GENUL DRAMATIC - trăsături –

GENUL DRAMATIC cuprinde operele literare create pentru a putea fi reprezentate pe scenă prin
intermediul acţiunii directe a personajelor în faţa spectatorului.
• Etimologic , drama înseamnă acţiune.
• Dramaturgul nu povesteşte faptele, ci le lasă să se desfăşoare în faţa spectatorului .
• Astfel, ideile şi sentimentele autorului reies indirect ; ele vor fi deduse de către spectator ( cititor)
după vizionarea (lectura) spectacolului.
STRUCTURA FORMALĂ
• ACT – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene. Între acte sunt pauze , cu scopul
schimbării decorului.
• SCENĂ – subdiviziune a unui act , care surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
Este delimitată de intrarea sau ieşirea unui personaj din dialog.
• TABLOU - cuprinde un dialog sau un monolog al unui personaj în cadrul aceleiaşi scene, desfăşurat
într-o anumită parte a decorului .
ACŢIUNE . MODURI DE EXPUNERE
• Spaţiul şi timpul sunt limitate.
• Numărul personajelor este, de asemenea, limitat.
• Acţiunea este bine organizată, concentrată în jurul unui conflict puternic.
• Textul dramatic este o succesiune continuă de replici, deci textul este integral dialogat.
• Dialogul este modul de expunere caracteristic, dar adeseori este folosit monologul.
• Descrierea , ca mod de expunere , poate să apară în indicaţiile scenice sau în replicile personajelor.
SUBIECTUL DRAMATIC
• Acţiunea se derulează pe scenă prin faptele şi dialogul personajelor. Ea este structurată în :
Expoziţiune, conflict sau intrigă, desfăşurarea acţiunii, punct culminant, deznodământ
şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul conflictului dramatic.
AUTORUL
• Personajele iau locul autorului .
Autorul se manifestă direct doar prin indicaţiile scenice şi de regie , iar indirect prin textul său
INDICAŢIILE SCENICE
Sunt indicaţiile pe care le face autorul şi care se află intre paranteze ; ele se referă la timp,spaţiu,
gestică, decor sau jocul actorilor.
Ajută la transpunerea textului în spectacol .
REPLICA este un enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog
SPECII DRAMATICE
• COMEDIA – specie a genului dramatic, în versuri sau în proză , cu un conflict aparent puternic şi un
deznodământ vesel , care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a
unor situaţii neaşteptate
• TRAGEDIA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict foarte puternic şi un
deznodământ nefericit
DRAMA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict puternic şi un
deznodământ grav, în care elementele tragice se împletesc cu cele comice.
 Aplicație- Textul dramatic
IORDACHE ( şade pe un scaun şi dă un brici la piatră , fredonând ) : “ Că mă cere, mamă, cere. – Cine ... Te mai
cere? – Şi mă cere d-un bărbier...”
PAMPON (intrând prin fund ) : Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?
IORDACHE ( sculându-se politicos ) :Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?
PAMPON : Nimic.
IORDACHE : Atunci , poate ,vă spălaţi la cap ?
PAMPON : Eu nu mă spăl niciodată la cap , pentru că sufăr de ...
IORDACHE : De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată ... Pac !
PAMPON : Ei , nu de măsea ... sufăr de bătăi ...
IORDACHE : De bătăi ? ... Ştii cum le ...
PAMPON : Ei ! Lasă-mă-n pace , omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă . Înţelege odată că n-am
venit pentru alişveriş.
IORDACHE : Atunci , pentru ce ?
PAMPON : Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva eşti dumneata ?
IORDACHE : Nu , eu sunt calfă ... ( I.L.Caragiale , D-ale carnavalului)

Cerințe:

1. Precizează genul şi specia literară cărora le aparţine fragmentul citat.

2. Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea.
3. Realizează caracterizarea succintă a lui Iordache.
4. Menţionează modul de expunere folosit în scrierea operei “D-ale carnavalului”.
5. Transcrie două indicaţii scenice.
6. Explică rolul semnelor de punctuaţie.

RĂSPUNSURI
1. Textul citat aparţine genului dramatic , specia literară – comedie.
2. Personajele care apar în text sunt :
Iordache , bărbier, calfă în frizeria lui Nae Girimea şi
Pampon care vine la frizerie pentru a discuta o problemă cu Nae Girimea şi nu pentru a beneficia de serviciile
bărbierului.
3. Caracterizarea lui Iordache :
- politicos (“ sculându-se politicos”);
- serviabil (“Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?”)
- volubil (“ Că mă cere, mamă , cere ...”)
4. Modul de expunere prezent în text este dialogul.
5. Indicaţii scenice : “ şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând “ ; “ sculându-se politicos”.
6. Semnele de punctuaţie redau diferite tipuri de intonaţie referitoare la stările sufleteşti ale personajelor
( expresivitatea virgulei şi a enunţurilor exclamative sau interogative ).
Punctele de suspensie marchează , fie o întrerupere , fie o pauză mai mare şi exprimă ezitarea , întârzierea
voită a continuării comunicării . Indică oralitatea textului.
 Aplicație- Textul dramatic
IORDACHE ( şade pe un scaun şi dă un brici la piatră , fredonând ) : “ Că mă cere, mamă, cere. – Cine ... Te mai
cere? – Şi mă cere d-un bărbier...”
PAMPON (intrând prin fund ) : Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?
IORDACHE ( sculându-se politicos ) :Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?
PAMPON : Nimic.
IORDACHE : Atunci , poate ,vă spălaţi la cap ?
PAMPON : Eu nu mă spăl niciodată la cap , pentru că sufăr de ...
IORDACHE : De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată ... Pac !
PAMPON : Ei , nu de măsea ... sufăr de bătăi ...
IORDACHE : De bătăi ? ... Ştii cum le ...
PAMPON : Ei ! Lasă-mă-n pace , omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă . Înţelege odată că n-am
venit pentru alişveriş.
IORDACHE : Atunci , pentru ce ?
PAMPON : Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva eşti dumneata ?
IORDACHE : Nu , eu sunt calfă ... ( I.L.Caragiale , D-ale carnavalului)

Cerințe:

1. Precizează genul şi specia literară cărora le aparţine fragmentul citat.

2. Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea.
3. Realizează caracterizarea succintă a lui Iordache.
4. Menţionează modul de expunere folosit în scrierea operei “D-ale carnavalului”.
5. Transcrie două indicaţii scenice.
6. Explică rolul semnelor de punctuaţie.

Aplicație- Textul dramatic

IORDACHE ( şade pe un scaun şi dă un brici la piatră , fredonând ) : “ Că mă cere, mamă, cere. – Cine ... Te mai
cere? – Şi mă cere d-un bărbier...”
PAMPON (intrând prin fund ) : Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?
IORDACHE ( sculându-se politicos ) :Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?
PAMPON : Nimic.
IORDACHE : Atunci , poate ,vă spălaţi la cap ?
PAMPON : Eu nu mă spăl niciodată la cap , pentru că sufăr de ...
IORDACHE : De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată ... Pac !
PAMPON : Ei , nu de măsea ... sufăr de bătăi ...
IORDACHE : De bătăi ? ... Ştii cum le ...
PAMPON : Ei ! Lasă-mă-n pace , omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă . Înţelege odată că n-am
venit pentru alişveriş.
IORDACHE : Atunci , pentru ce ?
PAMPON : Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva eşti dumneata ?
IORDACHE : Nu , eu sunt calfă ... ( I.L.Caragiale , D-ale carnavalului)

Cerințe:

1. Precizează genul şi specia literară cărora le aparţine fragmentul citat.

2. Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea.
3. Realizează caracterizarea succintă a lui Iordache.
4. Menţionează modul de expunere folosit în scrierea operei “D-ale carnavalului”.
5. Transcrie două indicaţii scenice.
6. Explică rolul semnelor de punctuaţie.