EMISFERELE CEREBRALE, sinteză, cl.

a X a

Emisferele cerebrale ( creierul anterior= creierul mare = telencefalul) reprezintă cele mai
voluminoase componente ale encefalului; sunt în număr de două, ușor asimetrice; sunt separate prin
fisura interemisferică, dar unite la bază, prin formațiuni de substanță albă, cu fibre comisurale ( corp
calos, trigonul cerebral și comisurile albe). Prezintă trei fețe:- fața externă ( laterală); internă
( medială) și inferioară ( bazală). Prezintă șanțuri adânci care delimitează lobii ; șanțuri mai puțin
adânci care delimitează giri sau girusuri sau circumvoluții, la nivelul lobilor, iar în cadrul girilor se
identifică ariile corticale. Șanțurile adânci sunt: central Rolando, care separă lobul frontal de cel
parietal; fisura laterală Sylvius, ce delimitează lobul temporal de cel frontal și șanțul parieto-occipital
care separă lobul occipital, de cel parietal. Lobii sunt : - frontal, temporal, parietal și occipital. În lobul
frontal se află girusul precentral cu aria motorie primară, ce controlează mai ales, mișcările
voluntare. În lobul parietal se află girusul postcentral cu aria senzitivă ( somestezică) primară, ce
primește aferențele sensibilității generale a corpului; inferior de aria somestezică primară se află
aria gustativă. În lobul temporal se află girusul temporal superior cu aria auditivă primară și aria
vestibulară ( a echilibrului); în lobul occipital ( pe fața medială, în jurul șanțului calcarin) se află aria
vizuală primară. Pe fața medială a lobului temporal și frontal se află aria olfactivă, mai exact, în
girusul hipocampic și nucleul amigdalian; vezi fig.124, pag. 83. Emisferele cerebrale conțin substanță
cenușie și subtanță albă. Substanța albă se află în interior și conține fibre senzitive, fibre motorii și de
asociație. Substanța cenușie se află la suprafață, formând scoarța cerebrală și la bază, corpii striați
( nucleii sau ganglionii bazali). Scoarța cerebrală constituie paleocortexul ( scoarța apărută devreme
în evoluție), inclusă în sistemul limbic și neocortexul ( regiunea apărută recent filogenetic, în
evoluție), cu zone senzitive, zone motorii și zone de asociație. Paleocortexul are două straturi
neuronale, unul senzitiv și unul motor, iar neocortexul are șase straturi neuronale, reprezentând 85%
din scoarța cerebrală. Neocortexul senzitiv are ariile senzitive sau somestezice și ariile senzoriale ce
primesc aferențe sau informații de la organele de simț ( vizuală, auditivă, vestibulară, gustativă);
neocortexul motor are ariile piramidale și extrapiramidale, ce controlează mișcările voluntare ,
respectiv, involuntare ale corpului, la care participă și corpii striați. Neocortexul de asociație are
neuroni de asociație , ce fac legătura între cei senzitivi și cei motori, dar au rol și de procesare a
informației. Totodată, la mamiferele superioare, ariile de asociație au rol în activitatea nervoasă
complexă, de ex. la om, au rol în procesele de învățare, memorie, gândire, cogniție sau cunoaștere,
abstractizare etc. Se cunosc următoarele arii de asociație: prefrontală, cu funcție de sinteză și funcție
vegetativă; aria temporală cu rol în memorie, emoții și în activitatea sexuală și aria parieto-temporo-
occipitală, cu rol în integrarea sensibilității generale a corpului. Paleocortexul are rol în prelucrarea
aferențelor olfactive , în comportamentul instinctual și afectivo-emoțional și ocupă o zonă restrânsă
pe fața medială a emisferelor cerebrale. Sistemul limbic are hipocampul sau cornul lui Amon ( cu rol
în memoria evenimentelor deosebite), lobii și bulbii olfactivi, cu rol în olfacție, foarte dezvoltați la
mamiferele inferioare. Emisferele cerebrale sunt reduse în dimensiuni și slab cutate la mamiferele
inferioare, față de cele superioare, la care a cresut suprafața printr-o accentuată cutare. Totodată, la
cele superioare, numărul neuronilor este mult mai mare, ei au numeroase prelungiri dendritice, iar
axonul are numeroși butoni terminali, ce favorizează realizarea unui număr foarte mare de sinapse
interneuronale, formându-se vaste rețele, prin care circulă informația. În scoarța cerebrală se închid
reflexe condiționate sau învățate, care se bazează pe cele necondiționate și reprezintă mecanisme
ale învățării, așa cum a demonstrat I.P.Pavlov, în reflexul condiționat de salivație. În decursul vieții se
formează și dispar numeroase reflexe condiționate, ceea ce înseamnă experiența personală a
individului. Procesul de formare continuă a scoarței cerebrale ( prin activitatea neuronilor de
asociație) durează toată viața, dar este mai accentuată la tineri. În scoarța cerebrală există centri
nervoșți somatici care asigură integrarea organismului în mediul de viață și centri vegetativi, ce
coordonează activitatea organelor interne, cele două categorii de centri fiind într-o strânsă corelație.

TEMĂ

Emisferele cerebrale ( creierul anterior= creierul mare = telencefalul) reprezintă cele mai
voluminoase componente ale encefalului: ex. 7,8,9,10, pag.84 și 85, manual ( ex. 1, 2, 3, 4, 5, 6 au
fost date în tema precedentă).

Emisferele cerebrale ( creierul anterior= creierul mare = telencefalul) reprezintă cele mai
voluminoase componente ale encefalului.

Prezintă trei fețe:- fața externă ( laterală); internă ( medială) și inferioară ( bazală). Prezintă șanțuri
adânci care delimitează lobii. Lobii sunt de patru feluri : - frontal, temporal, parietal și occipital. În
lobul frontal se află girusul precentral cu aria motorie primară, ce controlează mai ales, mișcările
voluntare. În lobul parietal se află girusul postcentral cu aria senzitivă ( somestezică) primară, ce
primește aferențele sensibilității generale a corpului; inferior de aria somestezică primară se află
aria gustativă. În lobul temporal se află girusul temporal superior cu aria auditivă primară și aria
vestibulară ( a echilibrului); în lobul occipital ( pe fața medială, în jurul șanțului calcarin) se află aria
vizuală primară. Pe fața medială a lobului temporal și frontal se află aria olfactivă, mai exact, în
girusul hipocampic și nucleul amigdalian;

Substanța cenușie este cea care se află la suprafață, formând scoarța cerebrală și la bază, corpii striați
( nucleii sau ganglionii bazali). Scoarța cerebrală constituie paleocortexul ( scoarța apărută devreme
în evoluție), inclusă în sistemul limbic și neocortexul ( regiunea apărută recent filogenetic, în
evoluție), cu zone senzitive, zone motorii și zone de asociație. Paleocortexul are două straturi
neuronale, unul senzitiv și unul motor, iar neocortexul are șase straturi neuronale, reprezentând 85%
din scoarța cerebrală. Neocortexul senzitiv are ariile senzitive sau somestezice și ariile senzoriale ce
primesc aferențe sau informații de la organele de simț ( vizuală, auditivă, vestibulară, gustativă)