Modelul britanic

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în engleză United

Kingdom of Great Britain and Northern Ireland), cunoscut sub numele
de Regatul Unit este o țară suverană din Europa occidentală. Situată în largul
coastelor de nord-vest ale continentului European, Regatul Unit cuprinde
insula Marea Britanie, partea de nord-est a insulei Irlanda și multe insule mici,
fiind a 78-a tara ca marime din lume si a 11-a din Europa.
POLITICA
Regatul Unit este un stat unitar guvernat ca monarhie
constituțională. Regina Elisabeta a II-a este monarh și șef de stat al Regatului
Unit, dar și regină a cincisprezece alte țări independente ale Commonwealth-
ului. Monarhul are „dreptul de a fi consultat, dreptul de a încuraja, și dreptul de
a avertiza”. Constituția Regatului Unit este necodificată și constă mai ales dintr-
o colecție de izvoare de drept scrise disparate, între care legile, jurisprudență
juridică și tratate internaționale, împreună cu convenții
constituționale. Neexistând nicio diferență tehnică între statutele ordinare și
„dreptul constituțional”, Parliamentul Regatului Unit poate efectua „reforme
constituționale” doar adoptând legi (acte ale Parlamentului), și are astfel puterea
politică de a schimba sau aboli aproape orice element scris sau nescris din
constituție. Niciun Parlament nu poate însă adopta legi pe care alte Parlamente
viitoare să nu le poată modifica.
Regatul Unit are un guvern parlamentar bazat pe sistemul
Westminster care a fost emulat prin toată lumea: o moștenire a Imperiului
Britanic. Parlamentul Regatului Unit se întrunește în Palatul Westminster și are
două camere: Camera Comunelor, aleasă prin vot popular, și Camera Lorzilor,
care sunt numiți în funcție. Pentru a deveni lege, un act adoptat de Parlament are
nevoie de consimțământ regal.Postul de prim-ministru, șeful
guvernului britanic, este atribuit persoanei care are cele mai mari șanse să
obțină încrederea Camerei Comunelor; această persoană este de regulă liderul
partidului sau coaliției cu cel mai mare număr de locuri în Cameră. Prim-
ministrul alege un cabinet și membrii săi sunt oficial numiți de monarh pentru a
forma Guvernul Majestății Sale. Prin convenție, monarhul respectă hotărârile
prim-ministrului privind numirile.
ECONOMIE
Regatul Unit are o economie de piață parțial reglementată. După ratele de
schimb ale piețelor, Regatul Unit are astăzi a cincea cea mai mare economie a
lumi și a doua din Europa după Germania. HM Treasury, condusă de ministrul
de finanțe, este responsabilă cu dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor
de finanțe publice și politicii economice a guvernului. Banca Angliei este banca
centrală a Regatului Unit și este responsabilă cu emisia de bancnote și monede
ale monedei naționale, lira sterlină. Băncile din Scoția și Irlanda de Nord
păstrează și ele dreptul de a emite propriile bancnote, cu condiția de a deține o
rezervă de bancnote ale Băncii Angliei pentru a acoperi emisiunea. Lira sterlină
este a treia valută din lume (după dolarul american și euro). Din 1997, Comisia
de Politică Monetară a Băncii Angliei, condusă de guvernatorul Băncii Angliei,
are responsabilitatea de a stabili ratele dobânzilor la nivelul necesar pentru a
îndeplini ținta de inflație pentru economie stabilită de ministrul finanțelor în
fiecare an.
MIGRATIA
Regatul Unit a trecut prin valuri succesive de migrație. Marea
Foamete din Irlanda, pe atunci parte a Regatului Unit, s-a soldat cu emigrarea a
circa un milion de oameni pe insula Marea Britanie. De-a lungul secolului al
XIX-lea, s-a acumulat o mică populație de imigranți germani, numărând 28.644
de persoane în Anglia și Țara Galilor în 1861. Circa jumătate din această
populație trăia în Londra, și existau mici comunități și în Manchester, Bradford
și în alte locuri. Comunitatea de imigranți germani a fost cel mai mare grup până
în 1891, când a fost depășită de evreii din Rusia. Anglia avusese de multe secole
mici comunități evreiești, supuse unor expulzări ocazionale, dar evreii britanici
numărau mai puțin de 10.000 de oameni la începutul secolului al XIX-lea. După
1881, evreii din Rusia au suferit persecuții grele și, din cei 2.000.000 de evrei
care au părăsit Rusia până în 1914, circa 120.000 s-au stabilit permanent în
Regatul Unit, depășindu-i pe germani ca cea mai mare minoritate etnică
originară din afara Insulelor Britanice. Populația acestora a crescut la 370.000 în
1938. Neputându-se întoarce în Polonia la sfârșitul celui de al Doilea Război
Mondial, peste 120.000 de veterani de război polonezi au rămas permanent în
Regatul Unit. După al Doilea Război Mondial a urmat o importantă imigrație
din colonii și din fostele colonii devenite state independente, în parte ca
moștenire a imperiului și în parte din cauza lipsei de locuri de muncă în acele
zone. Mulți dintre acești imigranți proveneau din Caraibe și de pe subcontinentul
indian. În 1841, 0,25% din populația Angliei și Țării Galilor era născută într-o
țară străină. În 1901, 1,5% din populație era născută în străinătate. Până în 1931,
această cifră crescuse la 2,6%, și până în 1951 ea era de 4,4%.
EDUCATIA
Educația în Regatul Unit este subiect al autonomiei fiecărei țări, acestea
având fiecare sistemul ei de educație separat. Considerând cele patru sisteme
împreună, circa 38 de procente din populația Regatului Unit are o diplomă de
colegiu sau de universitate, cel mai ridicat procentaj din Europa, și printre cele
mai ridicate din lume. Regatul Unit este a doua țară după Statele Unite ca
reprezentare pe listele universităților din top 100. Raportul pe 2014 al
unei comisii guvernamentale arăta că persoanele cu educație în sistemul privat
compuneau 7% din populația generală a Regatului Unit, dar procentaje mult mai
mari din profesiile de înaltă calificare, cazul extrem cel mai citat fiind cel al
judecătorilor, care erau 71% școliți în sistem privat.

Palatul Westminster Banca Angliei

Christ Church-Universitatea Oxford King’s College&Clare
College-Universitatea Cambridge

Glasgow Birmingham
Manchester