NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA

CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-și menține starea de bine.
I. Independența în satisfacerea nevoii
Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză.
Menținerea echilibriului este asigurată de funcționarea centrilor termoreglatori, situați în
hipotalamus.
În producerea de căldură – termogeneza – intervin procesele biochimice, căldura fiind rezultatul
proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară și glandulară.
În pierderea de căldură – termoliza – intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele,
plămâni, rinichi.
Pierderile se realizează prin:
- Evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpirației și evaporării
ei prin piele. Respirația antrenează o pierdere de căldură și, astfel, răcirea corpului;
- Radiație, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci
când temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;
- Conducție, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte
reci (băi reci, cuburi de gheață);
- Convecție, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulație de aer în jurul corpului
(evantai, vânt rece).
Temperatura mediului înconjurător influențează termogeneza astfel:
- Când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creștere a
activității musculare (tremurături) și deci se intensifică procesele oxidative;
- Când temperatura mediului înconjurător crește, se produce pe cale reflexă o diminuare a
proceselor exidative;
În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:
- Vasoconstricție, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură;
- Vasodilatație, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari de
căldură.
Echilibrul dintre termogeneză și termoliză se numește homeotermie.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii

Factori biologici
- Vârsta – nou-născutul și copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturității
centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală este ușor influențată de cea a
mediului ambiant. Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 și 37,8˚C.
- Adultul își menține temperatura corpului între 36-37˚C.
- Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur de
35-36˚C (prin diminuarea proceselor oxidative).
- Exercițiul – în timpul activității musculare foarte intense, temperatura corpului poate
crește cu 2,2-2,7˚C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează.
Temperatura corpului scade în timpul inactivității.
- Alimentația – ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperatura corpului.
 - Variația diurnă – temperatura corpului variază în funcție de ora zlei: este minimă între
orele 3-5 dimineața (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în
timupl somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile
matinale sunt cu 0,5˚ mai mici decât vesperale
- Sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37˚C în a doua jumătate
a ciclului menstrual, în timpul ovulației.
Factori psihologici
- Anxietatea
- Emoțiile puternice pot determina o creștere a temperaturii corporale
Factori sociologici
- Locul de muncă cu condiții de creștere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot
determina dereglări ale temperaturii corpului
- Climatul – umed și cald determină creșterea temperaturii corporale, climatul rece și umed
determină scăderea temperaturii corpului
- Locuința – temperatura încăperii influențează temperatura corpului. Astfel: camera
supraîncălzită produce creșterea temperaturii corpului prin radiația aerului către individ.
Același fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinței este scăzută.

Manifestări de independență
Temperatura corporală:
- Nou-născut și copilul mic 36,1-37,8˚C
- Adult 36-37˚C obținută prin măsurare în cavitatea axilară
- Vârstnic 35-36˚C
- Prin măsurarea temperaturii în cavitățile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile
sunt cu 0,3-0,5˚C mai mari decât cele axilare.
Piele:
- Culoare roz, temperatură călduță
- Transpirație minimă
- Senzație plăcută față de frig dau căldură
Temperatura mediului ambiant:
- 18-25˚C

Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței în satisfacerea nevoii

- Când temperatura mediului ambiant este crescută, învață pacientul:
- Să reducă din alimentație, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu,
grăsimile
- Să consume lichide și alimente reci
- Să aibă o bună ventilație bună în încăpere, la locul de muncă
- Să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă
- Când temperatura mediului ambiant este scăzută, învață pacientul:
- Să crească cantitatea de alimente, în general, și a celor calorigene, în special
- Să ingere lichide și alimente calde
- Să aibă în încăpere temperatura de 18-25˚C
- Să poarte îmbrăcăminte călduroasă
 II. Dependența în satisfacerea nevoii de a menține constantă temperatura corpului
Survin două probleme de dependență: hipertermia și hipotermia
Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependență
Surse de ordin fizic:
- Dereglări funcționale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de substanțe
toxice pietogene (bacterii, droguri)
- Imaturitatea sistemului de termoreglare
- Supraîncărcarea sistemului de termoreglare
- Supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul
- Dereglări horomonali: hipo- sau hiperfuncția tiroidiană
Surse de ordin psihologic:
- Anxietatea
- Mânia
Surse de ordin sociologic:
- Umiditatea și temperatura ridicată din mediu
- Umiditatea și temperatura scăzută din mediu
- Calitatea necorespunzătoare a veșmintelor
Lipsa cunoașterii:
- Cunoștințe insuficiente despre mediul înconjurător, despre sine

1. Hipertermia
Problema de dependență constă în ridicarea temperaturii corporale deasupra limitelor normale:
37˚C la adult.
Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, în momentul
invaziei microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creștere a metabolismului.
Manifestări de dependență
Subfebrilitate:
- Menținerea temperaturii corporale între 37-38˚C
Febră moderată:
- Menținerea temperaturii corporale între 38-39˚C
Febră ridicată:
- Menținerea temperaturii corporale între 39-40˚C
Hiperpirexie:
- Menținerea temperaturii corporale peste 40˚C
Frisoane:
- Contracții musculare puternice
Piele roșie, caldă, umedă:
- Pielea, la început, este palidă, apoi roșie, caldă și transpirată
Piloerecția:
- Piele de găină, senzație de frig
Sindrom febril:
- Grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetență, sete, oligurie, urini
concentrate, convulsii, halucinații, dezorientare
Erupții cutanate:
- Macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecțioase
Febră continuă:
- Menținerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste 37˚C cu diferența sub
1˚C între valorile înregistrate dimineața și seara
Febră intermitentă:
- Diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineața și seara în perioada de stare
a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37˚C
Febră remitentă:
- Diferență de câteva grade între valorile înregistrate dimineața și seara, în perioada de
stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37˚C
Febră recurentă:
- Perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerile
făcându-se brusc
Febră ondulantă:
- Perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea frecându-se lent

În evoluția oricărei febre (hipertermie) se disting 3 perioade:

- Perioada inițială (de debut)
- Perioada de stare
- Perioada de declin
Perioada de debut poate fi de câteva ore – debut brusc – sau de câteva zile – debut lent.
Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în
funcție de boală.
Perioada de declin poate fi scurtă – declin în criză – sau de câteva zile – declin în liză

Intervențiile asistentei
Pacientul să-și mențină temperatura corpului în limite fiziologice:
- Aerisește încăperea
- Asigură îmbrăcămintea lejeră
- Aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață, fricțiuni
- Încălzește pacientul în caz de frisoane
- Administrează medicația recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic:
- Calculază bilanțul ingenta-excreta pe 24 de ore
- Servește pacientul cu cantități mari de lichide
Pacientul să aibă o stare de bine fizic și psihic:
- Schimbă des lenjeria de pat și de corp
- Menține igiena tegumentelor
- Pregătește psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare și examinare

2. Hipotermia
Hipotermia reprezintă scăaderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un
dezechilibru între termogeneză și termoliză. Este mai puțin nocivă decât hipertermia.
În copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare; la
adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative și alcool; la
persoana vârstnică, cauza este încetinirea activității sistemului nervos.
Manifestări de dependență
Hipotermie:
- Valori ale temeraturii corpului sub limita normală de 36˚C
Hipotensiune arterială:
- Scăderea tensiunii arteriale
Cianoza:
- Colorația vineție a buzelor, unghiilor, urechilor
Eritem:
- Roșeața feții, urechii, mâinior
Edem generalizat:
- Tumefierea întregului corp
Durere:
- La nivelul regiunii expuse la frig
Oboseală:
- Stare de epuizare musculară
Tulburări de vorbire:
- Vorbire lentă
Somnolență:
- Nevoie crescută de somn
Degerături:
- Leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută
Apatie:
- Indiferență
Parestezii:
- Senzație de amorțeli și furnicături în regiunea expusă la frig

Intervențiile asistentei
Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice:
- Încălzește lent pacientul cu pături, termofoare
- Crește treptat temperatura mediului ambiant
- Recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocritului
- Pregătește pacientul pentru EKG
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic:
- Administrează lichide ușor călduțe, în cantități mici, la intervale regulate de timp
- Calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore
Pacientul să-și păstreze integritatea tegumentelor:
- Pune extremitățile pacientului în apă călduță de 37˚C
- Masează extremitățile
- Administrează tratamentul prescirs: antibiotice, corticoizi, analgezice