Sunteți pe pagina 1din 2

Borşa este oraşul aşezat la extremitatea nord-estică a

judeţului şi este o revelaţie pentru turiştii neavizaţi. Ceea ce


uimeşte, pe lângă alăturarea de case opulente care sunt
construite în stilul conacelor de pe Valea Loarei, dar şi
case tradiţionale din lemn cocoţate pe coaste, care par
pierdute în verdele munţilor, sunt lăcaşele de cult, parte
integrantă a peisajului zonei.
„Oraşul Borşa este comparabil cu Bucureştiul, are 46.000 de hectare. Ca
lungime, se întinde pe 46 de kilometri de la intrarea dinspre Moisei până
la ieşire spre judeţul Suceava. Foarte întinsă, casele sunt răsfirate
aproape pe toată această suprafaţă, 286 de kilometri de străzi locuite, iar
în total cu tot cu drumuri forestiere sunt peste 600 de kilometri”, a explicat
Sorin Timiş, viceprimarul oraşului Borşa.

Pe lângă faptul că excelează la capitolul locuinţe, borşenii


excelează şi la capitolul credinţă.
„Există şi o concurenţă în Borşa între biserici, există nu mai puţin de 29
de astfel de lăcaşe de mai multe culte, majoritatea ortodoxe. Mănăstiri, s-
a construit câte o mănăstire la fiecare extremitate a oraşului. este
înconjurat din toate direcţile de mănăstiri. Indiferent pe unde intri în oraş,
pe Drumul Naţional sau pe munte, prima dată dai de o mănăstire şi apoi
ajungi la casele oamenilor”, a mai adăugat viceprimarul

.
Mănăstire construită de un privat
Cea mai recent finalizată dintre cele şase mănăstiri care
străjuiesc Borşa este Mănăstirea Albă din cartierul
Poposală. S-a ridicat ca prin minune în vara acestui an,
după ce un borşean, Gheorghe Şteţco, cunoscut în oraş
drept Ghiţă Gagea, a decis să doneze bani. Tot el a donat
şi terenul necesar construiri lăcaşului monahal.
„A stat mult în Occident, unde şi-a făcut un rost. Întors acasă în urmă cu
10 ani şi-a făcut o afacere de prelucrare a fibrei de sticlă. Atras de cele
sfinte şi dispunând de o mare suprafaţă de teren în cartierul Poposală a
donat Episcopiei Ortodoxe o suprafaţă de 50 de ari de teren şi a ajutat la
începerea construcţiei unei mănăstiri. O vizită făcută de Patriarhul
Bisericii de Rit Vechi din România a urcat aici sus pe deal şi a bătut cu
toiagul în pământ şi a zis : «Aici e loc de mănăstire». Aşa s-au pus bazele
şi a început construcţia. Are pereţi groşi de aproape un metru grosime,
foarte bine izolată. În interior, diferenţa de temperatură este de 12 grade,
fără nicio sursă de încălzire. Poartă Hramul Sfântului Gheorghe şi va fi
organizată ca şi mănăstire abia anul viitor pe 23 aprilie”, a povestit Sorin
Timiş.

Despre banii pe care borşeanul cu suflet mare şi frică de


Dumnezeu i-ar fi investit, localnicii povestesc că ar fi vorba
de peste 1.000.000 de euro. Deşi iniţial lăcaşul monahal a
avut rânduiala după ritul vechi, în vara acestui an a fost
preluat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi
Sătmarului şi va fi organizat după rânduielile ortodoxe.