1. Definiţii şi explicaţii teoretice ale supradotării
2. Corelate psihosociale şi educaţionale ale eminenţei şi supradotării 3. Aspecte psihologice ale supradotării, eminenţei şi geniului 1. Definiţii şi explicaţii teoretice ale supradotării • Supradotare - termen mai larg, referitor la potenţialul intelectual în raport cu o populaţie de referinţă. – definire obiectivă prin scorul obţinut la testele aptitudinale (pentru Terman punctajul minim pentru supradotaţi era QI de 140) – definire descriptivă, mai cuprinzătoare, prin performanţe consecvent remarcabile în diferite activităţi – definire comparativă prin raportare la performanţa medie a unui grup de referinţă (de fapt atât definirea obiectivă, cât şi cea descriptivă implică cel puţin o comparaţie de natură cantitativă, respectiv calitativă cu performanţa celorlalţi), cea mai frecvent întâlnită fiind ordinea clasificării în promoţie. Manifestări timpurii ale supradotării • Capacitate de a forma concepte, putere de generalizare, gândire inductivă şi deductivă, capacitatea rezolutivă de înalt nivel şi sensibilitatea la probleme. • Imaginaţie activă, gândire creativă, capacitatea de a improviza, fluenţă ideatică. • O gamă largă de interese, perspicacitate, curiozitate intelectuală, originalitate în gândire, sensibilitate la situaţiile problemă. • Vocabular bogat, vizualizare tridimensională, memorie promptă şi fidelă, atenţie distributivă. • Acest potenţial se manifestă atât în activitatea şcolară, cât şi în alte activităţi (creatoare, de conducere, ştiinţifică, artistică, tehnică şi în relaţiile cu ceilalţi). • Teste de inteligenţă nu măsoară astfel de caracteristici, deci perspectiva de a descoperi cu ajutorul lor copii supradotaţi, este destul de puţin probabilă. Eminenţa şi geniul • Eminenţă - formă actualizată a supradotării în sens mai larg, nu neapărat la nivelul genialităţii. • Geniu - se referă la realizarea unor performanţe intelectuale novatoare în diferite domenii - forma “actualizată” a supradotării. • Manifestări (indicatori comportamentali ai genialităţii): – Disrupere rară, dar radicală a procedeelor, atitudinilor, obişnuinţelor cognitive. – Performanţe excepţionale în sarcini complexe ceea ce presupune o abordare novatoare, neaşteptată, neprevăzută şi, deseori, neînţeleasă de contemporani. 2. Corelate psihosociale şi educaţionale ale eminenţei şi supradotării Studiul caracteristicilor demografice ale oamenilor eminenţi • Vârsta apariţiei manifestărilor supradotării: cu cât copilul este mai dotat, cu atât vocaţia apare mai precoce şi realizările sunt de nivel mai înalt. Ex.: muzicieni celebri: Mozart, Enescu. • După sex, genialitatea pare să fie un atribut masculin. • Corelate psihosociale şi educaţionale • Ideea că geniul nu are nevoie de educaţie formală nu are o bază statistică: majoritatea persoanelor geniale au avut un nivel superior de educaţie, fie asigurat de mediul familial, fie “auto-creat” la vârsta adultă. Studiul caracteristicilor demografice ale oamenilor eminenţi - 1 Elemente biografice comune persoanelor excepţionale: • Părinte şi /sau un profesor implicat în educaţia copilului supradotat duc la trezirea interesului şi stimularea ambiţiei de autodepăşire. • Statutul socioeconomic - provenienţa din clasa mijlocie sau superioară contrazice ideea geniului apărut din neant. • O “construcţie” a supradotării de-a lungul mai multor generaţii, prin căsătorii “asortate”. • Ca mediu educaţional, familia are o influenţă extrem de importantă. • Şcoala ocazionează contactul cu diferite domenii şi întâlnirea cu un profesor empatic. Studiul caracteristicilor demografice ale oamenilor eminenţi - 2 Alte caracteristici biografice comune • Prim născut sau copil unic • Moartea prematură a unuia dintre părinţi şi devotarea totală a celui rămas în ceea ce priveşte educaţia • Izolarea timpurie de semeni • Apartenenţa la o familie în care sunt valorizate munca şi succesul social. Condiţiile sociale • Acţionează ca factori favorizanţi /inhibitori ai manifestării supradotării. • Persoane supradotate există în toate mediile geografice şi sociale, dar afirmarea lor este condiţionată de factori sociali din mediu. 3. Aspecte psihologice ale supradotării, eminenţei şi geniului Manifestări ale supradotării • Precocitate în domeniul învăţării şcolare şi al creativităţii de nivel superior. • Aptitudini multiple, mai ales de natură intelectuală. • Geniul apare mai degrabă ca un produs al educării şi încurajării persoanei supradotate, dublate de muncă asiduă, decât ca un dar al zeilor sau un produs al nebuniei . • Carierele excepţionale presupun o combinaţie între abilităţi /aptitudini cognitive de excepţie, trăsături de personalitate şi valori care energizează şi susţin efortul prelungit. • Cu cât cerinţele specifice domeniului se potrivesc mai bine cu interesele şi particularităţile aptitudinale ale unei persoane cu nivel ridicat de inteligenţă, cu atât eminenţa în acel domeniu va surveni mai probabil. În general, persoanele supradotate au interese mai largi decât media şi au uneori, din acest motiv, dificultăţi în alegerea vocaţiei. Particularităţi psihologice
• Inteligenţa este mai degrabă asociată cu învăţarea de tip
şcolar şi are o valoare predictivă limitată pentru realizările cu adevărat excepţionale (geniale). • Majoritatea supradotaţilor au personalităţi echilibrate. Studiul lui Barron cu scala de forţă a Eului (MMPI) a pus în evidenţă faptul că frecvenţa scorurilor mari la această scală (Eu puternic) este regulă şi nu excepţie în cazul persoanelor eminente. • Persoanele supradotate sunt nu numai inteligente, ci şi cu un nivel superior de educaţie, sunt foarte motivate şi muncesc din greu, sunt dispuse să-şi asume riscul de a greşi şi /sau de a fi altfel decât ceilalţi, cu scopul de a fi inovatoare şi independente.