SUPRADOTARE INTELECTUALĂ,

EMINENŢÃ, GENIU

1. Definiţii şi explicaţii teoretice ale supradotării

2. Corelate psihosociale şi educaţionale ale eminenţei
şi supradotării
3. Aspecte psihologice ale supradotării, eminenţei şi
geniului
 1. Definiţii şi explicaţii teoretice ale
supradotării
• Supradotare - termen mai larg, referitor la potenţialul
intelectual în raport cu o populaţie de referinţă.
– definire obiectivă prin scorul obţinut la testele aptitudinale
(pentru Terman punctajul minim pentru supradotaţi era QI
de 140)
– definire descriptivă, mai cuprinzătoare, prin performanţe
consecvent remarcabile în diferite activităţi
– definire comparativă prin raportare la performanţa medie a
unui grup de referinţă (de fapt atât definirea obiectivă, cât
şi cea descriptivă implică cel puţin o comparaţie de natură
cantitativă, respectiv calitativă cu performanţa celorlalţi),
cea mai frecvent întâlnită fiind ordinea clasificării în
promoţie.
 Manifestări timpurii ale supradotării
• Capacitate de a forma concepte, putere de generalizare, gândire
inductivă şi deductivă, capacitatea rezolutivă de înalt nivel şi
sensibilitatea la probleme.
• Imaginaţie activă, gândire creativă, capacitatea de a improviza,
fluenţă ideatică.
• O gamă largă de interese, perspicacitate, curiozitate intelectuală,
originalitate în gândire, sensibilitate la situaţiile problemă.
• Vocabular bogat, vizualizare tridimensională, memorie promptă şi
fidelă, atenţie distributivă.
• Acest potenţial se manifestă atât în activitatea şcolară, cât şi în alte
activităţi (creatoare, de conducere, ştiinţifică, artistică, tehnică şi în
relaţiile cu ceilalţi).
• Teste de inteligenţă nu măsoară astfel de caracteristici, deci
perspectiva de a descoperi cu ajutorul lor copii supradotaţi, este
destul de puţin probabilă.
 Eminenţa şi geniul
• Eminenţă - formă actualizată a supradotării în sens mai
larg, nu neapărat la nivelul genialităţii.
• Geniu - se referă la realizarea unor performanţe
intelectuale novatoare în diferite domenii - forma
“actualizată” a supradotării.
• Manifestări (indicatori comportamentali ai genialităţii):
– Disrupere rară, dar radicală a procedeelor, atitudinilor,
obişnuinţelor cognitive.
– Performanţe excepţionale în sarcini complexe ceea ce
presupune o abordare novatoare, neaşteptată,
neprevăzută şi, deseori, neînţeleasă de contemporani.
 2. Corelate psihosociale şi educaţionale
ale eminenţei şi supradotării
Studiul caracteristicilor demografice ale oamenilor eminenţi
• Vârsta apariţiei manifestărilor supradotării: cu cât copilul este
mai dotat, cu atât vocaţia apare mai precoce şi realizările sunt
de nivel mai înalt. Ex.: muzicieni celebri: Mozart, Enescu.
• După sex, genialitatea pare să fie un atribut masculin.
• Corelate psihosociale şi educaţionale
• Ideea că geniul nu are nevoie de educaţie formală nu are o
bază statistică: majoritatea persoanelor geniale au avut un
nivel superior de educaţie, fie asigurat de mediul familial, fie
“auto-creat” la vârsta adultă.
 Studiul caracteristicilor demografice ale
oamenilor eminenţi - 1
Elemente biografice comune persoanelor excepţionale:
• Părinte şi /sau un profesor implicat în educaţia copilului
supradotat duc la trezirea interesului şi stimularea ambiţiei de
autodepăşire.
• Statutul socioeconomic - provenienţa din clasa mijlocie sau
superioară contrazice ideea geniului apărut din neant.
• O “construcţie” a supradotării de-a lungul mai multor generaţii,
prin căsătorii “asortate”.
• Ca mediu educaţional, familia are o influenţă extrem de
importantă.
• Şcoala ocazionează contactul cu diferite domenii şi întâlnirea
cu un profesor empatic.
 Studiul caracteristicilor demografice ale
oamenilor eminenţi - 2
Alte caracteristici biografice comune
• Prim născut sau copil unic
• Moartea prematură a unuia dintre părinţi şi devotarea totală a
celui rămas în ceea ce priveşte educaţia
• Izolarea timpurie de semeni
• Apartenenţa la o familie în care sunt valorizate munca şi succesul
social.
Condiţiile sociale
• Acţionează ca factori favorizanţi /inhibitori ai manifestării
supradotării.
• Persoane supradotate există în toate mediile geografice şi
sociale, dar afirmarea lor este condiţionată de factori sociali din
mediu.
 3. Aspecte psihologice ale supradotării,
eminenţei şi geniului
Manifestări ale supradotării
• Precocitate în domeniul învăţării şcolare şi al creativităţii de nivel
superior.
• Aptitudini multiple, mai ales de natură intelectuală.
• Geniul apare mai degrabă ca un produs al educării şi încurajării
persoanei supradotate, dublate de muncă asiduă, decât ca un dar al
zeilor sau un produs al nebuniei .
• Carierele excepţionale presupun o combinaţie între abilităţi /aptitudini
cognitive de excepţie, trăsături de personalitate şi valori care
energizează şi susţin efortul prelungit.
• Cu cât cerinţele specifice domeniului se potrivesc mai bine cu
interesele şi particularităţile aptitudinale ale unei persoane cu nivel
ridicat de inteligenţă, cu atât eminenţa în acel domeniu va surveni
mai probabil. În general, persoanele supradotate au interese mai largi
decât media şi au uneori, din acest motiv, dificultăţi în alegerea
vocaţiei.
 Particularităţi psihologice

• Inteligenţa este mai degrabă asociată cu învăţarea de tip

şcolar şi are o valoare predictivă limitată pentru realizările cu
adevărat excepţionale (geniale).
• Majoritatea supradotaţilor au personalităţi echilibrate. Studiul
lui Barron cu scala de forţă a Eului (MMPI) a pus în evidenţă
faptul că frecvenţa scorurilor mari la această scală (Eu
puternic) este regulă şi nu excepţie în cazul persoanelor
eminente.
• Persoanele supradotate sunt nu numai inteligente, ci şi cu un
nivel superior de educaţie, sunt foarte motivate şi muncesc
din greu, sunt dispuse să-şi asume riscul de a greşi şi /sau de
a fi altfel decât ceilalţi, cu scopul de a fi inovatoare şi
independente.