TEMA 1

Clasicismul este un curent literar-artistic – având centrul de iradiere în Franţa, ale cărui principii
au orientat creaţia artistică europeană între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Termenul comportă
sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa
fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios,
corespunzător frumosului şi concordant cu norme raţionale care impun tipuri-model, perfecţiunea,
idealul.
Curentul se defineste ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru si
armonie a fiinţei umane, constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp. De aici,
întoarcerea la antichitatea greacă şi latină. Clasicismul, definit ca atitudine estetică fundamentală de
observare şi realizare a unui sistem armonios, stabil, proporţional, dominat de elementele frumosului, în
concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat,
senin, al perfecţiunii formelor.
Trăsături/ principii generale:
a)regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc, timp, actiune);
b)puritatea genurilor si a speciilor literare;
c)întâietatea raţiunii;
d)imitarea modelelor greco-romane;
e)cultul pentru adevăr şi natural (în literatură), înfrumuseţarea şi înnobilarea naturii (în pictură);
f)promovarea virtuţii, propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (tip social excepţional,
unic, un model);
g)natura se subordonează idealului uman caracter moralizator;
h)cultivă trăsături distincte: curajul, vitejia, generozitatea sau laşitatea, avariţia, naivitatea;
i)puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt, nu amestecul de stiluri.
Principiile clasicismului îşi au izvorul în comentariile şi dezvoltările renascentiste ale ideilor lui
Aristotel din „Poetica”. Pornind de la „imitaţia anticilor”, este promovată o artă cu un „scop moral”, în
centrul căruia se află „omul raţiunii şi al armoniei universale”.

Molière, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Poquelin, şi-a închinat toată viaţa teatrului. Alfred
Simon afirma: „Nimic din ceea ce priveşte teatrul n-a rămas străin lui Moliere, actor, director, regizor şi
autor. Nimic din ceea ce priveşte pe Moliere nu a scăpat teatrului: silueta sa dispare în spatele rolurilor
pe care le-a creat, viaţa i s-a desfăşurat printre actori, costumele anacronice şi avatarurile teatrului.”
Clasicismul scriitorului francez este recognoscibil la nivelul principiului imitării naturii. Căci
natura umană, sub toate aspectele, este tema principală a comediilor sale. Autorul francez a portretizat
oameni după natura lor, nu eroi. Portretul realizat de acesta seamănă cu modelul viu, căci „dacă nu ţi-ai
zugrăvit contemporanii în aşa fel încât să poată fi recunoscuţi, înseamnă că nu ai făcut nimic” („Critica
şcolii nevestelor”)