I.Regimul juridic al unor categorii de bunuri proprietate privată .

1. Considerații generale

Privind sfera proprietății private¹, putem observa că aceasta este destul de

vastă , atât din punct de vedere al obiectului acesteia, cât şi din punct de
vedere al subiectelor.

Din punct de vedera al bunurilor² care pot face obiectul proprietății private,
aducem în vedere principiul potrivit căruia orice bun poate fi obiect al acestui
drept, exceptând bunurile care pot fi exclusive de proprietate publica.

Aducem in vedere faptul că , potrivit art. 553. alin 1, din NCC, pot fi obiecte
ale dreptului de proprietate privată toate bunurile de uz³ şi interes privat⁴ care
aparțin persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept
public , inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al
unităților administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește subiectele dreptului de proprietate privată , putem

specifica că acestea se clasifica în persone fizice, persone juridice de drept
privat, precum societățile agricole⁵ , societățile sociale, societăți cu scop
luctrativ⁶ , cooperativele meşteşugăreşti de consum sau de credit, asociațiile cu
scop preponderant nelucrativ, cultele religioase, statul, precum şi unitățile
administrativ- teritoriale.

Având în vedere importanța acestora, precum şi luare în considerare a unor

interese de ordin general, social, exercițiul dreptului de proprietate privată
asupra unor categorii de bunuri poate fi supus de legiuitor unor reguli speciale
de drept civil.

Privind anumite reglementări deosebite de limitele exercițiului dreptului de

proprietate privată , uneori se intersecteaza şi instituie un regim juridic special
pentru unele categorii de bunuri. Încălcarea acestora poate atrage aplicarea
unor sancțiuni , fie de ordin administrativ [amenzi contaventionale], fie de
ordin civil [nulitatea actului actului juridic] ⁷, care se încheie cu nerespectarea
condițiilor prevazute de lege pentru încheierea lui.

Conform art. 652 NCC, toate limitările ce au în vedere dreptul de proprietate

privată pe care le reglementează legea civila fundamentală , se completează cu
dispozițiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor categorii de
bunuri, cum ar fi construcțiile de orice fel, pădurile , bunurile din patrimoniul
național cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase şi altele asemenea.

2.Regimul juridic al realizării şi al desființării construcțiilor .

a. Reglementare

Conform art. 559, alin 2, C civ, “proprietarul poate face, deasupra şi în

subsolul terenului toate construcțiile , plantațiile şi lucrările pe care le găsește
de cuviință , în afară de excepțiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate
folosele pe care acestea l-ar produce.”

Așadar , în conținutul juridic al dreptului de proprietate care are ca obiect un

teren , există în mod firesc posibilitatea titularului de a edifica orice construcție
. Însă , este posibil şi ca proprietarul să permită unei alte persone să
construiască pe terenul său [ de pildă , în temeiul unei convenții ⁸ de construire
a unui drept de superficie.]

Regula care are la baza faptul că proprietarul poate realiza pe terenul său
orice, nu este însă absolută , ci trebuie privită în cadrul juridic general al
amenajării teritoriului şi cel al executării , al transformării şi al demolării
construcțiilor şi, de asemnea, trebuie să se țină cont de dispozițiile legale, ce au
în vedere construcțiile şi calitatea în construcții .

Dispozițiile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului,⁹

cu modificările ulterioare, precum şi cele cuprinse în Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcții , republicată , cu modificările
ulterioare, au în vedere stabilirea principiilor generale în această materie.

b. Principiul privind amenajarea teritoriului.

Amenajarea teritoriului reprezintă activitatea amplă care urmărește

armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale,
ecologice şi culturale, stabilite la nivel național şi local pentru asigurarea
echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării , urmărindu-se creșterea
eficienței şi coeziunii relațiilor economice şi sociale dintre acestea.

Având în vedere Legea nr. 350/2001, importantele obiective ale amenajării

teritoriului sunt:
 -dezvoltarea economica şi socială echilibrată a regiunilor si zonelor, cu
respectarea specificului acestora.

-îmbunătățirea calității vieții oamenilor şi colectivității umane.

-gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a resurselor natural şi a peisajului,

component de bază a patrimoniului natural şi cultural.

-utilizarea rațională a teritoriului, prin limitarea extinderii necontrolate a

localităților .

-conservarea terenurilor agricole fertile

-dezvoltarea diversității culturale.

Urbanismul reprezintă componenta cea mai importantă a amenajării

teritoriului, având ca principal scop stimularea evoluției complexe a
localităților , prin elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare
spațială , durabilă şi integrate, pe termen lung, mediu şi scurt.

Principalele obiective ale activității de urbanism sunt:

-îmbunătățirea condițiilor de viața prin eliminarea disfuncționalităților ,

asigurarea accesului la infrastructure, servicii publice şi locuințe convenabile
pentru toți locuitorii.

-crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor,

vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap.

-utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiile urbanistice adecvate şi

extinderea controlată a zonelor construite.

-protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului¹⁰ cultural construit şi natural.

-asigurarera calității cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitățile

urbane şi rurale.

-protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale. Toate acestea conform

art. 13 din Legea nr 350/2001.

Guvernul este cel care coordoneaza întrega activitate de amenajare a

teritoriului şi a urbanismului la nivel național . Acesta stabilește , în baza
strategiilor naționale de dezvoltare, linii directoare, politici sectoriale,
programe si proiecte prioritare.

Autoritatea administrației publice centrale pentru planificare teritoriala,

amenajare teritoriului şi urbanism, este Ministerul Dezvoltării , Lucrărilor
Publice şi Locuințelor , care, în acestă caliatate, are atribuțiile menționate mai
sus, care au la bază Legea nr. 35/2001.

La nivel județean , activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism este

coordonată de consiliul județean

Acesta coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism pe

teritoriul unității administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor
cuprinse în documentațiile de amenajare teritorială şi de urbanism aprobate,
pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităților
componente ale comunei sau orașului .

Certificatul de urbanism.

Certificatul de urbanism reprezintă actul de informare, cu caracter

obligatoriu, prin care autoritatea administrației publice județene sau locale,
face cunoscute regimul juridic, economic ai tehnic al imobilelor, precum si
condițiile necesare pentru realizarea unor investiții [acte juridice] imobiliare şi
alte operațiuni imobiliare potrivit legii.

Conform art. 29 alin. 2, din Legea nr 350/2001, certificatul de urbanism

trebuie emis pentru adjudecarea, prin licitație , a lucrărilor de proiectare şi de
execuție a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentațiilor
cadastrale de comas are, respective de dezmembrare a terenurilor în cel putin
3 parcele , atunci când operațiunile respective au ca obiect impărțeli ori
comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții şi de
infrastructură, precum şi constituirea unei servituți ¹¹ de trecere cu privire la un
imobil.

În cazul vanzarii de imobile, solicitarea certificatului de urbanism este

facultativă, exceptând situația in care solicitarea este făcută cu scopul de a se
realiza lucrări de construcții si/sau de infrastructură . Potrivt art 6 alin 6 din
Legea nr. 50/1991, republicata, certificatul de urbanismm se emite şi în
vederea concesionării de terenuri; în vederea adjudecării prin licitație a
proiectării lucrărilor publice ; pentru cereri in justiție şi operatiuni notariale
privind circulația imobiliară , atunci când operațiunile notariale au ca obiect
impărțeli sau comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de
construcții , precum şi construirea unei servituți de trecere cu privire la imobil,
cu precizarea ca asemenea acte juridice încheiate în lipsa certificatului de
urbanism sunt lovite de nulitate¹².

Certificatul de urbanism poate fi emis de:

-presedinții consiliilor județene -primarul general al municipiului București

-primari ,dupa caz,la cererea persoanelor fizice sau juridice, în vederea

obținerii ulterioare a autorizației de executare a lucrărilor de construcții şi a
instalațiilor aferente acestora, precum şi în vederea desființării construcțiilor .

Certificatul de urbanism nu confera dreptul de a construi , de a amenaja un

anumit teren sau de a-l planta. În certificatul de urbanism se va menționa în
mod obligatoriu sopul pentru care a fost eliberat.

Certificatul de urbanism trebuie sa conțină , din punct de vedere al regimului

juridic, mențiuni referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului şi
servituțile de utilitate publică care il grevează ; situarea imobilului in intravilan
sau extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un
regim special asupra imobilului, precum şi alte mentiuni prevazute de lege.

Nerespectarea normelor juridice din acest domeniu poate atrage pentru cel in
cauza sancțiuni adiministative sau penale, cu posibilitatea sa se dispună
încadrarea lucrărilor în prevedreile autorizației sau chiar desființarea
construcțiilor nelegal realizate, conform art 28, 32 şi 33 din Legea nr. 50/1991.

c. Executarea lucrărilor de construcții sau de desființare a acestora.

Autorizația de construire este un act al autoritătii publice locale , pe baza

căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător
măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizrea ,
exploatarea şi postutilizarea construcțiilor .

Ea se emite în baza documentației pentru autorizarea lucrărilor de construcții ,

elaborate în condițiile legii, în temeiul şi cu respectarea prevederilor
documentațiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.
Pentru emiterea autorizației de construire¹³ , conform art. 1, alin1 din Legea nr.
50/1991, este necesară o cerere în acest sens, formulate de către titularul unui
drept real asupra unui imobil, identificat prin numar cadastral, dacă legea nu
dispune altfel.

Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odata cu

depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism , în scopul
obținerii ,ca act final, a autorizației de construire.

Procedura cuprinde urmatoarele etape:

1.emiterea pactului de urbanism

2.emiterea pactului de vedere al autorității competente pentru protecția

mediului, pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a
impactului asupra mediului

3. notificarea de catre solicitant a autorității administrației publice competente

cu privire la menținerea solicitării de obținere , ca act final, a autorizației de
construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția
mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis
îndrumări conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte
publice si private asupra mediului.

4. emitera avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ¹⁴ al

autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate
din punctul de vedere al impactului asupra mediului.

5.elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării

lucrarilor de construcții .

6. depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de

construcții la autoritatea aministratiei publice comepente.

7. emiterea autorizației de construire.

Pot fi emise autorizații de construire şi fără documentații de amenajare a

teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: lucrări de modificare, de reparare,
de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția
menținerii aceleiași funcțiuni , a suprafeței construite la sol şi a volumetrei
acestora; lucrări de supraetajare a clădirilor cu unca un nivel, o singură fata , în
suprafața de 20% din suprafața construită desfăsurată a clădirilor , cu condiția
situării acestora în afara zonelor construite protejate sau, dupa caz, a zonelor
de protecție a monumentelor, lucrări de extindere a clădirilor sociale, de
învățământ , de sănătate , de cultură şi administrative aparținând domeniului
public şi privat al statului si unitatilor administativ-teritoriale , dacă extinderea
se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului
urbanistic general sau planului urbanistic zonal; schimbarea folosinței
construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde prevederilor
regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general sau
planului urbanistic zonal.

Autorizația se emite in cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației

pentru autorizarea executării lucrarilor de construcții , de catre consiliul
județean , primarul general al municipiului București , sau, după caz, primar.

De la obligativitatea obținerii autorizației prealabile nu se poate deroga decât

în cazurile concis prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991, pentru lucrări
care nu modifică structura de rezistență şi/sau aspectul architectural al
construcțiilor .

Operațiunile de dezmembrare, demolare ori dezafectare, parțială sau totală , a

construcțiilor şi a instalațiilor aferente, precum şi a oricaror amenajari pot fi
făcute numai pe baza autorizației de desființare, obținută de la aceleași
autorități publice, şi în aceleași condiții prevăzute pentru autorizația de
construcție , însă nefiind necesară şi emiterea punctului de vedere al autorității
pentru protecția mediului ori a actului adminisrativ al acesteia, conform Legii
nr. 50/1991, republicată .

Înscrierea în cartea financiară a dreptului de proprietate se face în baza

autorizației de construire şi a procesului-verbal de recepție la terminarea
lucrărilor , semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat
eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția , precum
şi a unei documentații cadastrale.

3. Dobandirea de locuințe şi alte spații în proprietate privată .

Avem în vedere urmatoarele acte normative:

a]. Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din
fondurile statului către populatie.

b]. Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe şi spații de alta destinație ,
construite din fondurile statului şi din fondurile unităților economice de stat
sau bugetare de stat, republicata.

c]. Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației unor imobile cu

destinația de locuințe , trecute în proprietatea statului.

d]. Legea nr. 114 a locuintei, republicata.

Dobândirea de locuințe sau alte spații de către persoanele fizice, având în

vedere Decretul-lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992.

Având în vedere reglementările prevăzute în aceste două acte normative, se

pot vinde către populație :

-locuințe contruite pe fondurile statului şi din fondurile unităților bugetare de

stat, cu anumite excepții .

-locuințe care, înainte de 6 martie 1945, au aparținut instituțiilor de stat,

regiilor autonome şi societăților cu capital de stat care şi-au încetat existența
după această dată sau, după caz, au devenit , prin reorganizare, unități
economice sau bugetare de stat, conform art. 7,, alin 2 din Legea nr. 85/1992.

-construcțiile de locuințe finanțate din fondurile statului, în curs de execuție şi

nerepartizate nominal până la data intrarii în vigoare a Legii nr. 85/1992, care
nu au putut fi terminate. Acestea pot fi înstrăinate pe apartamente, pe paliere,
pe scari, pe tronsoane de clădiri sau în întregime prin licitație publică .

-de asemena, prin licitație pot fi vândute spațiile destinate activităților de

comerț şi de prestări de servicii.

Având în vedere situația juridică a terenului pe care se afla locuința dobândită

de chiriași pe temeiul celor doua acte normative, este de reținut că art3, alin 2
din Decretul-lege nr. 61/1990, prevede că ,odată cu locuința , se transmite
cumpărătorului şi dreptul de folosință asupra terenului aferent, pe durata
existenței construcției .
Ulterior, a fost adoptată Legea nr 18/1991, Legea fondului funciar¹⁵ , care
prevede că terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților ,
atribuite ,potrivit legii, în folosința veșnică sau în folosința pe durata existenței
construcțiilor în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu
ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea
proproetarilor actuali ai locuințelor , în proprietatea acestora, integral sau
proporțional cu cota deținută din construcție .

Dobândirea de locuințe în temeiul Legeii nr. 112/1995 Reglementarea situației

juridice a unor imobile cu destinația de locuințe , trecute în proprietatea
statului, conține anumite măsuri reparatorii limitate pentru proprietarii
anteriori ai imobilelor, cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului
sau a altor persone juridice. Trecerea se facea în temeiul unui titlu valabil
pentru stat sau alt dobânditor, în validitatea titlului.

Aplicarea măsurilor reparatorii nu reprezintă o modalitate de dobândirea a

dreptului de proprietate de catre beneficiarii acestora, ci mai degraba o
redobândire a unui drept pe care titularul l-a avut anterior în patrimonial său .
Legea prevede că acei chiriași din apatamente care nu se restituie, potrivit
rațiunilor prevăzute de lege, foştilor proprietari sau moștenitorilor acestora,
pot opta pentru cumpararea acestor locuințe .

De acest drept pot beneficia şi chiriașii care ocupa anumite spații locative
realizate prin extinderea spațiului inițial construit.

Nu pot cumpăra locuințele precizate chiriașii titulari sau membrii familiile lor,
care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1
ianuarie 1990, în localiatatea de domiciliu.
Chiriașii care nu dispun de posibilități materiale de cumparare a locuinței pot
sa rămână în continuare în spatiul locației pe care o ocupă , cu plata chiriei
stabilite de lege.

În prezent , conform actualei lege, aceste interdicții au încetat să îsi mai

producă efecte şi prin timpul scurs de la intrarea legii în vigoare, dar şi datorită
abrogării textului care o impunea.
Dobândirea dreptului în proprietate de locuințe în condițiile Legii nr. 114/1996.
Republicată în temeiul art. 2 din Legea nr. 196din 17 noiembrie 1997, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

Legea nr. 114 din 11 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 254 din 21 octombrie 1996 și a mai fost modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40 din 10 iulie 1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 14 iulie 1997 și prin Legea
nr. 146 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 173 din 29 iulie 1997.

Reglementarea cadrului general de realizare, exploatare și administrare a

locuințelor are la bază următoarele principii:
-Accesul liber și neîngrădit la locuința este un drept al fiecărui cetățean.
-Realizarea locuințelor constituie un obiectiv major, de interes național¹⁶, pe
termen lung, al administrației publice centrale și locale.

4.Circulația juridică a construcțiilor .

Construcțiile proprietate privată - sunt în circuitul civil, ele putând fi
înstrainate prin oricare din actele juridice translative de proprietate cunoscute,
dreptul de proprietate asupra acestora putând fi dobândit, în condițiile
dreptului comun, atât de cetatenii români cât si de cetățenii străini sau
apatrizi.
Excepție fac locuințele cumpărate de chiriași în condițiile Legii nr. 112/1995,
precum şi locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților
comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, care şi-au încetat existența după
acea data sau, dupa caz, au devenit, prin reorganizare unități economice sau
bugetare de stat, daca au fost cumparate conform prevederilor Legii nr.
85/1992.

Aceste locuinte nu vor putea fi înstrainate de cumparatori, prin acte juridice

între vii, timp de 10 ani de la data dobândirii (art. 10 Legea 112/1995 si art. 7
alin. 2 si 3 din Legea 85/1992).
Nerespectarea acestor interdicții este sancționată cu nulitatea absolută ¹⁷ a
contractelor de înstrainare.

Circulația juridică a construcțiilor si împărăeala terenurilor, cu sau fara

construcții , nu mai sunt supuse nici unei autorizații (conform Legii nr. 50/1991
- privind autorizarea executării construcțiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuințelor ); prin Legea 50/1991 s-a renunțat la obținerea autorizației
administrative prealabile şi a formei autentice pentru înstrainarea
construcțiilor .

În mod exceptional, pentru rațiuni de protecție a dispunatorului, contractul de

donație trebuie încheiat , sub sancțiunea nulității absolute, în forma înscrisului
autentic (art. 813 Cod civil).

Dacă obiectul vânzarii îl formează însă o locuință cumpărată cu credit CEC în

condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 sau cu credit de la o banca comercială ,
credit garantat printr-o ipoteca înființată asupra locuinței în cauză ,
înstrăinarea acesteia înainte de rambursarea integrală a creditului nu se va
putea realiza decât după obținerea prealabilă a acordului CEC sau a băncii .
Scopul acestei formalități constă în necesitatea verificării solvabilității
potentialului cumpărător , care va prelua creditul.

Forma actului de înstrainare

Chiar dacă prin abrogarea Decretului nr. 144/1958 s-a revenit la vânzarea
consensuala a construcțiilor (realizată prin simplul consimțământul al părților ),
în cea mai mare parte a situațiilor când se înstrăinează construcții , actul este
necesar să fie încheiat în forma autentică , întrucât odata cu construcția se
vinde şi terenul pe care e situată , când acestea au un proprietar comun, iar
pentru valabilitatea înstrăinării terenului, actul trebuie sa fie încheiat în forma
autentică - ad validitatem.
În celelalte situații, când proprietarul construcției nu este şi proprietarul
terenului pe care se află aceasta, ci are doar un drept de concesiune sau
folosință , înstrainarea construcției se poate face prin act sub semnatura
privată necesar numai pentru proba sa.
De lege ferenda, se impunea că , într-o viitoare reglementare a înstrăinării
construcțiilor , forma actului de înstrainare a acestora pentru valabilitatea lui
să fie cea autentică , la fel ca în cazul terenurilor, aceasta contribuind la
stabilitatea circuitului civil al imobilelor şi evitarea situațiilor de înstrainare
frauduloasă prin act sub semnatura privată a construcțiilor .
Transmiterea dreptului de folosință sau concesiune asupra terenului aferent
construcției
Daca proprietarul construcției care se vinde nu este şi proprietarul terenului
aferent, ci doar titular al unui drept de folosinta sau de concesiune, acesta se
va transmite automat, ca efect al transmiterii dreptului de proprietate asupra
construcției , fără a fi necesară înserarea unei prevederi exprese în contract.
Prevederi legale exprese consacra aceasta soluție , respectiv art. 15 din
Decretul-Lege nr. 61/1990 în privința dreptului de folosință asupra terenului
aferent construcției şi Legea 50/1991 pentru dreptul de concesiune.

5.Obligaţii care au în vedere folosirea terenurilor pentru producţia agricolă şi

silvică.
In primul rând, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, toţi deţinătorii de
terenuri agricole au obligaţia să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului
(art. 74). Deţinătorii de terenuri care nu îşi îndeplinesc această obligaţie vor
putea fi sancţionaţi contravenţional, după procedura instituită prin art. 75 din
Legea fondului funciar.

In al doilea rând, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile ale

persoanelor juridice în alte categorii de folosinţă agricolă se poate face numai
cu avizul organelor de specialitate judeţene, în condiţiile impuse de lege (art.
77).
Persoanele fizice sunt libere să schimbe categoria de folosinţă a terenurilor
agricole pe care le deţin în proprietate, dar sunt obligate să anunţe schimbarea
intervenită, în termen de 30 de zile de la data când au efectuat-o, la oficiul
judeţean de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol.

Schimbarea folosinţei terenurilor agricole ce constituie zone de protecţie a

monumentelor se face cu acordul Comisiei naţionale a monumentelor si a
ansamblurilor istorice (art. 78).

In al treilea rând, deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să execute,

prin unităţi specializate, lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea
solului, stabilite de organele abilitate. Dacă este vorba despre terenuri
degradate şi poluate care şi-au pierdut capacitatea de producţie agricolă sau
silvică, acestea vor fi constituite în perimetre de ameliorare, iar deţinătorii lor
sunt obligaţi să le pună la dispoziţia entităţilor care execută lucrările prevăzute
în proiectul de ameliorare a terenurilor respective (art. 82, art. 83).

In sfârşit, deţinătorii de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-

un perimetru de ameliorare, individual sau asociaţi, pot să facă din proprie
iniţiativă înierbări, împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de
ameliorare pe terenurile lor, cu sprijinul statului, care le va pune la dispoziţie
materialul necesar şi asistenţă tehnică la executarea lucrărilor (art. 87).

Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol.

Potrivit art. 104 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, aceste operaţiuni au în
vedere crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul
producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi de proiecte, la cererea
proprietarilor, urmărindu-se:
a) corelarea dezvoltării agricole din zonă cu celelalte activităţi economice şi
sociale, prin stabilirea de măsuri care să conducă la creşterea producţiei
agricole, în ansamblul teritoriului;

b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii, în

concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a
pământului în urma asocierilor, stabilirea fiecărei proprietăţi, comasând
terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraţional amplasate;

c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi de funcţionare a

exploataţiilor agricole;

d) stabilirea reţelei de drumuri agricole, completarea reţelei de bunuri de

interes general, integrate în organizarea şi în ameliorarea teritoriului, în scopul
efectuării transportului, producţiei şi accesului maşinilor agricole necesare
procesului de producţie.
 Legea fondului funciar prevede că studiile şi proiectele de organizare şi de
amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unităţile centrale sau
judeţene de specialitate şi se supun discuţiei proprietarilor de terenuri din
zona interesată. în cazul adoptării lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor
care deţin 2/3 din suprafaţă şi al aprobării de către organele agricole judeţene,
aplicarea măsurilor şi a lucrărilor prevăzute în proiecte devin obligatorii pentru
toţi proprietarii (art. 105).

__________________________________________________
1.Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p. 28
2. Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p.11
3. Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p.10
4. Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p.36
5. Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p.200
6. Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011, p.26
7.Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix
Melineşti, p.48
8. .Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.59
9. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat. Curs de Drept
Civil. Drepturi reale principale. Ediția a 2-a. Revizuită şi adăugită . Ed. Hamangiu
2013, p.40
10. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat. Curs de Drept
Civil. Drepturi reale principale. Ediția a 2-a. Revizuită şi adăugită . Ed. Hamangiu
2013, p.1
11. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.65
12. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.78
13. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.47
14. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.71
15. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.7
16. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.7
17. Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea
Felix Melineşti, p.41
BIBLIOGRAFIE:
- Drept Civil. Drepturi Reale. Note de curs. Conf. Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix
Melineşti
- Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat. Curs de Drept Civil.
Drepturi reale principale. Ediția a 2-a. Revizuită şi adăugită . Ed. Hamangiu
2013
- Sinteze de Drept Civil. Vasile-Sorin Curpan. ROVIMED PUBLISHERS-BACAU
2011
-Corneliu Bîrsan. Drept Civil. Drepturi Reale Principale. Ediția a 3-a revizuită şi
actualizată . Ed. Hamangiu 2017.