Aspecte privind calculul încărcării din vânt la panourile fotovoltaice

Ovidiu Bogdan, Dan Creţu

Departamentul de Rezistenţa Materialelor, Poduri şi Tuneluri – Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

Abstract
Evaluarea încărcării date de acţiunea vântului pe suprafaţa panourilor fotovoltaice creează unele
dificultăţi date pe de o parte de interpretarea normativului de calcul şi pe de altă parte de
particularităţile acestor tipuri de structuri. Potrivit codului românesc de calcul, panourile
fotovoltaice trebuie considerate ca fiind structuri de tipul copertinelor. Copertinele sunt însă
structuri distincte, individuale sau ataşate construcţiei principale, având o durată de exploatare
medie, în timp ce panourile fotovoltaice sunt structuri dezvoltate pe suprafeţe mari şi cu o durată
de exploatare redusă.

The wind action load evaluation for the photovoltaic panels is generating some difficulties by the
interpretation of the wind action evaluation code and on the other hand, by this type of structures
particularities. Due to the code prescriptions, the photovoltaic panels must be considered as
canopy type structures. The canopies are individual or secondary structures attached to the
principal structure, with medium time serviceability, but the photovoltaic panels are grouped
structures with short time serviceability.

1. Introducere
Calculul încărcării din vânt pentru panouri fotovoltaice se face conform codului de calcul
intrat recent în vigoare, CR 1-1-4-2011 [5]. Acesta înlocuieşte vechiul cod de proiectare “Bazele
proiectării şi acţiuni asupra construcţiilor. Acţiunea vântului” având indicativul NP-082-04 [4].
Noua versiune a codului de proiectare nu elimină însă toate dificultăţile de interpretare din
vechiul cod. Potrivit codului de proiectare, evaluarea încărcării din vânt pentru acest tip de
structuri se încadrează în categoria copertinelor.
Investiţiile în parcuri de panouri fotovoltaice, ca şi în alte tipuri destinate producerii de
energie verde cum sunt parcurile eoliene, au avut în ultimii ani o creştere importantă. Potrivit
datelor de la Transelectrica, în 2013 este estimat a se ajunge la o putere totală instalată de 140
MW în parcuri fotovoltaice. Tendinţa de creştere în următorii ani este evidenţiată de previziunile
Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, care consideră că la sfârşitul anului
2016 puterea totală instalată în parcuri fotovoltaice va ajunge la 1500 MW, depăşind cu 100 de
MW puterea celor două reactoare nucleare de la Cernavodă. La un cost estimat de instalare de 2-
3 milioane de euro pentru a produce un MW prin panouri fotovolatice, valoarea investiţiilor în
acest tip de energie poate ajunge la 4 miliarde de euro. Este vorba aşadar de sume foarte mari,
din care o parte deloc neglijabilă este cea a structurii metalice de susţinere. Aceste costuri sunt
determinate de nivelul încărcărilor, în special de cele din vânt şi zăpadă. Pe de altă parte, durata
de viaţă a panourilor fotovoltaice este estimată la doar 20 de ani.

1
 2. Evaluarea încărcării din acţiunea vântului. Dificultăţi de interpretare a
normativului
Evaluarea încărcării din vânt conform prescripţiilor din normativ prezintă unele
incoerenţe. Astfel nu rezultă suficient de clar când se folosesc presiunile distribuite 𝑤𝑒 = 𝑐𝑝𝑒 ∙
𝑞𝑝 𝑧𝑒 pe suprafeţele exterioare ale copertinei şi/sau forţele globale pe direcţia vântului 𝐹𝑤 =
𝑐𝑑 ∙ 𝑐𝑓 ∙ 𝑞𝑝 𝑧𝑒 ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓 . Pe de altă parte, la paragraful 3.3 “Forţe din vânt” se precizează la
aliniatul (3) că 𝐴𝑟𝑒𝑓 este aria de referinţă orientată perpendicular pe direcţia vântului pentru
clădiri/structuri (rel. 3.3) sau elementele sale (rel. 3.4). Ca urmare, conform textului, pentru
calculul unor copertine la care panta este 𝛼 = 0 ar trebui ca 𝐴𝑟𝑒𝑓 = 0 şi ca urmare, forţa
rezultantă din vânt 𝐹𝑤 rezultă nulă. În realitate 𝐴𝑟𝑒𝑓 ≠ 0 cu toate că forţa globală nu este pe
direcţia vântului decât în cazuri particulare (pereţi verticali, steaguri, etc.). Confuzia din textul
codului provine de la traducerea eronată a textului codului original EN1991-1-4:2005 [2], în
care:

 “𝐹𝑤 - resultant wind force” alin. (2), paragraf 1.7 Symbols

 “The wind force 𝐹𝑤 acting on a structure or a structural component may be determined
directly by using Expression (5.3)
𝐹𝑤 = 𝑐𝑠 ∙ 𝑐𝑑 ∙ 𝑐𝑓 ∙ 𝑞𝑝 𝑧𝑒 ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓

or by vectorial summation over the individual structural elements (as shown in 7.2.2) by
using Expression (5.4)”
 “𝐴𝑟𝑒𝑓 is the reference area of the structure or structural element, given in Section 7 or
Section 8”, în paragraful 5.3 alin. (2)
 “vectorial summation of the forces 𝐹𝑤 ,𝑒 , 𝐹𝑤 ,𝑖 , 𝐹𝑓𝑟 ” şi “𝐴𝑟𝑒𝑓 is the area of the individual
surface”, paragraful 5.3 alin. (3).

După cum se poate vedea în textul original, nu este prevăzută poziţia 𝐴𝑟𝑒𝑓 faţă de direcţia
vântului, sau de natura globală a acesteia, ci strict de ariile pe care se exercită presiuni/sucţiuni
din vânt precum şi de sumarea vectorială a rezultantelor individuale.
Formularea din noua versiune de cod contravine fenomenului fizic produs de prezenţa
unor obstacole pe direcţia de acţiune a vântului, considerat ca un fluid cu o curgere laminară.
Formarea turbioanelor, care generează presiunile şi sucţiunile cu o distribuţie neuniformă pe
suprafaţa copertinelor, indiferent de orientarea acestora, este de altfel prezentată în figura 4.15
din subcapitolul 4.3 “Copertine”.
O altă problemă care ar fi trebuit lămurită se referă la poziţia forţei globale𝐹𝑤 . În codul
româneasc NP-082 [4], cât şi în codul original EN1991-1-4, se arată că presiunile distribuite sunt
valori maxime locale şi se utilizează la proiectarea elementelor de acoperiş şi de fixare
(îmbinare), iar 𝐹𝑤 pentru calculul elementelor de rezistenţă structurale. Un calcul simplu arată că
𝐹𝑤 calculat cu coeficienţi de forţă 𝑐𝑓 este diferit faţă de 𝐹𝑤∗ calculat pe baza presiunilor distribuite
𝑐𝑝,𝑛𝑒𝑡 ,valorile din urmă fiind mai mari 𝐹𝑤∗ ≫ 𝐹𝑤 . Diferenţa provine de la faptul că valorile

2
coeficienţilor de presiune 𝑐𝑝,𝑛𝑒𝑡 pentru calculul presiunilor/sucţiunilor se referă la presiuni
maxime locale.
Codul de proiectare CR-1-1-4-2011 este de fapt într-o însemnată proporţie traducerea
codului european EN 1991-1-4. Deşi codul european este tradus şi adoptat sub indicativul SR EN
1991-1-4:2006[3], având şi o anexă naţională indicativ SR EN 1991-1-4:2006/NB:2007
conţinând valorile vitezelor vântului pe teritoriul României, se pune întrebarea, ca şi în cazul
altor coduri europene traduse şi adoptate, de ce a mai fost necesar să se elaboreze un cod
românesc cu acelaşi conţinut.

3. Evaluarea încărcării din acţiunea vântului pentru panourile considerate

Panourile fotovoltaice la care ne vom referi au dimensiunile de 9740 mm x 3302 mm şi
sunt aşezate sub un unghi de 25 de grade faţă de planul orizontal. Acestea se vor amplasa într-o
zonă în câmp deschis, fără obstacole în apropiere. Structura de susţinere este alcătuită din 5 cadre
transversale din oţel dispuse la distanţa de 2.10 m. Panourile fotovoltaice reazemă pe 4 pane
longitudinale din aluminiu având lungimea de 9740 mm, dispuse la distanţa de 0.825 m. Poziţia
primei pane faţă de marginea panoului fotovoltaic este la 351 mm. Panele reazemă pe grinzile
transversale din oţel.

Fig. 1 Structura panourilor fotovoltaice considerate (www.koenigsolar.com)

Cadrele transversale sunt alcătuite din:

 un stâlp vertical din oţel S355 având înălţimea de 2800 mm, din care 1400 sunt îngropaţi
în teren;
 o grindă transversală din oţel S355 înclinată la 25 de grade, având lungimea de 2600
mm, prinsă articulat de capătul superior al stâlpului;
 două contrafişe din oţel S235 având lungimile de 988 mm şi respectiv 692 mm, prinse
articulat la nivelul stâlpului şi al grinzii.

3
 Dimensionarea şi verificarea elementelor componente ale structurii de susţinere a panoului
ţine seama de greutatea proprie a structurii şi a panoului, de încărcarea din zăpadă având
valoarea caracteristică 𝑠𝑘 = 1.6 𝐾𝑁/𝑚2 pentru amplasamentul considerat şi de presiunea
dinamică din vânt având valoarea de referinţă 𝑞𝑏 = 0.5 𝐾𝑁/𝑚2 . Determinarea încărcării din
vânt la nivelul panoului fotovoltaic se face considerând un amplasament din categoria a II-a de
teren pentru care se obţine o presiune dinamică de vârf cu valoarea 𝑞𝑝 𝑧 = 74.148 𝑑𝑎𝑁/𝑚2 .
Coeficienţii de presiune neţi (Fig. 2) sunt consideraţi pentru două direcţii de acţiune a vântului, o
direcţie care imprimă o antrenare ascendentă a copertinei (sucţiune) şi o altă direcţie care
imprimă antrenarea descendentă a acesteia (presiune). Ultima situaţie se cumulează cu efectul
încărcărilor din zăpadă şi greutate proprie, reprezentând de regulă combinaţia de încărcare
defavorabilă care va dimensiona elementele structurale ale copertinei.

Tabelul 4.6 pentru 𝛼 = 25° (cf. CR-1-1-4-2011)

zona A B C cf
𝜑=0 -2.6 -3.2 -3.2 -1.6
𝑜𝑟𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝜑 +2.0 +3.1 +2.3 +1.0
(a)
(b)
Fig.2 Valorile coeficienţilor de presiune 𝑐𝑝,𝑛𝑒𝑡 şi 𝑐𝑓 pentru cazul considerat

Pentru dimensiunile panoului descrise mai sus, la nivelul unui cadru transversal se obţin
forţele rezultante din acţiunea vântului în două situaţii: folosind coeficienţi de forţă şi folosind
coeficienţi de presiune, conform valorilor din tabelul anterior. Forţa rezultantă calculată cu
coeficienţi de forţă şi având efect de antrenare ascendentă a copertinei rezultă 𝐹𝑤 = 8.23 𝐾𝑁 iar
cea având efect de antrenare descendentă a copertinei are valoarea 𝐹𝑤 = 5.142 𝐾𝑁. Evaluarea
aceleiaşi forţe rezultante, însă calculată pe baza coeficienţilor de presiune, conduce la obţinerea
unor valori semnificativ mai mari, de 𝐹𝑤∗ = 14 𝐾𝑁 pentru forţa având efect de antrenare
ascendentă a copertinei şi de 𝐹𝑤∗ = 10.6 𝐾𝑁 pentru forţa având efect de antrenare descendentă a
acesteia. Se poate observa că valorile forţei rezultante din acţiunea vântului sunt mai mari dacă
aceasta se determină pe baza coeficienţilor de presiune 𝑐𝑝,𝑛𝑒𝑡 . Este deci necesară precizarea clară
a situaţiei în care trebuie folosită forţa rezultantă calculată pe baza coeficienţilor de presiune.
Mai mult, trebuie să se ţină seama de faptul că forţa rezultantă calculată cu coeficienţi de forţă
este aplicată excentric, la distanţa 𝑑/4, astfel încât va determina şi apariţia unui moment
încovoietor, spre deosebire de cea calculată pe baza coeficienţilor de presiune care, conform
distribuţiei presiunilor din Fig. 2(b), se va aplica în centrul suprafeţei expuse vântului.

4
 4. Comparaţie între forţele rezultate din acţiunea vântului în diferite normative
Valorile coeficienţilor de presiune aerodinamică sunt determinate pe baza unor teste la
vânt realizate în tunelul aerodinamic pe elemente la scară reală sau redusă. Este deci de aşteptat
ca pentru acelaşi tip de element să se obţină indiferent de codul de proiectare aceleaşi valori ale
coeficienţilor de presiune. Nu se precizează însă pe ce bază sunt determinaţi coeficienţii de
presiune din normativul de calcul în vigoare CR-1-1-4-2011: au valori determinate pe baze
deterministe sau pe baze probabilistice? Pentru a evidenţia evoluţia acestor coeficienţi în
normativele româneşti şi pentru a compara valorile din codul în vigoare cu alte coduri similare
din alte ţări, s-au determinat componentele torsorului de reducere pentru cele două situaţii de
evaluare la nivelul capătului superior al stâlpului (legătura cu grinda înclinată) pentru
următoarele coduri de proiectare destinate evaluării încărcărilor provenite din acţiunea vântului:
STAS 10101/20-90, EN 1991-1-4 Eurocode 1, SR EN 1991-1-4 Eurocod 1, NP-082-04, CR-1-1-
4/2011, DIN 1055-4:2005-03 şi ASCE 7-05.
Componentele torsorului de reducere (forţă şi moment) au fost determinate pentru un
panou având aceleaşi dimensiuni, descrise la început, însă cu o înclinare de 10 grade, întrucât
codul de calcul german DIN 1055-4:2005-03 nu prevede valori ale coeficienţilor de presiune
pentru înclinări ale copertinelor mai mari de 10 grade. Pe de altă parte, se poate observa că noile
coduri româneşti recente şi eurocodurile precizează atât valorile coeficienţilor de presiune
necesare pentru calculul elementelor acoperişului, cât şi valorile coeficienţilor de forţă necesari
pentru evaluarea forţei rezultante din vânt aplicată excentric. Spre deosebire de aceste coduri,
normativul german, cel american şi vechiul normativ de calcul românesc STAS 10101/20-90,
prezintă doar valori ale coeficienţilor de presiune, pentru diferite înclinări ale copertinelor,
indiferent de elementele structurale care trebuie calculate.

STAS 10101/20-90 DIN 1055-4:2005-03

EN 1991-1-4, NP-082-04, SR EN 1991-1-4, CR 1-1-4/2011 ASCE 7-05

Fig. 3 Distribuţia coeficienţilor de presiune în codurile considerate

5
 Vânt descendent (pres.) Vânt ascendent (suct.)
Norma
𝑭𝒘 𝑴𝒘 𝑭𝒘 𝑴𝒘
2
STAS 10101/90 [1] 0.9d 0.083d 0.5d 0.05 d2
DIN 1055 [6] 0.65d 0.0875d2 0.85d 0.0375 d2
EN 1991-1-4 pres. 1.28d 0 1.62d 0
[2] 𝑐𝑓 0.5d 0.125d2 0.9d 0.225 d2
caz A 1.29d 0.06d2 0.2d 0.225 d2
ASCE [7] 2
caz B 1.035d 0.159d 0.785d 0.196 d2
Tabelul 1. Comparaţie între forţele rezultante determinate cu diferite coduri de proiectare

În tabelul anterior sunt prezentate valorile forţelor rezultante la nivelul îmbinării grindă-
stâlp determinate pentru fiecare din normativele considerate. Codurile de proiectare româneşti
recente SR EN 1991-1-4, NP-082-04, CR-1-1-4/2011 şi eurocodul EN 1991-1-4 sunt toate
reunite în tabel, deoarece pe de o parte, valorile coeficienţilor de presiune sunt identice, iar pe de
alta acestea sunt singurele care specifică atât valori pentru coeficienţii de forţă cât şi pentru cei
de presiune. Din comparaţia forţelor rezultante pentru cele două cazuri de acţiune a vântului, cea
cu efect de antrenare ascendentă a copertinei (sucţiune) şi cea cu efect de antrenare descendentă
(presiune), se poate observa că vechiul normativ românesc STAS 10101/90 conduce la valori ale
forţelor rezultante comparabile cu cele date de normativul german, în timp ce codurile europene
şi româneşti actuale se apropie de codul american ASCE. Tendinţa aşadar a fost de a corela
normele europene cu cele americane şi deci de a creşte valorile coeficienţilor de presiune. Pe de
altă parte însă, această tendinţă nu poate fi justificată decât în ipoteza unor niveluri de asigurare
superioare, deci a unei evaluări a coeficienţilor de presiune pe baze probabilistice. Aşadar
valorile date în normative trebuie înţelese ca valori maxime aşteptate. Acestea vor fi superioare
celor obţinute pe baza unor teste experimentale în tunelul aerodinamic. Pe de altă parte, valorile
coeficienţilor din cod sunt valori determinate pentru cazul general al copertinelor, acestea fiind
de obicei elemente structurale singulare cu o durată de exploatare medie, în timp ce panourile
fotovoltaice sunt elemente grupate cu o durată de exploatare redusă. Efectul grupării elementelor
de tip copertină, cum este cazul panourilor fotovoltaice (Fig. 1), nu este în nici un fel considerat
în normativele enumerate. Efectul de grupare poate determina reduceri ale coeficienţilor de
presiune pentru panourile fotovoltaice adăpostite, care nu se află în prima linie de acţiune a
vântului.

5. Comparaţie între forţele rezultate din acţiunea vântului în tunelul aerodinamic

şi din codul românesc de proiectare CR-1-1-4/2011
Distribuţia coeficienţilor de presiune poate fi determinată pe baza unor teste pe modele
reale sau la scară redusă în tunelul aerodinamic, considerând diferite direcţii de acţiune a
vântului. Normativul american ASCE 7-05 recomandă folosirea a trei metode pentru calculul
acţiunii vântului: o metodă simplificată pentru structurile regulate pentru care efectul
turbulenţelor este redus, o metodă analitică care ţine seama de efectul turbulenţelor şi o metodă

6
bazată pe teste în tunelul aerodinamic. Aceasta din urmă poate fi aplicată oricărei structuri, însă
devine obligatorie pentru acelea care pot avea neuniformităţi importante ale distribuţiei
presiunilor date de acţiunea vântului.
Testele în tunelul aerodinamic au fost realizate de către Wacker Ingenieure din Germania
[7], pe un model la scară redusă a panourilor fotovoltaice în discuţie. Unghiul de incidenţă a
acţiunii vântului a fost considerat în intervalul 0-90 de grade (vânt frontal – vânt lateral).

Fig. 4 Modelul la scară redusă în tunelul aerodinamic [7]

Valorile forţelor rezultante la nivelul îmbinării grindă-stâlp, calculate pe baza codului

românesc [5] şi a coeficienţilor de presiune obţinuţi experimental pe modelul încercat în tunelul
aerodinamic [7] pentru o inclinare de 250 a panourilor, sunt comparate in Tabelul 2.

Vânt descendent Vânt ascendent

Norma/Test (presiune) (sucţiune)
𝑭𝒘 𝑴𝒘 𝑭𝒘 𝑴𝒘
pres. 2.06d 0 2.72d 0
EN 1991-1-4 2
𝑐𝑓 1.00d 0.2500d 1.60d 0.400 d2
Max. 1.45d 0.1160d2 1.70d 0.204 d2
Tunel de vânt
Min. 0.30d 0.039d2 0.60d 0.102 d2
Tabelul 2. Comparaţie între forţele rezultante determinate conform codului european de
proiectare şi experimental în tunelul aerodinamic

Valorile maxime ale forţelor obţinute experimental pe modelul din tunelul aerodinamic
corespund unei zone de lăţime 1m aflată în marginea grupului de panouri, iar cele minime pentru
o zonă centrală situată în mijlocul grupului de panouri. Se pot observa diferenţe importante între

7
valorile forţelor şi momentelor rezultante calculate pe baza codului de proiectare şi cele obţinute
experimental, ceea ce justifică necesitatea studiilor experimentale pe baterii de panouri.
Diferenţe în minus s-au obţinut experimental şi la nivel de coeficienţi de presiune.
Această diferenţă va influenţa atât dimensiunile structurii de susţinere cât şi elementele directe
de rezemare a panourilor fotovoltaice (panele).

6. Concluzii
Panourile fotovoltaice au o durată de exploatare redusă, de aproximativ 20 de ani, însă
valoarea investiţiei într-un parc fotovoltaic este foarte ridicată. În normativul american pentru
calculul la acţiunea vântului, ASCE-7-05, se consideră un factor de importanţă al structurii, care
în cazul unor structuri mai puţin importante poate determina o reducere a încărcării din vânt cu
13%. Credem că introducerea unui factor de importanţă în codul românesc ar rezolva problemele
asociate evaluării globale a tuturor structurilor de tip copertină şi ar permite dimensionarea
acestora în funcţie de importanţă.
Codul românesc [5] nu este îndeajuns de clar în privinţa situaţiilor când ar trebui folosită
o forţă rezultantă din vânt determinată cu coeficienţi de forţă şi când cu coeficienţii de presiune.
Se observă valori mai mari ale forţelor rezultante în situaţia din urmă. Normativele american [7]
şi german [6], la fel ca şi vechiul normativ românesc [1], au preferat o singură variantă de
evaluare a forţei rezultante din vânt, cea pe baza presiunilor, lăsând astfel deoparte orice
ambiguitate de interpretare.
Testele în tunelul aerodinamic ar trebui să fie o variantă acceptată şi reglementată şi de
codul de proiectare, astfel încât pentru anumite structuri sau la dorinţa beneficiarului să poată fi
evaluată sau verificată forţa rezultată la nivelul structurii din acţiunea vântului.

Autorii doresc să mulţumească firmelor Alukönigstahl srl, Königsolar GmbH şi Wacker

Ingenieure GmbH pentru sprijinul acordat în realizarea acestei lucrări.

Bibliografie
[1] STAS 10101/20-90 Acţiuni în construcţii. Încărcări din vânt;
[2] EN 1991-1-4 Eurocode 1: Actions on structures – Part 1-4: General actions. Wind
action;
[3] SR EN 1991-1-4 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale
– Acţiuni ale vântului (ASRO octombrie 2001);
[4] NP-082-04 Cod de proiectare. Bazele proiectării şi acţiuni asupra construcţiilor.
Acţiunea vântului (Monitorul Oficial al României partea I nr. 784/29.08.2005);
[5] CR-1-1-4/2011 Cod de proiectare. Bazele proiectării şi acţiuni asupra construcţiilor.
Acţiunea vântului (revizuire NP 082-04);
[6] DIN 1055-4:2005-03 Einwirkungen auf Tragwerke – Teil 4: Windlasten;
[7] ASCE 7-05 Minimum Design Loads for Buildings and other Structures (2006);

8
[8] Wacker Ingenieure, König Solar: PV Freilandsystem 25 Grad
Windkanaluntersuchungen zur Ermittlung der bemessungsrelevanten
Winddruckverteilungen für geneigte,über dem Boden angebrachte Photovoltaikmodule,
April 2013