Nicu Elena-Alexandra

DREPT ID, AN I, SIBIU

JURISDICȚIA CA SERVICIU PUBLIC

I. Conceptul de jurisdicție
Conceptul de jurisdicție este un concept asociat controlului jurisdicțional înfăptuit
de către organele judecătoreşti, cât şi de către alte organe decât cele care fac parte din
sistemul organelor judecătoreşti, având izvorul în suveranitatea poporului, care determină şi
organizarea autorităților însărcinate cu administrarea justiției, ceea ce înseamnă că ea se întinde
asupra întregului teritoriu al țării noastre.
Noțiunea de jurisdicţie provine din limba latină, de la jurisdictio, fiind compus din
jus (drept) şi dictio (a spune, a pronunța), ceea ce înseamnă a pronunța dreptul. Sensul dat
de dreptul roman noțiunii jurisdictio este acela de totalitate a puterilor date unui magistrat pentru
administrarea justiției, ceea ce s‐a păstrat şi în dreptul modern.
Noțiunea de jurisdicție are, conform literaturii de specialitate, mai multe accepțiuni.
Astfel, într‐o primă accepție, noțiunea de jurisdicție înseamnă „soluționarea conflictelor
juridice atât de către organele judecătoreşti, cât şi de către alte organe decât cele care fac
parte din sistemul organelor judecătoreşti”.
Într‐o altă accepțiune, noțiunea de jurisdicție reprezintă „puterea de a decide asupra
conflictelor dintre diferite subiecte de drept‐persoane fizice sau juridice ‐ prin aplicarea legii”.
Pornind de la aceste accepțiuni, în literatura de specialitate se arată că se poate vorbi
despre jurisdicție ca „funcțiune” şi ca „serviciu public”.
Jurisdicția ca serviciu public reprezintă o funcțiune fundamentală a statului, iar
administrarea ei unul dintre atributele esențiale ale puterii suverane. Această funcție
implică existența unor structuri statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea
jurisdicțională.
Noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, ulterior modificat înainte de intrarea sa în vigoare prin Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă4, prin art. 1
alin. (2) consacră expres funcțiunea jurisdicției exercitate de către instanțele judecătoreşti ca
serviciu public, statuând că: „în înfăptuirea justiției, instanțele judecătoreşti îndeplinesc un
serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, aplicarea legii şi garantarea
supremației acesteia”.

II. Principii care guvernează activitatea de înfăptuire a justiției ca serviciu

public

În doctrina romaneasca și în cea străină s-au formulat și sustinut anumite principii care
guverneaza activitatea de înfaptuire a justiției ca serviciu public.
Principiile organizarii judiciare reprezintă reguli esențiale ale funcționarii optime a
structurilor statale abilitate să realizeze actul de justiție potrivit pevederilor actelor normative în
vigoare.
 Nicu Elena-Alexandra
DREPT ID, AN I, SIBIU

Organizarea judiciară are ca obiectiv de bază asigurarea respectării drepturilor la un

proces echitabil și judecarea proceselor de către instanțe judecătoresti în mod imparțial și
independent de orice influențe externe.

a) Principiul legalalității instanței

Legalitatea este unul din principiile fundamentale în activitatea tuturor organelor de stat
și a cetățenilor și constă în respectarea cu strictețe a legilor țării. Un rol important în asigurarea
legalității revine instanțelor judecătorești superioare, care verifică legalitatea și temeinicia
hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare.

b) Egalitatea în fața justiției

Acest principiu semnifică faptul că, justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără
deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență
politică, avere, origine ori condiție socială sau de orice alte criterii discriminatorii.

c) Dreptul la apărare
Garantarea dreptului la apărare a părților pe tot parcursul procesului este o cerință de
prim ordin într-un sistem procesual care urmărește ca hotărârile pronunțate de instanțele
judecătorești să exprime adevărul și să fie conforme cu legea.

Garanțiile cerute pentru realizarea acestui drept sunt în principal:

 obligația organelor judiciare de a încunostința pe învinuit sau inculpat înainte de a i se lua

prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, urmând a fi consemnat
acest lucru în procesul-verbal de ascultare;
 obligația organelor judiciare de a lua măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a
învinuitului sau inclupatului, cand acesta nu are apărător ales;
 obligația organelor judiciare de a încunostinta pe învinuit sau inclulpat despre fapta
pentru care este învinuit și încadrarea juridical a acesteia;
 obligația organelor judiciare de a administra probele necesare în aparare.

Spre deosebire de procesul penal, în procesul civil, partea nu poate fi obligată să aibă
apărător, dar dacă ea apreciază că este necesar să recurgă la serviciile acetuia, instanța nu-i poate
refuza acest drept.

d) Gratuitatea justiției
Semnificația acestui principiu este aceea că părțile nu trebuie să plăteasca pe judecătorii
care le solutionează cauza și nici pe procurori, magistrații, asistenți sau pe grefieri. Gratuitatea
justiției este unul dintre factorii care dau prestigiul instanțelor de judecată și în același timp
determină pe judecători ori pe ceilalți funcționari să-și îndeplinească îndatoririle.

e) Caracterul permanent și sediul stabil al instanței

Toate instanțele sunt permanente, în sensul că funcția lor se îndeplineste în mod continuu,
în succesiunea zilelor, fără alte întreruperi decăt cele provocate de zilele nelucratoare sau de
sărbătorile legale. Vacanța judecatorească nu înseamnă o întrerupere a activității instanțelor
judecătorești, ci doar un regim mai ușor de serviciu, pentru a îngădui magistraților și celorlalți
 Nicu Elena-Alexandra
DREPT ID, AN I, SIBIU

funcționari să-și efectueze concediul de odihnă, prin rotație. În considerarea sediului stabil,
instanțele sunt sedentare, în sensul că au sediul în localitatea de reședinta stabilită prin lege,
acesta fiind permanent și prestabilit.

f) Dublului grad de jurisdicție organizarea justiției pe sistem

Acest principiu presupune ca instanțele judecătorești să nu se situeze la același nivel
ierarhic, dar ele să fie grupate două câte două, astfel încat un proces judecat într-o instanță să
poată ajunge apoi în fața unei instanțe superioare. Existența acestui control constituie o garanție
pentru părți ca o eventuală eroare va fi inlaturata, iar pentru judecator un stimulent pentru a-și
îndeplini atribuțiile cu maximă exigență și profesionalism, știind că hotărârea să poate fi
controlată

g) Principiul colegialității
Sunt posibile două sisteme de compunere a instanței: judecătorul unic și completul din
doi sau mai mulți judecători. Este criticat sistemul judecătorului unic, deoarece un singur
judecător se expune mai puternic resentimentului acelui care pierde procesul, pe când în cazul
formației colegiale hotărârea apare ca fiind mai impersonală. Este o garanție mai bună a
imparțialității datorită controlului reciproc dintre judecători.

h) Instanțele judecătoresti sunt unitare

Acest principiu face ca aceiași judecători, selectionați în același mod și supuși aceleiași
situații legale să solutioneze orice cauză, indiferent de natură să (civilă, penală, administrative,
comerciale, de familie, precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o altă
competență). La unele tribunale, curți de apel, există mai multe secții, dar această repartizare a
atribuțiilor, justificată de motive de ordin pur administrativ, nu aduce nicio atingere acestui
principiu.

i) Independența judecătorului și supunerea lui numai legii

Independența judecătorilor și supunerea lor numai legii, sunt de natura să asigure
calitatea și obiectivitatea hotărârilor judecătorești, să aspire încredere părților în activitatea
instanțelor și să sporească astfel prestigiul justiției. Judecătorul este independent față de părți
pentru că nu este remunerat de acestea, asa cum este cazul avocatului, notarului public, față de
orice alte interese, de partid sau de altă natură. Curtea Constituțională este independentă față de
orice autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi. Curtea de Conturi
functionează pe lângă Parlamentul României și își desfasoară activitatea în mod independent în
conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și de legile țării.