Partea Personala Finala

Iulie 2021 Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi Tescu Claudiu Constantin
3. PARTEA PERSONALĂ
STUDIU COMPARATIV ÎNTRE STRUCTURĂ PE
CADRE CU STÂLPI LAMELARI ȘI RECTANGULARI
~ 92 ~ Partea personală
3.1. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT LA

ACȚIUNI SEISMICE
3.1.1. Introducere
Betonul armat este materialul cel mai utilizat pentru realizarea structurilor de rezistență.
Spre deosebire de alte materiale structurale cu care vine în competiție, cum sunt oțelul sau
lemnul, comportarea betonului sub încărcări se îndepărtează mult de aceea a materialelor idel
elastice sau ideal elasto-plastice cu care operează teoria elasticității sau teoria plasticității.
Aceasta se datorează în special faptului că betonul armat nu este nici un material omogen, nici
continuu și nici izotrop, cum sunt materialele analizate de disciplinele fundamentale de calcul.
Astfel, betonul este un material compozit, alcătuit din două materiale cu proprietăți foarte
diferite. Oțelul „moale” are o comportare identică la întindere și la compresiune. Comportarea sub
încărcări este de tip elasto-plastică, cu consolidare. Prin încărcare, descărcare și reîncărcare în
domeniul consolidării, oțelul se ecruisează, fenomen care îi crește rezistența, dar îi reduce drastic
deformabilitatea și sudabilitatea.
Betonul, fiind un material neomogen și discontinuu, se comportă foarte diferit la întindere și
compresiune. Astfel, betonul, care este, o piatră artificială, are o slabă rezistență la întindere și
fisurează la valori foarte mici ale eforturilor unitare de întindere. Rezistența betonului la
compresiune este, însă, remarcabilă, dar curba caracteristică a betonului comprimat se depărtează
de linia dreaptă și prezintă deformații remanente la descărcare, începând de la valori moderate ale
eforturilor unitare, orientativ de ordinul a jumătate din rezistența betonului. Această valoare
reprezintă un prag aproximativ al inițierii unui proces de degradare manifestat prin apariția unor
fisuri specifice pietrelor comprimate, paralele cu direcția eforturilor de compresiune, care se
dezvoltă odată cu creșterea eforturilor unitare, până la rupere.
Apariția acestor fisuri longitudinale în betonul comprimat duce la o deformare transversală a
pieselor de beton. Aceasta sugerează că o cale eficientă de sporire a rezistenței la compresiune este
aceea de a limita „umflarea” laterală a betonului prin așa numita acțiune de fretare sau confinare a
betonului comprimat.
Prin asocierea betonului cu armăturile de oțel, se creează un material complex care însumează
proprietățile materialelor componente. Astfel, betonul armat este capabil să preia atât eforturi de
compresiune, prin beton, cât și întinderi, prin armăturile de oțel, în zonele unde betonul a fisurat
foarte timpuriu din cauza slabei sale rezistențe la întindere. Armăturile transversale pot crea efectul
de fretă care să contribuie la sporirea rezistenței și a capacității de deformare a betonului
comprimat.
În plus, betonul este un material cu proprietăți reologice, cu deformații care evoluează în timp
peste cele elastice dezvoltate instantaneu la aplicarea încărcărilor. Comportarea acestuia devine și
mai complexă în cazul încărcărilor și a descărcărilor repetate sau a încărcărilor ciclice.
Complexitatea comportării devine maximă în cazul unei acțiuni seismice puternice, care are
caracter dinamic, cu o desfășurare necunoscută în timp care depășește substanțial limita elastică.
Dificultatea extremă de a descrie aspectele fenomenologice în întreaga lor complexitate și
necesitatea de a dezvolta instrumente de calcul suficient de simple pentru a fi aplicate în proiectare
impun adoptarea unor simplificări și aproximații în modelele și metodele de calcul. Evident,

acestea nu trebuie să deformeze esența comportării reale, astfel încât să se permită controlul prin
proiectare al răspunsului structural.
3.2. Influența diferitelor clase de beton asupra calculului structural

Am analizat clasele de beton utilizate în realizarea proiectului şi anume: C20/25 şi C25/30.
3.2.1. Analiza eforturilor în elementele structurale în funcţie de clasa de beton
Betonul este caracterizat de modulul de elasticitate “E”, iar într-o prima analiză am arătat
variaţia eforturilor în elementele structurale în funcţie de diferenţele dintre modulele de elasticitate
ale claselor de betoane studiate.
C20/25 – E = 30000 [N/mm2]
C25/30 – E = 31500 [N/mm2]
Proiectarea seismică la structurile tip cadre etajate are ca principal obiectiv dezvoltarea
unui mecanism de plastificare favorabil și anume: apariția deformațiilor plastice mai întâi în
secțiunile de la extremitățile riglelor și ulterior în secțiunile de la baza stâlpilor.
Riglele de cadru se calculeaza în mediu elastic datorită rolului de element principal ce îl
are în osatura construcției.
Ţinând cont de prevederile codului de proiectare P100/2013, prezentate mai sus, pentru
calculul eforturilor în elementele structurale din beton am redus modulul de elasticitate conform
normativului şi anume:
- 0,60*E – în cazul grinzilor şi 0,80*E – în cazul stâlpilor, rezultând:
C20/25 grinzi – E = 18000 [N/mm2] şi stâlpi – E = 24000 [N/mm2]
C25/30 grinzi – E = 18900 [N/mm2] şi stâlpi – E = 25200 [N/mm2]
În urma analizelor statice efectuate cu aceste două clase de beton observăm mici diferenţe
între eforturi, ceea ce era de așteptat având în vedere diferenţa mică între modulele de elasticitate
reduse.
Betonul ca şi material are proprietatea de a prelua solicitări de compresiune, observăndu-
se diferenţe mai mari în cazul eforturilor axiale. Betonul din clasa C25/30 având eforturi cu până
la 4% mai mari.
3.2.2. Analiza modurilor de vibrație în funcţie de clasa de beton

În urma analizei modale am observat influenţa mare a comportării structurii în funcţie de
tipul de beton folosit.
În cadrul analizei modale programul determină primele “n” valori proprii cerute şi vectorii
proprii aferenţi. Analiza este o rezolvare a unei probleme generale de valori proprii (programul
foloseşte metoda iterării în subspaţii). Programul verifică dacă au fost determinate cele mai mici
valori proprii. La analiză, programul foloseşte matricea diagonală a maselor, aceasta conţinând
doar mase de translaţie.
CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y
CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 2 de vibrație – translaţie după direcţia X
CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 3 de vibrație – torsiune generală
CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y
CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 2 de vibrație – translaţie după direcţia X
CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 3 de vibrație – torsiune generală
Contribuția maselor modale (I.) [Analiza Modală]

f [Hz] εX εY εZ Activ f [Hz] εX εY εZ Activ
1 2.07 0 0.728 0 1 1 2.12 0 0.728 0 1
2 2.33 0.736 0 0 1 2 2.39 0.737 0 0 1
3 2.44 0.024 0 0 1 3 2.50 0.024 0 0 1
4 8.26 0 0.147 0 1 4 8.46 0 0.147 0 1
5 8.32 0.125 0 0 1 5 8.52 0.125 0 0 1
6 10.10 0 0 0 1 6 10.35 0 0 0 1
7 17.88 0.057 0 0 1 7 18.32 0.057 0 0 1
8 19.70 0 0.064 0 1 8 20.18 0 0.064 0 1
9 24.74 0 0 0 1 9 25.35 0 0 0 1
10 30.84 0.027 0 0 1 10 31.60 0.027 0 0 1
11 35.64 0 0.029 0 1 11 36.52 0 0.029 0 1
12 43.27 0.010 0 0 1 12 44.34 0.010 0 0 1
12/12 0.981 0.968 0 0 12/12 0.981 0.968 0 0
C20/25 C25/30
Frecvențe proprii (I.) [Analiza Modală (SLS) Modul 1 (2.07 Hz) (2.12Hz)]
ω ω
f [Hz] T [s] V.p. Eroare f [Hz] T [s] V.p. Eroare
[rad/s] [rad/s]
1 2.07 0.483 13.01 169.16 1.78E-8 1 2.12 0.472 13.33 177.56 9.08E-9
2 2.33 0.429 14.65 214.67 5.15E-9 2 2.39 0.419 15.01 225.30 3.48E-9
3 2.44 0.410 15.33 234.87 2.97E-9 3 2.50 0.400 15.70 246.53 5.53E-9
4 8.26 0.121 51.90 2693.19 1.63E-9 4 8.46 0.118 53.17 2827.31 1.32E-9
5 8.32 0.120 52.25 2730.42 7.36E-10 5 8.52 0.117 53.53 2865.95 4.74E-10
6 10.10 0.099 63.47 4028.66 4.78E-10 6 10.35 0.097 65.03 4229.32 3.15E-10
7 17.88 0.056 112.37 12626.21 1.25E-10 7 18.32 0.055 115.13 13255.25 1.49E-10
8 19.70 0.051 123.76 15315.95 2.26E-10 8 20.18 0.050 126.81 16080.30 1.15E-10
9 24.74 0.040 155.43 24157.99 4.79E-11 9 25.35 0.039 159.26 25363.82 7.13E-11
10 30.84 0.032 193.76 37544.84 1.50E-9 10 31.60 0.032 198.54 39419.29 1.52E-9
11 35.64 0.028 223.94 50148.30 8.05E-9 11 36.52 0.027 229.46 52653.36 8.05E-9
12 43.27 0.023 271.89 73922.69 4.81E-7 12 44.34 0.023 278.60 77617.12 4.82E-7
C20/25 C25/30
CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y
CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 2 de vibrație – torsiune generală

CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 3 de vibrație – translaţie după direcţia X
CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y

CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 2 de vibrație – torsiune generală
CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 3 de vibrație – translaţie după direcţia X

Contribuția maselor modale (I.) [Analiza Modală]

f [Hz] εX εY εZ Activ f [Hz] εX εY εZ Activ
1 1.52 0 0.801 0 1 1 1.56 0 0.801 0 1
2 1.66 0.073 0 0 1 2 1.70 0.073 0 0 1
3 1.82 0.746 0 0 1 3 1.87 0.746 0 0 1
4 4.96 0 0.110 0 1 4 5.09 0 0.110 0 1
5 5.38 0.016 0 0 1 5 5.51 0.016 0 0 1
6 5.75 0.087 0 0 1 6 5.89 0.087 0 0 1
7 9.41 0 0.046 0 1 7 9.64 0 0.046 0 1
8 10.02 0.020 0 0 1 8 10.27 0.020 0 0 1
9 10.41 0.021 0 0 1 9 10.67 0.021 0 0 1
10 14.53 0 0.021 0 1 10 14.89 0 0.021 0 1
11 15.03 0.017 0 0 1 11 15.40 0.017 0 0 1
12 15.77 0.002 0 0 1 12 16.16 0.002 0 0 1
12/12 0.982 0.979 0 0 12/12 0.982 0.979 0 0
C20/25 C25/30
Frecvențe proprii (I.) [Analiza Modală (SLS) Modul 1 (1.52 Hz) (1.56 Hz)]
f [Hz] T [s] ω V.p. Eroare f [Hz] T [s] ω V.p. Eroare
[rad/s] [rad/s]
1 1.52 0.657 9.56 91.39 5.87E-8 1 1.56 0.641 9.79 95.94 2.31E-8
2 1.66 0.601 10.45 109.28 1.05E-8 2 1.70 0.587 10.71 114.71 6.76E-9
3 1.82 0.549 11.45 131.06 9.23E-9 3 1.87 0.536 11.73 137.56 1.40E-8
4 4.96 0.201 31.19 972.70 3.94E-9 4 5.09 0.197 31.95 1021.09 2.50E-9
5 5.38 0.186 33.81 1143.39 8.40E-10 5 5.51 0.181 34.64 1200.26 1.89E-9
6 5.75 0.174 36.11 1304.03 1.71E-9 6 5.89 0.170 37.00 1368.77 8.67E-10
7 9.41 0.106 59.10 3492.49 6.78E-10 7 9.64 0.104 60.55 3666.52 4.11E-10
8 10.02 0.100 62.97 3965.40 3.93E-10 8 10.27 0.097 64.52 4162.92 3.60E-10
9 10.41 0.096 65.42 4279.33 3.51E-10 9 10.67 0.094 67.03 4492.36 3.05E-10
10 14.53 0.069 91.29 8333.76 7.70E-9 10 14.89 0.067 93.54 8749.78 8.04E-9
11 15.03 0.067 94.45 8920.01 1.03E-8 11 15.40 0.065 96.77 9365.07 1.03E-8
12 15.77 0.063 99.07 9815.28 5.90E-9 12 16.16 0.062 101.51 10305.18 6.05E-9
C20/25 C25/30

În urma analizelor modale observăm comportarea diferită a structurilor. Modelul cu clasa

de beton mai mică, C20/25 are o rigiditate mai mică de unde rezultă şi o perioadă mai mare de
vibrație. Datorită perioadei mai mare de vibrație şi a rigidităţii reduse rezultă o forţă seismică mai
mare (fiindcă e generată pe moduri cu perioade mai mari), doar în condiţiile în care perioada
structurii nu depâşeşte 0,70s (ne aflăm pe palierul liniar crescător al spectrului de răspuns).
Spectru normalizat de răspuns elastic (ξ = 0,05) pentru acceleraţii pentru componentele

orizontale ale mişcării terenului, în zona caracterizată prin perioada de control (colţ) T = 0,70 s.
3.3. Rigiditatea laterală

Rigiditatea reprezintă o caracteristică structurală esențială care exprimă relația între forțe și
deplasări. Asocierea rigidității k cu masa construcției m definește un parametru structural derivat,
=2 , perioada oscilațiilor proprii, care poate fi considerat ca mărimea cea mai importantă
pentru alcătuirea preliminară a structurilor în regiunile expuse la cutremure puternice. Perioada
oscilațiilor în modul fundamental de vibrație servește la stabilirea cerințelor de rezistență pentru o
structură dată, respectiv a valorilor forțelor laterale.
În cazul sistemelor cu un grad de libertate dinamică cu răspuns elastic, valoarea de vârf a
accelerației seismice este funcție numai de perioada sistemului, în timp ce în cazul sistemelor
elasto-plastice, valoarea accelerației de vârf depinde, pe lângă perioadă, și de un al doilea
parametru, care poate fi fie ductilitatea sistemului (raportul între deplasarea ultimă, sau capabilă,
și cea de la inițierea curgerii: = / ), fie rezistența sistemului. Aceasta este definită prin așa
numitul coeficient seismic global (raportul între valoarea forței orizontale capabile și greutatea

construcției = / ), sau prin raportul între forța de curgere și forța dezvoltată în răspunsul
seismic elastic.
Valoarea cerințelor de rezistență se stabilește pe baza spectrelor de proiectare obținute prin
împărțirea ordonatelor spectrului elastic “netezit” prin factorii de comportare.
În cazul unui cutremur cu vârful de răspuns la o valoare mică a perioadei proprii de vibrație,
respectiv unui spectru cu perioada de control Tc mică, flexibilizând structura astfel încât perioada
fundamentală să fie mai mare decât Tc, se pot reduce cerințele de rezistență. În cazul cutremurelor
vrâncene, cu perioada de control lungă, Tc=1,6 sec, sub care se situează perioadele majorității
construcțiilor de tip obișnuit, posibilitățile de a reduce cerințele de rezistență prin modificarea
rigidității laterale sunt foarte limitate.
Pentru evaluarea deplasărilor laterale seismice în domeniul T > Tc se pot folosi valorile
furnizate de spectrul elastic de deplasare, ceea ce oferă un avantaj semnificativ în proiectare.
În cazul în care T < Tc, deplasările sistemelor cu incursiuni în domeniul postelastic sunt
superioare celor furnizate de spectrul elastic, astel încât, în acest domeniu, în proiectare trebuie
utilizate valorile spectrelor neliniare, ceea ce nu este simplu dacă se are în vedere faptul că aceste
spectre depind de caracteristici structurale dificil de evaluat în fazele inițiale ale proiectării.
În principiu, noțiunea de rigiditate are sens numai până la atingerea nivelului de solicitare în
care structura devine un mecanism cinematic, iar dincolo de acest prag se poate stabili o valoare
convențională a unei rigidități de tip elastic care să exprime raportul între forță și deplasarea
înregistrată(Fig. 1.).
În cazul structurilor redundante, curba forță-deplasare se nelinearizează după atingerea
nivelului de încărcare la care se inițiază curgerea într-unul din elemente, cu reducerea continuă a
pantei la încărcare, la fiecare nouă articulație plastică formată.
Figura 1 – Rigiditatea elastică echivalentă pentru sisteme cu comportare ideal elasto-plastică;
dt este cerința de deplasare seismică.

În practica de proiectare, mai ales în calculul structural static, se aplică un procedeu mai simplu
pentru aproximarea rigidității corespunzătoare secțiunii brute de beton a elementelor prin factori
subunitari depinzând de gradul de fisurare al betonului.

Este important de observat că rigiditatea laterală a unor construcții nu depinde numai de

rigiditatea structurii, dar și de rigiditatea componentelor nestructurale. Rigiditatea ambelor tipuri
de componente variază cu încărcarea, fiind influențate esențial de fisurarea succesivă a diferitelor
elemente, iar dincolo de un anumit prag, de ieșirea lor din lucru.
Modul în care se evaluează contribuția componentelor nestructurale la rigiditatea laterală, pe
de o parte, și a elementelor structurale, ca elemente fisurate în zone întinse, pe de altă parte,
depinde de mai mulți parametri, între care cei mai importanți sunt tipul de structură, natura
componentelor nestructurale și nivelul de deformare al construcției, respectiv stadiul de lucru al
acesteia.
În general, pentru elemente de beton armat cu geometrie identică, deplasările de curgere sunt
aproape egale, indiferent de rezistența acestora. Aceasta înseamnă că rigiditatea elastică este cu
atât mai mare cu cât rezistența elementului este mai mare.
Verificarea deplasărilor laterale este necesară nu numai în cazul cutremurelor maxime luate în
considerare la proiectarea structurilor, ci și pentru cutremure mai frecvente, de intensități mai mici,
pentru satisfacerea unor condiții de exploatare a clădirilor. Structurile astfel solicitate nu depășesc
pragul de inițiere a curgerii, sau au incursiuni limitate în domeniul postelastic, astfel încât
verificările se efectuează pe baza unui calcul în domeniul elastic.
Deplasările laterale sunt considerate a fi cel mai relevant parametru pentru caracterizarea
performaței seismice a structurilor și pentru controlul prin proiectare al răspunsului seismic.
Ca urmare, metodele de proiectare sunt bazate pe acest parametru, motiv pentru care sunt
denumite și „metode bazate pe deplasare”.
3.4. Rezistența laterală

Dimensionarea rezistenței laterale a unei structuri amplasate într-o zonă cu seismicitate
semnificativă trebuie făcută astfel încât:
 sub cutremure frecvente să poată fi evitată degradarea elementelor nestructurale, iar
funcțiunea clădirii să nu fie practic afectată; structura trebuie să evidențieze, la asemenea
cutremure, un răspuns seismic elastic, eventual cu incursiuni foarte limitate în domeniul
post-elastic de deformare.
 sub acțiunea cutremurelor majore care se pot manifesta în amplasament, incursiunile în
domeniul post-elastic de deformație să fie suficient de mici pentru ca structura să nu sufere
degradări exagerate; cu alte cuvinte, cerința de rezistență trebuie să fie corelată cu
ductilitatea capabilă disponibilă a acesteia, pentru că în majoritatea cazurilor este nerațional
și imposibil să se urmărească obținerea unui răspuns elastic sub cutremurul maxim așteptat.
Forțele seismice de proiectare se stabilesc prin reducerea forțelor dezvoltate într-un răspuns
elastic prin coeficienți de comportare specifici diferitelor tipuri de structuri executate cu diferite
materiale.

Efectele acțiunii seismice se însumează după regulile fizate în codurile de proiectare care
reglementează siguranța structurală a clădirilor, obținându-se valori de proiectare ale eforturilor
secționale.
Dimensionarea secțiunilor zonelor din elementele structurale unde se urmărește concentrarea
deformațiilor plastice se face pe baza valorilor de proiectare ale rezistențelor materialelor, beton și
oțel, respectiv ale valorilor caracteristice divizate prin factorii parțiali de siguranță.
Rezistența secțiunilor astfel determinată este cea minimă probabilă, oferind marja de siguranță
necesară.
Valorile rezistențelor secțiunilor, determinate cu valorile minime ale rezistențelor materialelor,
sunt valori convenționale, nu sunt cele efective, fiind semnificativ mai mari.
Valorile cele mai probabile ale rezistențelor secționale sunt cele bazate pe valorile medii ale
rezistențelor betonului și oțelului. În metodele de calcul în domeniul neliniar este necesar ca
evaluarea capacității de rezistență a secțiunilor să fie făcută operând cu valorile medii ale
rezistențelor.
Numai în acest fel se poate identifica mecanismul de disipare de energie al structurii și
succesiunea cea mai probabilă a apariției articulațiilor plastice, precum și capacitatea reală de
deformare în zonele plastice. În cazul utilizării metodelor de calcul neliniar, factorul de siguranță
se aplică capacității de deformare a elementelor structurale, respectiv rotirii plastice capabile.
În proiectarea seismică actuală, bazată pe calcul structural neliniar, verificarea se face și în
termeni de deplasare, punând condiția ca cerința de deplasare seismică să fie inferioară capacității
de deformare stabilite cu valorile medii ale rezistențelor betonului și oțelului.
Pentru obținerea unui mecanism de disipare de nergie favorabil trebuie luate măsuri pentru ca
anumite componente structurale, a căror rigiditate este decisivă pentru funcționarea corectă a
structurii, să aibă un răspuns elastic în cazul acțiunii seismice, cu o comportare controlată prin
calculul structural. Astfel de componente sunt planșeele clădirilor, nodurile structurilor în cadre și,
de cele mai multe ori, terenul de fundare și stâlpii, elemente cu rol esențial în stabilitatea și
siguranța generală a structurii, care trebuie protejate față de manifestarea unor deformații plastice
semnificative.
De asemenea, proiectarea seismică trebuie să asigure, prin regulile de dimensionare adoptate,
împiedicarea manifestării unor mecanisme de rezistență fragile cu deformații la rupere mici și o
absorbție foarte mică de energie. Un asemenea mecanism este, de exemplu, mecanismul de
rezistență al elementelor de beton armat la forța tăietoare.
Pentru a îndeplini un asemenea deziderat, elementele structurale trebuie să fie dimensionate
într-un mod mai acoperitor la eforturile care pot mobiliza ruperi cu caracter fragil, decât la
eforturile de încovoiere. Calea care asigură această condiție este aceea de a dimensiona elementele
și zonele cu comportare dorit elastică la eforturile de încovoiere care corespund instalării
mecanismului structural de plastificare, global sau local, și nu la eforturile corespunzătoare forțelor
seismice de proiectare.

Valorile momentelor aplicate în articulațiile plastice care intervin în echilibrul structurii trebuie
să fie cele maxime care pot apărea.
Să considerăm, spre exemplificare, problema dimensionării la forța tăietoare a unei grinzi de
cadru. În Fig. 2 se reprezintă diagrama de momente furnizată de calculul structural în combinația
seismică de încărcări (notată cu (i)).
Pe baza valorilor din această diagramă, se efectuează dimensionarea la încovoiere a armăturilor
longitudinale din grinzi, de cele mai multe ori pe scheme de calcul aproximative, în intenția de a
obține dimensiuni acoperitoare ale armăturii de încovoiere.
Astfel, de cele mai multe ori, în calcul se neglijează aportul armăturilor dispuse, pe criterii
constructive, pe înălțimea grinzilor, sau al armăturii din placa planșeului, paralelă cu axul grinzii,
din zona de conlucrare a plăcii cu grinda. Diagrama de forță tăietoare asociată acestei diagrame de
momente este notată cu (i) în Fig. 2.
Figura 2 – Stabilirea valorilor de proiectare ale eforturilor într-o grindă de cadru
La alcătuirea armăturii efective a grinzii, secțiunile de armături longitudinale sunt sporite față
de cele strict necesare rezultate din calcul. Această sporire apare, de exemplu, din rotunjirea în
plus aplicată secțiunii de armătură necesară pentru a o converti într-un număr întreg de bare de oțel
beton, sau ca efect al regulii constructive de a se prevedea o armătură minimă și la partea de jos,
în zonele de la extremitățile grinzii, chiar în situația în care în diagrama produsă de încărcările din
combinația seismică de încărcări apar numai momente negative de reazem. Cum însă forțele
seismice de proiectare sunt de câteva ori mai mici decât forțele corespunzătoare răspunsului

seismic elastic, la atacul unu cutremur puternic momentele care se dezvoltă în secțiunile de la
capetele grinzii sunt cele care corespund capacității de încovoiere în aceste secțiuni, pentru sensul
considerat al forțelor laterale (diagrama de momente (ii)).
Momentele capabile se determină pe baza alcătuirii reale a secțiunii și a armăturii prevăzute în
proiect. În calcul trebuie să se țină seama de conlucrarea grinzii cu placa planșeului și de armarea
acesteia, de armăturile intermediare dispuse pe inima grinzii și de faptul că armăturile de oțel pot
fi solicitate în domeniul de consolidare, mobilizând eforturi unitare mai mari decât cele de curgere.
Valorile momentelor capabile astfel obținute se denumesc valori de proiectare, definind așa numita
rezistență de proiectare.
Aceste valori nu sunt identice cu valorile reale, pentru că sunt stabilite pe baza rezistențelor de
proiectare ale betonului și oțelului, și nu pe baza valorile efective ale acestor caracteristici. La
determinarea diagramei forțelor tăietoare de proiectare se folosesc însă valorile de proiectare ale
momentelor încovoietoare capabile stabilite așa cum s-a arătat mai sus, pentru că dimensionarea
elementelor de beton armat la forță tăietoare se face tot cu valorile de proiectare ale materialelor,
beton și oțel.
Rezultă că în proiectarea seismică a structurilor pot interveni mai multe valori distincte ale
rezisențelor de calcul. Tipul de rezistență și modul concret de determinare a acesteia depind de
natura metodei de calcul și de tipul de verificare efectuat.
O structură supusă unei mișcări seismice puternice dezvoltă forțele maxime pe care le poate
prelua. Cu cât structura este mai puternică, cu atât mai mari sunt aceste forțe. Ca urmare, se poate
spune că inginerul proiectant este cel care, prin modul în care dimensionează rezistența structurii,
determină forțele laterale, adică acțiunea.
3.5. Relații între forțe și deplasări la elemente și structuri de beton armat

Cunoașterea relațiilor între forțele aplicate unei structuri și deplasări corespunzătoare, respectiv
între eforturi și deformațiile de pe direcția acestora, prezintă un interes excepțional pentru a
indentifica factorii esențiali care influențează răspunsul seismic în sensul dorit, dar și pentru a
stabili modele de calcul cât mai fidele comportării reale, care să permită controlul răspunsului prin
calculul structural. Din aces motiv, este instructivă o trecere în revistă, la nivel calitativ, a relațiilor
între forțe și deplasări, pentru câteva cazuri semnificative.

Pentru început se va examina curba forță-săgeata verticală pentru o grindă simplu rezemată,
încărcată cu 2 forțe egale, aplicate simetric în raport cu axul deschiderii. În zona centrala grinda
este solicitată la încovoiere pură.(Fig. 3.a).
Figura 3 – comportare elementelor de beton armate solicitate la încovoiere pură (fără forță
tăietoare):(a) grinzi; (b) stâlpi; (c) diagrama forță – deplasare.
Pcr – este forța de fisurare; Py – este forța de curgere; Pu – este forța maximă (ultimă)
3.2.3. Analiza rigidităţii laterale a structurii în funcţie de clasa de beton

Condiţii de deplasare laterală
Verificarea structurii la starea limită ultimă trebuie să aibă în vedere și limitarea
deplasărilor laterale pentru:
- limitarea degradărilor structurale, în vederea asigurării unei marje de siguranță suficiente față de
deplasarea laterală care produce prăbușirea;
- evitarea prăbușirii unor elemente nestructurale care ar putea pune în pericol viețile oamenilor
- limitarea efectelor de ordinul 2, care dacă sunt excesive pot duce la pierderea stabiliățtii
structurilor;
- evitarea sau limitarea efectelor coliziunii între clădirile vecine, în situațiile în care dimensiunile
rosturilor seismice nu pot fi oricât de mari.
Verificarile deplasărilor laterale prevăzute mai sus nu sunt necesare pentru construcțiile
amplasate în zonele seismice caracterizate de valori ag = 0,10g. Verificarea deplasărilor laterale
se efectueaza conform procedeului dat în Anexa E, unde sunt precizate modul de evaluare al
cerințelor de deplasare (deformație) și valorile admise ale deplasărilor de nivel (deformațiilor).
Modelul pentru calcul structural. Ipoteze

Calculul structurii la acțiunea forțelor laterale și verticale a fost efectuat folosind un
program de calcul structural. Modelul de calcul al supratructurii este cel spațial considerat încastrat
la baza primului nivel, diferența de rigiditate între infrastructura (cu pereți de beton armat pe
contur) și suprastructură permițand adoptarea acestei ipoteze simplificatoare.

Planșeul de beton armat are rigididate și rezistența substanțială pentru a prelua eforturile
produse de forțele laterale, iar datorită regularității și omogenității structurii poate fi considerat
indeformabil în planul său.
Elementele structurale ale suprastructurii, stâlpi și grinzi, au fost modelate folosind
elemente finite de tip bară. Nodurile dintre stâlpi și grinzi au fost considerate indeformabile.
Ipotezele privind rigiditatea elementelor structurale în stadiul de exploatare (domeniul fisurat de
comportare) diferă funcție de verificările efectuate și vor fi descrise separat în cadrul paragrafelor
respective.
Verificarea deplasărilor laterale

Se are în vedere verificarea la două stări limită, respectiv starea limită de serviciu (SLS) și
starea limită ultimă (ULS) (Anexa E – cod P 100-1).
Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)

Verificarea la starea limită de serviciu are drept scop menținerea funcțiunii principale a
clădirii în urma unor cutremure ce pot aparea de mai multe ori in viața construcției, prin controlul
degradărilor elementelor nestructurale și al componentelor instalațiilor aferente construcției.
Cutremurul asociat acestei stări limită este un cutremur moderat ca intensitate, având o
probabilitate de apariție mai mare decat cel asociat stării limită ultime.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:
d = ν · q · d , ≤ d , unde,
d = deplasarea relativă de nivel sub acțiunea seismică asociată SLS;
ν = 0,5- factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai mică a acţiunii seismice;
q = factor de comportare specific tipului de structură;
d , = deplasarea relativă a aceluiași nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare.
d , = valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel
Valorile deplasărilor d , se calculează folosind ipoteze de calcul a rigidității elementelor

structurale conforme cu starea efectivă de fisurare a acestora, funcție de gradul de interacțiune
între elementele structurale și cele nestructurale (compartimentări și închideri). La acțiunea unui
cutremur moderat ca intensitate se presupune ca legăturile între elementele de închidere și
compartimentare și stâlpi sau grinzi nu sunt compromise, iar degradările elementelor nestructurale
în discuție sunt nesemnificative ca urmare a condițiilor de limitare a deplasărilor laterale. În aceste
condiții se ține seama de aportul elementelor nestructurale la rigiditatea globală a structurii. În mod
simplificat, evaluarea globală a rigidității structurii se face prin considerarea proprietăților de
deformație a secțiunilor nefisurate (stadiul I de comportare) a elementelor structurale și neglijarea
în compensație, a aportului elementelor nestructurale. În cazul în care elementele nestructurale nu
se deformează solidar cu structura, rigiditatea structurii se evaluează considerand proprietățile de
deformație a elementelor structurale în stadiul fisurat.
În cazul de față valorile d , se estimeaza în ipoteza rigidității secționale a elementelor structurale

în stadiul nefisurat:
(56)89:;. = 58 ∗ 68 => ?,
58 = @ =A=A ? ?ABCDE EDBD? BA F?D@>=A=E;
68 = @ ?>D=A ? E>?HțE? BA C? țE=>EE FH=D? ? F?D@>.
Valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel pentru cazul în care elementele nestructurale (cu
cedare fragilă) sunt atașate structurii este:
d , = 0,005 · H = 0,005·2800 = 14,00 mm – parter; etaj 1, 2, 3, si 4.
CADRE LAMELARE - Beton utilizat: C20/25
Cadru longitudinal deplasări după direcţia x

Cadru longitudinal deplasări după direcţia y

Parter: d = 0,5 · 1 · 3,994 = 1,997 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 7,707 = 3,854 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 8,147 = 4,074 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 6,995 = 3,498 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 5,123= 2,562 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 4,122 = 2,061 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 8,956 = 4,478 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 10,299 = 5,150 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 11,085 = 5,543 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 8,601 = 4,300 mm ≤ d = 14,00 mm

Cadru transversal deplasări după direcţia x
Cadru transversal deplasări după direcţia y


Parter: d = 0,5 · 1 · 3,870 = 1,935 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 7,734 = 3,867 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 8,236 = 4,118 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 7,102 = 3,551 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 5,270 = 2,635 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 4,195 = 2,098 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 8,889 = 4,445 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 10,246 = 5,123 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 9,682 = 4,841 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 7,931 = 3,966 mm ≤ d = 14,00 mm
Sensibilitatea seismică a nivelurilor, Eurocode-RO

Niveluri X/ Z h Θmax Ptot Vtot Vtot/ drmax S Gm M Imz
Y [m] [m] [daN] [daN] Ptot [mm] [m] [m] [T] [kgm2]
E4. (SLS) X 14.0 0 0.006 246902.4 36549.7 15% 2.582 14.997 15.051 251.68 2.19E+7
(ULS) 0.012 5.165
(SLS) Y 0.009 37837.5 15% 3.819 5.282 4.553 251.68
(ULS) 0.018 7.638
E3. (SLS) X 11.2 2.8 0.010 513327.1 61258.4 12% 3.455 14.997 15.215 271.58 2.47E+7
(ULS) 0.021 6.910
(SLS) Y 0.014 61445.9 12% 4.656 5.282 4.439 271.58
(ULS) 0.028 9.312
E2. (SLS) X 8.4 2.8 0.014 779751.8 80566.1 10% 4.037 14.997 15.215 271.58 2.47E+7
(ULS) 0.028 8.074
(SLS) Y 0.017 79478.4 10% 4.927 5.282 4.439 271.58
(ULS) 0.035 9.853
E1. (SLS) X 5.6 2.8 0.023 1046177.0 93452.3 9% 5.690 14.997 15.215 271.58 2.47E+7
(ULS) 0.046 11.381
(SLS) Y 0.025 91347.4 9% 6.208 5.282 4.439 271.58
(ULS) 0.051 12.416
P (SLS) X 2.8 2.8 — — — — — — 15.207 295.73 2.73E+7
(ULS) — — — — —
(SLS) Y — — — — — — 4.428 295.73
(ULS) — — — — —


Cadru longitudinal deplasări după direcția x
Cadru longitudinal deplasări după direcția y


Parter: d = 0,5 · 1 · 3,805 = 1,903 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 7,341 = 3,671 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 7,757 = 3,879 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 6,661 = 3,331 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 4,881 = 2,441 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 3,927 = 1,964 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 8,531 = 4,266 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 9,805 = 4,903 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 9,542 = 4,771 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 8,205 = 4,103 mm ≤ d = 14,00 mm
Cadru transversal deplasări după direcția x

Cadru transversal deplasări după direcția y

Parter: d = 0,5 · 1 · 3,687 = 1,844 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 7,366 = 3,683 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 7,843 = 3,922 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 6,763 = 3,382 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 5,020 = 2,510 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 3,998 = 1,999 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 8,466 = 4,233 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 9,755 = 4,878 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 9,219 = 4,610 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 7,554 = 3,777 mm ≤ d = 14,00 mm


E4. (SLS) X 14.0 0 0.006 246902.4 36717.6 15% 2.460 14.997 15.051 251.68 2.19E+7
(ULS) 0.012 4.920
(SLS) Y 0.008 38018.5 15% 3.637 5.282 4.553 251.68
(ULS) 0.017 7.275
E3. (SLS) X 11.2 2.8 0.010 513298.6 61349.6 12% 3.290 14.997 15.216 271.55 2.47E+7
(ULS) 0.020 6.580
(SLS) Y 0.013 61528.8 12% 4.434 5.282 4.439 271.55
(ULS) 0.026 8.867
E2. (SLS) X 8.4 2.8 0.013 779723.4 80578.9 10% 3.844 14.997 15.215 271.58 2.47E+7
(ULS) 0.027 7.688
(SLS) Y 0.016 79487.9 10% 4.691 5.282 4.439 271.58
(ULS) 0.033 9.382
E1. (SLS) X 5.6 2.8 0.022 1046148.0 93496.4 9% 5.420 14.997 15.215 271.58 2.47E+7
(ULS) 0.043 10.841
(SLS) Y 0.024 91419.3 9% 5.914 5.282 4.439 271.58
(ULS) 0.048 11.827
P (SLS) X 2.8 2.8 — — — — — — 15.207 295.73 2.73E+7
(ULS) — — — — —
(SLS) Y — — — — — — 4.428 295.73
(ULS) — — — — —
CADRE RECTANGULARE - Beton utilizat: C20/25



Parter: d = 0,5 · 1 · 9,115 = 4,558 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 13,265 = 6,633 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 11,84 = 5,920 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 8,773 = 4,387 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 5,047 = 2,524 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 11,841 = 5,921 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 25,028 = 12,514 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 21,515 = 10,758 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 16,75 = 8,375 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 10,796 = 5,398 mm ≤ d = 14,00 mm



Parter: d = 0,5 · 1 · 8,845 = 4,423 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 13,285 = 6,643 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 11,905 = 5,953 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 8,842 = 4,421 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 5,140 = 2,57 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 12,823 = 6,412 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 21,450 = 10,725 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 20,248 = 10,124 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 15,790 = 7,895 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 10,100 = 5,050 mm ≤ d = 14,00 mm

E4. (SLS) X 14.0 0 0.007 237949.6 29847.7 13% 2.548 15.150 15.049 242.55 2.08E+7
(ULS) 0.015 5.097
(SLS) Y 0.011 31631.5 13% 4.162 4.258 4.559 242.55
(ULS) 0.022 8.324
E3. (SLS) X 11.2 2.8 0.014 486468.6 54350.3 11% 4.446 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.028 8.892
(SLS) Y 0.021 56900.7 12% 6.747 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.041 13.494
E2. (SLS) X 8.4 2.8 0.021 734987.6 74245.3 10% 5.989 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.042 11.978
(SLS) Y 0.030 76958.9 10% 8.691 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.059 17.383
E1. (SLS) X 5.6 2.8 0.045 983506.6 87711.7 9% 11.153 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.089 22.306
(SLS) Y 0.058 90207.4 9% 14.891 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.116 29.782
P (SLS) X 2.8 2.8 — — — — — — 15.218 268.35 2.41E+7
(ULS) — — — — —
(SLS) Y — — — — — — 4.433 268.35
(ULS) — — — — —




Parter: d = 0,5 · 1 · 8,682 = 4,341 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 12,633 = 6,317 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 11,277 = 5,639 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 8,355 = 4,178 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 4,807 = 2,404 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 11,277 = 5,639 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 16,564 = 8,282 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 16,478 = 8,239 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 12,936 = 6,468 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 8,369 = 4,185 mm ≤ d = 14,00 mm


Parter: d = 0,5 · 1 · 8,370 = 4,185 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 12,651 = 6,326 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 11,347 = 5,674 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 8,447 = 4,224 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 4,949 = 2,475 mm ≤ d = 14,00 mm

Parter: d = 0,5 · 1 · 8,613 = 4,307 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj1 : d = 0,5 · 1 · 12,646 = 6,323 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj2 : d = 0,5 · 1 · 11,289 = 5,645 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj3 : d = 0,5 · 1 · 8,370 = 4,185 mm ≤ d = 14,00 mm
Etaj4 : d = 0,5 · 1 · 4,813 = 2,407 mm ≤ d = 14,00 mm


E4. (SLS) X 14.0 0 0.007 237949.6 29878.0 13% 2.427 15.150 15.049 242.55 2.08E+7
(ULS) 0.014 4.854
(SLS) Y 0.011 31665.0 13% 3.964 4.258 4.559 242.55
(ULS) 0.021 7.927
E3. (SLS) X 11.2 2.8 0.014 486468.6 54354.2 11% 4.234 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.027 8.469
(SLS) Y 0.020 56903.8 12% 6.426 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.039 12.852
E2. (SLS) X 8.4 2.8 0.020 734987.6 74256.8 10% 5.704 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.040 11.408
(SLS) Y 0.028 76971.2 10% 8.278 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.056 16.555
E1. (SLS) X 5.6 2.8 0.043 983506.6 87714.3 9% 10.622 15.150 15.223 253.33 2.25E+7
(ULS) 0.085 21.244
(SLS) Y 0.055 90208.7 9% 14.182 4.258 4.443 253.33
(ULS) 0.110 28.363
P (SLS) X 2.8 2.8 — — — — — — 15.218 268.35 2.41E+7
(ULS) — — — — —
(SLS) Y — — — — — — 4.433 268.35
(ULS) — — — — —
Dupa cum se poate observă mai sus, structura cu dimensiunile elementelor obținute din
predimensionare respectă verificarea la deplasare laterală corespunzătoare SLS.
Verificarea la starea limită ultimă (ULS)

Verificarea de deplasare la starea limită ultimă are drept scop principal prevenirea
prăbușirii închiderilor și compartimentărilor, limitarea degradărilor structurale și a efectelor de
ordinul II. Cutremurul asociat acestei stări limită este cutremurul considerat pentru calculul
rezistenței la forțe laterale a structurii, cutremurul de cod.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:

dI = c· q · dI, ≤ dI, unde,
dI = deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociată ULS;
ν = 0,5- factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai mică a acţiunii seismice;
c = factor de amplificare a deplasărilor;
P 8∗Q
1≤ = 3 − 2,30 ∗ <
8 1,70
d , = deplasarea relativă a aceluiași nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare.

dI, = valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel

dI, = 0,025 · h = 0,025·2800 = 70,00 mm – parter, etaj 1, 2, 3 și 4.
În cazul acțiunii unui cutremur puternic, rar, se vor produce degradări semnificative ale
elementelor de compartimentare și închidere și prin urmare, aportul elementelor nestructurale la
rigiditatea globală a structurii poate fi neglijat, iar valorile dI, vor trebui calculate în ipoteza
rigidității corespunzătoare stadiului fisurat a elementelor structurale. Se admite a se evalua
rigiditatea structurii considerând jumătate din valorile modulelor de deformație a elementelor
structurale în stadiul nefisurat. Relaţiile de echivalenţă sunt următoarele:
d , (în ipoteza 0,5 ∗ E ∗ I ) = 2d , ( în ipoteza E ∗ I )
T (în ipoteza 0,5 ∗ E ∗ I ) = √2 ∗ T( în ipoteza E ∗ I )
În aceste condiții perioadele corespunzătoare modurilor fundamentale pe cele două direcții
principale sunt:
Cadre lamelare
TX YZ[/Z\ = 0,429C şi TX YZ\/`[ = 0,419C
Ta YZ[/Z\ = 0,483s şi Ta YZ\/`[ = 0,472C
0,429 P0,7 ∗ 6,75
1 ≤ cdef/eg = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ cdef/eg = 1,590 ≤ 1,279 → cdef/eg = 1,279
0,7 1,70
0,483 P0,7 ∗ 6,75
1 ≤ def/eg = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ = 1,413 ≤ 1,279 → = 1,279
0,7 1,70 def/eg def/eg
0,419 P0,7 ∗ 6,75

1 ≤ cdeg/jf = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ cdeg/jf = 1,623 ≤ 1,279 → cdeg/jf = 1,279
0,7 1,70
0,472 P0,7 ∗ 6,75
1 ≤ deg/jf = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ = 1,449 ≤ 1,279 → = 1,279
0,7 1,70 deg/jf deg/jf
Cadre rectangulare
TX YZ[/Z\ = 0,549C şi TX YZ\/`[ = 0,536C
Ta YZ[/Z\ = 0,657s şi Ta YZ\/`[ = 0,641C
0,549 P0,7 ∗ 6,75

1≤ cdef/eg = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ cdef/eg = 1,196 < 1,279
0,7 1,70
0,657 P0,7 ∗ 6,75
1≤ = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ = 0,841 < 1,279 → =1
def/eg
0,7 1,70 def/eg def/eg
0,536 P0,7 ∗ 6,75

1≤ cdeg/jf = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ cdeg/jf = 1,238 < 1,279
0,7 1,70
0,641 P0,7 ∗ 6,75
1≤ = 3 − 2,3 ∗ < →1≤ = 0,893 < 1,279 → =1
deg/jf
0,7 1,70 deg/jf deg/jf

Cadru longitudinal deplasări după direcţia x:

kBHD?H: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,994 = 5,108 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 1: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,707 = 9,857 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 2: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 8,147 = 10,42 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 6,995 = 8,946 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 5,123 = 6,552 ≤ dI, = 70,00
def/eg
Cadru longitudinal deplasări după direcţia y:

kBHD?H: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 4,122 = 5,272 ≤ dI, = 70,00
def⁄eg
5DBn 1: dI
odef/eg
= 1,279 ∗ 1 ∗ 8,956 = 11,454 ≤ dI, = 70,00
5DBn 2: dI
odef/eg
= 1,279 ∗ 1 ∗ 10,299 = 13,172 ≤ dI, = 70,00
5DBn 3: dI
odef/eg
= 1,279 ∗ 1 ∗ 11,085 = 14,177 ≤ dI, = 70,00
5DBn 4: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 8,601 = 11,000 ≤ dI, = 70,00
def/eg
Cadru transversal deplasări după direcţia x:

kBHD?H: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,870 = 4,949 ≤ dI, = 70,00
def
eg
5DBn 1: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,734 = 9,891 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 2: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 8,236 = 10,533 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,102 = 9,083 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 5,270 = 6,740 ≤ dI, = 70,00
def/eg
Cadru transversal deplasări după direcţia y:

kBHD?H: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 4,195 = 5,365 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 1: dI
odef/eg
= 1,279 ∗ 1 ∗ 8,889 = 11,369 ≤ dI, = 70,00
5DBn 2: dI
odef/eg
= 1,279 ∗ 1 ∗ 10,246 = 13,104 ≤ dI, = 70,00
5DBn 3: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 9,682 = 12,383 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,931 = 10,143 ≤ dI, = 70,00
def/eg


kBHD?H: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,805 = 4,866 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 1: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,341 = 9,389 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 2: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,757 = 9,921 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 3: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 6,661 = 8,519 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 4: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 4,881 = 6,242 ≤ dI, = 70,00
deg/jf

kBHD?H: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,927 = 5,022 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 1: dI
odeg⁄jf
= 1,279 ∗ 1 ∗ 8,531 = 10,911 ≤ dI, = 70,00
5DBn 2: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 9,805 = 12,540 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 3: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 9,542 = 12,204 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 4: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 8,205 = 10,494 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf

kBHD?H: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,687 = 4,715 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 1: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,366 = 9,421 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 2: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,843 = 10,031 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 3: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 6,763 = 8,649 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 4: dIm = 1,279 ∗ 1 ∗ 5,020 = 6,420 ≤ dI, = 70,00
deg/jf

kBHD?H: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 3,998 = 5,113 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 1: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 8,466 = 10,828 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 2: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 9,755 = 12,476 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 3: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 9,219 = 11,791 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 4: dIo = 1,279 ∗ 1 ∗ 7,554 = 9,661 ≤ dI, = 70,00

deg⁄jf


kBHD?H: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 9,115 = 10,901 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 1: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 13,265 = 15,864 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 2: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 11,840 = 14,160 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 8,773 = 10,492 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 5,047 = 6,036 ≤ dI, = 70,00
def/eg

kBHD?H: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 11,841 = 11,841 ≤ dI, = 70,00
def⁄eg
5DBn 1: dI
odef/eg
= 1 ∗ 1 ∗ 25,028 = 25,028 ≤ dI, = 70,00
5DBn 2: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 21,515 = 21,515 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 16,750 = 16,750 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 10,796 = 10,796 ≤ dI, = 70,00
def/eg

kBHD?H: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 8,845 = 10,578 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 1: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 13,285 = 15,888 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 2: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 11,905 = 14,238 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 8,842 = 10,572 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIm = 1,196 ∗ 1 ∗ 5,140 = 6,147 ≤ dI, = 70,00
def/eg

kBHD?H: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 12,823 = 12,823 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 1: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 21,45 = 21,45 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 2: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 20,248 = 20,248 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 3: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 15,79 = 15,79 ≤ dI, = 70,00
def/eg
5DBn 4: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 10,1 = 10,1 ≤ dI, = 70,00
def/eg


kBHD?H: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 8,862 = 10,971 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 1: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 12,633 = 15,639 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 2: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 11,277 = 13,960 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 3: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 8,355 = 10,343 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 4: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 4,807 = 5,951 ≤ dI, = 70,00
deg/jf

kBHD?H: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 11,277 = 11,277 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 1: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 16,564 = 16,564 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 2: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 16,478 = 16,478 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 3: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 12,936 = 12,936 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 4: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 8,369 = 8,369 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf

kBHD?H: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 8,370 = 10,362 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 1: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 12,651 = 15,661 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 2: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 11,347 = 14,047 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 3: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 8,447 = 10,457 ≤ dI, = 70,00
deg/jf
5DBn 4: dIm = 1,238 ∗ 1 ∗ 4,949 = 12,316 ≤ dI, = 70,00
deg/jf

kBHD?H: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 8,613 = 8,613 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 1: dI
odeg⁄jf
= 1 ∗ 1 ∗ 12,646 = 12,646 ≤ dI, = 70,00
5DBn 2: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 11,289 = 11,289 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 3: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 8,370 = 8,370 ≤ dI, = 70,00
deg⁄jf
5DBn 4: dIo = 1 ∗ 1 ∗ 4,813 = 4,813 ≤ dI, = 70,00

deg⁄jf

PERIOADĂ PROPRIE DE VIBRAȚIE [s]

Tip cadru Mod de vibrație C20/25 C25/30
Modul 1 – translație după direcția Y 0.483 0.472
CADRU
Modul 2 – translație după direcția X 0.429 0.419
LAMELAR
Modul 3 – torsiune generală 0.410 0.400
Modul 1 – translație după direcția Y 0.657 0.641

CADRU
Modul 2 – torsiune generală 0.601 0.587
RECTANGULAR
Modul 3 – translație după direcția X 0.549 0.536
DEPLASĂRI RELATIVE DE NIVEL – CADRU LAMELAR [mm]

C20/25 C25/30
C.L.x C.L.y C.T.x C.T.y C.L.x C.L.y C.T.x C.T.y
ETAJ 4 2,562 2,061 2,635 3,966 2,441 4,103 2,510 3,777
ETAJ 3 3,498 4,478 3,551 4,841 3,331 4,771 3,382 4,610
S.L.S ETAJ 2 4,074 5,150 4,118 5,123 3,879 4,903 3,922 4,870
ETAJ 1 3,854 5,543 3,867 4,445 3,671 4,266 3,683 4,233
PARTER 1,997 4,300 1,935 8,098 1,903 1,964 1,844 1,999
ETAJ 4 6,552 11,000 6,740 10,143 6,242 10,194 6,420 9,661
ETAJ 3 8,946 14,177 9,083 12,383 8,519 12,204 8,649 11,791
S.L.U ETAJ 2 10,420 13,172 10,533 13,104 9,921 12,540 10,031 12,476
ETAJ 1 9,857 11,454 9,891 11,369 9,389 10,911 9,421 10,828
PARTER 5,108 5,272 4,949 5,365 4,866 5,022 4,715 5,113
DEPLASĂRI RELATIVE DE NIVEL – CADRU RECTANGULAR [mm]

C20/25 C25/30
C.L.x C.L.y C.T.x C.T.y C.L.x C.L.y C.T.x C.T.y
ETAJ 4 2,524 5,398 2,570 5,050 2,404 4,185 2,475 2,407
ETAJ 3 4,387 8,375 4,421 7,895 4,178 6,468 4,224 4,185
S.L.S ETAJ 2 5,920 10,758 5,953 10,124 5,639 8,239 5,674 5,645
ETAJ 1 6,633 12,514 6,643 10,725 6,317 8,282 6,326 6,323
PARTER 4,558 5,921 4,423 6,412 4,341 5,639 4,185 4,307
ETAJ 4 6,036 10,796 6,147 10,100 5,951 8,369 12,316 4,813
ETAJ 3 10,492 16,750 10,572 15,790 10,343 12,936 10,457 8,370
S.L.U ETAJ 2 14,160 21,515 14,238 20,248 13,960 16,478 14,047 11,289
ETAJ 1 15,864 25,028 15,888 21,45 15,639 16,564 15,661 12,646
PARTER 10,901 11,841 10,578 12,823 10,971 11,277 10,362 8,613

După cum se poate observa mai sus, structura cu dimensiunile elementelor obtinuţe din
predimensionare respecta verificarea la deplasare laterală corespunzatoare ULS.
Modelele structurale au fost realizate cu moduli de elasticitate ai materialelor cu valoare
integrală. Dacă comparăm deplasările obţinute în modelele structurale observăm că modelul cu
clasa de beton mai mică suferă deplasări mai mari, lucru foarte normal datorită diferenţelor de
rigiditate.
În structura cu rigiditate mai mică (cu clasa de beton C20/25) au rezultat deplasări mai
mari în starea limită de serviciu (SLS), cutremurul asociat acestei stări limită este un cutremur
moderat ca intensitate, având o probabilitate de apariţie mai mare în timpul căruia se produc
degradări ale elementelor nestructurale.
Comparând deplasările din starea limită ultimă (ULS),, observăm că cele din modelul
structural cu clasa de beton C25/30 sunt mai mari datorită formulei de calcul, si anume, valoare
coeficientul “c” care ţine cont de aportul perioadei propii de vibrare a structurii raportat la perioda
de control este mai mare decât în cazul betonului C20/25.
Verificarea de deplasare la starea limita ultima are drept scop principal prevenirea
prăbuşirii închiderilor şi compartimentărilor, limitarea degradărilor structurale şi a efectelor de
ordinul II. Cutremurul asociat acestei stări limită este cutremurul considerat pentru calculul
rezistenţei la forţe laterale a structurii, cutremurul de cod.

Partea Personala Finala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea Personala Finala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iulie 2021 Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi Tescu Claudiu Constantin

3.1. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT LA

impun adoptarea unor simplificări și aproximații în modelele și metodele de calcul. Evident,

3.2. Influența diferitelor clase de beton asupra calculului structural

3.2.2. Analiza modurilor de vibrație în funcţie de clasa de beton

CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y

CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 2 de vibrație – translaţie după direcţia X

CADRE LAMELARE - C20/25 - Modul 3 de vibrație – torsiune generală

CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y

CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 2 de vibrație – translaţie după direcţia X

CADRE LAMELARE - C25/30 - Modul 3 de vibrație – torsiune generală

Contribuția maselor modale (I.) [Analiza Modală]

CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y

CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 2 de vibrație – torsiune generală

CADRE RECTANGULARE - C20/25 - Modul 3 de vibrație – translaţie după direcţia X

CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 1 de vibrație – translaţie după direcţia Y

~ 100 ~ Partea personală

CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 2 de vibrație – torsiune generală

CADRE RECTANGULARE - C25/30 - Modul 3 de vibrație – translaţie după direcţia X

~ 101 ~ Partea personală

Contribuția maselor modale (I.) [Analiza Modală]

~ 102 ~ Partea personală

În urma analizelor modale observăm comportarea diferită a structurilor. Modelul cu clasa

Spectru normalizat de răspuns elastic (ξ = 0,05) pentru acceleraţii pentru componentele

3.3. Rigiditatea laterală

~ 103 ~ Partea personală

dt este cerința de deplasare seismică.

~ 104 ~ Partea personală

Este important de observat că rigiditatea laterală a unor construcții nu depinde numai de

3.4. Rezistența laterală

~ 105 ~ Partea personală

~ 106 ~ Partea personală

Figura 2 – Stabilirea valorilor de proiectare ale eforturilor într-o grindă de cadru

~ 107 ~ Partea personală

3.5. Relații între forțe și deplasări la elemente și structuri de beton armat

~ 108 ~ Partea personală

3.2.3. Analiza rigidităţii laterale a structurii în funcţie de clasa de beton

Modelul pentru calcul structural. Ipoteze

~ 109 ~ Partea personală

Verificarea deplasărilor laterale

Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)

Valorile deplasărilor d , se calculează folosind ipoteze de calcul a rigidității elementelor

În cazul de față valorile d , se estimeaza în ipoteza rigidității secționale a elementelor structurale

CADRE LAMELARE - Beton utilizat: C20/25

Cadru longitudinal deplasări după direcţia x

~ 111 ~ Partea personală

Cadru longitudinal deplasări după direcţia y

Cadru longitudinal deplasări după direcţia x

Cadru longitudinal deplasări după direcţia y

~ 112 ~ Partea personală

Cadru transversal deplasări după direcţia x

Cadru transversal deplasări după direcţia y

~ 113 ~ Partea personală

Cadru transversal deplasări după direcţia x

Cadru transversal deplasări după direcţia y

Sensibilitatea seismică a nivelurilor, Eurocode-RO

~ 114 ~ Partea personală

CADRE LAMELARE - Beton utilizat: C25/30

Cadru longitudinal deplasări după direcția y

~ 115 ~ Partea personală

Cadru longitudinal deplasări după direcţia x

Cadru longitudinal deplasări după direcţia y

Cadru transversal deplasări după direcția x

~ 116 ~ Partea personală