Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2015
Art. 559, Cod Civil, dispune că: „Proprietarul poate face deasupra și în
subsolul terenului toate construcțiile, plantațiile și lucrarile pe care le găsește de
cuviință, în afară de excepțiile stabilite de lege și poate trage toate foloasele pe care
acesta le-ar produce”. Deci, în conținutul juridic al dreptului de proprietate, care are
ca obiect un teren, există în mod firesc posibilitatea titularului de a edifica orice
construcție. De asemenea, este posibil ca proprietarul să permită construirea de
către altul a unei construcții pe terenul său, ca urmare a constituirii unui drept de
superficie. Regula potrivit căreia proprietarul poate realiza pe terenul său orice
construcție este însă condiționată de existența unor legislații privind amenajarea
teritoriului și a dișciplinei în construcții. Dispozițiile cuprinse în legea numărul 350 din
2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, precum și a legii 50 din 1991,
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările
ulterioare stabilesc principiile generale în această materie. Amenajarea teritoriului
reprezintă o activitate complexă care are ca scop armonizarea la nivelul întregului
teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale stabilite la nivel
național și local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării,
urmărindu-se o dezvoltare unitara a acestora. Urbanismul este componenta cea mai
importantă a amenajării teritoriului, având ca principal scop stimularea evoluției
complexe a localităților vizând o strategie pe termen lung, mediu și scurt. Art 13 din
legea 350 din 2001 stabilește principalele obiective ale activității de urbanism:
îmbunătățirea condițiilor de viață, eliminarea disfuncționalităților, asigurarea acestui
nivel la infrastructură și servicii publice, locuințe convenabile pentru toți locuitorii, etc.