explicãrii lor.
În funcþie de þelurile urmãrite ºi modul de
desfãºurare ale anchetei distingem:
1. anchete extensive – intensive;
2. anchete cantitative – calitative;
3. anchete individuale – colective;
4. anchete directe – indirecte.
Dupã conþinutul problemelor investigate
anchetele pot fi:
– anchete socio-economice;
– anchete asupra dezvoltãrii zonelor rurale ºi
urbane;
– anchete de opinie publicã;
– anchete comerciale;
– anchete asupra mijloacelor de comunicare în
masã.
Instrumentele folosite în ancheta socialã sunt:
1. planul de anchetã este un proiect de cercetare
alcãtuind o elaborare teoreticã de investigaþie care
sã rãspundã unor întrebãri de tipul: ce vom cerceta,
cum vom cerceta, cu cine?;
2. ghidul de interviu (îndrumãtor de convorbire)
în care se concretizeazã o parte dintre obiectivele
anchetei. El poate cuprinde doar o listã de idei
tematice sau poate sã îmbrace o formã mai concretã
apropiindu-se de chestionar;
3. chestionarul sociologic permite un grad ridicat
de formalizare ºi aplicare pe populaþii de dimensiuni
mari. El este cel mai important instrument în
investigaþia sociologicã care cuprinde un anumit
numãr de întrebãri formulate ºi redactate dupã cerinþe
ºi reguli ºtiinþifice, cu ajutorul cãruia obþinem
informaþii verbale sau scrise referitoare la
fenomenele sociale investigate.
Chestionarul reprezintã o succesiune logicã ºi
psihologicã de întrebãri „scrise” sau alte imagini grafice
cu funcþie de stimuli, în raport cu ipotezele cercetãrii,
care, prin administrarea de cãtre operatorii de anchetã
sau prin autoadministrare, determinã din partea celui
anchetat un comportament verbal sau non-verbal, ce
urmeazã a fi înregistrat în scris (S. Chelcea).
Chestionarele pot fi clasificate dupã mai multe
criterii:
A. Conþinutul informaþiilor
a. Calitatea informaþiilor:

 Chestionare de date factuale, exemplu:
„formularul-tip” din administraþie;
 Chestionarul de opinie.
b. Cantitatea informaþiei:
 Chestionare speciale, cu o singurã temã;
 Chestionare „omnibus”, cu mai multe teme.
B. Forma întrebãrilor
 Chestionare cu întrebãri închise (precodificate);
 Chestionare cu întrebãri deschise (libere);
 Chestionare cu întrebãri mixte (cu variante
precodificate ºi libere).
C. Modul de aplicare
 Chestionare autoadministrate (chestionare
poºtale, publicate în ziare, reviste º.a.);
 Chestionare administrate de cãtre operatorii
de anchetã.
De obicei, se apreciazã cã importantã este ºi
ordinea întrebãrilor în chestionare; astfel, întotdea-
una vor exista întrebãri introductive („de spart gheaþa”)
care sunt generale ºi încearcã sã stabileascã contactul
între operator ºi subiect, întrebãri de trecere referitoare
la tema/temele studiate ºi datele factuale (la final),
întrebãri-filtru (care au rolul de a separa, dupã un
anumit criteriu, un segment al populaþiei cercetate
de restul subiecþilor. O categorie aparte a rãspunsurilor
o constituie variantele „nu ºtiu” ºi „nonrãspuns”.
Întrebãrile trebuie sã fie clare, precise, fãrã figuri
de stil, sã nu fie negative ºi nici tendenþioase (sã nu
sugereze rãspunsul), sã þinã cont de nivelul de
ºcolarizare al subiecþilor anchetaþi.
Interviul (engl. inteview = întrevedere, întâlnire)
este o tehnicã de obþinere, prin întrebãri ºi rãspunsuri,
a informaþiilor verbale de la indivizi ºi grupuri umane.
Spre deosebire de chestionar, unde întrebãrile
ºi rãspunsurile sunt scrise, interviul implicã obþinerea
unor informaþii verbale.
Interviul sociologic se utilizeazã atunci când se
studiazã comportamentele greu observabile, în studiul
mentalitãþilor, credinþelor, opiniilor ºi atitudinilor.
Ca tehnicã ºi procedeu de recoltare a datelor,
interviul prezintã avantaje ºi dezavantaje. Printre
cele mai evidente avantaje enumerãm:
– observarea comportamentelor nonverbale;
– înregistrarea spontaneitãþii rãspunsurilor;
– studierea unor probleme mai complexe.
Dintre dezavantaje enumerãm:
– costul ridicat;
– timpul îndelungat;
– neasigurarea anonimatului.
Existã mai multe tipuri de interviu grupate dupã
urmãtoarele criterii:
a) conþinutul comunicãrii (domeniul abordat):
politic; economic; social; cultural.
101
b) calitatea informaþiilor depinde atât de duratã
(de la 5-10 minute pânã la câteva ore), individual
sau de grup, pregãtirea operatorului de interviu.
1. – interviuri intensive – extensive
2. – interviuri personale – de grup
c) modalitatea de comunicare
– interviuri face-to-face
– interviuri prin telefon
În realizarea interviurilor sociologice trebuie
respectate anumite reguli specifice fiecãrui etape: de
la prezentarea operatorului de interviu pânã la
formularea întrebãrilor ºi consemnarea rãspunsurilor.
2. Observaþia sociologicã
În sensul cel mai general, observaþia constã în
investigarea sistematicã, pe baza unui plan dinainte
elaborat ºi cu ajutorul unor instrumente adecvate, a
acþiunilor ºi interacþiunilor evenimentelor, relaþiilor
ºi proceselor dintr-un câmp social dat.
Aceasta este o metodã, între altele, de investi-
gare calitativã a fenomenelor sociale.
Tehnicile de observare se diferenþiazã în funcþie de:
a. modul în care se realizeazã înregistrarea
faptelor:
 în procesul observãrii;
 prin folosirea unor aparate de tip audio, video;
 post-festum (dupã ce s-a realizat observaþia).
b. modul de implicare a observatorului:
 participant total (emoþional ºi comportamen-
tal) ºi înregistrare post-festum;
 cercetãtor exterior situaþiilor sociale care
culege date cu ajutorul unor instrumente speciale
destinate înregistrãrii;
 cercetãtor-participant care este numai parþial
implicat, în aºa fel încât sã poatã înregistra date sau
informaþii.
Combinarea celor douã criterii a generat trei
tipuri de observaþii:
1) observaþia structuratã constã în utilizarea
unor tehnici de mãsurare, în care se specificã modul
de înregistrare a datelor repartizate pe categorii de
codificare, a manifestãrilor sociale, cercetãtorul nefi-
ind implicat în domeniul investigat;
2) observaþia participativã constã în implicarea
totalã sau parþialã a cercetãtorului în situaþiile
sociale, investigate ºi în invocarea introspecþiei sau/ºi
a memoriei sale sociale pentru înregistrarea post-festum
a datelor ºi informaþiilor;
3) observaþia nedistorsionatã presupune utili-
zarea unor instrumente de înregistrare a situaþiilor
sociale în vederea aplicãrii ulterioare a sistemelor
de categorizare a informaþiilor pentru prelucrãri
empirice ºi interpretãri teoretice.
102
Modul de folosire a unei metode de culegere a
datelor depinde de nivelul cunoaºterii prealabile, în
aceeaºi mãsurã în care cunoaºterea obþinutã este
dependentã de caracteristicile metodei aplicate. Fiind
o metodã preponderent calitativã, observaþia repre-
zintã unul din criteriile principale de testare a capa-
citãþilor de investigare empiricã ale unui sociolog.
3. Analiza documentelor sociale
În limbaj comun, termenul de „document” are, în
principal, înþelesul de act oficial cu ajutorul cãruia poate
fi probat un fapt, poate fi recunoscut un drept sau stabilitã
o obligaþie. În sociologie, termenul de „document” este
utilizat cu precãdere în accepþiunea originalã: semnificã
un obiect sau un text care oferã o informaþie.
Diversitatea surselor de informare a documen-
telor utilizate de sociolog impune elaborarea unui
sistem de clasificare a lor care sã uºureze comuni-
carea între specialiºti ºi sã orienteze cercetãtorul în
activitatea de cãutare a documentelor ºi de inter-
pretare a lor.
Documentele pot fi:
– cifrice, publice, oficiale ºi neoficiale;
– cifrice, personale, oficiale ºi neoficiale;
– necifrice, publice, oficiale ºi neoficiale;
– necifrice, personale, oficiale ºi neoficiale.
Dintre documentele personale neoficiale –
biografiile sociale – au fost utilizate în cercetãri
devenite clasice, fiind considerate „documente socio-
logice prin excelenþã” (Fl. Znaniecki); metoda
biograficã constituie o alternativã la analiza statisticã
a fenomenelor psiho-sociale în cercetarea sociologicã.
Se încearcã astfel sã se compenseze tendinþa spre gene-
ral a epistemologiei aristotelice dupã care numai ceea
ce e comun în viaþã este interesant pentru ºtiinþã.
Lucrarea lui W.J. Thomas ºi Fl. Znaniecki – „Þãra-
nul polonez în Europa ºi America” (vol. I ºi II – 1918,
vol. III – 1919 ºi vol. IV – 1920) – a demonstrat valoarea
documentelor personale în studierea unor procese
sociale de adaptare ºi integrare socio-culturalã.
Indiferent de forma în care se prezintã biografiile:
spontane sau provocate de cercetãtori, curriculum vi-
tae, biografii tematice, comprehensive sau redactate
(în care cercetãtorul intervine) ele au un incontestabil
rol, dar prezintã ºi anumite limite. Acestea izvorãsc
din subiectivitatea celor care consemneazã eveni-
mentele, faptele, fenomenele ºi procesele sociale.
Gordon W. Allport în „Structura ºi dezvoltarea
personalitãþii” menþioneazã 13 motive distincte de
elaborare a autobiografiilor: autojustificare, exhibi-
þionism, dorinþã de ordine, interesul literar, consoli-
darea perspectivei personale, catharsis, îndeplinirea
unei sarcini formulate de altcineva, câºtig bãnesc,
ajutor în terapie, dorinþa de reîncadrare socialã, ser-
viciul public, dorinþa de nemurire, interesul ºtiinþific.
Comparativ cu autobiografia, jurnalul oferã o
varietate mult mai mare de informaþii care sunt ºi
mai exacte întrucât înlãturã eventuale distorsiuni ale
memoriei cuprinzând notaþii succesive ale eveni-
mentelor ºi experienþelor trãite.
Biografia socialã este istoria unei vieþi scrise
de altcineva pe baza datelor ºi informaþiilor dispo-
nibile. Se identificã adesea cu studiul de caz. Bio-
grafia cuprinde:
– date demografice ºi sociale despre sine ºi fa-
milia de provenienþã;
– istoria dezvoltãrii individuale;
– caracteristici ºi semnificaþii asociate vieþii
subiective, referitoare la concepþia despre sine, rela-
þiile cu alþii, trãiri ºi atitudini, opþiuni valorice etc.
4. Metoda monograficã.
Dimitrie Gusti ºi ªcoala Monograficã
de la Bucureºti
Etimologic, termenul de monografie provine din
cuvintele greceºti „monos” (unul) ºi „grafien” (des-
criere). Deci, prin monografie înþelegem descrierea
unei unitãþi, obiect, colectivitãþi.
Unitatea supusã cercetãrii, deºi apare ca un
caz individual, poate sã fie tipicã, reprezentativã
pentru alte unitãþi. Aria de aplicabilitate a metodei
monografice este întinsã, de la unitãþi microsociale
(familie, echipe de muncã, ateliere, cãtune), la
altele de dimensiuni mijlocii (sate, comune, oraºe
mici, ºcoli) ºi unitãþi macrosociale (judeþe, oraºe,
naþiuni).
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea în
Franþa, Frédéric Le Play (1806-1882), socotit pãrin-
tele metodei monografice în sociologie, a creat ºi a
condus timp de peste 30 ani prima ºcoalã de cerce-
tare monograficã a familiilor muncitoreºti. El a
elaborat ºi un model de cercetare monograficã care
cuprinde douã pãrþi: prima se referã la condiþiile
materiale ºi sociale în care se aflã unitatea inves-
tigatã, a doua face referiri la calitatea vieþii familiei
(bugetul familiei, alimentaþia, locuinþa etc.).
Tot în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,
concomitent cu cercetãrile lui Le Play în Franþa, la
noi în þarã Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) a realizat
cercetãri monografice în judeþele: Dorohoi (1866),
Mehedinþi (1868) ºi Putna (1869). El poate fi considerat
creatorul monografiei sociologice în mediul rural,
cercetãri continuate de S.P. Radianu, B.P. Hasdeu ºi
D. Gusti (1880-1955).
ªcoala Sociologicã de la Bucureºti marcheazã
un salt calitativ în dezvoltarea metodei monografice.
Ea ºi-a desfãºurat activitatea între anii 1920-1948.
 103

Principalele caracteristici ale noii etape de
dezvoltare a metodei monografice au fost:
– efortul de fundamentare teoreticã a cercetãrilor;
– perfecþionarea metodelor de cercetare;
– elaborarea de modele (scheme) de monogra-
fiere a unitãþilor sociale;
– încercarea de teoretizare a rezultatelor cerce-
tãrii ºi de ridicare de la nivelul descrierii la cel al
explicaþiei teoretice.
D. Gusti a elaborat o doctrinã ºi un model de
cercetare monograficã a localitãþilor rurale. Doctrina
sa cuprinde un sistem teoretic de sociologie-eticã-
politicã ºi metoda de cercetare monograficã.
Unitatea socialã prin care este studiatã realitatea
socialã este analizatã de diferite ºtiinþe. Spre deosebire
de acestea, sociologia le studiazã integral. Realitatea
socialã apare cercetãtorului ca un complex de mani-
festãri paralele ale unitãþilor sociale din care este
alcãtuitã. Aceste manifestãri sunt condiþionate de
cadre naturale sau sociale ºi sunt motivate de „voinþa
socialã”. Socialul apare ca un produs al unui concurs
de împrejurãri spaþiale, temporale, vitale ºi sufleteºti
care alcãtuiesc cadrele vieþii sociale sau mediului de
existenþã al oamenilor. Prin acþiunea lor asupra cadrelor,
sub impulsul voinþei sociale (principiul dinamic al vieþii
sociale) se constituie manifestãrile sociale, se dezvoltã
colectivitãþile umane.
Filmul sociologic
Considerând monografiile sociologice ca mijloa-
ce perfecþionate de observaþie, D. Gusti a legat me-
toda vie a observaþiei directe de utilizarea unor tehnici
moderne – filmul sociologic. Gusti realizeazã în
perioada 1929-1938 filme sociologice care redau cât
se poate de firesc viaþa satului românesc, cu
preocupãrile þãranilor, tradiþiile ºi obiceiurile.

Schema 8: Modelul de cercetare monograficã al lui Dimitrie Gusti

SOCIOLOGIA
(studiazã)

REALITATEA SOCIALÃ PREZENTÃ

GENEZA = ESENÞA ACTUALITATEA

Condiþie de existenþã valori obiective
CADRELE MANIFESTÃRILE
VOINÞA SOCIALÃ

Naturale: EXISTENÞA Constitutive:

COSMIC = natura – unitãþi ECONOMICE
BIOLOGIC = viaþa – relaþii SPIRITUALE
PSIHIC = conºtiinþã – procese Regulative: POLITICE
ISTORIC = timpul ADMINISTRATIV JURIDICE

LEGEA PARALELISMULUI SOCIOLOGIC

– voinþã ºi cadre
– cadre între ele
– manifestãri între ele

TENDINÞE ªI PERSPECTIVE DE EVOLUÞIE SOCIALÃ

REALITATEA SOCIALÃ VIITOARE

POLITICA ETICA
104
Sunt realizate astfel ºi prezentate în þarã ºi strãi-
nãtate filmele: „Drãguº, o zi din viaþa unui sat
românesc” – 1929; „Satul Cornova” (Orhei) – 1931;
„Comuna ªanþ” (Nãsãud) – 1935; „Muzeul Satului
Românesc” – 1936 – reportaj cinematografic despre
aceastã originalã realizare a sociologilor români –
„primul muzeu sociologic în aer liber”. „Locuinþa
þãrãneascã din România” – 1937.
Filmul sociologic constituie un „document viu”
ce exprimã forme de viaþã, o specie a filmului
documentar-ºtiinþific. Este o experienþã demnã de
urmat ºi prezintã interes ºi pentru investigaþia de
specialitate.
ANALIZA, PRELUCRAREA ªI INTERPRETAREA
INTERPRETAREA
3. TEORETICÃ A DATELOR
DATELOR
1. Analiza ºi prelucrarea datelor empirice
Dupã ce întregul material documentar a fost strâns,
el urmeazã sã fie analizat, prelucrat, iar datele
interpretate, sunt cuprinse într-un raport de cercetare.
Totul trebuie sã fie prezentat astfel încât demersul
metodologic al lucrãrii sã poatã fi urmãrit critic, iar
argumentele aduse în susþinerea unor concluzii sã poatã
fi considerate convingãtoare. O bunã prelucrare va
uºura munca de generalizare ºi teoretizare.
Informaþiile se prelucreazã în mod diferit în
funcþie de sursa de la care au fost obþinute ºi de
instrumentele cu care au fost recoltate. Informaþiile
obþinute sunt analizate apelându-se la metoda
observaþiei structural-calitativã comparatã ºi tehnica
analizei de conþinut. Cele ce se regãsesc sub formã
de cifre se grupeazã în tabele cu douã sau mai multe
intrãri ºi/sau se reprezintã grafic.
Prelucrarea informaþiilor solicitã urmãtoarele
momente:
a) verificarea ºi validarea informaþiilor – nu vor
fi reþinute decât rãspunsurile complete din chestio-
nare sau alte instrumente utilizate, doar cele care
aduc un plus de cunoºtinþe;
b) codificarea informaþiilor se realizeazã înainte
de începerea cercetãrii (în instrumentele standar-
dizate) sau dupã (mai ales la întrebãrile deschise
sau mixte unde variantele se grupeazã dându-li-se
un cod). Codificarea este definitã ca fiind operaþia
de reprezentare convenþionalã a unei informaþii.
Codul stabileºte o corespondenþã între natura calita-
Conform programului de organizare ºi desfã-
ºurare a cercetãrilor monografice de cãtre ªcoala
gustianã, pentru studiul fiecãrui cadru ºi al fiecãrei
manifestãri era constituitã o echipã interdisciplinarã
coordonatã de un sociolog. Ea era formatã din geo-
grafi, agronomi, economiºti, folcloriºti, filologi,
psihologi, sociologi etc.
Lãudatã de unii, contestatã de alþii, doctrina gus-
tianã îºi are incontestabilele ei merite ºi a însemnat,
pentru vremea în care a apãrut o deschidere de drum
în cercetarea sociologicã. Modelul gustian relevã uni-
tatea dintre teorie ºi cercetare, iar echipele inter-
disciplinare sunt o expresie a viziunii unificatoare a
ºtiinþelor, prin sociologie.
tivã sau cantitativã a informaþiei ºi cifrele (codificare
numericã) sau literele (codificare alfabeticã) cores-
punzãtoare.
Prezentarea datelor obþinute din cercetarea
sociologicã se realizeazã prin:
a) construirea tabelelor de centralizare a datelor,
de corelaþie, cu dublã sau triplã intrare, de preferinþe,
de proximitate, de dominanþã, de incidenþã;
b) reprezentare graficã prin histograme, dia-
grame etc.
2. Raportul între variabile. Noþiunea de corelaþie
Într-o cercetare se pot stabili numeroase corelaþii
între variabile (dependente sau independente). Ele
exprimã legãturi care pot fi:
a) de condiþionare reciprocã (intercondiþionare);
b) de cauzalitate;
c) de subordonare a fenomenelor unor cauze
comune de influenþã reciprocã, de covariaþie, con-
tradicþie.
Metoda corelaþiei a fost aplicatã prima datã de
Francis Galton (1822-1911) în domeniul cercetãrii
antropologice. Ea a fost apoi perfecþionatã de alþi
cercetãtori ca Edgeworth ºi Pearson.
Ceea ce caracterizeazã fenomenele sociale
este complexitatea. Dependenþele în acest dome-
niu nu ies în evidenþã cu aceeaºi claritate ca în
fenomenele din naturã sau tehnicã. Acest gen de
legãturi se numesc statistice (stohastice).
 105

Fenomenele de masã, cuprinzând mulþimi de
valori individuale, nu pot fi urmãrite decât în genera-
litatea lor. Variabilele pe care le întâlnim ºi le studiem
(x, y, z) intrã în studiu sub formã de indicatori sintetici
cu caracter de mãrimi medii. În studiul legãturilor dintre
douã variabile (x ºi y) este necesar ca acestea sã fie
purificate de efectele (abaterile) provocate de factorii
întâmplãtori ai dezvoltãrii. De aceea, cercetãtorul are
nevoie, pentru a dezvãlui legitatea fenomenului
cercetat, sã-l reprezinte într-o formã „purã”, eliberatã
de intervenþia factorilor nespecifici, întâmplãtori.
Operaþia prin care el realizeazã acest lucru se numeºte
normalizarea distribuþiei statistice. Aceastã operaþie
de raportare a unei distribuþii reale la o distribuþie
teoreticã sau normalã este reprezentatã sub forma unei
curbe normale reduse.
O altã particularitate a legãturilor stohastice
constã în faptul cã variaþiile cantitative ale funcþiei
(y) nu sunt întotdeauna corespunzãtoare cu variaþiile
caracteristicii factoriale (x).
În mod practic, studiul corelaþiei în domeniul
fenomenelor sociale porneºte de la o serie statisticã
sau de la un grup de variabile, a cãror legãturã se
cere sã fie determinatã.
Problemele succesive de rezolvat, pornind de
la variabilele date sunt:
– stabilirea posibilitãþii teoretice a existenþei
legãturii;
– alegerea procedeului de cercetare a legãturii;
– determinarea sensului legãturii;
– determinarea intensitãþii sau a gradului de
legãturã.
Dupã aspectele sub care se studiazã legãturile
dintre fenomenele sociale, procedeele folosite pot fi:
a) referitoare la cunoaºterea formei ºi a direcþiei
legãturii;
b) cele care mãsoarã ºi caracterizeazã inten-
sitatea acesteia ºi gradul de legãturã.
Poate fi stabilit coeficientul de corelaþie al lui
Pearson (r). Acesta este egal cu 0 când variabilele
date nu sunt corelate ºi este egal cu ± 1 numai atunci
când mãrimile y variazã proporþional cu x.
În cazul unei legãturi de alt tip decât liniar, coefi-
cientul de corelaþie pearsonian este considerat ca un
indicator de intensitate care nu rãspunde întotdeauna
cerinþelor.
3. Redactarea raportului de cercetare
Ultima etapã a unei cercetãri sociologice este
redactarea raportului de cercetare care se poate
finaliza ºi prin elaborarea unor studii, sinteze etc.
Raportul rãspunde însã comenzii sociale fiind adresat
celor care au comandat cercetarea.
Cerinþele redactãrii raportului sunt:
1. elaborarea unei schiþe a raportului pentru a
pune în ordine logicã informaþiile;
2. redactarea propriu-zisã care trebuie sã urmã-
reascã etapele cercetãrii, de la precizarea temei, a
scopului ºi a obiectivelor, pânã la concluziile de
mãsuri ºi propunerile ce se impun.
Se recomandã ca datele sã fie însoþite de expli-
caþii, de descrierea evoluþiei în timp a fenomenelor ºi
de reprezentãri grafice, planºe, tabele care sunt
deosebit de sugestive ºi uºureazã înþelegerea
materialului.
3. analiza criticã a raportului de cãtre autori ºi
a altor specialiºti care sã rãspundã unor probleme
cum ar fi: claritatea formulãrii ideilor, folosirea unui
aparat conceptual specific, propriu ºtiinþelor sociale,
argumentarea suficientã ºi plauzibilã a concluziilor,
dacã propunerile fãcute se încadreazã în sfera de
competenþã a beneficiarului.
Desigur, actul cunoaºterii nu rezultã automat în
finalul cercetãrii, ci se realizeazã ca rezultantã a
muncii desfãºurate de cercetãtor pe întreg parcursul
activitãþii sale.

r
  x  x y  y
x  y
în care:
x – valorile caracteristicii factoriale;
y – valorile caracteristicii rezultate;
x – abaterea medie pãtraticã (standard)
a caracteristicii x;
y – abaterea medie pãtraticã a caracteristicii y;
n – numãrul perechilor de valori ale celor douã
variabile.
106
INDEX ALFABETIC
DE AUTORI
ANDREI, PETRE (1891-1940) – personalitate
marcantã a culturii româneºti. Asistent al lui Dimitrie
Gusti, a elaborat o concepþie integralistã despre
societate desprinzându-se de gândirea magistrului
sãu ºi delimitându-se de doctrinele din epocã.
ARON, RAYMOND (1905-1983). Jurnalist ºi
sociolog francez, profesor de sociologie la Sorbona
(1957), la Harvard ºi în alte universitãþi americane. A
realizat o operã considerabilã care cuprinde mai mult
de 15 volume printre care: „Sociologia germanã
contemporanã” (1935), „Dimensiuni ale conºtiinþei
istorice” (1961).
BOUDON, RAYMOND – profesor de sociologie
la Sorbona (1968), specialist în metodologia ºtiin-
þelor sociale. A scris în colaborare cu P. Lazarsfeld
lucrãrile „Vocabular de ºtiinþe sociale” (1965) ºi
„Analiza empiricã a cauzalitãþii” (1966).
BOURDIEU, PIERRE (n 1930) – Sociolog francez.
În lucrãrile sale foloseºte conceptele de „agent”, „joc
social”, „câmp“, „habitus“. Lucrãrile principale:
„Reproducþia” (1971) „Elemente pentru o teorie a
sistemului de învãþãmânt” scrisã împreunã cu Jean
Claude Passeron, „Ontologia politicã” de Martin
Heidegger (1988); „Regulile artei” (1992) „Homo
academicus” (1984); „Întrebãrile sociologiei” (1990).
COMTE, AUGUSTE (1798-1857) filosof ºi savant
francez, fondatorul sociologiei. În 1826 începe sã þinã
cursuri de filosofie pozitivã; primul volum apare în
1830. În 1848 fondeazã „Societatea pozitivistã” care
grupeazã discipolii sãi ºi elaboreazã un curs despre
istoria umanitãþii.
DRÃGHICESCU, DUMITRU (1875-1945) – a
introdus principiul determinismului social în analiza
sociologicã ºi a susþinut rolul creator al individului în
acþiunea transformatoare. Doctorand al lui É. Durkheim,
Dumitru Drãghicescu a elaborat o doctrinã sociologicã
cu un profund caracter umanist.
DUMITRESCU-IAªI, CONSTANTIN (1849-1923)
– colaborator al lui Spiru Haret. Inaugureazã în 1896
la Universitatea din Bucureºti primul curs de sociologie
din România.
DUPREEL, EUGENE – filosof belgian, unul dintre
fondatorii sociologiei relaþiilor. Lucrãri principale:
„Raportul social” (1912), „Sociologie generalã”
(1948).
DURKHEIM, ÉMILE (1858-1917) – ilustru
sociolog francez. Fondeazã în 1896 revista „L’Année
sociologique” în jurul cãruia s-a constituit ºcoala
francezã de sociologie. Scrie: „Despre diviziunea
muncii sociale” (1893), „Regulile metodei
sociologice” (1895), „Sinuciderea” (1897).
FREUD, SIGMUND (1856-1939) – doctor în
medicinã, psihanalist vienez care a cercetat
comportamentul uman introducând în practica
psihoterapiei, tehnica psihanalizei. Aceasta constã
în a-i face pe pacienþii nevrotici sã se destãinuie,
eliberând tensiunea acumulatã în experienþele trãite.
Una dintre ideile din teoria sa se referã la faptul cã
ceea ce se întâmplã în pruncie ºi copilãrie cãlãuzeºte
experienþa noastrã ulterioarã. Teoria sa, care s-a
resimþit în ºtiinþele socio-umane dar ºi în literaturã
ºi artã, i-a adus celebritatea. Freud fiind una dintre
personalitãþile cele mai controversate ale secolului
al XX-lea.
Lucrãri: „Introducerea în psihanalizã. Prelegeri
de psihanalizã. Psihologia vieþii cotidiene“ (trad.
1992), „Viaþa mea ºi psihanaliza“ (trad. 1993),
„Dincolo de principiul plãcerii“ (trad. 1992) º.a.

FRIEDMAN, GEORGES (1902-1977) – sociolog
francez specialist în sociologia muncii. A publicat
lucrãri despre efectele introducerii maºinismului. La
începutul anilor ’60 se intereseazã în mod egal de
problemele puse de mijloacele de comunicare în
masã. Principalele lucrãri: „Probleme umane ale
maºinismului industrial” (1946); „Munca umanã,
încotro?“ (1950); „Aceste instrumente minunate.
Eseuri despre comunicaþiile de masã” (1977).
GURVITCH, GEORGES (1894-1965) – filosof ºi
sociolog de origine rusã, emigrat în Franþa în 1920,
ocupã o poziþie instituþionalã puternicã în sociologia
francezã dupã rãzboi. Fondeazã Centrul de studii
sociologice ºi iniþiazã revista „Caiete internaþionale
de sociologie”. Principalele lucrãri: „Vocaþia actualã
a sociologiei” (1950), „Dialectica ºi sociologia”
(1962), „Studii asupra claselor sociale” (1966).
GUSTI, DIMITRIE (1880-1955) – nume de
prestigiu în sociologia româneascã. Creator de
doctrinã ºi iniþiator al unui program naþional de
cercetãri concrete cunoscut sub numele de ªcoala
monograficã de la Bucureºti. Iniþiatorul organizãrii
Muzeului Satului de la Bucureºti.
IONESCU DE LA BRAD, ION (1818-1891) a în-
treprins în premierã mondialã cercetãri monografice
în profil teritorial. Printre acestea, monografiile
judeþelor Mehedinþi, Putna ºi Dorohoi.
LAZARSFELD, PAUL nãscut în 1925. Psiholog so-
cial nord-american, a predat ca profesor la Sorbona.
Lucrãri principale: „The Analysis of Communications
Content” (1948), vocabularul „ºtiinþelor sociale” (1965),
„Analiza empiricã a cauzalitãþii” (1966).
LE PLAY, FRÉDÉRIC (1806-1882) – inginer ºi
sociolog francez, este considerat pãrintele analizei
monografice, a observãrii directe ºi detaliate în
mediul social, în familiile muncitoreºti. Opera sa
din 1855, consacratã muncitorilor europeni conþine
36 de monografii în care analizeazã bugetele de
familie ºi modul de viaþã al familiilor muncitoreºti.
Lucrarea principalã: „Muncitorii europeni” (1855).
LÉVI–BRUHL, LUCIEN (1857-1939) – sociolog
francez. Se afirmã ca reprezentantul cel mai impor-
tant al ªcolii sociologice franceze. Lucrãri
principale: „Morala ºi ºtiinþa moravurilor” (1903),
„Sufletul primitiv” (1927), „Caiete” (postume 1950).
MARX, KARL (1818-1883) – filosof ºi economist
german, unul dintre fondatorii sociologiei. Lucrãri
celebre: „Capitalul” (1894), în colaborare cu Engels
„Ideologia germanã” ºi altele.
107
MEAD, GEORGE HERBERT(1863-1931) – socio-
log, filosof, profesor la Universitatea din Chicago.
Dezvoltã în sociologia nord-americanã orientarea
interacþionism, denumitã „ºcoala de la Chicago“,
prin studiile de psihologie socialã privind principalele
faze ale dezvoltãrii copilului. El oferã o interpretare
deosebitã apariþiei ºi dezvoltãrii sentimentului sinelui
individual în societate. Prin intermediul simbolului
se mediazã înþelegerea ºi comunicarea dintre indi-
vizi în procesul de interacþiune socialã. Mead a subli-
niat semnificaþia jocului în dezvoltarea copilului.
Prin joc acesta preia rolul celuilalt (adultul) printr-un
proces imaginativ, apoi îºi însuºeºte normele ºi
valorile sociale prin preluarea rolului celuilalt
generalizat.
MONTESQUIEU, CHARLES-LOUIS DE SECONDÂT
– baron de La Brede (1689-1755) Magistrat la Bordeaux
ºi eseist, este considerat de É. Durkheim precursorul
sociologiei. El a introdus analiza comparatistã în ºtiinþa
politicã ºi a propus o tipologie a formelor de guvernãmânt
(republican, despotism), dând o definiþie modernã
noþiunii de lege: „legile sunt raporturi – necesare care
derivã din natura lucrurilor”. Lucrarea principalã: „Despre
spiritul legilor” (1748).
MORENO, JACOB – psiholog american de ori-
gine românã. Medic psihiatru la Viena (1918-1925)
el se consacrã primelor sale experienþe de „psiho-
dramã” ºi „sociodramã” pe care le va continua ºi
lãrgi în S.U.A. Lucrãri principale: „Cine va supra-
vieþui? O nouã apropiere a interrelaþiilor umane”
(1934), „Psihodrama” (1946), „Sociometria – metodã
experimentalã în ºtiinþa societãþii” (1951), „Socio-
metria ºi ºtiinþa omului” (1956).
MILLS, WRIGHT (1916-1962) – sociologul ame-
rican cel mai controversat în perioada de dupã cel
de-al doilea rãzboi mondial. Promotorul „noii so-
ciologii”, „liderul miºcãrii de contestaþie în America”
(1950-1960). Mills rãmâne o personalitate proemi-
nentã, originalã. Conceperea ideilor sociale ca mijloc
de reformare a societãþii, abordarea concretã a
socialului se regãsesc în lucrãrile „Gulerele albe:
categoriile sociale mijlocii americane” (1951), „Elita
puterii” (1956), „Imaginaþia sociologicã” (1959).
PARETO, VILFREDO (1848-1923) – economist ºi
sociolog italian, a definit economia ca ºtiinþa acþiunilor
non-logice. Este cunoscut prin teoria elitelor. Teoria sa
despre „derivaþii”, termen prin care desemneazã
ideologiile, a cunoscut o largã audienþã. Lucrarea
principalã „Tratat de sociologie generalã” (1916).
108
PARSONS, TALCOTT (1902-1979) – sociolog
amercian, a cunoscut o mare notorietate în anii ’60.
A construit un sistem teoretic susceptibil de a sintetiza
contribuþiile lui Durkheim, Pareto ºi Weber. Creatorul
teoriei acþiunii sociale este considerat principalul
reprezentant al structuralismului-funcþionalist.
Principalele lucrãri: „Structura acþiunii sociale” (1951),
„Sistemul social” (1951), „Economie ºi societate”
(1956), scrisã în colaborare cu Neil Smelser.
PIAGET, JEAN (1896-1980), psiholog, a condus
la Geneva un institut de cercetare-dezvoltare a
copilului, studiind comportamentul bebeluºilor,
copiilor mici ºi adolescenþilor. Fazele dezvoltãrii
cognitive reprezintã drumul de la egocentrismul
infantil, la maturitatea deplinã.
Lucrãri: „Le jugement et le raisonement chez
l’enfant“, „La contruction du réel chez l’enfant“, „La
naissance de l’intelligence chez l’enfant“, „Le
jugement morale chez l’enfant“, „La psichologie de
l’intelligence“ º.a.
RÃDULESCU MOTRU, CONSTANTIN (1868-
1957) – filosof, logician, psiholog ºi sociolog. Lucrãri
principale: „Cultura românã ºi politicianismul“ (1904),
„Sufletul neamului nostru“ (1910), „Problemele
psihosociologice“ (1898).
SIMMEL, GEORG (1858-1918) – istoric, filosof
ºi sociolog german. A definit societatea ca „o situaþie
în care mai mulþi indivizi intrã reciproc în acþiune”.
Este considerat pãrintele sociologiei formale pentru
cã a sintetizat formele de socializare (concurenþã,
conflict). Principalele lucrãri: „Probleme de filosofie
ºi istorie” (1892); „Filosofia banului” (1900);
„Sociologie. Studii asupra formelor de socializare”
(1908).
SOROKIN, PITIRIM – sociolog american de
origine rusã. Devenit cetãþean american în 1930 a
condus secþia de sociologie a Universitãþii Harvard.
Lucrãri principale: „Sociologia revoluþiei” (1925),
„Mobilitate socialã” (1927), „Societate, culturã ºi
personalitate: structura ºi dinamica lor” (1947).
SPENCER, HERBERT (1820-1903) – inginer de
formaþie a dezvoltat o altã variantã a pozitivismului
decât Auguste Comte ºi a încercat sã ilustreze legile
de evoluþie socialã prin date din cosmologie ºi antro-
pologie, din istorie, biologie, moralã ºi psihologie.
Personalitate marcantã a sociologiei universale ºi
un gânditor care s-a impus în aproape toate ºtiinþele
despre om.
STAHL, HENRI H. (1901-1991) – profesor de so-
ciologie la Universitatea Bucureºti. Discipol al
profesorului D. Gusti ºi al lui N. Iorga s-a strãduit sã
îmbine cercetãrile de „monografie sociologicã” cu
cele de istorie socialã, elaborând o tehnicã de „arheo-
logie socialã”. Printre lucrãrile sale „Nerej, un vil-
lage d’une region archaique” (1939), „Contribuþii la
studiul satelor devãlmaºe româneºti” (1958-1965).
STOETZEL, JEAN – sociolog ºi profesor univer-
sitar francez. Profesor de psihologie socialã la Sorbona.
Directorul Centrului de studii sociologice ºi al IFOP.
Lucrãri alese: „Schiþa unei teorii a opiniilor” (1943),
„Metodologia psihotehnicã”, „Francezi ºi emigranþi”
(1953), „Psihologia socialã” (1963).
TARDE, GABRIEL (1843-1904) – Magistrat ºi
sociolog francez, a definit societatea ca „o colecþie
de fiinþe care se imitã între ei”. Este considerat pãrin-
tele psihologiei. Considerã viaþa socialã ca o suitã de
intervenþii ºi imitaþii, criticã noþiunea de conºtiinþã
colectivã formulatã de É. Durkheim. Principalele
lucrãri: „Legile imitaþiei” (1850), „Opinia ºi mulþimea”
(1901).
TÖNIES, FERDINAND (1855-1936) – filosof ºi
sociolog german, a dezvoltat o tipologie a formelor de
asociere umanã rãmasã celebrã. El distinge douã forme
de voinþã, voinþa organicã înrãdãcinatã profund în
natura biologicã a omului ºi voinþa reflectatã, voinþa
fabricatã. Voinþei organice îi corespund forme de aso-
ciere numite comunitãþi, în care se disting trei moda-
litãþi: comunitatea de sânge (familia); comunitatea de
loc (grupul de vecinãtate) ºi comunitatea de spirit (gru-
pul de prieteni). Voinþa reflexivã corespunde societãþii
care situeazã la baza raporturilor sociale, interesul.
Lucrarea principalã „Comunitate ºi societate” (1877).
TOURAINE, ALAIN (n.1925) – sociolog francez
care este cunoscut prin lucrãrile (studiile) de socio-
logie a muncii. El dezvoltã o sociologie acþionalistã
pentru trecerea de la societãþile industriale la cele
post-industriale (numite încã societãþi programate).
Lucrãri principale: „Sociologie ºi acþiune” (1965),
„Societatea post-industrialã” (1969), „Critica
modernitãþii” (1992) „Ce este democraþia?” (1994).
WEBER, MAX (1864-1920) – sociolog german.
Profesor de economie politicã la Freibourg, la Mün-
chen. Lucrãri: „Însemnãri de sociologie religioasã”
(1921), „Însemnãri ºtiinþifice” (1921), „Însemnãri de
sociologie ºi de politicã socialã” (1922), „Însemnãri
de istorie socialã ºi economicã”.
 109

TESTE DE EVALUARE S
EVALUARE EMESTRIALÃ ªI FINALÃ
SE
A
1. Alegeþi dintre variantele de mai jos, numele celui care a fost creatorul de doctrinã ºi iniþiatorul unui
program naþional de cercetãri concrete prin cunoscuta ªcoalã monograficã de la Bucureºti:
a. Ion Ionescu de la Brad
b. Dimitrie Gusti
c. Petre Andrei
2. Conceptelor din coloana din stânga li se asociazã enunþurile din dreapta. Scrieþi perechile de literã-
cifrã care consideraþi cã rãspund acestei cerinþe.
CONCEPTE MODALITÃÞI DE MANIFESTARE A DINAMICII SOCIALE
a. progres social 1. dispariþia unor elemente dintr-un sistem social ºi apariþia altora noi
b. schimbare socialã 2. schimbãrile sociale devin mai profunde vizând aspecte calitative
c. transformare socialã 3. transformãrile sociale au un sens pozitiv ºi cuprind diferite
subsisteme ale sistemului social
d. dezvoltare socialã 4. transformãrile sociale care se produc într-o societate tind spre
împlinirea unui ideal.
3. Formulaþi câte douã ipoteze de cercetare sociologicã pentru fiecare din urmãtoarele tipuri:
a. dacã…….atunci……..
b. cu cât……..cu atât……….
4. Se dã urmãtorul text:
„Omul este cetãþeanul a douã lumi sociale: al unei lumi reale, existenþiale, în care el se încadreazã
cauzal ºi funcþional, prin unitãþi sociale ºi al unei lumi suprareale, valorificate, de scopuri ºi valori, adicã
al unei lumi, nu cum este ea, ci cum ar trebui sã fie. Omul participã astfel la realul prezent, dar ºi la
realizarea unui nou real” (Dimitrie Gusti)
Desprindeþi din text douã funcþii ale sociologiei ºi explicaþi-le din perspectiva ideilor prezentate.

B
1. Selectaþi dintre variantele urmãtoarele numele celui care a numit SOCIOLOGIE ºtiinþa despre societate
a. Emile Durkheim
b. Auguste Comte
c. Gabriel Tarde
2. Pentru fiecare dintre elementele din coloana A gãsiþi ºi înscrieþi în coloana B un cuvânt care sã exprime
cerinþe ce trebuie respectate în cercetarea sociologicã
COLOANA A COLOANA B
1. pentru a deveni teze, ipotezele trebuie …………………….
2. înainte de a fi utilizate în cercetare,
instrumentele de lucru trebuie sã fie ……………………..
3. eºantioanele trebuie sã fie ……………………..
4. concluziile obþinute în cercetare pot fi ……………………..
3. Enunþaþi etapele unui proiect de cercetare sociologicã.
4. Se dã urmãtorul text:
„ În cursul cercetãrilor fãcute pe teren ºi ca rezultat al acestei experienþe ºtiinþifice, am întâlnit
totdeauna diferite ºi variate forme ale realitãþii sociale, care, toate erau pãrþi ori întregi, care reprezentau o
multiplicitate unificatã ºi pe care noi le-am numit unitãþi sociale, un termen care ºi-a dobândit o deosebitã
consacrare.” (Dimitrie Gusti).
Comentaþi textul pe baza urmãtorului plan de idei:
a. situarea textului în contextul gândirii autorului;
b. desprinderea ideii principale;
c. exemplificarea, în viziunea autorului, conceptului utilizat în text.
110

C
1. Cel care a elaborat o concepþie integralistã asupra societãþii, rezervând în scrierile sale o parte semni-
ficativã domeniului axiologic, adicã teoriei valorilor, a fost:
a. Dimitrie Gusti
b. Dumitru Drãghicescu
c. Petre Andrei
Încercuiþi litera corespunzãtoare variantei alese.
2. Scrieþi zece concepte de bazã utilizate în sociologie. Adãugaþi alte zece specifice altor ºtiinþe socio-umane.
3. Formulaþi cinci probleme de cercetare sociologicã în comunitãþile urbane ºi cinci probleme de cercetare
sociologicã în comunitãþile rurale. Aþi identificat o problemã comunã? Care anume? De ce este comunã?
4. Formulaþi douã ipoteze într-o cercetare sociologicã cu tema: „Timpul liber al adolescenþilor“.
5. „Într-adevãr, oricât de exterioare ne-ar pãrea nouã faptele sociale nu se poate tãgãdui totuºi cã ele sunt
în sufletul nostru, cã participãm la ele, dar ele sunt în acelaºi timp în conºtiinþa tuturor. Constrângerea pe
care o exercitã asupra indivizilor, foarte adeseori este de naturã moralã ºi se datoreºte prestigiului totului
social faþã de indivizi. Dar, dacã indivizii suferã influenþa societãþii, nu e mai puþin adevãrat cã ei pot
influenþa societatea, în special transformarea ei“. (Petre Andrei)
Pornind de la textul de mai sus, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
a. Care este sociologul la care se face referire?
b. Ce raport sociologic se sugereazã în text?

D
1. Asociaþi, în coloana a doua, fiecãrui SOCIOLOG CONTRIBUÞIE
sociolog din coloana întâi a tabelului
alãturat o contribuþie (teorie, concept, AUGUSTE COMTE
metodã, lucrare de referinþã) corespun- EMILE DURKHEIM
zãtoare.
DIMITRIE GUSTI
2. Enumeraþi cinci ramuri ale socio-
logiei ºi trei ramuri apãrute la graniþa a FREDERIC LE PLAY
douã sau mai multe ºtiinþe. WRIGHT MILLS
3. Alegeþi un cuplu de status-uri VILFREDO PARETO
(exemplu: medic-pacient, profesor-elev,
mamã-tatã) ºi explicaþi caracterul com- TALCOTT PARSONS
plementar al statusurilor prin caracte- MAX WEBER
risticile fiecãruia. HERBERT MEAD
4. Menþionaþi trei tehnici de selecþie
ERVING GOFFMAN
pentru alcãtuirea unui eºantion.
5. „Le Play ºi Jean Reynauld fac un voiaj
de studiu în þãrile germane ºi slave, amândoi având aceeaºi instrucþiune, aceeaºi carierã, vizitând aceleaºi
locuri în împrejurãri identice ºi în acelaºi timp. Când se reîntorc în Franþa, fiecare aduce cu sine alte
impresii despre cele vãzute ºi ajunge la alte concluzii“ (Petre Andrei)
Dupã ce citiþi cu atenþie textul, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
a. Despre ce metodã este vorba?
b. Care sunt factorii care o influenþeazã?
c. Ce trebuie fãcut pentru ca rezultatele sã reflecte realitatea?

E
1. Scrieþi în coloana din dreapta tabelului alãturat, LUCRARE AUTOR
numele autorului lucrãrii prezentate în coloana
din stânga. Psihologia poporului român
2. Realizaþi operaþionalizarea conceptului de Regulile metodei sociologice
cetãþean european. Psihologia consonantistã
3. Pornind de la conceptele de status ºi rol, elabo-
raþi un text de aproximativ o jumãtate de paginã, în Politica, o vocaþie ºi o profesie
care sã îi utilizaþi în sensul lor specific sociologiei. Imaginaþia sociologicã
 111

4. Formulaþi câte o ipotezã pentru fiecare din urmãtoarele tipuri: „dacã..., atunci...“, „cu cât..., cu atât...“
într-o cercetare sociologicã cu tema: „Migraþia românilor în Spania“.
5. „Iniþiatorii care se gândesc serios la despãrþire discutã pe larg relaþia lor cu ceilalþi «fãcând comparaþii».
Prin aceasta ei cântãresc costurile ºi beneficiile separãrii. Pot sã supravieþuiascã pe cont propriu? Cum
vor acþiona prietenii ºi familia? Vor suferi copiii? Va fi independent(ã) financiar? Dupã ce s-au gândit la
toate acestea ºi la multe altele, unii hotãrãsc sã mai acorde o ºansã relaþiei lor. Pentru cei care recurg la
separare, aceste discuþii ºi cãutãri îi ajutã sã fie mai puþin intimidaþi de ideea despãrþirii, sã se convingã
cã fac ceea ce trebuie. Majoritatea iniþiatorilor se conving cã responsabilitatea faþã de sine însuºi este
mai importantã decât faþã de celãlalt“. (Anthony Giddens)
Încercaþi sã rãspundeþi la întrebãrile formulate în text, aducând argumente în favoarea separãrii sau a
menþinerii relaþiei într-un cuplu care are copii.

BAREME DE CORECTARE
A
1. 0,50 puncte pentru alegerea variantei corecte ........................................................................................... 0,50 p.
2. 1,00 punct pentru fiecare pereche corectã ......................................................... (1,00x4) ........................ 4,00 p.
3. 1,00 punct pentru fiecare ipotezã corect formulatã ............................................ (1,00x2) ........................ 2,00 p.
4. 0,50 puncte pentru fiecare caracteristicã a faptului infracþional .......................... (0,50x2) ........................ 1,00 p.
5. – 0,25 puncte pentru enunþarea fiecãrei funcþii ................................................... (0,50x2) ........................ 1,00 p.
– 0,50 puncte pentru explicarea fiecãrei funcþii .................................................. (0,50x2) ........................ 1,00 p.
Oficiu .............................................................................................................................................................. 1,00 p.
TOTAL 10,00 p.
B
1. 0,50 puncte pentru indicarea numelui corect ............................................................................................ 0,50 p.
2. 0,50 puncte pentru precizarea cuvântului care exprimã cerinþa ......................... (0,50x4) ........................ 2,00 p.
3. 0,25 puncte pentru fiecare etapã enunþatã corect .............................................. (0,25x10) ....................... 2,50 p.
4. 0,50 puncte pentru fiecare ipotezã corect formulatã .......................................... (0,50x2) ........................ 1,00 p.
5. 1 punct pentru fiecare idee din plan formulatã corect ........................................ (1,00x3) ........................ 3,00 p.
Oficiu .............................................................................................................................................................. 1,00 p.
TOTAL 10,00 p.
C
1. 0,50 puncte pentru indicarea numelui corect ............................................................................................ 0,50 p.
2. 0,15 puncte pentru fiecare concept ................................................................... (0,15x20) ....................... 3,00 p.
3. – 0,25 puncte pentru formularea unei probleme ............................................... (0,25x10) ....................... 2,50 p.
– 1,00 punct pentru identificarea ºi explicarea problemei ......................................................................... 1,00 p.
4. 0,50 puncte pentru fiecare ipotezã corect formulatã .......................................... (0,50x2) ........................ 1,00 p.
5. 0,50 puncte pentru fiecare rãspuns corect la întrebãri ........................................ (0,50x2) ........................ 1,00 p.
Oficiu .............................................................................................................................................................. 1,00 p.
TOTAL 10,00 p.
D
1. 0,50 puncte pentru fiecare rãspuns corect ........................................................ (0,25x10) ....................... 2,50 p.
2. 0,25 puncte pentru fiecare ramurã ..................................................................... (0,25x8) ........................ 2,00 p.
3. 1,00 punct pentru rãspuns corect ºi complet ............................................................................................. 1,00 p.
4. 0,50 puncte pentru fiecare tehnicã menþionatã corect ........................................ (0,50x3) ........................ 1,50 p.
5. – 0,50 puncte pentru rãspuns corect la a) .................................................................................................. 0,50 p.
– 0,75 puncte pentru fiecare rãspuns corect la b) ºi c) ........................................ (0,75x2) ........................ 1,50 p.
Oficiu .............................................................................................................................................................. 1,00 p.
TOTAL 10,00 p.
E
1. 0,50 puncte pentru fiecare nume corect ............................................................. (0,50x5) ........................ 2,50 p.
2. 2,00 puncte pentru conþinut ºi formã ......................................................................................................... 2,00 p.
3. 1,50 puncte pentru utilizarea corectã a conceptelor ................................................................................. 1,50 p.
4. 0,50 puncte pentru fiecare ipotezã corect formulatã .......................................... (0,50x2) ........................ 1,00 p.
5. 0,50 puncte pentru fiecare rãspuns argumentat .................................................. (0,50x4) ........................ 2,00 p.
Oficiu .............................................................................................................................................................. 1,00 p.
TOTAL 10,00 p.
112

CUPRINS

Rolul sociologiei în liceu 3 Capitolul 7: Fenomene anomice 65

1. Starea de anomie ºi tipuri de
Capitolul 1: Noþiuni introductive 5 adaptare comportamentalã 65
1. Nevoia de sociologie 5 2. Infracþionalitate 66
2. Funcþiile ºi ramurile sociologiei 6 3. Sãrãcia 67
3. Perspective teoretice de abordare 4. Corupþia 67
a obiectului ºi problematicii sociologice 8 5. Delincvenþa juvenilã. Copiii strãzii 68

Capitolul 2: Factorii ºi condiþiile Capitolul 8: Interacþiune ºi comunicare 72

vieþii sociale 13 1. Relaþiile interpersonale ºi sociale 72
1. Mediul natural ºi spaþiul social 13 2. Interacþiunea ca proces de comunicare 74
2. Populaþia 15
3. Cultura ºi conºtiinþa colectivã 18 Capitolul 9*: Ordine ºi control social 79
1. Ordine ºi control. Legile sociale
Capitolul 3: Socializarea 23 ºi legile juridice* 79
1. Procesul socializãrii 23 2. Valorile ºi normele sociale* 80
2. Stadiile socializãrii 23
3. Agenþii de socializare* 25 Capitolul 10*: Structura ºi
dinamica socialã 86
Capitolul 4: Microgrupurile sociale 28 1. Stratificarea socialã* 86
1. Grupurile sociale 28 2. Schimbarea socialã* 89
2. Status ºi rol 30
3. Familia ºi relaþiile de rudenie 33 Capitolul 11: Metodologia
cercetãrii sociologice 94
Capitolul 5: Comunitãþi sociale 1. Etapele investigaþiei sociologice* 94
(lecturã suplimentarã) 38 2. Metode ºi tehnici de cercetare
1. Comunitãþi umane teritoriale 38 sociologicã 100
2. Societãþi multiculturale 41 3. Analiza, prelucrarea ºi interpretarea
teoreticã a datelor 104
Capitolul 6: Instituþiile ºi
organizaþiile sociale 47 Index alfabetic de autori 106
1. ªcoala ºi integrarea profesionalã 47
2. Statul în societatea contemporanã 51 Teste de evaluare semestrialã ºi finalã 109
3. Religia ºi biserica 54
4. Regimuri ºi partide politice 57
5. Organizaþiile 60

Conþinuturile marcate cu asterisc sunt pentru filiera teoreticã, profilul umanist, specializarea ºtiinþe, sociale,
precum ºi pentru filiera vocaþionalã, profil militar MAI, specializarea ºtiinþe sociale.