1.

Articolul ”A family study of obsessive-compulsive disorder”

1.1. Metode
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune de sănătate mintală ce generează
un nivel semnificativ de anxietate, ale cărei cauze nu sunt complet elucidate încă.
Apariția tulburării obsesiv-compulsive poate fi rezultatul unei combinații de factori
neurobiologici, genetici, comportamentali, cognitivi sau de mediu, care declanșează
apariția bolii la anumiți indivizi, la un moment dat. Studiul actual a fost realizat
pentru a determina dacă TOC este ereditară și pentru a investiga posibilele subtipuri
familiale.
În cadrul acestui studiu, subiecții au fost evaluați și intervievați de psihiatri și
psihologi clinicieni cu o pregătire specială în acest domeniu. Diagnosticul final a fost
pus printr-o procedură consensuală. Rezultatele au fost analizate folosind modelul
logistic și metoda ecuației generale de estimare.
1.2. Instrumente
Pentru acest studiu au fost folosite instrumente semistructurate. Pentru aprecierea
severității simptomelor la pacienții diagnosticați cu TOC a fost folosită scala de
evaluare Scala Obsesiv-Compulsivă Yale–Brown. Un alt instrument folosit a fost
Leyton Obsessional Inventory, un inventar cu întrebări, folosit cu scopul de a
diferenția o persoană normală de o persoană cu TOC. Pentru subiecții tineri au fost
folosite instrumentele Children`s Yale-Brown Obsessive Compulsive Scale și Leyton
Obsessional Inventory-Child Version.
1.3. Procedură
După obținerea consimțământului în privința cercetării, subiecții au fost
intervievați și evaluați de psihiatrii și psihologi clinicieni, care au urmat o pregătire
specială în procedura de diagnosticare a acestei tulburări.
Majoritatea interviurilor s-au desfășurat în biroul de cercetare sau acasă la
subiecți, iar o parte telefonic.
Pentru fiecare subiect a fost completat un formular de atribuire de diagnostic
conform DSM-IV.Toate materialele folosite pentru diagnosticare au fost revizuite
independent de doi experți psihiatrii. Toate evaluările realizate pentru a pune un
diagnostic au fost în conformitate cu criteriile specificate în DSM-IV.
1.4. Eșantion
Participanții la acest studiu au fost recrutați din mai multe surse, fiind împărțiți în
două grupe.
Subiecții grupului reprezentativ au fost selectați aleatoriu din 5 centre specializate
în tratarea tulburărilor obsesiv-compulsive, din zonele Baltimore, Md, Washington,
DC. Acest grup a fost alcătuit din 80 de adulți diagnosticați cu tulburare obsesiv-
compulsivă și 343 de membri de familie înrudiți cu aceștia, rude de gradul 1.
Pe lângă diagnosticul de TOC, subiecții aleși au avut scoruri mai mari de 15 în
cadrul testului Yale–Brown Obsessive Compulsive Scale. Au fost excluși pacienți
diagnosticați cu schizofrenie, retard mintal, demență sau sindromul Tourette sau dacă
tulburarea obsesiv-compulsivă a apărut doar în cadul unui episod major de depresie.
 Grupul de control a fost format din 73 de persoane, alese printr-o metodă simplă
de apelare la numere de telefon formate la întâmplare și 300 de membrii de familie ai
acestora, rude de gradul 1.
În cadrul grupului reprezentativ 53% au fost femei și 48 bărbați, iar în cadrul
grupul de control 60 % au fost femei și 40% bărbați. Vârsta subiecțiilor din grupul
reprezentativ a fost cuprinsă între 18-88 ani, vârsta subiecțiilor din grupul de control a
fost cuprinsă între 18-79 ani. Subiecții din grupul reprezentativ au semnificativ mai
puțini copii ca subiecții din grupul de control. De asemenea, în cadrul grupul
reprezentativ sunt mai puțini subiecți căsătoriți.
În ceea ce privește grupul format din rudele subiecțiilor, grupul reprezentativ este
format din 48,1% femei și 51,9% bărbați cu vârste cuprinse între 9 și 94 ani, iar
grupul de control este format din 55% femei și 45% bărbați cu vârste cuprinse între 8
și 91 ani.
2. Rezultatele
În urma acestui studiu s-a observat că tulburările obsesiv-compulsive sunt
întâlnite mai frecvent la rudele subiecțiilor din grupul reprezentativ. Astfel, 11,7 % dintre
rudele grupului reprezentativ prezintă tulburarea obsesiv-compulsivă, în cadrul rudelor
grupului de control doar la 2,7% a fost întâlnită această tulburare. 16,3 % dintre rudele
grupului reprezentativ este probabil să aibă această tulburare, iar la grupul de control doar
5,7% dintre rude este posibil să aibă această tulburare.
De asemenea, au fost analizate și comportamentele obsesive și compulsive
prezente la rudele subiecțiilor. S-au întâlnit comportamente obsesive s-au întâlnit la
10,4 % dintre rudele grupului reprezentativ și la 2,4% dintre rudele grupului de control.
Comportamente compulsive s-au întâlnit la 18,2% dintre rudele grupului reprezentativ și
la 6,1 dintre rudele grupului de control.

3. Concluzie
Rezultatele acestui studiu conduc la concluzia că tulburarea obsesiv-compulsivă
este o boală care se poate transmite membrilor familiei. Rudele de gradul 1 ale subiecților
diagnosticați cu TOC au o prevalență de 5 ori mai mare să aibă această tulburare, față de
rudele subiecților care nu au fost diagnosticați cu TOC.

4. Limite
Una dintre limitele acestui studiului este faptul că toți subiecții cu TOC urmau tratament.
Pentru o concludență mai mare a studiului ar fi de preferat un eșantion de subiecți cu
TOC care nu sunt sub tratament. O altă limită a studiului constă în faptul că au fost
selectați ca subiecți doar adulți. Acesta poate fi un minus al cercetării dacă ținem cont de
faptul că debutul la vârste fragede al tulburării indică o probabilitate mai mare ca
tulburarea să aibă o cauză ereditară.
Bibliografie:
Nestadt G, Samuels J, Riddle M, Bienvenu OJ 3rd, Liang KY, LaBuda M, Walkup J,
Grados M, Hoehn-Saric R. (2000, apr). A family study of obsessive-compulsive disorder.
Arch Gen Psychiatry.57(4) https://doi.org/10.1001/archpsyc.57.4.358