Comunicarea didactică este eficientă atunci când, atât profesorul cât şi elevii

respectă anumite cerinţe:

a) ale profesorului:
- claritatea mesajelor;
- precizia acestora (evitarea formulării ambigue);
- utilizarea unui limbaj adecvat şi accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de
înţelegere, corespunzător vârstei);
- structura logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a materiei predate;
- asigurarea unui climat adecvat comunicării.
b) ale elevilor:
- sa aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepţiona şi înţelege mesajul
profesorului);
- să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării care urmează;
- să fie motivaţi pentru a învăţa (în general şi la un anumit obiect de studiu, în
particular);
- să cunoască limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, în cazul
instruirii asistate de acesta).
Comunicarea didactică constituie baza pe care se desfăşoară procesul de predare –
învăţare – evaluare. În cadrul interacţiunii didactice se creează mai multe tipuri de relaţii, care facilitează,
sau pot să blocheze eficienţa comunicării. Dintre acestea enumerăm:

- relaţia de schimb informaţional,cu condiţia ca acesta să fie înţeles;

- relaţia de influenţare reciprocă a comportamentului, pe baza înţelegerii şi acceptării
mesajului transmis şi receptat;
- relaţii socio afective între emiţător – profesor şi receptor – elev;
- relaţii democratice, de cooperare profesor – elevi şi de cooperare între elevi,în cadrul
comunicării didactice sau educaţionale.
Blocaje de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot produce cand:

- emiţatorul nu stăpaneşte conţinutul mesajului didactic transmis;

- mesajul nu este expus clar, inteligibil, sistemetizat;
- emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
- nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creeaza motivaţii pentru a starni interesul
pentru comunicare;
- emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare;
- mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de
rezolvat;
- mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract;
- comunicarea este numai unidirecţională, producand pasivitate;
- elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau întrbări retorice;
- elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a înţelege mesajul didactic sau acestea nu au fost
fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.(Marin
Stoica)
 D. Sălăvăstru (2004) arată că barierele care stau în faţa comunicării didactice sunt de o
într-o mare diversitate şi le sistematizează în funcţie de natura elementului structural afectat relaţie de
comunicare:

a) blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate în comunicarea didactică;

b) blocaje determinate de relaţiile social-valorice existente între participanţii la relaţia de

comunicare didactică;

c) blocaje determinate de canalul de transmisie;

d) blocaje determinate de particularităţile domeniului în care se realizează comunicarea

didactică..