Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Drept

Referat la disciplina Drept internațional

privat cu tema:
Stăinii în România. Regimul juridic al
străinului în România

Realizat de Musteață Daniela Coordonator: lector. univ. dr. Dumitrița Florea

FDSA, anul IV, grupa 2

SUCEAVA 2020
 1. Introducere
Străinul este definit drept persoana care nu are cetățenia statului pe teritoriul căruia se
1
află. În conformitate cu prevederile articolului 1, din Declarația Universală a drepturilor
omului, termenul de străin se aplică oricărui străin care nu posedă naționalitatea statului în care
se găsește. Prin urmare, se consideră că străinii au drepturi și își pot asuma obligații mai puține
decât cetățenii statului în cauză.
Condiţia juridică a străinului reprezintă ansamblul normelor juridice referitoare la
drepturile şi obligaţiile străinului într-o anumită ţară. Ea se determină prin norme juridice
materiale , aparţinând fie dreptului intern , fie rezultând din convenţii internaţionale , respectiv ,
tratate, convenţii de asistenţă juridică, pentru evitarea dublei impuneri,etc. Condiţia juridică a
străinului este în legătură cu conflictul de legi, în sensul că numai în măsura în care se
recunoaşte străinului un anumit drept apare conflictul de legi, ea fiind în legătură şi cu
conflictul de jurisdicţii, interesând capacitatea procesuală a străinului, situaţia procesuală a
statului străin, asistenţă juridică, etc. În ţara noastră, principalul act normativ care
reglementează regimul juridic al străinilor este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.194/200268 . Prezenta ordonanță de urgență constituie cadrul prin care sunt reglementate
intrarea, șederea și ieșirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României,
drepturile și obligațiile acestora, precum și măsuri specifice de control al imigrației, în
conformitate cu obligațiile asumate de România prin documentele internaționale la care este
parte. Articolul 2 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România conține o serie
de definiții, sub aspect juridic, calificări legale ale noțiunilor respective. În conformitate cu lit.
a), străinul este persoana fără cetățenie română, iar lit. b) definește apatridul drept persoana
care nu are cetățenia niciunui stat. OUG nr. 194/2002, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, introduce și oferă calificări legale pentru o întreagă serie de alte noțiuni
specifice domeniului, cum sunt: rezident, rezident pe termen lung, sponsor, Centru Național de
vize, viză, viza de transit aeroportuar, drept de ședere (temporară sau pe termen lung), permis
de ședere, căsătorie de conveniență, interviu și ofițer de interviu.
Statutul apatridului este reglementat de la Convenția de la New York din 28 septembrie
1954, care dispune că statutul personal al cetățeanului străin este supus reglementărilor propriei
legi naționale, iar statutul personal al apatridului ține de legea domiciliului sau a reședinței.
Actuala reglementare legală română crează premisele necesare pentru ca apatrizii să poată
beneficia și ei de unele aspecte legate de străini, spre deosebire de legislația anterioară, în care
asemenea drepturi erau recunoscute doar străinilor.
Regimul juridic al străinilor se referă la drepturi și obligații ținînd de diferitele ramuri de
drept în care acestea se manifestă, avându-și izvoarele în reglementările interne, în cele
internaționale, precum și în normele cutumiare de drept internațional.
S-a observat în doctrină că, în sens larg, se poate vorbi de regimul juridic al străinului și în
cazul persoanei juridice, ințelegând prin aceasta acel subiect colectiv de drept, titular de
drepturi și obligații, al cărui statut personal este cârmuit de legea sa națională. În acest
cazregimul juridic prezintă două aspecte:

1
Macovei. Drept internațional privat, Ed. Ars Longa, Iași, 2001, p. 132
a. Recunoașterea persoanelor juridice străine
b. Drepturile și obligațiile acordate acestora
În dreptul contemporan, un stat are, în principiu, datoria de a admite intrarea oricărui străin
pe teritoriul său, dar poate refuza o asemenea intrare a unor persoane sau a unor categorii de
persoane considerate indizerabile din cauza atitudinii lor față de statul respectiv ori pentru că
acestea constituie un pericol ori contravin ordinii constituționale sau ordinii publice. De
asemenea, fiecare stat poate condiționa această intrare de îndeplinirea unor cerințe de către
străinul în cauză și poate supune o asemenea intrare unor proceduri de îndeplinit. În general,
intrarea străinilor pe teritoriul unei țări necesită o autorizare prealabilă sau o viză special,
aplicată de organelle abilitate ale statului primitor pe documentul de identitate recunoscut
international al persoanei respective. Ba chiar mai mult, orice stat are și un drept de a expulza
un strain aflat pe teritoriul său pentru motive temeinice, precum și de a-l extrăda în cazul în
care acesta săvârșește o infracțiune.
Regimul juridic este reglementat de statul de reședință al acestuia, având un character
unilateral, însă există posibilitatea încheierii de convenții internaționale referitoare la
condiția juridică a străinului, cee ace îi conferă, într-o atare situație, un caracter bilateral.

2. Regimul străinilor persoane fizice în dreptul romnesc

În doctrină s-a făcut observația justă că regimul juridic al străinilor în Romînia este o
problemă de drept intern, fiind guvernată de norme materiale ori de aplicație imediată,
careexclud conflictul de legi, în timp ce condiția juridică a străinului este o instituție specifică
dreptului internțional privat. La ora actuală, într-un covărșitor număr de state ale lumii, regimul
juridic al străinilor este parțial cel național-în raport cu proprii cetățeni-si, în
ansamblu,nediscriminatoriu-în raport cu străinii, cetățenii altor state. Indiferent de regimul
aplicabil străinilor pe teritoriul unui stat aceștia au obligația de a respecta actele normative
acolo învigoare, obligația de a nu întreprinde nimic împotriva acelui stat, precum și obligația de
loialitate față de țara care i-a primit.
Problema străinilor trebuie tratată de fiecare țară în parte cu multă atenție, deoarece
explulzările nejutificate, restricșionarea excesivă a intrării străinilor ori chiar interzicerea ei, ar
putea fi interpretate drept acte ostile, provocatoare, putând genera măsuri de retorsiune. În acest
context, s-au cristalizat următoarele orientări, reținute și de doctrină:
- Un stat are datoria de a permite intrarea străinilor pe teritoriul său, însă poate condiționa
această intrare, putând chiar refuza admiterea categoriilor de străiniconsiderați indezirabili
- Expulzarea stăinilor este posibilă, însă numai pentru motive temeinice
Este general valabil, în practica statelor, că, în conformitate cu principiulnediscriminării
străinii nu pot avea mai multe drepturi decât cele recunoscute de legea statului de reședință
propriilor cetățeni