Marius von Mayenburg

Martiri

Traducere din germană de Elise Wilk

PERSONAJE:

Willy Batzler (director)

Erika Roth (profesoară de biologie, chimie, geografie)
Markus Dörflinger (profesor de istorie, sport)
Preot Dieter Menrath (profesor de religie)
Benjamin Südel (elev)
Inge Südel (mama lui Benjamin)
Georg Hansen (elev)
Lydia Weber (elevă)

1
 1. Scutire

Südel: A sunat diriginta ta.

Nimic.
Ai ceva să-mi spui?
Benjamin: Nu.
Südel: De ce nu putem şi noi să stăm de vorbă, aşa ca înainte?
Benjamin: N-am putut niciodată să stăm de vorbă. Te-am păcălit, ca să nu fii supărată.
Südel: Diriginta a spus că n-ai fost la ore în ultimele săptămâni.
Benjamin: Nu-i adevărat. Doar la înot n-am fost.
Südel: De ce?
Benjamin ridică din umeri.
Ai spus că ai sinuzită.
Benjamin: Ştiu.
Südel: Ai sinuzită?
Benjamin ridică din umeri.
De ce minţi?
Benjamin ridică din umeri.
E vorba de droguri?
Benjamin o priveşte.
Te droghezi, Benjamin?
Benjamin râde scurt.
A trebuit să-i promit dirigintei că o să mergi din nou la şcoală de săptămâna viitoare.
Benjamin: Nu mă mai întorc acolo.
Südel: De ce? Ce s-a întâmplat?
Benjamin: Nimic.
Südel: Te necăjesc ceilalţi copii?
Benjamin: Ăia nu-s copii. Îmi scrii o scutire?
Südel: Probabil că da. Numai că tre’ să ştiu motivul.

2
Benjamin ridică din umeri.
Ce să scriu în scutire? Că n-ai sinuzită.
Benjamin: De ce tre’ să explic? Mi se pare scărbos.
Südel: Pentru că vrei scutire.
Benjamin: Oricum nu mă înţelegi.
Südel: Ţi-e frică să nu te îneci? Vorbesc eu cu profesorul, poate te lasă să înoţi pe primul
culoar, ca să te poţi prinde de margine dacă simţi că te duci la fund.
Benjamin: Nu mă înec.
Südel: Nu-ţi place corpul tău?
Benjamin se holbează la ea.
E normal ca la vârsta ta să nu-ţi placă corpul tău. Eşti cam palid.
Benjamin: Nu sunt palid.
Südel: Îţi dau bani să mergi la solar. Doar până te colorezi un pic, să nu mai fii aşa alb ca
brânza.
Benjamin: N-am nimic cu corpul meu.
Südel : E vorba de ceva sexual? Să ştii că putem vorbi despre asta.
Benjamin: Sexual?
Südel: La vârsta ta, băieţii au câteodată erecţii incontrolabile. Pot să-mi imaginez că te
simţi inconfortabil de faţă cu ceilalţi.
Benjamin: Nu am erecţii incontrolabile.
Südel: Cu mine poţi să vorbeşti despre asta, să ştii.
Benjamin: Şi atunci o să scrii în scutire: Din cauza erecţiilor incontrolabile, fiul meu nu
poate participa la cursurile de înot.
Südel: Bineînţeles că nu. O să scriu că ai sinuzită.
Benjamin: Scrie: din motive religioase.
Südel: Ce?
Benjamin: Scrie că ora de înot îmi răneşte sentimentele religioase.Şi gata.
Südel: Dar Benjamin —
Benjamin: Şi-am clarificat o dată pentru totdeauna.
Südel: Benjamin, tu n-ai sentimente religioase.
Benjamin: De unde ştii?

3
Südel: Tre’ să fie cât de cât credibil, altfel mă fac de râs.
Benjamin: De ce te-ai face de râs?
Südel: Scriu sinuzită.
Benjamin: Scrii „sentimente religioase“, altfel nu predau scutirea.
Südel: Ai citit asta undeva.
Benjamin: Păi şi? Dacă sunt rănite...
Südel: Nu.
Benjamin:… sentimentele mele religioase?
Südel: Acuma serios. Eu vreau să te ajut şi tu spui tâmpenii.
Benjamin: Mai sunt şi alţi oameni religioşi.
Südel: Nu scriu aşa ceva.
Benjamin: Ar trebui să respecţi asta.
Südel: Săptămâna viitoare o să mergi la înot.
Benjamin: Aşa cum am spus.
Südel: Ce?
Benjamin: Nu mă înţelegi.

2. Îngheţată

Benjamin: N-am timp azi.

Lydia: Nu te-am întrebat dacă ai timp.
Benjamin: Şi ce dacă? Eu am vrut să te anunţ.
Lydia: Nu mă interesează.
Benjamin: Ieri ai zis că poate ai timp azi. Sau mâine.
Lydia: Am zis doar ca să mă laşi în pace.
Benjamin: Azi n-am timp. Şi nici mâine.
Lydia: Nu-i nimic. Dup-aia merg la o îngheţată. Şi-apoi la film.
Benjamin: Cu cine?
Lydia: Cu Christian. Şi mâine chiulim şi mergem la balastieră.

4
Benjamin: Mâine nu pot, ţi-am zis doar că tre’ să citesc aia.
Lydia: Nu te-am întrebat dacă poţi. Eu merg cu Christian. Data trecută am plecat fără
costume de baie, da’ Christian avea la el ulei de bronzat. Nici nu-ţi trebuie mai mult.
Benjamin: Tre’ să citesc şi m-aş bucura să nu fiu deranjat.
Lydia: Nu te deranjez, nici măcar nu vorbesc cu tine.
Benjamin: Vorbeşti întruna.
Lydia: Acum nu mai vorbesc.
Benjamin: Tre’ să mă concentrez, că asta nu-i o carte despre cai sau fete care stau la
internat.
Lydia : Păi atunci concentrează-te.
Benjamin citeşte.
Şi? Scrie ceva bun în cartea ta?
Benjamin: “Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei! Să
cadă în ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie
spintecate!” (1)
Lydia: Mişto că tre’ să citeşti asta. Frate-miu se uită şi el la filme din astea seara, când
sunt plecaţi ai mei, şi dup-aia mă trezeşte că nu poa’ să doarmă. Acuma o să mănânc o
îngheţată.
Benjamin: „Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le
nimiceşte şi le dă la junghiere. Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor
mirosi şi prin munţi vor şerpui pârâiaşe din sângele lor.” (2) “Bivolii cad împreună cu ei,
şi boii cu taurii. Şi pământul se îmbată de sângele lor şi pulberea de grăsime este plină.
Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului!”
(3)

3. Curs de înot

Benjamin e ud leoarcă.

Südel: Benjamin.
Dörflinger: Uitaţi-vă la fiul dumneavoastră, e ud leoarcă.

5
Südel: Ce-i cu tine, băiete?
Dörflinger: Nu zice nimic.
Südel: E vorba de droguri? Mai bine mi-aţi spune adevărul, nu-mi place să fiu menajată.
Dörflinger: Fiul dumneavoastră s-a urcat îmbrăcat pe trambulină şi a sărit în apă, cu tot
cu pantofi.
Südel către Benjamin: N-am eu destule pe cap? Nu poţi pur şi simplu să-ţi pui slipii şi să
înoţi ca tot omu’? Ce-o fi în capul tău?
Roth: Pot să vă întreb ceva?
Südel: Nu. Spuneţi-mi direct. E vorba de droguri?
Roth: Fiul dumneavoastră a avut experienţe traumatizante legate de apă?
Südel: De apă?
Roth: Sau poate are anuminte semne particulare, şi îi e ruşine să se dezbrace în faţa
celorlalţi?
Südel: Ce semne?
Roth: Mă refer la cicatrici, sau degete de la picioare lipsă, poate o cocoaşă-
Südel: Fiul meu n-are cocoaşă.
Roth: Trebuie să ne ajutaţi. Poate că în copilăria timpurie—
Südel: Am sperat că dumneavoastră îmi puteţi da un răspuns. Sinceră să fiu—
Roth : Da?
Südel: Am sperat că o să spuneţi: droguri. Atunci măcar am fi ştiut ce este, da’
dumenavoastră habar n-aveţi. Sunt mama lui, e normal să nu-mi spună ce are. Da’
dumneavoastră aveţi o calificare, sunteţi pedagog, sunteţi—
Roth:Dirigintă —
Südel: Dirigintă, exact, atunci să faceţi bine să vă ocupaţi de copii, pentru asta sunteţi
plătită. Habar n-am dacă are destule degete sau dacă apa i se pare prea rece şi de-aia sare
îmbrăcat în piscină. Îl cresc singură, lucrez în schimburi de noapte, şi dumneavoastră îmi
puneţi întrebări şi îmi cereţi ajutorul.
Roth: Nu, am crezut doar —
Südel: Vorbesc foarte serios. Nu puteţi mereu să cereţi ajutorul mamei. Băiatul nu vrea să
îmmbrace slipii? Atunci forţaţi-l cumva, e şcoala dumneavoastră, nu a mea. Nu vrea să
înoate? Învăţaţi-l, doar pentru asta sunteţi aici, nu-i aşa?

6
Roth: Putem să facem asta doar împreună.
Südel: Minunat. Faceţi-vă temele, doamna profesoară, spun asta fără pic de ironie.
Benjamin: M-am săturat.
Südel: Poftim?
Benjamin: Mi-a ajuns.
Südel: Ce ţi-a ajuns, Benjamin? Mie mi-a ajuns, nu ţie. Ce-ţi veni să sari cu ţoalele pe
tine în piscină, ca un descreierat?
Benjamin: Azi, în ziua Sfântului Policarp, mărturisesc în faţa lui Dumnezeu şi a lumii
întregi: M-am săturat. M-am săturat să mă ascund şi să fac pe bolnavul, când de fapt sunt
singurul sănătos. M-am săturat de umerii goi ai Lydiei care strălucesc sub duş ca nişte
gogoşi glazurate. M-am săturat să privesc prin ochelarii de înot aburiţi cum se deschid
coapsele lui Melanie atunci când înoată în faţa mea. M-am săturat să fiu orbit de carnea
albă şi tremurândă care se revarsă din bikinii lui Stefanie. Am acceptat asta mult timp, cu
toate că Domnul porunceşte ca femeile să se îmbrace “în îmbrăcăminte cuviincioasă,
făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie“, şi nu în bikini, “ci precum se cuvine
unor femei temătoare de Dumnezeu” (4). Am acceptat, poate că uneori nici n-am
observat, dar acum observ, acum o simt, devine vizibil pe corpul meu, şi de aceea astăzi,
de ziua Sfântului Policarp, declar război imoralităţii, pentru că Domnul spune: “Că
oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (5). Şi de
aceea, pentru că este un păcat, eu protestez împotriva amestecării fără jenă a celor două
sexe sub apă. Nu vreau să mai particip la această dezgolire neruşinată a trupului, care nu
e altceva decât desfrâu, pentru că Domnul spune: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu
primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl
va judeca în Ziua cea de Apoi“ (6)

4. Prima vizită la director: Costumul de baie

Batzler: Ce vrea să însemne asta, „Policarp“?

Südel: Vrea să ne provoace, nimic altceva.
Dörflinger: Exact, mai face din astea şi la mine, domnule director. Întârzie la oră şi spune
“mă scuzaţi, am fost la ginecolog”.

7
Roth: Provocarea e câteodată un strigăt de ajutor.
Batzler: Ai nevoie de ajutor, băiete?
Südel: Ăla n-are nevoie de ajutor.
Dörflinger: Să-şi ceară scuze şi să înoate câteva bazine în plus după amiaza, în slipi,
evident, şi gata, s-a rezolvat treaba. Doar n-a făcut rău nimănui.
Benjamin: N-o să-mi cer scuze.
Südel: De ce nu? Bineînţeles c-o să-ţi ceri.
Benjamin: Pentru că n-am greşit cu nimic. Voi greşiţi, nu eu. “Şi Cel ce M-a trimis este
cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui”. (7)
Südel : Cine te-a trimis, nenorocitule? Chiar îţi plac tâmpeniile pe care le faci?
Batzler: Mai încet, vă rog. E normal ca fetele să înoate în bikini?
Dörflinger : Nu toate, da’ se mai întâmplă.
Roth: La vârsta asta încă nu sunt conştiente de farmecul lor.
Dörflinger: Păi —
Batzler: Da?
Dörflinger: Se joacă—
Batzler : Se joacă?
Roth: În toată nevinovăţia, aşa cum un copil se joacă cu o armă —
Batzler: Şi? Ne dorim aşa ceva?
Roth: Nu asta e întrebarea.
Batzler: Eu totuşi întreb.
Roth: Noi suntem adulţi şi copiii sunt liberi. Pot îmbrăca ce vor.
Benjamin: Se pare că nu.
Batzler: Problema este că nu mai e vorba de copii.
Roth: Nu-i nici o problemă, e o dezvoltare normală.
Batzler: Nu cred că ne-am dori ca cineva să se „joace“ în felul acesta cu corpul didactic
de sex masculin.
Dörflinger: Nu e vorba de corpul didactic. Nota bene. Ci de un elev.
Batzler: V-am văzut rânjind.
Dörflinger: Ce?
Batzler: Adineauri. Când era vorba de jocul cu farmecele. Un rînjet care nu-mi place.

8
Dörflinger: N-am rânjit.
Batzler: Costumaţie de înot adecvată. Asta-i formularea corectă. Şi pe viitor să nu mai
apară bikini. Există alternative, iar acestea vor trebui purtate de acum înainte la ore. Doar
nici dumneavoastră nu predaţi în sutien.
Roth: E o comparaţie improprie.
Batzler: Costum de baie întreg.
Roth: Şi pentru băieţi?
Batzler: Poftim?
Roth: Băieţii să poarte şi ei costum de baie întreg?
Batzler: Ce aberaţii.
Roth: Dacă una din fete e mai isteaţă şi se prinde, atunci o să-mi lipsească argumentele.
Batzler : Ei, doar şi dumneavoastră sunteţi o fată isteaţă. Nu vă lipsesc niciodată
argumentele.
Roth: Nu ştiu cum să pun în aplicare asta.
Batzler: Nu mai despicaţi firul în patru. Apropo: aveţi o coafură nouă?
Roth: Ce coafură?
Batzler: Părul. V-aţi făcut ceva la păr?
Roth: Nu.
Batzler: Poate v-aţi machiat?
Roth: Nu, din cîte ştiu.
Batzler: Un parfum nou?
Roth: Vă deranjează ceva anume?
Batzler: Nu ştiu ce-aţi făcut azi, da’ aţi putea să mai faceţi.

5. Ură

Georg: Fetele te urăsc pentru asta.

Benjamin: Ştiu. Şi băieţii. Acuma se uită unul la buricul celuilalt, că altceva nu mai au ce
vedea.
Georg: Şi nu te afectează chestia asta?

9
Benjamin: Şi pe tine te urăsc.
Georg: Nu mă urăsc. Doar râd de mine pentru că am un picior mai scurt.
Benjamin: Nu mi se pare de râs faza cu piciorul.
Georg: Păi tu în general nu prea râzi.
Benjamin: Te bagă în tomberon şi te rostogolesc prin curtea şcolii.
Georg: Asta doar pentru că nu mă pot apăra. De fapt le sunt simpatic.
Benjamin: Atunci sunt curios să văd cum se manifestă când urăsc pe cineva.
Georg: O să vezi, o să le vină în minte cu totul alte chestii.
Benjamin: O să plătească pentru tot ce ţi-au făcut: “Iată securea stă la rădăcina pomilor şi
tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (7)

6. Boală psihică

Roth: E străin de el însuşi. Corpul lui experimentează lucruri noi şi e suprasolicitat.

Dörflinger: Şi corpul meu experimentează lucruri noi, mă îngraş ca un porc.
Roth: Se refugiază în extazul religios.
Dörflinger: În două săptămâni o să uite de asta şi o să inventeze ceva nou, probabil o să
spele tabla cu săpun sau o să bată cuie în cretă.
Roth: E prea mare pentru aşa ceva. Ăsta vrea să ne lovească mai adânc. Pentru că l-am
rănit mai adânc.
Dörflinger: Eu nu l-am rănit.
Roth: Inconştient poate.
Dörflinger: Te deranjează chestia asta?
Roth: Ce?
Dörflinger: Pe vremuri aveam mai mulţi muşchi.
Roth: Unde?
Dörflinger: Aici, Erika. Pune mâna pe pectoralii mei.
Roth: Nu mă simţeam atrasă de tine pentru că aveai muşchi.
Dörflinger: Da’ de ce?
Roth: Poate că, fără să vrei, l-ai umilit de faţă cu ceilalţi.

10
Dörflinger: Nu.
Roth: L-ai lăsat să atârne neajutorat de bară, l-ai pus să facă zece flotări în plus şi să dea
ture cu mingea medicinală. Doar pentru că nu s-a descurcat la antrenament.
Dörflinger: Chiar îţi fac impresia asta?
Roth: Ceva l-a jignit. Şi acum se răzbună şi loveşte înapoi.
Dörflinger: Poate că nu loveşte înapoi, ci loveşte el primul, în mod preventiv.
Roth: Nu pot să rămân indiferentă. O să mă ocup de problema lui. Pubertatea e o boală
psihică trecătoare. N-o să-l las să se scufunde în rutină.
Dörflinger: Şi tu aveai mai mulţi muşchi.
Roth: Şi încă sunt mai puternică decât tine. Mergem în pat?

7. Adulter

Benjamin citeşte.
Südel: Nu vrei să îmbraci nişte haine uscate?
Benjamin: Isus spune: „Nu vă îngrijiţi (...) pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca“(9)
Südel: Uite, ai obţinut ce-ai vrut. Toată şcoala înoată în mod creştinesc. Nu vrei să
încetezi cu bazaconiile astea religioase şi să îmbraci haine uscate?
Benjamin: Mă doare când vorbeşti aşa. Eşti maică-mea şi mă enervezi, da’ cu toate astea
mi-eşti dragă şi-mi fac griji.
Südel: Tu îţi faci griji?
Benjamin: Da, îmi fac griji pentru tine.
Südel: Pentru mine?
Benjamin: Citeşte un pic aici.
Îi dă o carte deschisă. Ea trece cu ochii peste text.
Südel: Ce legătură are asta cu mine?
Benjamin citeşte:
„Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca
Dumnezeu“. (10). Dumnezeu o să te judece, mama.
Südel : Ascultă aici. Ştiu că ai avut o perioadă mai dificilă-

11
Benjamin: Nu-i vorba de mine, că eu n-am divorţat. Aici scrie: „Iar celor ce sunt
căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!“ (11)
Südel : Nimeni n-ar fi în stare să reziste lângă taică-tu.
Benjamin răsfoieşte.
Benjamin: Ia citeşte asta.
Südel: Încetează.
Benjamin citeşte.
“Că oricine va lăsa pe femeia sa (…), o face să săvârşească adulter” (12)
Südel: Nu-i nici un adulter.
Benjamin: Dar tu te culci cu terapeutul tău—
Südel: Nu-i terapeutul meu şi nu e treaba ta.
Benjamin: „Nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu
ajungă cunoscut“ (13)
Südel: Benni —
Benjamin: Mama, Dumnezeu o să te judece. Tu nu poţi să-ţi imaginezi asta. Tu te
gândeşti la drăcuşori cu furci şi cazane. Da’ ştii ce înseamnă tortura?
Süde: Ce fac eu e bine pentru mine şi nu dăunează nimănui.
Benjamin: „Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate
smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (14). Aşa scrie aici.
Südel : Până una-alta eşti singurul care scrâşneşte din dinţi. Du-te să îmbraci ceva uscat.
Benjamin: „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“ (15) Te rog. Isus
are un plan mare şi frumos cu tine.

8. Binecuvântare

Menrath: Asta n-o are de la mine.

Südel: Dar sunteţi profesorul lui de religie.
Menrath: Ştiţi cum e astăzi? La clasele mici împărţim bomboane şi hârtii pentru colorat,
la clasele mari elevii îşi fac temele în timpul orei de religie, pentru că orice încercare de a
le preda se sfârşeşte în haos, anarhie şi vandalism.

12
Südel: Fiul meu vorbeşte numai în citate biblice.
Menrath: Nu mi se pare un lucru rău că un tânăr e preocupat de Sfânta Scriptură.
Südel: Ăla nu e preocupat de nimic, îl doare undeva de Sfânta Scriptură, vrea doar să mă
enerveze, nimic altceva.
Menrath: Câteodată Domnul ne poartă pe cărări întortocheate către destinaţie.
Südel: Încetaţi cu kitschul ăsta! Am avut un băiat normal, greu educabil, care brusc s-a
apucat să ţină slujbe la masa din bucătărie, să mă ameninţe cu flăcările iadului ca un Guru
descreierat, şi să-mi spună că ăsta e un chin dorit de Dumnezeu.
Menrath: Aşa a spus?
Südel: Pentru că m-am despărţit de taică-su.
Menrath: Iadul nu e un loc frumos.
Südel: Aşa o fi, dar aş fi preferat să colecţioneze abţibilduri cu fotbalişti şi să-şi facă laba
de mai multe ori pe zi, aşa ca ceilalţi băieţi de vârsta lui.
Menrath: Mi-e teamă că nu vă pot ajuta. Dar dacă aveţi ceva pe suflet, o apăsare de care
doriţi să vorbiţi—
Südel: Ce apăsare?
Menrath: Asta tre’ să-mi spuneţi dumneavoastră. Sunteţi fericită?
Südel: Fericită? Bineînţeles că nu.
Menrath: Mă gândeam eu.
Südel: Cum aşa?
Menrath: Lăsaţi o impresie de om neîmpăcat cu sine.
Südel: Asta aţi remarcat la mine?
Menrath: Am învăţat să citesc oamenii. Cei mai mulţi vin la mine pentru că sunt singuri.
Südel: Şi ce le faceţi?
Menrath: Mă rog alături de ei. Deschid o portiţă prin care intră Dumnezeu în viaţa lor.
Südel: Probabil că tre’ să spuneţi ceva de genulă ăsta. Da’ eu n-am credinţă. Asta-mi
spune Benjamin în fiecare zi.
Menrath: Aveţi mai multă credinţă decât v-aţi fi imaginat. E un sentiment plăcut să te afli
în mâna lui Dumnezeu. Nu mai duceţi singură povara vieţii, El o ia pe umerii Săi. Nu
trebuie să vă faceţi griji, pentru că sunteţi în mâna lui Dumnezeu. Oamenii care se roagă
trăiesc mai mult. A fost dovedit ştiinţific.

13
Südel: Chiar?
Menrath: Doriţi să vă rugaţi cu mine? Pentru fiul dumneavoastră?
Südel: Mi-ar fi îngrozitor de penibil.
Menrath: Puteţi să închideţi ochii, atunci nu mă mai vedeţi nici pe mine, nici camera în
care ne aflăm.
Südel: N-o să îngenunchez.
Menrath: Închideţi ochii. Acum îmi aşez mâna pe creştetul dumneavoastră şi vă
binecuvântez. Nu vă speriaţi. Acceptaţi căldura mâinii mele, pentru că e căldura lui
Dumnezeu.

9. Cască

Roth: Te-am văzut.

Georg: Pe mine?
Roth: Ieri. M-aţi depăşit. Pe strada Pădurii. Fără cască.
Georg: Tata purta cască.
Roth: Nu pot să-nţeleg asta. De ce taică-tu…Era tatăl tău?
Georg: Da, tatăl meu. E motocicleta lui.
Roth: Păi şi de ce el poartă cască şi tu nu?
Georg. Că atfel întârzii.
Roth: Dacă porţi cască?
Georg: Dacă merg pe jos. De-aia mă ia mereu în spate pe motocicletă.
Roth: Drăguţ din partea lui. Dar închipuie-ţi că ajungi sub un camion. Fără cască. Poţi să
mori.
Georg: Nu face nimic.
Roth: Asta spune tatăl tău?
Georg: Nici măcar n-am cască.
Roth: Am să vorbesc cu tatăl tău.
Georg: Nu, vă rog, spune mereu că o să-mi cumpere.
Roth: Atunci s-o facă odată!

14
Georg: Da’ eu oricum n-o s-o port.
Roth: Cum aşa?
Georg: Pentru că arăţi ca un handicapat când porţi cască.
Roth: Cine spune asta?
Georg: Eu. Tata arată de parcă ar fi handicapat.
Roth: Şi eu?
Georg: Dumneavoastră?
Roth: Uite.
Îşi pune casca.
Cum arăt?
Georg ridică din umeri. Bine. Oarecum.
Roth: Poftim?
Georg: Arătaţi bine.
Roth: Te aud foarte rău din cauza căştii.
Georg: Dumneavoastră arătaţi bine, clar, da’ eu arăt ca un idiot.
Roth îşi dă jos casca.
Roth: Uite.
Georg. Ce?
Roth: Pune-o pe cap.
Georg: Casca dumneavoastră?
Roth: Ai spus că arăt bine.
Georg: Da, dar—
Roth: Hai.
Georg îşi pune casca.
Stai să te ajut.
Închide cureaua aflată sub bărbia lui Georg.
Arăţi ca un pilot.
Georg: Vreţi să spuneţi idiot.
Roth: Nu, pilot. Pilotezi un bombardier.

15
Georg (prea tare): Tatăl meu vrea ca ceilalţi să fie impresionaţi când cobor de pe
motocicletă. De-aia mă duce. Da’ decât să-mi bag capu’ într-o bilă din aia, mai bine merg
pe jos.
Roth: Eu zic că arăţi super.
Nimic.
Georg? Mă auzi?
Georg: Da?
Roth: Sunt impresionată.
Georg: Aha?
Roth: N-o să râdă nimeni de tine.
Georg: Pentru că e casca dumneavoastră.
Roth: Poţi s-o păstrezi.
Georg: Ce?
Roth: Poţi să păstrezi casca.
Georg: Cum adică s-o păstrez?
Roth: Mai am una.
Georg: Da’ e a dumneavoastră.
Roth: E de la fostul meu prieten. Ar fi timpul să scap de ea. Ia-o liniştit.
Georg : Tatăl meu— dacă vin acasă cu asta—, n-o să permită niciodată aşa ceva.
Roth: Mi-o dai înapoi după ce îţi iei o cască a ta.
Georg: Când îmi...Bine.
Roth: Bine.
Nimic.
Georg: Acuma arăt ca fostul dumneavoastră prieten.

10. Morcovi

Benjamin: Ce-i cu legumele astea?

Roth: Săptămâna trecută am vorbit despre dificultăţile şi şansele orientării sexuale.
Benjamin: Ba n-am vorbit deloc. Dumneavoastră aţi vorbit despre bărbaţi care îşi bagă
reciproc penisul în fund, şi nimeni nu ştie de ce. Noi n-am avut nimic de spus.

16
Roth: Astăzi o să vorbim despre contracepţie şi despre protecţia împotriva bolilor cu
transmitere sexuală. Toată lumea să ia câte un morcov şi câte un prezervativ.
Benjamin: Eu nu iau nimic.
Lydia: O să fie penibil. Doamna Roth, băieţii mai copilăroşi o să umfle prezervativele, şi
ceilalţi oricum ştiu despre ce e vorba.
Benjamin: Domnul spune: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul“ (16). Nu spune:
„Umpleţi prezervativele”.
Roth: O să exersăm acum, ca să ştiţi în caz de urgenţă.
Benjamin: Bine.
Începe să se dezbrace.
Roth: Ambalajul se desface pe partea tăiată în zig-zag. Nu cu dinţii, că se poate deteriora
prezervativul. Benjamin, ce faci acolo?
Benjamin: Dumneavoastră aţi spus educaţie sexuală, nu eu.
Roth: Exersăm cu ajutorul morcovului.
Benjamin: Care n-are nici o legătură cu toate astea.
Lydia: Doamna Roth, v-am avertizat că o să fie penibil.
Benjamin: Morcovii te lasă însărcinată? Morcovii transmit boli sexuale? Predaţi numai
tâmpenii, doamnă Roth.
Roth: Te îmbraci imediat.
Benjamin: Din contră. Morcovii n-au nici o legătură cu sexul.
Lydia: Depinde.
Benjamin: Penisul meu nu-i o legumă.
Georg : Gata. L-am băgat. Şi acum?
Roth: Dorim să exersăm pe un model potrivit.
Benjamin: Habar n- aveţi ce ne dorim. Noi nu suntem de vină că dumneavoastră aveţi
fantezii murdare în faţa raionului de legume de la supermarket.
Lydia: Poate că Benni se consideră el însuşi un model potrivit.
Benjamin: Biblia spune: „Bine este pentru om să nu se atingă de femeie”. (17)
Roth: Ba din contră, e foarte bine pentru bărbat să se atingă de femeie, doar să nu uite să
folosească prezervativul.
Benjamin: Vreţi să spuneţi că Biblia minte?

17
Roth: Biblia mi-e indiferentă, eu predau biologie.
Benjamin: Predaţi tâmpenii, nimic altceva.
Georg : Benni, de ce n-ai nimic pe tine?
Lydia : O să ne prezinte imediat cum se foloseşte un prezervativ.
Benjamin: Biblia spune—
Roth: Mi-e indiferent ce spune Biblia.
Benjamin: “Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici
să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit
întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de
poruncă. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în
credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (18)
Roth: Şi cum să facă asta dacă n-o atinge nici un bărbat?
Benjamin: Şi cum să facă asta, dacă bărbatul foloseşte prezervativ? Vreţi să ne predaţi
educaţia sexuală, da’ n-aveţi habar.

11. A doua vizită la director: prezervative

Batzler: O să lăsăm de-o parte întrebările de ordin teologic.

Roth: Având în vedere circumstanţele, am considerat că e o idee bună ca anul acesta să
predau educaţia sexuală.
Benjamin: Ce circumstanţe?
Batzler: Îmi puteţi explica de ce băiatul este dezbrăcat?
Roth: De ce nu-l întrebaţi pe el.
Benjamin: Femeia asta spune să avem încredere în sentimentele noastre.
Batzler: Bine. Aveţi încredere în sentimentele dumneavoastră, doamnă Roth?
Roth: Eu?
Benjamin: Se comportă de parcă am putea decide totul singuri, de parcă n-ar exista reguli
şi legi, şi toţi poa’ să pipăie pe oricine şi să-şi bage orice oriunde, s-o facă cu femei,
bărbaţi, nu contează atâta timp cât sentimentele sunt ok. Dar de fapt nu e deloc OK pentru

18
că Biblia spune că sunt legături ruşinoase, că raporturile homosexuale sunt „împotriva
firii“ (19) şi că „cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte“. (20)
Nu-i vorba de sentimente aici, totul e foarte clar: poponarii îşi merită moartea, la propriu.
Roth: Asta a fost acum 2000 de ani, Benjamin, dar noi trăim astăzi, după alte reguli.
Benjamin: Ce reguli sunt astea, dacă fiecare face după cum îl taie capul? Cum să existe
nişte reguli mai bune decât cele ale lui Dumnezeu?
Batzler : Benjamin, pe mine mă interesează de ce eşti dezbrăcat.
Benjamin: Ca să testez prezervativele pe care le-a împărţit doamna Roth.
Batzler: Aţi împărţit prezervative?
Benjamin: Ca să exersăm. Nu ştiu ce-o să mai urmeze. Probabil o să ne predea actul
sexual corect. Oare cum o să arate un examen? Scoateţi-vă pulile, dăm teză!
Roth: Tulburări de pubertate. Sper că observaţi că problema nu sunt orele mele, ci
structura dizarmonică de personalitate a acestui elev.
Batzler: Lăsaţi pe seama mea ceea ce observ. Chiar sunteţi de părere că mânuirea
jucăriilor sexuale e potrivită pentru orele de curs?
Roth: Nu sunt jucării sexuale.
Batzler: Nu mă privesc opiniile dumneavoastră vis-a-vis de practicile homosexuale.Acasă
puteţi face orice doriţi, dar nu aveţi dreptul să abuzaţi de orele de curs pentru a vă
exprima filosofia de viaţă în faţa elevilor.
Roth: Nu abuzez pe nimeni, homosexualitatea face parte din realitatea de zi cu zi.
Batzler: Pe subiectul ăsta se ceartă savanţii, şi cearta asta nu-şi găseşte rezolvarea în sala
de clasă.
Roth: Savanţii nu se mai ceartă de mult. S-a dovedit de ceva vreme că există
comportament homosexual şi în lumea animală.
Batzler : Renumitul argument legat de animale. Dar noi nu suntem animale.
Roth: Biologic facem parte din grupul mamiferelor, şi misiunea mea este să arăt adevărul,
aşa cum se prezintă el din perspectivă ştiinţifică, nimic altceva.
Batzler: Umplerea prezervativelor cu morcovi nu are nimic de a face cu ştiinţa, e o
porcărie obscenă şi n-are ce căuta într-o insituţie pedagogică. Predaţi biologia, din partea
mea puteţi să le explicaţi copiilor cum funcţionează aparatul.
Roth: Ce aparat?

19
Batzler: Aparatul genital, ă---, organul.
Roth: Organul?
Batzler: Organul, bineînţeles, aparatul sex—, aparatul sexual, cum funcţionează totul, mă
refer anatomic. Toate au nume latineşti. Se pot scrie pe foi de lucru şi apoi elevii pot fi
ascultaţi. Ce se întâmplă cu dumneavoastră? De obicei nu-i nevoie să vă explic ce trebuie
să faceţi.
Roth: Şi apoi?
Batzler: Apoi ce?
Roth: Apoi, băiatul o poate lăsa gravidă pe prietena lui minoră. În latină. Sau poate să ia
boli incurabile, cu nume latinesc, bineînţeles. Pentru că singura şansă a fost irostită--
Batzler: Morcovi, pentru numele lui Dumnezeu, ce a fost în capul dumneavoastră? Nu-i
de mirare că bietul copil e debusolat. Ia ceva pe tine, Benjamin. Apreciez metodele
dumneavoastră neconvenţionale, dar de data asta aţi mers prea departe, vă rog să
consideraţi că aţi primit un avertisment.
Roth: Eu?
Batzler: Cine altcineva?
Roth: În orice caz, eu nu mă dezbrac şi nici nu mă apuc să predic aiureli.
Batzler : Cu toate că ar fi cât se poate de atractiv.
Roth: Ce?
Batzler: O să vă reveniţi, nu-i aşa?
Către Benjamin: Ţie ţi-e frig, pune ceva pe tine.
Către toţi: Audienţa s-a terminat.
Către sine: Morcovi.

12. Convertire

Georg: A fost frumos cum stăteai acolo, aşa gol, şi i-ai lăsat pe toţi mască.
Benjamin: Eşti aşa de singur că simţi nevoia să vorbeşti cu mine?
Georg: În rest vorbesc singur.
Benjamin: Cu mine nu mai vorbeşte nimeni. Ar trebui să n-o mai faci nici tu. Ţie îţi
scuipă în carioci şi te aruncă la gunoi, da’ mie o să-mi facă chestii mai nasoale în curând.

20
Georg: Da’ nu ţi-e frică.
Benjamin: Pentru că Domnul este cu mine. Nu inventez nimic. Tot ce spun vine direct de
la el.
Georg: Mi-ar plăcea şi mie, dar la mine nu vine nimic.
Benjamin: Nu prea te gândeşti la ceea ce faci.
Georg: Nu mă gândesc. Degetele mele încă mai put a prezervativ.
Benjamin: Nu trebuie să-ţi faci griji că îţi put degetele, ci că-ţi pute sufletul.
Georg: Tata spune că put până-n măduva oaselor. Pentru că ăştia mă bagă în gunoi în
fiecare pauză.
Benjamin: Din cauza piciorului. Pe mine o să mă împingă pe scări în jos pentru că eu
trăiesc după regulile lui Dumnezeu, şi o să ridice lada de gunoi şi o să-mi dea cu ea în cap
pentru că nu mă-nchin la zeii lor falşi. Dar Domnul a spus: “Nu vă temeţi de cei care ucid
trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de
acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă
temeţi” (21). Tu o să şchiopătezi prin viaţă cu piciorul tău scurt şi o să puţi până mori, şi
o să puţi şi-n mormânt dacă nu te trezeşti şi apuci mâna pe care ţi-o întinde Domnul.
Îi întinde mâna, Georg o ia.
O să te vâneze şi mai rău acum că eşti cu mine decât până acum din cauza piciorului. Dar
Domnul spune: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot
cuvântul rău împotriva voastră (...)Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră este în
ceruri“ (22)

13. Biserica

Menrath: Îmi pare bine că ai venit, Benjamin.

Benjamin: Ce vreţi de la mine? Ce să fac aici?
Menrath: Voiam să-ţi spun că te înţeleg foarte bine.
Benjamin: Ce anume înţelegeţi?
Menrath: Că protestezi. Şi că nu eşti de acord cu şcoala şi cu modul în care se predă.
Benjamin: Sunteţi parte din ea.

21
Menrath: Nu chiar. La şcoală sunt doar în vizită. Casa mea e biserica.
Benjamin: Asta e problema dumneavoastră. Pot să plec?
Menrath: Benjamin, biserica are nevoie de oameni ca tine.
Benjamin: Nici măcar nu ştiţi ce fel de om sunt.
Menrath: Oameni care trăiesc pentru credinţa lor.
Benjamin: Eu nu trăiesc pentru credinţa mea, eu voi muri pentru credinţa mea.
Menrath: Ce cuvinte mari.
Benjamin: Nu trebuie să vorbesc eu. Dumneavoastră voiaţi să vorbiţi.
Menrath: Eşti la o vârstă când îţi propui multe.
Benjamin: Iar dumneavoastră sunteţi la o vârstă când nu-ţi mai propui multe, ştiu. În
curând va trebui să daţi socoteală în faţa lui Dumnezeu.
Menrath: Nu-i nevoie să mori. Sunt multe căi de a-l sluji pe Dumnezeu.
Benjamin: Ştiţi că asta nu-i adevărat şi că noi suntem prea comozi. Ştiţi că alte religii râd
de noi din cauza asta. Că alte religii au războinici, atentatori sinucigaşi, martiri care-şi
dau viaţa pentru credinţa lor falsă. Nici un creştin nu mai face aşa ceva în ziua de azi.
Toţi sunt de părere că trebuie să vorbeşti şi să găseşti o cale de compromis, şi că în
predica de pe munte e vorba numai de toleranţă, şi că n-ai destui obraji pe care să-i poţi
întinde. Asta se întâmplă pentru că nu citiţi Cartea, şi pentru că v-aţi fabricat un
Dumnezeu hippie, cu care vă simţiţi bine, care iartă tot şi e pacifist şi fumează haşiş. Da’
asta-i o tâmpenie, pentru că Domnul spune: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe
pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe
fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului vor fi cei cu care stă în casă”
(23) Domnul dă indicaţii clare şi spune: „Cum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi
traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere“ (24). Şi: „ pe acei
vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea“
(25). Şi de aceea nu trebuie să fii drăguţ şi amabil şi să trăieşti pentru o credinţă oarecare.
Domnul îşi propune altceva cu noi când spune: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât
aş vrea să fie acum aprins!“ (26)
Menrath: Ai perfectă dreptate. Şi tomai de aceea eşti omul potrivit —
Benjamin: Pentru?
Menrath: Ţi-aş dărui cu drag această broşură.

22
Benjamin: Nu merg în nici un cerc de lectură a bibliei. Biblia nu creează cercuri, ea e o
sabie care trece prin oameni. Unii rămân în picioare, alţii cad.
Menrath: Exact lucrurile astea ar trebui să le explici tinerilor din tabăra noastră de
Rusalii. Îmi doresc să le povesteşti despre relaţia ta specială cu Dumnezeu. Ca să-i
încurajezi şi să le întăreşti credinţa. Ai fi un conducător, un misionar.
Benjamin: Dacă voi fi misionar, atunci în Afghanistan sau în Sudan.
Menrath: Te-ar ucide din prima zi.
Benjamin: Nu face nimic. „Cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui”
(27).
Menrath: La câte suflete ai fi ajuns? La unul? Două? Poate trei, cel mult patru. La noi
ajungi în fiecare zi la zeci de suflete.
Benjamin: Nu asta e factura. Şi nu se plăteşte în suflete. „Că aşa şi în cer va fi mai multă
bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care
n-au nevoie de pocăinţă“ (28). Eşti singurul vinovat dacă pleci în tabăra de Rusalii fără să
ştii nimic despre Dumnezeu. Trebuie doar să deschizi Cartea şi să citeşti.
Menrath: Mai gândeşte-te la propunerea mea. Eşti un diamant neşlefuit. Toată furia care
te întunecă acum se poate transforma în înţelepciune, dacă vei urma calea bisericii. Eu te
iau de mână. Biserica are nevoie de oameni ca tine.
Benjamin: Dar oamenii ca mine n-au nevoie de biserică. La ce să folosească o casă aşa de
mare şi de goală?
Menrath: E casa lui Dumnezeu.
Benjamin: Dumnezeu are nevoie de tot spaţiul ăla pentru că e aşa de mare? Cât de mare e
de fapt? Spaţiul nu e prea mic pentru el?
Menrath: Seara, după ce sting luminile de sus, mă aşez uneori într-o bancă, de parcă aş fi
un enoriaş obişnuit. Văd cum se lasă noaptea şi întunericul mă cuprinde. Atunci îi simt
prezenţa. Umple spaţiul bisericii aşa cum un gând îţi umple capul.
Benjamin: Nu ştiţi ce spune Biblia: “Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt
în ea, acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de
mâini” (29) Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor
Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine? Toate acestea
mâna Mea le-a făcut” (30)

23
Menrath: Şi ce e rău în asta: un loc făcut mai puţin pentru Dumnezeu şi mai mult pentru
oameni, suficient de mare încât să se poată strângă toţi la slujbă??
Benjamin: Nu ştiu ce e cu slujbele astea, din moment ce în Biblie scrie că Dumnezeu
“nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă
şi suflare şi toate” (31). După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să
slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (32)
Menrath: Ne rugăm la el. Ne adunăm aici să ne rugăm împreună, de aceea suntem o
comunitate.
Benjamin: Pe Domnul nu-l interesează comunităţile, ba dimpotrivă, el spune:
“Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi (...) să se roage, ca
să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi,
intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău,
Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (33). Nu ştiu ce faceţi şi cum puteţi spune că vă
referiţi la acelaşi Dumnezeu ca şi mine, când e clar că nu-i citiţi Cartea. Altfel ar trebui să
părăsiţi bisericile astea şi să le daţi foc, ar trebui să-i alungaţi pe preoţi şi să vă duceţi
acasă şi să vă rugaţi la Tatăl vostru care este în ascuns.

14. Schilodul

Südel: Ăsta cine mai e?

Benjamin: E Georg. O să mănânce cu noi azi.
Südel: Mă bucur că ai prieteni, dar să mă anunţi şi pe mine înainte să aduci pe cineva
acasă.
Benjamin: Nu e un prieten. E un schilod.
Südel: Un ce?
Georg: Piciorul meu e prea scurt.
Südel: Dar Benni, nu trebuie să-i spui schilod.
Benjamin: „Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi (...) nici vecinii bogaţi, ca
nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un
ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi. Şi fericit vei fi că nu pot să-
ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“ (34)

24
Südel: Minunat, dar n-avem decât două file-uri. Şi n-avem suficienţi cartofi pentru trei
persoane.
Georg: Nu trebuie să — dacă nu aveţi, eu pot să—
Benjamin: N-o asculta pe mama. Domnul a hrănit 5000 de oameni cu doi peşti. Noi
suntem doar trei. O să ajungă.
Südel: Nu ajunge.
Benjamin: Nu ajunge pentru că n-ai suficientă credinţă.
Südel: Am mai multă credinţă decât crezi, orice-ai zice. Dar îţi cer să nu aduci oameni la
masă care să spună dup-aia că sunt zgârcită pentru că scot numai doi peşti pane din
congelator.
Georg : Nu spun aşa ceva, doamnă.
Benjamin: “Ce te priveşte pe tine, femeie?” (35)
Südel: Încă mai sunt mama ta.
Benjamin: Domnul spune: “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine” (36)
Südel: Nu tre’ să mă iubeşti mai mult ca pe Isus, da’ n-ar prinde rău un pic de respect.
Benjamin: Domnul spune: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe
mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate
să fie ucenicul Meu“ (37). Îmi pare rău.
Südel: Bine, o să încerc să te urăsc, dacă Domnul îşi doreşte asta. Dacă o să continui aşa,
nici nu mai durează mult.
Benjamin: Haide, Georg, zi rugăciunea de dinainte de masă.
Georg: Ce? Cum se face asta?
Südel: Aş putea şi eu să citesc Biblia şi să te calc pe nervi cu Domnul şi cu tot ce spune
el.
Benjamin: O rugăciune de mulţumire. Îi mulţumim Domnului pentru bucate şi că ne
hrăneşte zi de zi.
Georg: Nu ştiu. Zi tu.
Benjamin: Să nu-ţi fie ruşine. Fii puternic şi arată-ţi umilinţa. Trebuie să fii conştient de
faptul că fiecare masă e un dar.

25
Georg: Deci: Mulţumesc pentru masă, care e un dar generos, şi că aţi gătit atât de bine,
doamnă Südel, miroase foarte bine, sunt sigur că file-urile sunt delicioase, mulţumesc
mult.
Benjamin: Georg —
Georg: Şi mulţumesc că pot mânca şi eu, data viitoare anunţăm dinainte, ca să ştiţi, eu am
mâncat nişte ciocolată pe drum aşa că sigur o să mă satur—
Benjamin: Georg, încetează!
Georg: Mulţumesc—
Benjamin: Încetează.
Georg: De ce?
Benjamin: E complet greşit.
Georg: Dar îmi place de mama ta.
Südel: Să-ţi fie de bine, Georg. Drăguţ din partea ta.

15. Muniţie

Profesoara citeşte

Dörflinger: Vii să mâncăm?

Roth: Imediat.
Dörflinger: Imediatul ăla care durează 10 minute sau ăla când îţi aminteşti abia peste
câteva ore?
Roth: Dacă începi cu discuţiile n-o să meargă mai repede.
Dörflinger: Ce nu pricep: ţie chiar nu ţi se face foame niciodată? Uite, ţi-am pregătit un
peşte. Cu ciuperci şi ierburi şi smântână—
Roth: Măi. Citesc.
Dörflinger: Ştiu. De câteva ore. Şi nu mi se mai pare amuzant.
Roth: Amuzant?
Dörflinger: De ce citeşti asta?
Roth: Ţi-am mai explicat.

26
Dörflinger: Ştiu. Da’ poţi să-mi mai explici o dată, că nu pricep.
Roth: E ceva de nepriceput?
Dörflinger: Un elev oarecare se transformă peste noapte într-un fel de Isus ţăcănit. Ok, nu
e frumos, dar crezi că o să fie mai bine dacă o iei şi tu pe arătură?
Roth: N-o iau pe arătură.
Dörflinger: Mă uit la tine şi văd: O iei razna.
Roth: Trebuie să încerc să mă pun în pielea lui.
Dörflinger: Trebuie?
Roth: Pentru că vreau să ştiu cu cine am de a face.
Dörflinger: Cu un Isus ţăcănit.
Roth: Ca să îl pot schimba, trebuie mai întâi să-l înţeleg.
Dörflinger: Nu tre’ să-l înţelegi. El trebuie să se schimbe, asta-i tot.
Roth: Eşti arogant. Nu pot să-i reproşez că e intolerant şi să fiu la rândul meu intolerantă.
Dörflinger: Da’ nu poţi nici să fii tolerantă faţă de intoleranţă, asta ar fi absurd.
Roth: Tocmai de-aia am obligaţia de a mă informa.
Dörflinger: Din contră, ai dreptul să fii neinformată. Ai dreptul să nu fi citit biblia şi cu
toate astea să fii lăsată în pace cu ţăcănelile lui.
Roth: Uite un exemplu: “Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii
Lui, pe care-l iubea Iisus” (38).
Dörflinger: Da. Şi?
Roth: „Era rezemat la pieptul lui“. “Un ucenic pe care îl iubea”
Dörflinger: Nu înţeleg—
Roth: Sau aici: “Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea
dragoste unii faţă de alţii”. (39)
Dörflinger: Erika, de ce îmi citeşti asta?
Roth: „Dragoste unii faţă de alţii“. Nu pricepi? Isus nu e intolerant. Isus e gay. Şi
ucenicii lui sunt un fel de... comunitate gay, şi toţi au dragoste unii faţă de alţii.
Dörflinger: Şi ce-i cu asta? De ce te interesează? Din partea mea, Isus poa’ să-i fută pe
Cei Trei Crai de la Răsărit cu tot cu boii şi măgarii din staul. E totuna.
Roth: Îl bat cu propriile arme.
Dörflinger : Nu înţeleg de ce faci asta. Tu ai dreptate.

27
Roth: Am primit avertisment.
Dörflinger: Ai putea să iei furculiţa şi să mănânci. Oricum, la vară Benjamin Südel o să
rămână repetent , şi-ai scăpat de el.
Roth: citeşte mai departe Am nevoie de muniţie.
Dörflinger: Se răceşte peştele.

16. Atingere

Lydia. Ştii ce cred eu?

Benjamin: Cred că ştiu: Nu crezi nimic.
Lydia: Cred că ai făcut toate astea numai pentru că voiai să te dezbraci în faţa mea.
Benjamin: Tocmai în faţa ta.
Lydia: Da, ca să-mi arăţi că exişti şi gol, ceea ce de altfel nu s-ar gândi nimeni, şi că
teoretic ar fi posibile chestii sexuale cu tine.
Benjamin: Teoretic.
Lydia: Exact, teoretic, pentru că practic spui că bărbaţii să nu se atingă de femei. Şi am
văzut că tu eşti mai degrabă un bărbat.
Benjamin: Mai degrabă un bărbat—
Lydia: Da, am fost atentă la asta în mod special. E ceva rău în asta?
Benjamin: Degeaba.
Lydia: Faţa deja ţi-o ştiu.
Benjamin: Nu m-am gândit la tine nici o secundă.
Lydia: Mi-e egal ce trebuie să facă bărbaţii, pentru mine contează ce vor.
Benjamin: Crezi că te vor pe tine.
Lydia: Da. Câteodată îi întreb. Şi n-am întâlnit până acuma niciunul care să nu vrea să mă
atingă.
Benjamin: Ba da, pe mine.
Lydia: Dintre toţi, tu ai vrut cel mai mult.

28
Benjamin: „Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea
aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele
voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre“. (40)
Lydia: Îmi place când vorbeşti aşa. Te las să mă atingi aici.
Îi întinde partea de jos a braţului
Benjamin: “Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să
călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va
vătăma”. (41)
Lydia: Sau aici.
Îşi dezgoleşte un umăr.
Benjamin: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar
fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării“. (42)
Lydia: Nu mi-e frică de piatra de moară şi de mare, pot să iau pe mine nişte biniki sau să
nu iau nimic.
Îşi ridică sutienul.
Benjamin: Încetează. Te tog. N-ar trebui să-
Lydia: Ce-ai păţit, Benni? Nu-ţi mai vine în minte nici un citat? Vrei? Nu doare.
Benjamin o atinge.
Nu trebuie să-ţi fie frică. N-o să mă apuc să povestesc în stânga şi-n dreapta. Nu trebuie
să ştie nimeni. Ajunge să ştiu eu. Când o să vorbeşti din nou o să mă uit la tine şi o să ştiu
cine eşti, şi sus şi jos.

17. Industrializare

Benjamin: “Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau
bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare” . (43)
Domnul spune: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde
furii le sapă şi le fură” (44). “Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va
îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei“ (45). “Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici
bani în cingătorile voastre, nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte” (46).

29
“Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. (...)Tatăl vostru
ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor
adăuga vouă“ (47). „Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe
cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi” (48). “Dar vai
vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui
acum, că veţi flămânzi”
Dörflinger: Mulţumesc, Benjamin, ajunge.
Benjamin: „Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui“. (49)
Dörflinger : Nu-mi place să întrerup, dar ce legătură are asta cu industrializarea?
Benjami: Multe legături.
Dörflinger: Acesta nu e un referat, ci o predică.
Benjamin: Încerc să explic în ce măsură industrializarea e complet inutilă.
Dörflinger: Industrializarea nu e inutilă , ea e un fapt istoric. Tema era James Watt,
maşina cu aburi, Anglia şi aşa mai departe.
Benjamin: De ce să reproduc toate chestiile astea, dacă sunt atât de irelevante?
Dörflinger : Nu mă impresionezi. Comunist eram în tinereţe. Cândva trebuie să te apuci
de făcut bani, nu?
Benjamin: Sunteţi bătrân şi ramolit, de-aia nu mai credeţi în nimic.
Dörflinger: Tot ce-i posibil, da’ nici tu nu crezi, şi tu eşti tânăr. Te umfli în pene şi ai
impresia că ne enervăm. Nu ne enervăm. Te bombardăm cu note proaste şi atunci te-ai
executat singur. Şi suntem foarte calmi când facem asta. Iar tu ne ajuţi, de exemplu cu
referatul ăsta imbecil.Ai greşit tema. Voi ceilalţi, nu trebuie să vă uitaţi aşa speriaţi.

18. Tămăduire

Benjamin: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe
care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face“. (50)
Georg: Bine, da’ eu am trecut prin atâtea...
Benjamin: Cred în Domnul. O să te vindec.

30
Georg: Dar am asta din naştere. Au controlat lichidul amniotic şi m-au înţepat în picior.
Voiau să ştie dacă-s handicapat, dacă să mă avorteze, şi m-au înţepat din greşeală în
picior, şi aşa am ajuns handicapat.
Benjamin: Pentru că-i un păcat. Da’ tu n-ar trebui să plăteşti pentru păcatele părinţilor tăi.
O să-i spun piciorului tău: Creşti! Şi o să crească. Trebuie numai să crezi.
Georg: Bine.
Benjamin: Ce faci?
Georg: Îmi dau jos pantalonii. Sigur tre’ să pui mâna pe picior.
Benjamin: Aha. Bine. Dă-i jos.
Georg: Să mă întind?
Benjamin: Nu ştiu. Ba da, e OK. Întinde-te.
Georg: E un pic ciudat.
Benjamin: Nu e. Trebuie să crezi în asta. Doamne, priveşte acest picior.
Pune mâna pe piciorul lui George.
Georg: Celălalt.
Benjamin: Dar —
Georg: Ăsta de aici e cel scurt. Crede-mă.
Benjamin: Bine. Priveşte acest picior. Nu pe acesta, ci pe acesta.
Pune mâna pe celălalt picior.
Priveşte acest picior, şi priveşte cât de scurt e în comparaţie cu celălalt. Iată cum acest om
a fost lovit prin păcatele taţilor săi.
Georg: Şi ale mamei.
Benjamin: Aşa se spune: păcatele taţilor. Dar acum îşi îndreaptă rugăciunile către Tine,
pentru că el crede în tine şi spune: Ajută-mă, Doamne.
Nimic.
Acum trebuie să spui: ajută-mă, Doamne.
Georg: Ajută-mă, Doamne!
Benjamin: Şi eu poruncesc piciorului său: Creşti! În numele Domnului nostru Isus
Christos, creşti! Creşti, piciorule, şi fii ca celălalt picior care e nevătămat şi drept şi
frumos. Creşti! În numele Domnului nostru Isus Christos, creşti!Creşti! În numele lui Isus
Christos! Creşti!

31
Georg: Nu simt nimic.
Benjamin: Trebuie să crezi în asta.
Georg: Cred.
Benjamin: Creşti!
Georg : Poate durează un pic. Şi cu celălalt a durat până a crescut.
Benjamin: Da. Poate.
Georg: Nu fi trist.
Îi pune mâna pe umăr.
Benjamin: Creşti!
Georg: Hai. Încercăm mâine din nou. Da?
Mâna sa încă se află pe umărul lui Benjamin. Îi bate pe umăr prieteneşte.
Benjamin: Georg?
Georg: Da.
Benjamin: Ce faci acolo?
Georg: Unde?
Benjamin arată spre umăr. Acolo.
Georg: Nimic.
Benjamin: Ia mâna.
Georg: Bine.
Georg ia mâna.
Benjamin: „În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!“ (51)
Georg: Ce anume?
Benjamin: Şi eu te apuc de mâna dreaptă şi te ridic. Şi îndată gleznele şi tălpile
picioarelor tale se întăresc, şi poţi sări, sta în picioare şi umbla.
Georg: Dar —
Benjamin: Poţi să mergi şi să stai pe loc. Acum fugi şi sari în sus de bucurie şi laudă-l pe
Domnul.

19. A treia vizită la director: evoluţie

Benjamin poartă o mască de cimpanzeu.

32
Batzler: Iarăşi e Benjamin Südel sub mască?
Roth: Cine altcineva? Stă cocoţat pe bancă de parcă ar fi o maimuţă. Şi cârâie. Şi îi
provoacă şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.
Batzler: Rezolvaţi odată cu elevul ăsta! Nu se poate să fiu nevoit mereu să mă ocup de el.
Ce mai are are acum?
Roth: E vorba de evoluţie. Nu vrea să accepte aşa ceva, spune că Dumnezeu a făcut
lumea în şapte zile.
Benjamin: Şase.
Roth: Şi fosilele de dinozauri care nu apar în biblie sunt bineînţeles nişte falsuri
grosolane. Şi organe rudimentare au funcţii necunoscute, şi atavismele nu sunt
particularități proprii ascendenților îndepărtați, ci pedepse ale lui Dumnezeu, ca de altfel
şi toate bolile, pentru că aşa scrie în biblie, dar din păcate la biologie nu se predă biblia ci
teoria evoluţionistă a lui Darwin.
Benjamin: Şi asta-i o greşeală. Nu ne tragem din maimuţă.
Batzler: De ce nu concepeţi cursurile împreună cu preotul Menrath?
Roth: De ce ar trebui să fac asta?
Batzler : Ca să le explicaţi elevilor ambele variante.
Roth: Teoria evoluţionistă nu e o încercare de a explica ceva, ea a fost dovedită ştiinţific.
Batzler: Atunci de ce se numeşte „teorie“? Teoria e un fel de ipoteză, o speculaţie.
Roth: Teoria este un model care explică o stare de fapt complexă.
Batzler: Şi de ce să nu prezentăm copiilor ambele versiuni?
Roth: Şi copiii să aleagă apoi ce le place mai mult? Există o singură versiune ştiinţifică.
Şi pentru aceasta, preotul Menrath nu poate da explicaţii competente. Şi nu e vorba de
creaţie. Nu s-a creat nimic.
Batzler: Se poate spune că Big Bang-ul e un fel de act de creaţie.
Roth: Putem spune tot felul de lucruri, dacă vrem. Realitatea e asta: lumea nu este o operă
finită, ea se află într-o continuă dezvoltare şi la şapte zile după Big Bang nu era gata cu
toate speciile şi aşa mai departe.
Benjamin: Şase. După şase zile. În a şaptea zi, Dumnezeu s-a odihnit.

33
Roth: Eu cred că s-a odihnit toată săptămâna. Mai ales că pe vremea aia nu existau încă
zile. Pentru asta trebuia ca pământul să se învârtă în jurul soarelui. Da’ a mai durat vreo 9
milioane de ani până să se întâmple asta.
Batzler: Şi înainte de Big Bang? Ce ara atunci?
Roth: Un alt univers. Probabil. Nu ştim.
Batzler: Aha: nu ştim.
Roth: Încă nu. Vom rezista oare? Vom rezista fără să ştim totul, sau trebuie să umplem şi
acest gol cu încă o poveste, ca nişte copii cărora le e frică de întuneric? Şi trebuie
neapărat să fie ceva ce s-a inventat acum mai mult de 2000 de ani? Numai pentru că sunt
nişte imagini atât de frumoase şi de familiare? Oare ce-a făcut Dumnezeu înainte de
geneză? A dormit? A fost plecat? Şi cine l-a făcut pe Dumnezeu? Scrie asta în Biblie?
Nu.
Batzler: Colaboraţi cu preotul Menrath. E interdisciplinar. Mi se pare o idee bună.
Roth: Lucrezi interdisciplinar atunci când ai o temă comună. Când e vorba de atacul lui
Cezar asupra Galiei, de exemplu, poţi face asta la ora de Latină şi ora de Istorie.
Cu Menrath n-am nimic în comun.
Batzler: Daţi-vă jos ochelarii de cal.
Roth: Fac asta zilnic. Şi văd o prăpastie, şi prin ea ajung înapoi în Evul Mediu. Exact
prăpastia pe care oamenii şi-au imaginat-o că ar fi capătul lumii, atunci când încă mai
credeau că pământul e plat. Să predau copiilor că pământul e plat, doar pentru că la un
moment dat oamenii credeau asta?
Batzler: Căutaţi punctele comune, în loc să-i spuneţi băiatului că nu e adevărat ce scrie în
biblie.
Roth: În biblie scrie că liliecii sunt păsări. Nu pot să mă comport ca şi cum o asemenea
inepţie ar avea vreo îndreptăţire. E fals, nimic altceva.
Batzler: Nu trebuie să priviţi lucrurile astfel. Liliecii zboară, aşa că sunt un fel de păsări.
Roth: Şi balenele sunt peşti, pentru că înoată, şi soarele se-nvârte în jurul pământului,
pentru că aşa pare. Unde vreţi să ne duceţi? Înapoi în copaci?
Benjamin: N-am fost niciodată în copaci. Încă mai credeţi că suntem maimuţe.
Roth: Arăţi ca o maimuţă, maimuţo.
Batzler: Aţi mers prea departe.

34
Roth: Doar aplic regula dumneavoastră.
Batzler: Nu vă prea prinde dogmatismul ăsta exagerat.
Roth: Ce vreţi să spuneţi?
Batzler: Încăpăţânarea vă desfigurează. De altfel sunteţi o femeie atractivă.
Roth: Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.
Batzler: Unele femei sunt superbe atunci când se agită. Nu şi dumneavoastră. Căpătaţi un
aer dur, nefeminin.
Roth: Dumnezeule, nefeminin, aşa ceva ar fi îngrozitor! Ar trebui să mă calmez urgent şi
să-mi ţin gura, pentru că e sigurul lucru care contează. Ştiţi cum arătaţi atunci când
zâmbiţi? Ca o bucată de brânză veche şi râncedă, care picură din farfurie.
Batzler: Brânză veche, vai de mine doamna Roth. Nu mi-o luaţi în nume de rău, era doar
un sfat binevoitor. Şi în ceea ce priveşte maimuţa — Benjamin, dă jos porcăria aia că te
asfixiezi—
Benjamin îşi dă jos masca
O să facem o masă rotundă cu preotul Menrath şi toţi cei implicaţi. După asta nu vreau să
vă mai văd niciodată cu băiatul ăsta în biroul meu. O să fie bine, o să vedeţi.

20. Rugăciune

Benjamin: Tată, dacă se poate, dă-mi putere. Am nevoie de putere acum, pentru că
trebuie să le fac rău oamenilor pentru Tine. Şi oamenii o să fie înspăimântaţi de mine, şi
eu o să fiu înspăimântat, şi mama o să plângă. Şi de aceea trebuie să fiu puternic, să nu
fiu slab şi să fac ce vor ceilalţi, ci să le provoc durere, să — nu. Mai încep o dată—
Nimic.
Doamne? Nu. Doamne? Doamne?
Nimic.
Tată?
Nimic.

35
Stau pe covorul din camera mea şi vorbesc tare. Am încercat asta acum. Vorbesc tare.
Acum tac.
Nimic.
Mă auzi?

21. Evrei

Benjamin: Mi-ar plăcea să-mi dau viaţa pentru Domnul.

Georg: Şi eu. Aş face orice pentru tine.
Benjamin: Asta e bine. Am stat şi m-am gândit.
Georg: La ce?
Benjamin: M-am gândit cine deranjează.
Georg: Şi? Cine deranjează?
Benjamin: Tu ce crezi? Ia gândeşte-te.
Georg: Doamna Roth?
Benjamin: Evident. Doamna Roth. Foarte bine, Georg.
Georg: Am ştiut din prima. Cine deranjează? Doamna Roth.
Benjamin: Şi de ce face asta?
Georg: Din cauza biologiei?
Benjamin: Ştii ce nume e ăsta, Roth?
Georg : Cum adică ce nume?
Benjamin: E un nume evreiesc.
Georg: Da’ aproape toată lumea are numele ăsta.
Benjamin: Cu atât mai rău. Şi de-aia de urăşte. Pentru că e evreică.
Georg: Roth înseamnă roşu. Poate că o cheamă Roth aşa cum îi cheamă pe alţii Albastru
sau Galben.
Benjamin: Ia mai gândeşte-te. Nimeni n-are aşa un nume. Totul capătă un sens acum. Un
sens groaznic. Cum era ea de la început împotriva mea şi a creştinismului meu!
“Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales evreii, cărora
trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig
urât, cele ce nu se cuvin”. (53)

36
Georg: Aşa scrie în biblie?
Benjamin: Şi exact asta este, o făţarnică şi o bîrfitoare care ne induce în eroare şi ne
învaţă ceea ce nu trebuie. Şi de-aia tre’ să i se închidă gura.
Georg : Dar Benjamin, asta nu sună prea bine.
Benjamin: Dar e necesar. Domnul spune: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că
înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al
gheenei şi îndoit decât voi“ (54)
Georg: Benni, vorbeşti de parcă ai fi un nazist.
Benjamin: Ceea ce spun e Cuvântul lui Dumnezeu.
Georg: Da’ Dumnezeu nu e nazist, sau?
Benjamin: E supărat pe evrei. Biblia spune că „pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe
proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor
sunt potrivnici, Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se
împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu“ (55)
Exact aşa e. Doamna Roth încearcă să ne pună beţe în roate oriunde poate. Şi de aceea
tre’ să-i închidem gura.
Georg : Dacă e aşa de rea, n-o s-o pedepsească Dumnezeu la un moment dat?
Benjamin: Noi suntem pedeapsa lui Dumnezeu. Noi trebuie s-o aducem la tăcere.
Georg: Nu sună bine deloc.
Benjamin: Când a spus că în epoca de piatră handicapaţii nu supravieţuiau pentru că erau
mâncaţi de animalele sălbatice, atunci a vorbit despre tine.
Georg: Despre mine?
Benjamin: Pentru că eşti handicapat. A spus că natura te-ar fi eliminat mai repede.
Georg: Se referea la mine?
Benjamin: Mai e vreun handicapat în clasă?
Georg: Am crezut mereu că e de treabă.
Benjamin: Nu e. Ţii minte atunci când te-a întrebat dacă poţi să vii în tabăra de ski cu
piciorul ăsta, şi dacă ai nevoie de echipament special?
Nimic
Atunci voia să te elimine.
Nimic

37
E prea dur pentru tine?
Georg: La ce te referi când spui că trebuie adusă la tăcere?
Benjamin: Să o speriem ca să nu mai deschidă gura niciodată.
Georg: Cum?
Benjamin: Gândeşte-te. Dacă i se întîmplă ceva îngrozitor o să înţeleagă că cu Dumnezeu
nu-i de joacă.
Georg: Ceva îngrozitor.
Benjamin: Un accident dorit de Dumnezeu.
Georg: Cu scooterul.
Benjamin: Foarte bine.
Georg: Când frânele nu mai fac faţă.
Benjamin: Se poate face asta?
Georg : Da. Pui apă în lichidul de frână.
Benjamin: Atunci fă-o tu. Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui
viu (56)
Georg: Da.
Nimic.
Benjamin: Ce? O să faci totul pentru mine, aşa ai spus.
Georg: Da, aşa e.
Benjamin: „Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare
de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua
Domnului, cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui.
Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între
voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne (…) pe Acesta, fiind dat, după
sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-
L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât”. (57)

22. Junkie religios

Profesoara citeşte.

38
Dörflinger: Hei.
Roth: Hm?
Dörflinger: Mi-am luat periuţa de dinţi din baie.
Roth: Mhm.
Dörflinger: O pun aici lângă celelalte lucruri.
Roth: Da, fă asta.
Nimic.
Care celelalte lucruri?
Dörflinger: Mi-am strâns catrafusele.
Roth: Dar — de ce?
Dörflinger: Nici măcar n-ai observat.
Roth: Îmi cer scuze. Ce s-a întâmplat aşa dintr-o dată?
Dörflinger: Nu s-a întâmplat nimic dintr-o dată. Citeşti din carte, altceva nu mai faci.
Roth: O pun de-o parte. Uite. Am pus-o de-o parte. Ce e? Chiar voiai să pleci?
Dörflinger: Nu-mi mai face plăcere.
Roth: Haide. Stai aici lângă mine. Nu sta aşa acolo.
Dörflinger: Ba da. Stau aşa aici.
Roth: Am terminat pe ziua de azi. Promit.
Dörflinger: Nu e doar că citeşti tot timpul. Dar nici nu mai vorbeşti despre altceva: aici
scrie că nu există Înviere (58), aici se înşală Isus, pentru că spune că în curând vine
sfârşitul lumii, şi tot aşa.
Roth: Îmi pare rău că nu te interesează ce povestesc.
Dörflinger: Nu-i vorba că nu mă interesează. Mă înspăimântă.
Roth: Nu trebuie să te temi. Hai încoace.
Dörflinger: Nu. Eşti obsedată de Isus.
Roth: Nu sunt.
Dörflinger: Eşti obsedată. Ai impresia că religia ţi-e străină şi n-are cum să te afecteze,
dar trebuie să-ţi spun că eşti complet căzută în mrejele ei.
Roth: Din contră.

39
Dörflinger: Eşti dependentă de chestiile astea şi nici măcar nu-ţi dai seama. Ca un medic
care prizează mereu cocaină şi are impresia că vrea doar să testeze reacţiile. Eşti un
junkie religios.
Roth: Mai întâi pune periuţa la loc în baie. Arăţi îngrozitor cum stai în pragul uşii cu
chestia aia în mână.
Dörflinger: O să iau periuţa cu mine. Caută-mă când revii la ateism.

23. Poponar

Benjamin: Piciorul tău n-a crescut.

Georg: Nu ştiu. Poate că a crescut un pic.
Benjamin: Nu trebuie să-ţi dai jos pantalonii de fiecare dată.
Georg: Poate că data trecută ceva n-a fost în regulă.
Benjamin: Singurul lucru în neregulă e credinţa ta.
Georg: Credinţa mea e în regulă.
Benjamin: Dacă era aşa, piciorul ar fi crescut. Georg. Ce-i aia? Te îndoieşti cumva?
Georg: Nu. Pentru numele lui Dumnezeu. Benni, nu vorbi aşa. Mi se face frică.
Benjamin: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel
ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne,
Doamne, nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în
numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am
cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea“. (59)
Georg: Eu nu fac fărădelegi. Te rog, mai încearcă.
Benjamin: N-are nici un sens dacă nu crezi în mine.
Georg: Cred în tine. Te rog. Pune mâna aici şi vorbeşte cu piciorul meu.
Benjamin: În numele Domnului, creşti, piciorule, creşti! N-are sens, simt că eşti în altă
parte, nu eşti la Dumnezeu.
Georg: Sunt la tine.
Lydia: Se pare că deranjez.
Benjamin: Ce? Nu. Da. Ce cauţi aici?

40
Lydia: Am vrut să-ntreb dacă nu vii cu mine la o înghe— voi ce faceţi aici, mai exact?
Georg: Piciorul meu. E prea scurt. Benni îl lungeşte.
Lydia: Nu-ţi lungeşte numai piciorul. Acum înţeleg.
Benjamin: Ce înţelegi?
Lydia: Tot circul ăsta, şi faptul că totul e aşa de complicat.
Benjamin: De ce complicat? Nimic nu e complicat.
Lydia: Nu. Eşti pur şi simplu pe invers.
Benjamin: Eu?
Lydia: Poponarule. De-aia îl tot pipăi pe handicapat. Şi zici că bărbaţii să nu se atingă de
femei. Şi nu-ţi plac bikinii mei şi nu vrei să mâncăm îngheţată.
Benjamin: Nu vorbi rahaturi.
Lydia: Şi eu care credeam că problema e la mine. Că din cauza mea eşti încleştat.
Benjamin: Nu sunt încleştat. Taci odată.
Lydia: De ce? Să nu afle iubitul tău?
Benjamin: Spui prostii, spală-ţi gura spurcată.
Lydia: Da’ pentru sărutat e ok gura mea, nu crezi? Sau azi n-ai chef?
Benjamin: Te avertizez—
Lydia: Mi-e milă de tine, sincer. Există băieţi mult mai mişto decât handicapatul. Mi-e
milă de amândoi. Să nu uitaţi să vă puneţi prezervative pe morcovi, că ştiţi ce se poate
întâmpla.
Benjamin: Eşti o—
Benjamin îi dă o palmă. Lydia dă înapoi.
Lydia: Bulangiule.
Îi mai dă o palmă.
Să nu crezi că asta o să meargă.
Îi mai dă o palmă.
Pentru că nu merge. Poponarule.

24. Lucru manual

41
Benjamin confecţionează o cruce din lemn.

Südel: Nu citeşti.
Benjamin: Nu.
Südel: Asta o să fie o cruce?
Nimic.
A murit cineva?
Benjamin o priveşte.
Mai ştii când a murit iepurele tău—
Benjamin: Iepurele Hansi.
Südel: Exact. Atunci taică-tu a făcut tot aşa o cruce din lemn. Şi l-am îngropat în grădină.
Pe iepure. Pe unde o fi ajuns crucea aia?
Benjamin o priveşte.
Eşti foarte priceput. Vrei s-o agăţi la tine în cameră? N-am nimic împotrivă.
Benjamin: Nu.
Südel: Sau poate mergi la vânătoare de vampiri?
Nimic.
Era o glumă.
Benjamin nu râde.
Benjamin: Exact. Poate merg la vânătoare de vampiri.
Südel: Profesorul tău de religie spune că eşti talentat.
Benjamin: Te-a atins?
Südel: Preotul Menrath?
Benjamin: Nu?
Südel: Nu. Ba da. De ce?
Benjamin: Să nu-ţi imaginezi cine ştie ce. Aşa face cu toţi. Mâinile lui, căldura lui
Dumnezeu şi aşa mai departe.
Südel: Preotul Menrath a spus nişte lucruri foarte bune.
Benjamin: „Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini
anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget“. (60)

42
Südel: Are o părere bună despre tine.
Benjamin: Eu n-am nici o părere despre el. Ai grijă. În curând n-o să mai fiu aici ca să te
protejez.
Südel: Să mă protejezi—da’ unde vrei să pleci?
Benjamin: La tatăl meu.
Südel: La taică-tu? Ce cauţi acolo? Ăla n-a întrebat niciodată de tine.
Benjamin: M-a chemat.
Südel: Te-a — ce-a făcut?
Benjamin: Mă cheamă la el.
Südel: Şi tu laşi totu’ baltă şi te duci?
Benjamin: Dacă m-ai iubi, atunci te-ai bucura „că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este
mai mare decât Mine“. (61)
Südel: Mă bucur că şi-a amintit de tine, da’ o să te dezamăgească şi o să te lase baltă aşa
cum m-a lăsat şi pe mine. N-ai loc în viaţa lui, ai să vezi, şi-apoi ai să-l urăşti.
Benjamin: Mama —
Südel: Aşa a spus. Că nu am loc în viaţa lui, cu toate că acolo se întâmplă atât de multe...
Mereu zboară ceva din viaţa lui, pentru că e ca un bordel, oricine are acces, poate intra,
ieşi, poftiţi chitanţa, mulţumesc, următorul vă rog.
Benjamin: Mama, despre ce vorbeşti?

25. Cruce

Benjamin s-a urcat pe o masă şi bate crucea de lemn în perete.

Roth: Dă-te jos de acolo.

Benjamin: “Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci
să stea liniştită.” (62) “Bărbatul este chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava
bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a
fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”. (63) “Femeile să se supună,
precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor“ (64)

43
Roth: N-o să ajungi prea departe cu asta. Deja ai stârnit împotriva ta jumătate din
populaţia lumii.
Benjamin: Nu tre’ să ajung departe. Sunt aici. „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe
Mine mai înainte decât pe voi M-a urât“. (65)
Roth: Nimeni nu te urăşte. Dar te rog să dai jos aia.
Benjamin: De ce?
Roth: Pentru că aici e şcoală, nu biserică. Nu vrem instrumente de tortură pe pereţi.
Benjamin: Nu suportaţi crucea pentru că sunteţi evreică.
Roth: Pentru că sunt evreică?
Benjamin: Sunteţi evreică, de-aia nu puteţi altfel. “Căci inima acestui popor s-a învârtoşat
şi cu urechile greu au auzit şi ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să
audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi Eu să-l vindec“. (66) Şi de-aia
nu puteţi să faceţi altceva decât să minţiţi-
Roth: De unde ai dedus tu că sunt evreică?
Benjamin: M-am întrebat mereu ce aveţi de câştigat dacă noi credem că lumea a apărut
din întâmplare şi fără Dumnezeu. Vreţi să ne induceţi în eroare pentru că sunteţi evreică
şi îl urâţi pe Isus.
Roth: Ştii ce scrie despre evrei în biblie?
Benjamin: Ştiţi asta cumva?
Roth: În biblie scrie: “mântuirea din iudei este”. (67)
Benjamin: O minciună. Încă o minciună.
Roth: Evanghelia după Ioan, capitolul 4: “mântuirea din iudei este”.
Benjamin: Din dumneavoastră vorbeşte diavolul.
Roth: Atunci diavolul vorbeşte din Biblie.
Benjamin: O să vă pedepsească Dumnezeu. O să-şi trimită îngerii pe pământ şi o să vă
împingă în prăpastie atunci când sunteţi pe fugă, şi o să vă gândiţi la mine când o să vi se
învăluie privirea în ceaţă, şi o să vă amintiţi cum am agăţat crucea deasupra capului
dumneavoastră, ca pe un semn că Dumnezeu o să vă judece.
Roth: Coboară de acolo ca să vorbim şi noi ca doi oameni normali.
Benjamin: Doamna dirigintă. Puteţi suporta crucea care vă atârnă deasupra capului?
Roth: O s-o dau jos după ce pleci.

44
Benjamin: Nu plec nicăieri. Dumneavoastră o să plecaţi, şi n-o să vă mai întoarceţi până
va chema Domnul pe cei vii şi pe cei morţi în Ziua Judecăţii de Apoi.
Roth: Benjamin, ai mers foarte departe şi dacă n-ai spune atâtea prostii, chiar te-aş
respecta. Dar la un moment dat va trebui să-ţi vină mintea la loc. Va trebui să te trezeşti şi
să te întorci la viaţa de dinainte. Hai.
Benjamin: Nu trebuie să fac nimic.
Roth: Dă-mi mâna şi coboară de acolo.
Benjamin: “Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui
Dumnezeu, ci cele ale oamenilor“. (68)
Roth: Ţie ţi-e frică. Te ajut.
Benjamin: „Piei, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui
singur să-I slujeşti“. (69)
Roth: Hai că nu-ţi fac nimic. Coboară.
Benjamin: Nu mă atingeţi! M-aţi atins. O să ardeţi în iad! M-a atins. M-a atins.

26. Trădare

Benjamin şi Georg stau întinşi pe câte un prosop.

Georg: Mai vrei o bere?

Benjamin: Da. Zi mai departe.
Cei doi beau.
Georg: E aşa de frumos la apă. N-am fost niciodată aici.
Benjamin: Toţi vin aici. Da’ acuma sunt la ore. Zi mai departe.
Georg: Îşi pune o cască.
Benjamin: N-o s-o ajute cu nimic.
Georg: Şi pe urmă porneşte scooter-ul.
Benjamin: Da’ nu-şi dă seama, sau?
Georg: Nu. Totul e ca de obicei. Potriveşte farurile. Şi pleacă.
Benjamin: Unde?
Georg: E în drum spre şcoală.

45
Benjamin: Se gândeşte la mine. Şi la ce-o să-i fac azi.
Georg: Poate se gândeşte şi la mine.
Benjamin: Da’ nu bănuieşte nimic.
Georg: Merge în jos pe Strada Pădurii. Şi atunci se-ntâmplă.
Benjamin: Exact. Zi cum.
Georg: Am mai zis.
Benjamin: Mai zi o dată.
Georg: De pe o stradă laterală apare un camion. Nu merge repede, da’ ea tre’ să pună
frână.
Benjamin: Frână.
Georg: Frânele se încălzesc, apa din lichidul de frână se evaporă, frânele merg în gol,
scooterul se îndreaptă cu viteză spre camion.
Benjamin: Mai departe.
Georg: Pot să iau o gură?
Benjamin îi dă din sticlă. Georg bea.
Benjamin: Mai departe. Zi mai departe.
Georg: Încearcă să evite camionul.
Benjamin: Ţipă?
Georg: Ţipă. Camionul o prinde cu bara de protecţie din faţă, ea se rostogoleşte prin aer,
se prăbuşeşte pe asfalt şi alunecă pe banda cealaltă, unde e călcată de un taxi.
Benjamin: Data trecută n-ai spus asta.
Georg: Nu? Dar e destul de probabil. Gata.
Benjamin: Bine. Foarte bine.
Cei doi beau. Nimic.
De ce nu s-a întâmplat încă?
Georg: Trebuie să aşteptăm, poate că n-a fost nevoită să frâneze atât de tare.
Benjamin: “La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi”. (70) Să aşteptăm.
Nimic.
Ai făcut treabă bună. Te binecuvântez.
Îi pune mâna pe cap.
Georg: Da. Acum sunt un fel de ucenic.

46
Benjamin: Da, ucenicul meu.
Georg: Ucenicul tău preferat.
Benjamin: Da. Singurul meu ucenic preferat.
Nimic. Poate că Benjamin a adormit. Georg îl sărută. Durează un timp până Benjamin
se apără.
Benjamin: Tu te-ai ţăcănit de tot?
Georg: Am crezut— nu, îmi pare rău.
Benjamin: Ce te-ai gândit? Că Dumnezeu nu vede?
Georg: N-am prea gândit.
Benjamin: “Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi
descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală”. (71) Şi în faţa
ochilor mei. Eşti în ghearele Satanei.
Georg: Credeam că vrei asta.
Benjamin: Cum aş putea să vreau aşa ceva? “Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie;
aceasta este spurcăciune”. (72)
Georg: Ştiu.
Benjamin: “Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face acestea se va
stârpi din poporul său”. (73)
Georg: Ştiu, dar cum erai întins acolo şi buzele tale sclipeau de la bere—
Benjamin: Stai departe de mine. Nu te apropia.
Georg: Ai spus că sunt ucenicul tău preferat.
Benjamin: Te-am lăsat în preajma mea ca pe nimeni altcineva. Şi tu m-ai dezamăgit.
Georg: Nu te-am dezamăgit, am făcut tot ce-ai spus.
Benjamin: N-am spus să mă săruţi.
Georg: A fost o neînţelegere.
Benjamin: Ar fi trebuit să ştiu.
Georg: Ce?
Benjamin: Că piciorul tău n-a crescut. Ar fi trebuit să ştiu asta. M-ai minţit.
Georg: Nu.
Benjamin: N-ai pic de credinţă şi eşti un ipocrit, şi biblia aia pe care ţi-ai cumpărat-o, aia
cu fermoar, n-ai citit-o niciodată.

47
Georg: Am citit din ea.
Benjamin: Dar n-ai înţeles nimic. Se pare că am vorbit cu pereţii. Totul a fost în zadar.
Pleacă. Nu vreau să te mai văd.
Georg: Nu mă alunga. Îţi spun cum a fost.
Benjamin: Nu vreau s-aud.
Georg: Şi ce contează că n-am înţeles nimic, poate că piciorul chiar a crescut un pic, uite,
mi-a făcut aşa de bine. Pentru că suntem prieteni, sau nu te mai interesează asta?
Benjamin: M-am rugat cu tine, şi tu n-aveai decât desfrâu în inimă.
Georg: Te-am privit în timp ce te rugai şi sunt sigur că şi Dumnezeu a făcut la fel.
Benjamin: Mi-am pierdut timpul cu tine, cu un schilod necredincios, nu-i de mirare că
piciorul nu creşte, e pedeapsa lui Dumnezeu pentru pofte desfrânate. Nu te apropia, îmi
provoci scârbă.
Georg: Da’ nu mai fac nimic.
Benjamin: Hai valea.
Georg: Atunci trebuie să reuşeşti singur.
Benjamin: Ce? Ce să reuşesc?
Georg: N-o să mai fiu cu tine.
Benjamin: Cu atât mai bine. Nimeni n-are nevoie de tine.
Georg: Atunci taie-i tu frânele lui Roth.
Benjamin: Ai făcut-o deja tu. De multă vreme.
Georg: Se poate muri din asta.
Benjamin: Şi?
Georg: Nu mai e un joc.
Benjamin: Nici n-a fost vreodată. N-ai făcut-o?
Georg: Dacă frânele se strică şi ajunge sub un camion, o să moară.
Benjamin: N-ai făcut-o, trădătorule.
Georg: Nu vrei să moară.
Benjamin: Tocmai mi-ai dovedit că nu ştii ce vreau.
Georg: Mi-e doar frică. Mereu mi-a fost.
Benjamin: Rămâi acolo unde eşti, Iuda. “Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine
nu adună cu Mine risipeşte” (74)

48
Georg: Îmi pare rău—
Benjamin: Pe mine mă doare. “După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără
vărsare de sânge nu se dă iertare”. (75)
Ridică o piatră.

27. A patra vizită la director: crucificare

Batzler: În decursul ultimelor săptămâni te-ai remarcat prin tot felul de acţiuni ciudate,
Benjamin. Unii dintre cei prezenţi au fost foarte tulburaţi din cauza asta. Trebuie să
recunosc că mă îngrijorează situaţia ta şcolară care n-a fost niciodată strălucită, dar acum
s-a înrăutăţit în mod drastic.
Südel: Dacă îmi permiteţi să intervin—
Batzler: O secundă. Aş vrea să aud ce are de zis.
Nimic.
Benjamin? Ce părere ai?
Südel: Dacă face faţa asta, nu va spune nimic. Vă agitaţi degeaba.
Batzler: Benjamin, aici e plin de oameni binevoitori. Toţi au venit pentru tine. Ca să te
ajute.
Südel: Nu vrea ajutor. Vorbeşte doar despre declin. Se pregăteşte pentru judecata de apoi.
Spune că dumneavoastră sunteţi vinovat.
Batzler: Eu?
Südel: Da, dumneavoastră. Vă face răspunzător pentru—
Batzler: De ce eu?
Südel: Din cauza mea sigur nu e, pe mine abia mă vede.
Batzler: Ce logică.
Menrath: Dacă aş putea—
Batzler: Vă rog, poate nimeriţi dumneavoastră tonul potrivit.
Menrath: Ştii pilda cu servitorul care îşi îngroapă talentul dăruit de Dumnezeu în loc să-l
folosească şi cum e pedepsit apoi? (76) Şi tu ai fost înzestrat cu talent. Şi Domnului nu-i
place să-l iroseşti.
Südel: Acuma veniţi şi vorbiţi de talent. Şi ani de zile nu i-aţi zis nimic.

49
Roth: Nu despre talent e vorba. Fiul dumneavoastră a pornit o cruciadă. Uite, Benjamin,
ţi-ai uitat uneltele.
Pune ciocanul şi cuiele pe masă.
Batzler: Sigur o să mai aveţi ocazia, dar dacă e vorba să rupeţi tăcerea—
Roth: Să rup tăcerea ca el să ne servească una din perlele sale antisemite—
Batzler: Antisemite? Haideţi vă rog să nu exagerăm.
Roth: Exact, antisemite. Bine, n-am să exagerez.
Südel: Fiul meu nu e antisemit.
Dörflinger: Erika, să ai grijă cu expresiile astea.
Roth: Ce să fac? Crezi c-am înnebunit? Ştiu foarte bine ce vorbesc.
Dörflinger: N-ai voie să laşi un copil să te provoace. Eşti un om matur.
Roth: Ce vrei acuma? Eşti cumva tutorele meu?
Dörflinger: Doar observ că te compromiţi.
Roth: Dacă mă compromite cineva, atunci tu eşti ăla. De fapt, tu ce cauţi aici? Nu te-a
interesat niciodată nimic şi acuma faci pe inteligentul şi-mi vorbeşti de sus.
Dörflinger: Nu-ţi vorbesc de sus.
Roth: Eu îţi zic să faci ce-ai făcut şi până acum: bagă-ţi coada între picioare, ţine-te
departe de asta şi tacă-ţi fleanca.
Batzler: Conflictele private nu-şi au locul aici. Aici vorbim despre acest elev.
Südel: Mai bine v-aţi uita la dumneavoastră înainte să-mi acuzaţi fiul. Ce comportament
au profesorii între ei! Cum vreţi să fiţi un model pentru elevi?
Roth: În locul dumneavoastră aş tăcea. Lucrăm cu copiii aşa cum vin de-acasă. La ce vă
aşteptaţi? Să facem din rahat aur?
Südel: Fiul meu nu e rahat. Ce vă imaginaţi? Fiul meu e aur. Şi n-are nevoie de
dumneavoastră.
Roth: Băiatul dumneavoastră de aur m-a umplut de insulte antisemite.
Dörflinger: E doar un copil, te rog frumos.
Roth: Nu mă rogi nimic.
Batzler: În ceea ce priveşte antisemitismul— nu-i aşa că aveţi o problemă cu asta,
doamnă Roth?
Roth: Ce problemă să am?

50
Batzler: Nu-i aşa că sunteţi un pic prea sensibilă când vine vorba de originile
dumneavoastră? Un pic cam irascibilă?
Roth: Ce origini?
Batzler: Prsupun că...sunteţi...de origine evreiască?
Roth: Spuneţi evreică. De ce nu spuneţi evreică? „Origine evreiască“ sună mai bine, nu-i
aşa? Mai puţin rasist.
Batzler: Păi sunteţi sau—
Roth: Refuz discut despre arborele meu genealogic.
Batzler: Cum spuneţi, doamnă Roth.
Roth: Şi nici n-o să vedeţi la mine vreun certificat de arian. Cu toate astea, ştiu ce
înseamnă antisemitismul.
Batzler: Calmaţi-vă.
Roth: Ce?
Batzler: Nu vă creaţi singură probleme. Aici nu e vorba de dumneavoastră.
Roth: Vreţi să-mi ţin gura? Ca ţăcănitul ăsta de-aici? O să-mi ţin gura atunci.
Batzler: Da, vă rog să ne faceţi plăcerea de a vă ţine gura măcar temporar.
Menrath: Dacă aş mai putea să—
Roth: Vă rog, încercaţi una din vrăjile dumneavoastră. Exorcizaţi-l, cred că are nevoie.
Menrath: Eşti un tânăr foarte hotărât. Lumea îţi stă la picioare. Dar acum ai ajuns într-un
impas. Ţi-am propus să vii la noi. Oferta e încă valabilă. Alătură-te nouă.
Südel: Hai, spune-i ceva părintelui.
Benjamin: M-a atins.
Batzler: Poftim?
Benjamin: M-a atins. Doamna Roth. M-a pipăit.
Roth: Ce-am făcut?
Südel: Te-a pipăit?
Benjamin: Da. M-a pipăit.
Südel: Ce să însemne asta, „pipăit“, cum adică „pipăit“?
Batzler: L-a pipăit.
Benjamin: Pe picior. De mai multe ori. Şi în spate. Mâna. Piciorul. Mai multe nu vreau să
spun.

51
Südel: E adevărat?
Batzler: L-aţi pipăit?
Roth: N-am idee—
Batzler: De ce, pentru numele lui Dumnezeu—
Roth: N-am idee despre ce vorbeşte.
Batzler: Benjamin, trebuie să ne spui ce s-a întâmplat.
Südel: E evident ce s-a întâmplat. Băiatul nu vrea să mai zică altceva. Băiatul meu —
Îl ia în braţe. El nu se împotriveşte
Batzler: Îmi puteţi explica asta?
Roth: Nu. Ştiţi că elevul e deranjat. Ce-i cu asta, Benjamin? De ce spui tâmpenii?
Südel: Domnule director, aştept să o calmaţi pe Doamna Roth. N-are pic de bun simţ.
Roth: Bun simţ? Sunt singura de aici care are bun simţ, sunt ultima care mai stă în
picioare, voi toţi ceilalţi aţi căzut, v-aţi tâmpit, aveţi ceaţă pe creiere, băiatul ăsta v-a
infectat cu trăncăneala lui pseudoprofetică.
Dörflinger: N-aş fi crezut asta despre tine.
Roth: Ce anume?
Dörflinger: Acum totul are o logică. Îmi dau seama de ce erai atât de obsedată
săptămânile trecute.
Batzler: Obsedată? Trebuie să-mi explicaţi asta, domnule Dörflinger.
Dörflinger: Obsedată pentru că nu se mai gândea la nimic altceva, obsedată de elevul
ăsta, nu am înţeles pentru că înainte nu fusese niciodată aşa, dar acum că aud asta, totul
capătă un sens.
Roth: Ce tot spui acolo? Ce anume capătă un sens? Eşti atât de lipsit de sens, Dörflinger,
te dispreţuiesc.
Batzler: Doamna Roth —
Roth: Ce să-nsemne asta că toţi dau din cap afirmativ, că toţi sunt de acord când se spune
să respectăm religia? De ce oare? Şi eu am spus mereu fără să gândesc:” să respectăm
religia”, dar de ce? Ce să însemne asta că unul e păstorul şi ceilalţi sunt oile? Ce să
însemne asta că acolo sus stă unul, şi ăla e şeful? Cine l-a ales?
Dörflinger: Calmează-te, Erika.

52
Roth: Nu, pe-ăla nu l-a ales nimeni, noi trebuie să-l numim Tată, noi suntem cu toţii
copiii lui, şi ăsta-i un gând frumos, că acolo sus există un tătic mare care are grijă de noi.
E frumos atâta timp cât suntem copii. După ce ne maturizăm nu mai e frumos. Un tată
care vede totul, care te pedepseşte, care e iraţional şi crâncen, nu pricepeţi că asta-i
dictatură totalitară?
Batzler: Doamnă Roth, vă rog să nu o luaţi razna—
Roth: Monoteismul e dictatură, şi eu spun că dacă există Dumnezeu, atunci trebuie
combătut.
Benjamin: M-a atins, în biroul ei, eram singuri, a spus că trebuie să vorbim, s-a apropiat,
eu m-am urcat pe o masă, ea m-a atins, pe picior, eu m-am întors, nu mi-a dat drumul, m-
atins aici, şi aici, şi aici, am ţipat, a zis să nu ţip, am închis ochii şi-am aşteptat să se
termine, şi m-am rugat la Dumnezeu să o ierte. „Doamne iart-o, pentru că nu ştie ce face,
iart-o, tată ceresc, şi fie-ţi milă de sărmanul meu trup, iart-o ca să nu fie aruncată în
cazanele iadului“.
Roth: Atunci să-i fie milă de sărmanul tău trup.
Îl loveşte.
Gură spurcată, ce ţi-am făcut eu?
Benjamin: A dat în mine! M-a lovit!
Südel: Copilul meu—
Roth: Da, te lovesc. Îmi întorci şi celălalt obraz?
Batzler: Doamnă Roth —
Dörflinger Erika —
Benjamin: A dat în mine.
Roth: Exact. Acum chiar că am pus mâna pe tine. Aşa.
Nimic.
Batzler: Doamnă Roth, până aici v-a fost.
Dörflinger: După asta n-o să-ţi mai poţi reface niciodată cariera.
Südel: Aţi văzut cu toţii cum l-a… E totul în regulă, băiete?
Benjamin: Da, totul e bine, e foarte bine. Mulţumesc, mama.
Dörflinger: Ce-ţi veni?

53
Roth: În biblie scrie: Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe
care îl primeşte" (77). „Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu
varga, nu moare“ (78). Am zis doar, îl bat cu propriile arme.
Batzler: Nu mai bateţi pe nimeni. Sunteţi concediată.
Roth: Nu.
Batzler: Înainte spuneam să nu vă faceţi probleme. Când de fapt dumneavoastră sunteţi
problema. Ca să spun lucurilor pe nume: sunteţi o ruşine pentru învăţământ. Strângeţi-vă
lucrurile şi plecaţi.
Roth: Domnule director—
Batzler: Nu. Am văzut cu toţii ce-aţi făcut.
Südel: Fiul meu nu v-a lovit înapoi pentru că nu-i permite credinţa.
Lydia: Pot să deranjez?
Batzler: Nu.
Lydia: E o urgenţă. Georg are o gaură în cap.
Dörflinger: O gaură?
Lydia: În cap. Exact.
Georg: Acum chiar că s-a întâmplat, doamnă Roth. N-am purtat casca.
Lydia: L-am găsit târându-se pe scările de la intrarea principală.
Batzler: Asta mai lipsea, o gaură în cap.
Georg: O să muriţi, doamnă Roth. Să nu vă mişcaţi. Vă omoară.
Roth: Cunosc ameninţările astea.
Georg: Dacă nu vă prinde azi, o să vă prindă mâine, mai bine vă opriţi sau mergeţi pe jos,
am venit doar pentru că trebuie să vă avertizez, de fapt eu mă aflu deja în sla de judecată,
mi-e aşa de frig în cap, acolo bate vântul.
Benjamin: Comoţie cerebrală. Georg, prietenul meu—
Lydia: Aşa vorbeşte mereu.
Batzler: OK. Deci acum avem o gaură.
Benjamin: Ce-au făcut cu tine?
Batzler: La spital. Îl ducem în canclarie până vine ambulanţa. A spus ce-a păţit?
Lydia: Spune numai aiureli, tot zice de doamna Roth.
Batzler: O să se clarifice lucrurile când îşi revine.

54
Către Roth Ne înspăimântaţi. Nu mi-aş fi imaginat niciodată asta.
Georg: Trebuie să mă ierţi, Benni, simt că mă golesc. “Iubitul mâna pe fereastră a întins
şi inima mi-a tresărit”. (79)
Dörflinger: Cu toate că mi-e groază, să ştii că putem vorbi. Oricând.
Roth: Eşti ultimul lucru de care am nevoie.
Menrath: O să mă rog pentru dumneavoastră.
Roth: Lăsaţi prostiile, doar o să ajung în lagărul de concentraţie administrat de
Dumnezeul vostru dictator.
Batzler: Ajunge. Vă rog să plecaţi.
Roth: Rămân.
Batzler: Atunci o să aranjez să fiţi îndepărtată. Să dai într-un copil! Nu sunt eu cel mai
bun om de pe pământ, dar aşa ceva n-aş fi făcut niciodată.
Roth: Nu plec.
Batzler: Domnule Dörflinger, vreţi să încercaţi dumneavoastră, sau voi fi nevoit să dau
un telefon?
Dörflinger: Erika —
Roth către Dörflinger: Nu te mişca.
Lydia: Are ciocanul.
Roth: Am ciocanul şi nu plec de aici.
Ia ciocanul şi câteva cuie. Îşi bate cuiele în picioare şi se pironeşte de podea.
Sunt bine aici. Eu sunt în locul potrivit, voi nu sunteţi. Pentru că la toamnă o să vină noii
elevi, şi o să scot scheletul din depozit. O să le vorbesc despre structura osoasă, despre
mersul biped, despre inimă, despre circulaţie, despre organele senzoriale, despre creier, şi
toţi o să ştie că e vorba de ei, o să le spun ce sunt şi ei o să vrea să audă, pentru că
vorbesc de ei. Fiecare dintre ei e un miracol, şi fără Dumnezeu: ochii lor, care citesc de
pe tablă, gurile şi vocile, atunci când întreabă, coatele lor pe care se sprijină, degetele lor
care ţin creioane şi scriu, picioarele mereu nervoase care alunecă de colo-colo încălţate în
sandale minuscule şi care îi poartă tot drumul de acasă până la şcoală. Picioarele. Nu plec
de aici. Aici e locul meu.

Sfârşit

55
Autorul a citat ediţia standard a Bibliei lui Luther, versiunea din 1984.
Pentru traducerea pasajelor din Biblie s-a utilizat Biblia Ortodoxă Română, ediţia 1994.

1. Osea 14,1
2. Isaia 34,2—3
3. Isaia 34, 7—8
4. 1. Timotei 2,9—10
5. Matei 5,28
6. Ioan 12,48
7. Ioan 8,29
8. Matei 3,10
9. Matei 6,25
10. Evrei 13,4
11. 1. Corinteni 7,10
12. Matei 5,32
13. Matei 10,26
14. Matei 13,41—42
15. Ioan 5,14
16. 1. Moise 1,28
17. 1. Corinteni 7,1
18. 1. Timotei 2,11—15
19. Romani 1,26
20. Romani 1,32
21. Luca 12,4—5
22. Matei 5,11—12
23. Matei 10,34—36
24. Luca 22,36
25. Luca 19,27
26. Luca 12,49
27. Luca 9,24

56
28. Luca 15,7
29. Faptele Apostolilor 17,24
30. Isaia 66,1—2
31. Faptele Apostolilor 17,25
32. Matei 20,28
33. Mt 6,5—7
34. Luca 14,12—14
35. Ioan 2,4
36. Matei 10,37
37. Luca14,26
38. Ioan 13,23
39. Ioan 13,35
40. Ioan 8,23-24
41. Luca 10,18—19
42. Matei 18,6
43. Faptele Apostolilor 2, 44—45
44. Matei 6,19
45. Matei 6,34
46. Matei 10,9—10
47. Luca 12,29—31
48. Luca 1,52—53
49. Luca 6,24—25
50. l Ioan 14,12
51. Faptele Apostolilor 3,6
52. 3 Moise 11,18
53. Tit 1,10-11
54. Matei 23,15
55. 1. Thesalonicieni 2,15—16
56. Evrei 10,31
57. Faptele apostolilor 2,19—23
58. Iob 7,10

57
59. Matei 7,21—23
60. Luca 11,46
61. Ioan 14,28
62. 1. Timotei 2,12
63. 1. Corinteni 11,7—9
64. 1. Corinteni 14,34—35
65. Ioan 15,18
66. Faptele Apostolilor 28,26—27
67. Ioan 4,22
68. Matei 16,23
69. Matei 4,10
70. Matei 10,30
71. Evrei 4,13
72. 3. Moise18,22
73. 3. Moise 18,29
74. Matei12,30
75. Evrei 9,22
76. Matei 25,14—30
77. Evrei 12,6
78.Pildele lui Solomon 23,13
79. Cântarea Cântărilor 5,4

58