Ideile iluministe pătrund relativ târziu în Țările Române din cauza unui
feudalism autoritar și a dominației otomane.
Intelectualitatea românească din Transilvania va adopta principiile iluministe
în cadrul unei mișcări ideologice, politice, literare, sociale și culturale numită
ȘCOALA ARDELEANĂ.
Activitatea Școlii Ardelene s-a manifestat în mai multe direcții:
1. MIȘCARE SOCIAL-CULTURALĂ – emanciparea oamenilor prin educație și
cultură, scop în care se dezvoltă și se organizează învățământul în limba română
→ înființarea de școli;
→ tipărirea de manuale, cărți de popularizare a științei.
2. MIȘCARE POLITICĂ – redactarea unui document, Supplex Libellus
Valachorum Transilvaniae înaintat Curții imperiale de la Viena.
3. MIȘCARE IDEOLOGICĂ – această orientare a Școlii Ardelene este erudită
și cuprinde tratatele de istorie și filologie:
a) Lucrări istorice: abordează problema originii, unității și continuității limbii și
poporului român:
Samuil Micu, „Istoria și lucrurile și întâmplările românilor”;
Gheorghe Șincai, „Hronica românilor și a mai multor neamuri”;
Petru Maior, „Istoria pentru începutul românilor în Dacia”.
b) Lucrări filologice:
- abordează problema genezei limbii și a poporului român → dovedirea
latinității limbii;
- studiază gramatica limbii;
- interes pentru dezvoltarea vocabularului (au îmbogățit vocabularul cu
neologisme din limbile romanice).
Samuil Micu și Gheorghe Șincai, „Elementa lingue daco-romanae sive
valachicae”;
Petru Maior, „Disertație pentru începutul limbii române între nepot și unchi”;
Samuil Micu, Petru Maior ș.a., „Lexiconul de la Buda” → primul dicționar
etimologic al limbii române.
4. MIȘCARE LITERARĂ – cel mai de seamă reprezentant al literaturii
iluministe este Ion Budai-Deleanu: „Trei viteji”, „Țiganiada”.
Concluzii:
Iluminismul Școlii Ardelene, reprezintă prima etapă de modernizare a culturii
române, înscriindu-se în felul acesta, prin aspectele lui specifice în iluminismul
european.