UNIVERSITATEA „TIBISCUSˮ DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

300559 Timișoara, Str. Lazăr Cataragiu Nr.6
Tel/fax: +40-256-294001
E-mail: fse@tibiscus.ro Web: www.fse.tibiscus.ro
SPECIALIZAREA: Contabilitate și informatică de gestiune

REFERAT LA ISTORIE ECONOMICĂ

Lect. univ. dr. Tărăbîc Mirela

STUDENT:
Turnea (Popa) Crucița-Maria
An I C.I.G.

TIMIŞOARA
2021
UNIVERSITATEA „TIBISCUSˮ DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
300559 Timișoara, Str. Lazăr Cataragiu Nr.6
Tel/fax: +40-256-294001
E-mail: fse@tibiscus.ro Web: www.fse.tibiscus.ro
SPECIALIZAREA: Contabilitate și informatică de gestiune

ECONOMIA ROMÂNIEI ȘI
PROVOCĂRILE PRIMULUI
RĂZBOI MONDIAL

Lect. univ. dr. Tărăbîc Mirela

STUDENT:
Turnea (Popa) Crucița-Maria
An I C.I.G.

TIMIŞOARA
2021

2
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………...........................4
1. Economia României în timpul neutralității ( 1914 – 1916 )……………………………......5
2. Economia României în timpul participării sale la Primul Război Mondial (1916 – 1918 )..7
CONCLUZII…………………..................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................10

3
 Introducere

Primul Război Mondial (1914-1918) a fost un război ce a reunit toate națiunile de pe

glob, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A fost un război declanșat în Europa,
care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de
milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai
mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au
murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și
industrial al beligeranților și impasul tactic cauzat de războiul de tranșee. A fost unul dintre
cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări majore politice și economice.
Elementul declanșator al războiului îl constituie atentatul de la Sarajevo din 28 iunie
1914 când Franz Ferdinand a fost asasinat, în timpul unei vizite la Sarajevo cu soția sa. E
unanim admis că acesta a fost declanșatorul, nu însă, și cauza principală pentru care războiul
a început.
Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie
1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României
a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară
combatantă, la finalul războiului.
La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de
putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor
vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de
altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național,
de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.
Înainte de război, economia României a fost clasificată ca una subdezvoltată, ce s-a
bazat pe recoltele agricole, cereale în prima instanţă şi exploatarea petroliferă a Văii
Prahovei. Industria – motor al dezvoltării economice aşa după cum apărea în urma revoluţiei
industriale - a avut la noi, o evoluţie modestă, însă nu a lipsit cu desăvârşire.
Anii 1914-1915 au fost excelenţi sub raport economic, ca şi prima parte a
următorului, 1916, însă cheltuielile ridicate pentru înarmare şi pregătirea trupelor a produs
primele deficite.
Cu jerfe nenumărate şi pagube materiale uriaşe, războiul a luat sfârşit la 11 noiembrie
1918, ora 11.00 printr-un armistiţiu. Pentru România, războiul s-a încheiat în vara anului
1919, iar economia de război avea să treacă la cea de pace abia în anii următori.
La negocierea sumelor reparatorii, României i s-au promis de Aliaţi 31 de miliarde de
lei aur din cele 72 de milioane de lei aur cât am estimat noi, dar nici acestea – 31 de miliarde
de lei aur – n-au fost onorate.
Practic, la aproape zece ani de la încheierea conflictului mondial, toate negocierile
între învingători şi învinşi au fost sistate şi n-au mai fost reluate.

4
1. Economia României în timpul neutralității (1914 – 1916)

Izbucnirea Primului Război Mondial și politica adoptată la început de guvernul român

au influențat profund economia țării care nu era pregătită de război. În primii doi ani (1914-
1916) România a păstrat o atitudine de neutralitate armată. Țara noastră a intrat în război la
15/28 august 1916, de partea Antantei (Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Rus), care îi
recunoștea revendicările naționale legitime. Participarea ei a durat până la încheierea
războiului, produsă la 11 noiembrie 1918, când Germania a semnat armistițiul.
Deși s-a menținut neutră în primii doi ani, România a resimțit, de la inceput, o
puternică influență a stării de război asupra vieții sale economice. Legăturile economice
normale cu alte state au fost perturbate, sau întrerupte, ceea ce a avut multiple repercursiuni
asupra tuturor ramurilor de activitate. Pe de altă parte, România nu putea rămâne indiferentă
sau inactivă față de perspectiva iminentă a intrării în război pentru înfăptuirea idealului
național, ci trebuia să ia anumite măsuri de pregătire și în domeniul economic.
Anul 1914 reprezintă ultimul an de pace în Europa și primul an din războiul mondial
ce avea să urmeze; războiul, început în luna august 1914 , va întrerupe procesele dezvoltării,
va răvăși și distruge, în mare parte, viața economico – socială ,va modifica structurile politice
– statale ale continentului, iar urmările acestora și ale aplicării tratatelor de pace vor crea alte
condiții de evoluție pentru întreaga Europă. Din aceste motive, cât și datorită noilor
conjuncturi internaționale, mersul vieții economice a Romîniei și a altor țări, în deceniile trei
și patru, va fi cu totul diferit decât înaintea războiului mondial.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, o serie întreagă de ramuri industriale
din România s-au găsit dintr-o dată în fața unor mari dificultăți, au fost rupte de debuseele lor
tradiționale și au inceput să-și retragă producția și să concedieze o parte din muncitori. În
industria petrolului, de pildă, faptul că exportul s-a redus simțitor a avut ca urmare blocarea
capacităților de înmagazinare în rezervoare, restrangerea extracției și, apoi, a activității de
prelucrare.
Din cauza războiului, marile state industriale din apus au introdus o serie de prohibiții
de export, ceea ce făcea anevoioasă – și adesea imposibilă – procurarea din import a
materiilor prime necesare unor ramuri ale industriei, a mașinilor, utilajelor și pieselor de
schimb. Treptat lipsa respectivelor produse s-a accentuat. Întreruperea legăturilor cu
exteriorul crea mari greutăți, deoarece României îi lipseau o grămadă de ramuri cheie ale
industriei care să producă pentru apărare.
Cu toate cheltuielile făcute pentru înzestrarea armatei, România a rămas relativ slab
pregătită din punct de vedere militar. Nu exista echipament și hrană suficientă pentru soldați,
armamentul era insuficient și de slabă calitate.
Situația agriculturii în anii 1914 – 1916, până la intrarea României în război,
prezintă din punctul de vedere al raporturilor sociale și al organizării producției, aceleași
caracteristici cunoscute din examinarea perioadei precedente. Producția agricolă a anului
1914 a fost, in general, mediocră, în timp ce în anul 1915 ea a fost bună. Aceasta se poate

5
vedea din faptul că producția de cereale, cifrată la 93,6 milioane hectolitri în 1915, atingând
83,8 milioane hectolitri .
În primul moment al izbucnirii războiului mondial, în iulie 1914, sub motivul că
trebuiau constituite în țară rezervele necesare de produse alimentare și de materii prime,
guvernul a interzis exportul a numeroase produse, singura cereală rămasă liberă la export
fiind porumbul. Razboiul mondial creând condiții cu totul diferite în ce privește posibilitățile
de desfacere a produselor agricole pe piețele externe și, pe această linie, statul a intervenit cu
o serie de măsuri menite să înlesnească comerțul exterior de produse agricole.
Deși România nu s-a angajat de la început în război , izbucnirea acestuia n-a rămas
fără urmări asupra finanțelor publice și circulației monetare a țării. În anii neutralității bugetul
a avut încă un caracter excedentar. Se remarcă totuși, o creștere a presiunii fiscale. S-au
contractat de către stat și împrumuturi interne de la B.N.R. (în suma totală de 400 milioane
lei), precum și unele împrumuturi secrete (în Anglia și Italia) pentru armament. Circulația
monetară a crescut de peste trei ori din 1913 pâna în 1916 (de la 437 milioane lei la 1452
milioane lei). Fară să fie încă inflație, o creștere atât de mare într-un interval atât de scurt
anunță, totuși începutul unui proces inflaționist ce avea să se amplifice în anii următori.
Pregătirile militare făcute de guvern în perioada neutralității armate au dus la creșterea
cheltuielilor bugetare ale statului. În condițiile în care industriașii și capitalul străin care
investeau se bucurau de o scutire masivă de impozite, iar negustorii și băncile practicau
evaziunea fiscală, principala sursă a veniturilor statului erau impozitele indirecte suportate în
cea mai mare parte de salariați si țărani. Tot pentru a acoperi cheltuielile statului acum au
sporit cu 50% taxele pe alcool, a crescut prețul tutunului și hârtiei de țigarete, precum și
tarifele la calea ferată.
Pentru a face față cheltuielilor bugetare determinate de pregătirea militară și a acoperi
golul lăsat de veniturile din taxe vamale, guvernul a intensificat presiunea fiscală asupra
oamenilor muncii.
Marile cheltuieli nu puteau fi acoperite însa doar prin sporirea imediată a impozitelor.
Izbucnirea războiului a produs perturbări și în domeniul circulației monetare, care a
crescut de la 437 mil. în 1913 la 1452 mil. lei în 1916.
Creșterea circulației monetare era provocată, pe de o parte, de creșterea prețurilor
interne, de finanțarea deficitelor bugetului de stat ca și de finanțarea unei părți din valoarea
mărfurilor exportate în Germania, pentru care statul român acorda credite pe baza unui asa-
zis depozit de mărci-aur constituit la Banca Imperiului German.
Ca urmare, anii 1914-1916 s-au remarcat printr-o agravare a sarăcirii țăranilor și a
locuitorilor de la orașe și o înrăutățire a condițiilor de trai. A crescut numărul șomerilor, a
început să fie prelungită ziua de lucru a salariaților și să se reducă salariile. Produse precum
zahărul, untdelemnul, orezul, săpunul deveniseră în mare masură inaccesibile maselor. Însași
ziarele recunoșteau faptul că mizeria în rândurile largi ale țărănimii luase proporții neobișnuit
de mari.

6
 2. Economia României în timpul participării sale la
Primul Război Mondial ( 1916 – 1918 )

România a intrat în război în august 1916, contra Puterilor Centrale (Germania,

Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). La 15/28 august 1916 armata română trece
Carpații în Transilvania, după ce în ziua precedentă România declarase război Austro-
Ungariei. Ea a avut de suferit în timpul războiului pierderi grele. În teritoriul ocupat, statul
major economic a procedat la inventarierea mașinilor și utilajelor ce n-au putut fi evacuate în
Moldova și la trimiterea lor în țările ocupante. De asemenea, ocupanții au trecut la
rechiziționarea obiectelor confecționate din metale neferoase ajungând să ridice până și
clopotele de la biserici.
În acest mod, între 1 decembrie 1916 – 31 octombrie 1918, a fost ,,exportată” din
teritoriul ocupat o cantitate de 57 475 tone de mașini – unelte, fier și metale, din care 36 284
tone în Austro – Ungaria, 6 351 tone în Germania, 8 312 tone în Turcia și 6 528 tone în
Bulgaria. Puterile Centrale se dovedeau astfel, o dată mai mult, dușmanii necruțători ai
dezvoltării industriei din România.
Cu toate stradaniile depuse de ocupanți, chiar și în acele ramuri industriale, producția
a rămas cu mult sub nivelul dinainte de război. La aceasta a contribuit, în mare măsură,
rezistența – sub diverse forme – a populației împotriva ocupanților.
Luptând eroic, cu toate aceste dificultăți, oamenii muncii au depus eforturi pentru
susținerea frontului. Ceea ce nu s-a putut realiza cu mijloace interne, a fost completat cu
materiale livrate de aliați. Astfel , în iarna anului 1916 și în primăvara anului 1917 armata
română a fost bine echipată și înzestrată cu armament modern și îndestulator, în special cu
armament automat.
În felul acesta armata română, reorganizată și modernizată, a putut să întâmpine
pregătită marile bătălii din vara anului 1917.
Războiul și ocupația străină au avut urmări extrem de grele pentru agricultură.
Mobilizarea militară a bărbaților, precum și rechizițiile de animale, inventor agricol și
produse au fost resimțite puternic de gospodăriile țărănești. Situația precară a agriculturii a
afectat serios alimentația marii majorități a populației.
Pentru necesitățile războiului, au fost rechiziționate vite și mijloace de transport, iar în
locul bărbăților plecați pe front a trebuit ca o mare parte din munci să fie prestată de femei,
copii și bătrâni, iar pentru lucrarea pământului au fost obligate la munca toate persoanele
capabile de lucru între 14 și 60 de ani, folosindu-se în același timp și de prizonierii de război.
Produsele obținute erau rechiziționate și plătite în moneda de ocupație, iar comerțul cu
produse agricole era interzis adeseori.
În industrie se resimțea, în primul rând, o mare lipsă de combustibil. De aceea a fost
intensificată, cât s-a putut, extracția de cărbune și petrol. Pentru acoperirea, fie și parțială, a

7
deficitului de combustibil, s-a recurs la intensificarea exploatării fondului forestier și la
producerea de cărbuni din lemn (mangal). Cu începere din 1917 guvernul a promis că
"exploatarea pădurilor să se facă fără observarea legilor silvice". Situația excepțională cerea
măsuri excepționale. De exemplu, necesarul zilnic de făină și mălai era de 320 vagoane, dar
morile din Moldova nu puteau măcina decât 200-250 de vagoane. Ca remediu, s-a propus
importul din Rusia a cantităților deficitare, instalarea de mori mobile și punerea în funcțiune a
instalațiilor evacuate din Muntenia. Se resimțea, de asemenea, lipsa metalului și a unor
materii prime agricole.
În domeniul finanțelor publice, războiul a adus o mare dezorganizare. În anii 1916 -
1918 bugetele au înregistrat mari deficite. Pentru acoperirea lor guvernul a făcut noi
împrumuturi la Banca Națională, în suma totală de 1,2 miliarde lei aflate în circulație în anul
1918 și care urmau să fie achitate după război. Toate acestea, conjugate cu o mare reducere a
circulației mărfurilor, au dus la o puternică depreciere a leului și la dezvoltarea crescândă a
inflației (care avea să se declanșeze, însă, din plin după terminarea războiului).
Circulația monetară a fost si ea grav afectată de război. Când trupele române au fost
nevoite să se retragă, iar inamicul a început să ocupe partea de sud a țării, guvernul român a
depus la Moscova, la 21 decembrie 1916, tezaurul Băncii Naționale. Guvernul Rusiei garanta
conservarea și restituirea în întregime a tezaurului către România. Dar, din tot tezaurul depus
la Moscova, României nu i s-au mai restituit decât tilurile de rentă și documentele, în 1936,
iar după al doilea război mondial doar cloșca cu puii si colecțiile de monede vechi. Restul a
rămas nerestituit.

8
 CONCLUZII

Ca o concluzie putem aprecia că deși s-au făcut eforturi pentru pregătirea țării într-o
eventuală intrare în război, slaba dezvoltare a economiei românești în cadrul internațional
neprielnic a făcut ca România să intre în război nepregătită corespunzător.
Războiul a întrerupt modernizarea economiei din cauza faptului că s-au diminuat
schimburile economice cu statele beligerante și pentru că a fost nevoie să se investească o
sumă foarte mare în echiparea armatei române, care în 1914 nu era pregatită pentru un război
de o asemenea anvergură. Pregătirile militare făcute de România după 1914 au privat
agricultura de forță de muncă, armata fiind formată în mare parte din țărani.
Cu toate cheltuielile făcute pentru înzestrarea armatei, România a rămas relativ slab
pregătită din punct de vedere militar. În aceste condiții armata română, la primele ciocniri
mai puternice cu adversarii superior înzestrați din punct de vedere tehnic, a suferit, în pofida
eroismului de care a dat dovadă – înfrângeri și a plătit un greu tribut de sânge.
Faptul că România era o țară neutră a dus la o scădere importantă a importurilor atât de
necesare în acea perioadă (armament, muniții etc).
Și exporturile au suferit foarte mult pentru că anumite produse, care erau considerate
esențiale, erau interzise la export.
Ocuparea a aproape două treimi din teritoriul naţional de inamic a produs o pagubă
imensă ce nu a mai putut fi recuperată vreodată, nici chiar după încheierea Păcii de la Paris.
Germanii, austro-ungarii, bulgarii şi otomanii ca forţe ale ocupantului au trecut îmediat după
decembrie 1916 la valorificarea oricăror resurse ale României. De la petrol, cereale, produse
animale până la clopotele din biserici, ca efort de război în favoarea acestora.
Şeptelul (inventarul naţional de animale) şi CFR au suferit pagube prin înstrăinare de
până la 80 la sută din fonduri. Orice produs sau serviciu declarat ca necesar continuării
războiului de Puterile Centrale se găsea sub regimul rechiziţiei şi confiscării.
Piaţa neagră a fost în floare, iar leii noi de război tipăriţi de ocupant fără de măsură
întreţineau spirala inflaţionistă. Cu jerfe nenumărate şi pagube materiale uriaşe, războiul a
luat sfârşit la 11 noiembrie 1918, ora 11.00 printr-un armistiţiu. Pentru România, războiul s-a
încheiat în vara anului 1919, iar economia de război avea să treacă la cea de pace abia în anii
următori.
La negocierea sumelor reparatorii, României i s-au promis de Aliaţi 31 de miliarde de
lei aur din cele 72 de milioane de lei aur cât am estimat noi, dar nici acestea – 31 de miliarde
de lei aur – n-au fost onorate. Practic, la aproape zece ani de la încheierea conflictului
mondial, toate negocierile între învingători şi învinşi au fost sistate şi n-au mai fost reluate.
În concluzie, la cele expuse anterior, se poate constata că România, până în 1914,
îndeosebi, în mediul urban, își schimbase fundamental fizionomia economic – socială și
politică, în comparație cu anul 1859. Tot aici reiese scara enormă pe care a fost jefuită țara
noastră în decursul primului război mondial de catre imperialiștii ocupanți.

9
 BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.scritub.com/istorie/ECONOMIA-ROMANEASCA-IN-
PERIOAD54569.php
2. http://noinu.ro/2014/02/consecintele-primului-razboi-mondial-asupra-
economiei-romaniei/
3. *** biblioteca.regielive.ro/…/economie/economia-romaniei-in-timpul-
primului-razboi-mondial-167314
4. ***ro.wikipedia.org/wiki/Primul_Razboi_Mondial
5. Muresan Maria, Istoria economiei,Editura Economica, 1995
6. Irimiea Mihai, Istoria Economiei Nationale, Editura Universitatii din Ploiesti,
Ploiesti,2005.

10