Argument

Această societate se află într-o continuă schimbare. Fiecare generație promovează noi
concepții, idei, stiluri. Se observă faptul că între generații există mari diferențe. Dacă, în urmă
cu 20 de ani, părinții noștri erau fericiți reușind să-și achiziționeze un casetofon cu casetă, în
zilele noastre, copiii aspiră la lucruri mult mai performante, mai costisitoare. Toate aceste
dorințe ale copiilor se nasc din nevoia de a fi „în pas cu moda”, de a atrage atenția, de a se
simți interesanți pentru membrii grupului la care tânjesc.
Cu toții știm că ceea ce noi considerăm „copilul de astăzi” va fi ”adultul de mâine”.
Însă ce personalitate va avea acest adult? Ce influențe se vor regăsi asupra comportamentului
său? Cine este responsabil pentru ceea ce va fi el? Câți dintre acești copii au avut ca model o
familie iubitoare care să-l ocrotească și să-i satisfacă nevoile? Câți au adormit plangând în
timp ce mama și tatăl lor se certau, iar ei urau gândul unei alte zile?
Cele mai multe acțiuni pe care le face un copil sau un tânăr sunt urmări ale mediului si
a felului în care acesta a fost educat, de aceea este necesar să-i acordăm o importanță maximă
vieții acestuia. De ce are el nevoie pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și
fizic? Care este influența familiei aupra sistemului de valori morale a copilului și în ce măsură
este afectat acesta de relațiile dintre membrii familiei sale?
Ca să găsești soluții la dificultățile ce apar pe parcursul dezvoltării unui individ, este
necesar să cunoști problema, felul în care reacționează persoane diferite într-o situație identică
sau asemănătoare, ce se poate face pentru remedierea situației și nu în ultimul rând, ce soluții
pot fi adoptate pentru a rezolva situația problematică.
În meseria pe care mi-am ales-o mă întâlnesc zi de zi de cu elevi aflați în situații
dificile, care nu găsesc ajutor sau care nu îndrăznesc sau nu știu cui să ceară ajutor. Adesea,
copii sunt puși în situația de a uita că sunt copii, fiind nevoiți să muncească fie pentru a-i ajuta
pe părinți, fie pentru a munci în locul părinților. Acești copii afișează un zâmbet trist, ochii lor
exprimând durerea sufletului lor de copil, copil căruia îi este „furată” cea mai frumoasă
perioadă din viață.
Un alt caz pe care îl întâlnesc frecvent în cadrul unității școlare în care îmi desfășor
activitatea este nesiguranța copiilor, teama de a încerca ceva nou, de a încerca un lucru de
care nu sunt siguri, teama de a vedea pe fața colegilor ironia sau disprețul în momentul în care
săvârșesc o greșeală, teama de a fi etichetați, fie de profesori, fie de colegi.
 Această nesiguranță este intensificată de multe ori de durerea pe care o simte copilul în
momentul în care unul dintre părinți alege să plece în străinătate, acesta rămânân singur, doar
cu un părinte. Lipsa celuilalt părinte conduce, de cele mai multe ori, la un comportament
deviant, încercând să atragă atenția asupra sa, astfel părând important atât în fața clasei, cât și
în fața anturajului frecventat.
În această lucrare mi-am propus să abordez dificultățile copilului privite prin prisma
mai multor direcții de manifestare, cauzele ce duc la apariția lor și efectele apărute în urma
lor. Prin intermediul acestei lucrări am dorit să evidențiez faptul că societatea contemporană
se mișcă repede, se schimbă permanent, dar uită lucrul cel mai important: viitorul. Și viitorul
nostru este reprezentat de copii, ei ar trebui să fie centrul de interes al acestei societății care
se învârte în jurul unui singur element considerat important, banul. Astfel, din dorința de a-i
asigura copilului un trai mai bun, părintele uită nevoia copilului de afecțiune, de iubire si
atenție părintească. În încercarea lor de a oferi ce e mai bun pentru copilul lor, părinții îi
privează pe aceștia de o viața lipsită de griji sufletești, ei se închid în interiorul lor, încearcă să
găsească răspunsuri pentru anumite situații, se refugiază în relațiile pe care și le fac cu
anumite persoane, uneori distructive pentru ei, relații care îi pot influența în mod negativ,
afectându-le stima de sine, lucru de la care mai e un singur pas ca aceștia să devină deprimați,
să-și formeze o părere eronată despre comunitatea în care-și desfășoară activitățile.
Prin realizarea acestei lucrări am încercat să prezint acest subiect atât la nivel teoretic,
cât și la nivel interpretativ, în câmpul psihologiei educației. Aceste lucruri ar trebui să
reprezinte un interes pentru părinți, cadre didactice, chiar și pentru persoanele care se află în
jurul unui copil. Copilul nu uită nicio experiență, pentru el toate au anumite semnificații,
indiferent de importanța pe care adulții le-o acordă. Experiențele negative nu se pot „șterge cu
buretele”, ele vor persista asupra psihicului copilului influențându-i dezvoltarea psihologică
într-un mod negativ, a căror existență, de cele mai multe ori, părinții sunt cei care au
posibilitatea să o diminueze, chiar să o neutralizeze.