UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

SOCIOLOGIE SI COMUNICARE

ASISTENTA SOCIALA

ANUL 3

IMPLICAREA BISERICII IN PROBLEMATICA

ASISTENTEI SOCIALE

STUDENTA: CERNAT MARIA ADELINA

BRASOV
2016
 BISERICA SI ASISTENTA SOCIALA

Introducere

Acest proiect sustine si promoveaza colaborarea si cooperarea dintre Biserica

si celelalte institutii ale societatii civile, in domeniul activitatilor sociale si
culturale ori educative, sub forma unui parteneriat, atat de necesar, spre folosul
credinciosilor si membrilor Bisericii care, implicit, sunt si cetatenii Statului ori
fiii acestei natiunii.

In prezent, Biserica desfasoara activitati de asistenta sociala prin sistemul

propriu, avand suport de organizare legile emise de stat, promovand politicile
sociale si masurile de protectie sociala pe care le regasim in intreaga societate,
ea punand la dispozitie resursele umane si logistica de care dispune.

Opera filantropica si de asistenta sociala a Bisericii face parte din

"dimensiunea slujirii aproapelui" si constituie unul din aspectele principale ale
teologiei crestine contemporane, cu implicatii tot mai profunde in cele mai
variate aspecte ale vietii Bisericii, in special pe planul pastoratiei si al
apostolatului social.Asistenta sociala in tara noastra a avut la inceput un caracter
pronuntat bisericesc, nu poate fi rupta de biserica si s-a dezvoltat ca si
invatamantul in jurul bisericii.

CONSIDERATII ISTORICE

Toata lucrarea pamanteasca a Mantuitorului se poate incadra in viata sociala:

Vindecarea bolnavilor de tot felul, orbi, ologi, bolnavi de lepra, de friguri, la
care se adauga hranirea unor multimi mari de oameni, pescuiri minunate. In
acest tablou nu putea lipsi nici plata impozitelor catre stat : „Dati Cezarului cele
ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”(
Matei,22,21)
Indemnurile Mantuitorului spre fapte bune, in special spre ajutorarea celor
aflati in suferinta sunt numeroase : „Ci cand faci un ospat, cheama pe cei saraci,
pe neputinciosi, pe schiopi, pe orbi, si fericit vei fi ca nu pot sa-ti
rasplateasca”(Luca 14, 13-14).
Activitatile sociale ale Bisericii sunt norme obligatoriu de indeplinit atat
pentru credinciosi cat si pentru cler. Ele nu pot fi desprinse din lucrarea in
totalitate a bisericii.
Când vorbim de asistenţa socială contemporană spunem că aceasta îşi are
rădăcinile în Biserică, prin care mereu a primit vlagă şi plenitudine. Un exemplu
clasic este Sfântul Vasile cel Mare (330-379), vestit pentru întemeierea şi
organizarea mai multor instituţii sociale, care este prezentat astfel:
„Sfântul Vasile a fost pentru toţi un fel de lege a virtuţii şi a fost mai presus
de trup, chiar înainte de a se muta din această viaţă; a preamărit virtutea şi a
urgisit viciul, avea farmec la povestit şi ştia să educe pe alţii chiar când glumea,
mustra cu blândeţe, dar nu ducea blândeţea până la sălbăticie şi nici indulgenţa
până la slăbiciune; într-un cuvânt, frumuseţea lui Vasile a fost virtutea lui, a fost
vorbirea lui despre Dumnezeu, mersul lui în continuă înaintare, care, prin urcări
treptate, l-a înălţat până la Dumnezeu” ( P.S.B., vol. 17, Sf. Vasile cel Mare,
Scrieri, Editura I.B.M.B.O.R, Bucureşti 1986, pag. 29 )
Sfantul Vasile este cel care a organizat intr-un mod care va face
posterioritatea sa ii pastreze numele ca cel mai stralucit deschizator al slujirii
aproapelui. Sfantul Vasile a inceput prin exemplul personal : a impartit averile
pe care le mostenise la saraci, apoi la marea seceta din anul 368 a adunat saracii
carora le-a purtat de grija, alaturi de slugi i-a ingrijit personal , ba mai mult i-a
convins si pe cei avuti sa ii ajute. Grija fata de cei saraci, ajutorarea celor aflati
in nevoi, usurarea suferintelor celor bolnavi, a fost grija permanenta a intregii
vieti a Sfantului Vasile. Acesta a impus conducatorilor poporului sau sa aiba una
si aceasi purtare si anume dragostea si marinimia fata de cei nevoiasi, iar pe de
alta parte a creat in apropierea Cezareii un mare complex filantropic care
cuprindea : biserica, spitale, leprozerii, azile pentru batrani, case pentru straini,
plus cladirile celor de trebuinta pentru a satisface nevoile tuturor acestor
asezaminte, cum ar fi : bucatarii, ateliere de tot felul, scoli unde copiii invatau
carte si meserie.( P.S.B. vol 17, pag 30 )
Lucrarea caritativă a marelui Sfant Vasile a fost continuată în Biserică. În
secolele ce au urmat Biserica era unica instituţie ce avea în grija ei toate formele
de asistenţă socială. Mai întâi, ele au fost întrerupte de revoluţia franceză, când
averile Bisericii au fost confiscate, întrerupându-se astfel continuitatea acţiunilor
filantropice. Apoi, odată cu secularizărea urmează laicizarea instituţiilor statului,
iar regimul ateu din sec. XX interzice Bisericii desfăşurarea acestei activităţi.
Însă separarea Bisericii de viaţa cetăţeanului este imposibilă. Deşi statul
reglementează această separare prin legi coercitive, viaţa cetăţeanului este mai
departe dominată de legile morale ale Bisericii, iar rolul Bisericii nu poate fi
înlocuit. (Vulcănescu M. Bunul Dumnezeu cotidian: Studii despre religie. Ed.
îngrijită de Marin Diaconu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004, pag. 344)

CHIPURI DE CLERICI – ASISTENTI SOCIALI

Mitropolitul Iosif Naniescu (1818-1902), a fost socotit inca din timpul vietii
„cel milostiv si sfant”, dadea milostenie tot salariul sau celor 100 de saraci pe
care ii avea in grija sa. Ii mangaia cu vorba si niciodata nu dadea saracilor mai
putin de o paine. In tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi si studenti de
toate varstele : le dadea hrana, le platea taxele scolare, le dadea bani de
cheltuiala, sustinea studentii din salariul sau in tara dar si peste hotare. ( P.S.B.
vol 17, Sf Vasile cel Mare, Scrieri,Editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1986 ).

Monahul Ilarion Radu (1871-1938). Timp de 35 de ani acest smerit calugar

de la catedrala a fost gazda si parinte sufletesc al multor elevi si studenti saraci
din Iasi. Zi de zi si an de an, parintele Ilarion odihnea gratuit in chilia sa pana la
10-20 de elevi si studenti care nu aveau bani de chirie. Ii ospata cu mare
dragoste, le facea patul,ii sfatuia cele de folos, le dadea bani pentru carti,ii
destepta dimineata, ii punea la rugaciune si ii trimitea la scoala. Sute de elevi au
invatat carte si au ajuns profesori, medici si ingineri cu ajutorul parintelui
Ilarion, pentru aceasta era cel mai iubit si mai cautat parinte din catedrala. ( Sf
Sava cel Sfintit, Tipicul cel mare,Tiparul Sfintei Mitropolii, Iasi, 1816).

Monahul Iov Burlacu (1874-1941). Parintele Iov era un mare cunoscator al

plantelor medicinale si un renumit farmacist. Singur, aduna plantele vara, din
poieni si paduri, le conserva si facea din ele siropuri si alifii pe care apoi le
distribuia gratuit la calugarii si oamenii bolnavi. Zilnic veneau la el copii orfani,
oameni bolnavi, oameni saraci din satul Pipirig, si ii cereau milostenie iar
parintele Iov ii ospata pe toti cu mancare, apoi le dadea cate un ban, iar celor
bolnavi medicamente si ii trimitea in pace la casele lor. ( Sf Sava cel Sfintit,
Tipicul cel mare,Tiparul Sfintei Mitropolii, Iasi, 1816).

Arhidiacon Varlaam Arghirescu (1863-1942). Cea mai mare fapta buna a

parintelui era milostenia urmand in toate exemplul marelui mitropolit Iosif , el
impartea totul la saraci, vaduve si elevi. Salariul nu ii ajungea niciodata. Cea mai
mare milostenie o facea cu studentii si elevi saraci din Iasi. Zilnic veneau la
batranul ca la un adevarat parinte duhovnicesc, si ii cereau bani pentru taxa, carti
si gazda, iar parintele ii mangaia cu milostenia si cu cuvantul. Intotdeauna cerea
chitanta, astfel ca la moartea parintelui nu s-a gasit nici un fel de avere ci doar o
lada plina cu chitante. ( Studii teologice, Seria III, Anul I, Nr 3, Bucuresti,
2000).

BISERICA IN SOCIETATE

Dupa anul 1989, Biserica Ortodoxa Romana si-a reluat activitatea de

asistenta religioasa in armata, penitenciare,spitale si in asezamintele filantropice
( orfelinate, azile de batrani, etc ). In cursul anului 2005 s-au infiintat noi
institutii de protectie sociala atat in Bucuresti cat si in alte localitati din
cuprinsul eparhiilor, la cele 201 de asezaminte sociale existente la sfarsitul
anului 2004 si anume: 65 asezaminte pentru copii, 25 asezaminte pentru
varstnici, 92 cantine si brutarii sociale, 33 cabinete medicale si farmacii sociale,
22 centre de diagnostic si tratament si centre pentru asistenta familiilor aflate in
dificultate.

Activitatea social-filantropica a Bisericii Ortodoxe Romane, la nivelul

eparhiilor, a fost asigurata de catre : 21 de consilieri eparhiali, 20 inspectori
eparhiali, 92 de asistenti sociali teologi, 62 de asistenti sociali cu studii
specializate, altele decat cele teologice, 115 preoti misionari si 73 lucratori
sociali si voluntari.

Obiectivele programelor sociale initiate si derulate in anul 2004, au fost

urmatoarele : organizarea si dezvoltarea de servicii de asistenta sociala, in
special la nivelul parohiei, pentru categorii de persoane aflate in situatii de risc
social; asistenta sociala si medicala oferita persoanelor aflate in asezamintele
sociale ale Bisericii si in institutiile de ocrotire ale statului; prevenirea
institutionalizarii copilului si a persoanelor varstnice singure; infiintarea de noi
institutii de asistenta sociala ca alternativa a institutiilor clasice de tip rezidential
ale statului.

Dintre cele mai reprezentative institutii sociale create de Biserica care sa

asigure indeplinirea obiectivelor de mai sus amintim urmatoarele :

- Camine de batrani in parohia Prcupetii Vechi si la Manastirea Christiana,

Bucuresti.
- Cabinet stomatologic si cantina sociala, Targoviste.
- Centrul de medicina paleativa „Muriel Bol” si asezamintele socio-
medicale de pe langa parohiile „Doamna Oltea” si „Sfantul Spiridon
Vechi” din Bucuresti
- Centrul de zi „Sf Ierarh Vasile cel Mare” din Comuna Obarsia de Camp,
jud Mehedinti.
- Gradinita pentru copii orbi si camin de batrani in Timisoara.
- 5 centre de tip familial si 3 de tip maternal in judetul Alba.
- Centrul de consiliere si reabilitare a persoanelor dependente de alcool si
droguri, in Iasi
( Vulcanescu Mircea, Bunul Dumnezeu cotidian: Studii despre religie;
editura ingrijita de Marin Diaconu, Bucuresti, Ed. Humanitas,2004).

Serviciile sociale oferite de Biserica au fost adaptate la

caracteristicile si nevoile specifice fiecarei categorii de persoane in functie
de mediul de provenienta al acestora: institutii de protectie ale
statului,asezamintele sociale bisericesti sau in propriul domiciliu.
Astfel pe categorii ele sunt : Servicii destinate copiilor din asezamintele
de protectie sociala infiintate si administrate in cadrul structurilor
bisericesti si constau din :
- Ingrijire si intretinere zilnica pentru un numar de aproximativ 3.158 de
copii orfani sau abandonati in casele de tip familial, orfelinate si centre de
zi.
- Ingrijire si intretinere temporara pentru aproximativ 600 de copii, prin
centrele sociale pentru copiii strazii si centrele de tranzit.
- Consultatii medicale si medicamente gratuite oferite copiilor.
- Activitati recreative ( tabere, excursii, ateliere de pictura ) pentru copii.
- Consiliere sociala si spirituala acordata unui numar de 1.373 copii in
vederea reintegrarii scolare si sociale.

Apoi alta categorie de servicii sociale oferite copiilor din familiile aflate in
risc social : ajutoare materiale si financiare, masa calda zilnica la cantina
sociala, consultatii medicale gratuite, meditatii gratuite la principalele obiecte
de studiu, medicamente gratuite, consiliere spirituala,consiliere sociala in
vederea reintegrarii in mediul social, acordate unui numar mare de copii cu
tulburari de comportament. La serviciile oferite copiilor din institutiile de
protectie sociala ale statului, Biserica ofera :

- Ajutoare materiale si financiare unui numar de 12.271 de copii

- Ingrijire temporara prin plasament la familii identificate prin parohii
Totodata trebuie mentionat ca urmare a apelului facut de Sfantul Sinod
(736/2004), prin care se solicita implicarea activa a eparhiilor in
rezolvarea situatiei copiilor aflati in centrele de asistenta ale statului, au
fost adoptati in familii de preoti sau buni crestini un numar de 172 de
copii.

Se acorda si servicii destinate batranilor singuri si anume:

- Asigurarea locuintei si a hranei
- Ajutor la domiciliu in realizarea activitatilor casnico-menajere
- Consultatii medicale si medicamente gratuite
- Consiliere sociala gratuita, etc.
(Wilson,Bryan, Religia din perspectiva sociologica,Ed. Trei, Bucuresti,
2000)
Anul 2005 a adus multa deznadejde in randul populatiei prin marile
inundatii care au afectat cea mai mare parte a Romaniei, multe familii
pierzandu-si intr-o clipa avutul agonisit pe parcursul unei intregi
vieti.Biserica si-a adus contributia la mangaierea celor loviti de aceasta
calamitate

In Arhiepiscopia Bucurestilor sunt in derulare 61 de programe sociale

din care 15 apartin sectorului social iar 46, parohiilor. In aceasta parohie
functioneaza 11 cantine sociale care ofera masa pentru 725 de beneficiari
si programe tip „hrana la domiciuliu” pentru aproximativ 400 de
beneficiari, 9 cabinete medicale care ofera servicii unui numar
aproximativ 4.000 mi de persoane, 7 asezaminte de ocrotire a copilului cu
 aproximativ 300 de beneficiari si inca 10 centre sociale in curs de
amenajare :
- Cantina sociala Casa Barnabas este un asezamand social unde iau masa
aproximativ 50 de persoane zilnic.
- Cabinetul medical Sfantul Alexandru a oferit consultatii si medicamente
gratuite unui numar de aprozximativ 1500 de copii.

Iar in cadrul parohiilor mentionam :

- Cantina sociala „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” a parohiei Ghencea
1, Bucuresti, si care mai cuprinde paraclis, biblioteca si cabinet medical.
- Cantina sociala „Cuvioasa Parascheva” din Parohia Cotroceni.Aici este
hranit un numar de aproximativ 50 de credinciosi din categoriile
defavorizate ale parohiei.
- Complexul Social „Valea Plopului” are ca beneficiari un numar de peste
250 de copii.
- Caminul de batrani „Christiana” care ofera cazare, mancare si ingrijire
persoanelor varstnice.
Trebuie mentionata neintrerupta lucrare a unor duhovnici precum
parintele Ioanichie Balan, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, care alaturi de
poetul Ioan Alexandru si preotul Nicolae Tanase de la Valea Plopului, in
judetul Prahova, s-au angajat intr-un proiect in anul 1990 ale carui
rezultate au devenit repere astazi pentru cei care activeaza in domeniul
asistentei sociale.
Preotul Nicolae Tanase a ajutat familiile in dificultate ca sa-si poata
creste copiii. A incercat apoi sa propuna familiilor din parohia sa ( Valea
Plopului si Valea Screzii din Jud. Prahova ) sa ingrijeasca de pruncii
parasiti la nastere de mamele lor: „ intai am dat 12 copii la 8 familii, in
timp de 2 zile. Era iarna. Aveam o masina foarte buna, incalzita. Copiii
erau luati de la maternitate, erau micuti. Cand ma vedeau oamenii asa ca
Mos Craciun ma intrebau ce-i cu copiii si cand le puneam in brate cate un
copil, 1 din 10 mi-l mai dadeau inapoi. Romanii sunt buni, au aceasta
vocatie, sa creasca copii. Nu trebuie sa ii conditionezi. Au fost si cazuri
mai speciale” ( a spus Parintele Nicolae Tanase intr-un interviu acordat
Revistei Asistenta sociala & Biserica, Chiochina Larisa)
Cu sprijinul fundatiilor straine a reusit sa construiasca cateva
asezaminte, in care copiii traiesc alaturi de femei care, din motive
intemeiate au fost nevoite sa isi paraseasca familiile. In primavara anului
2003 erau in aceste locuinte un numar de 208 de copii: „Pe unii i-am
vazut la 3 ani prima data, pe altii i-am vazut prima data la ecograf. Dintre
fete 6 s-au maritat si au nascut 11 copii. Biserica are un mare rol si acela
ca ne schimba in timp.Pe cei mici ii tine, pe cei mari ii schimba.In total au
trecut pe aici peste 1000 de copii, iar in viitor nu se intampla nimic sau
mai putin decat se intampla cu copiii statului. Se vor casatorii, vor avea
casele lor. Noi ii vom ajuta ca parinti, nu ca institutie. Pentru ca aici este o
problema, daca reusim sa lasam copilul sa se descurce dupa ce noi il
ajutam in limita in care parintii isi antreneaza copiii in treburile
gospodaresti, la fel ii antrenam si noi sa faca aceste lucruri. Avem atelier
de tamplarie, de pictura , de sculptura, de pictura pe sticla, invata sa
ingrijeasca animalele. Avem vaci, oi, porci si pasari. ( Revista Asistenta
Sociala & Biserica, Chiochina Larisa, Pagina 178 ).

CADRUL LEGISLATIV DE DESFASURARE A

ASISTENTEI SOCIALE DE CATRE BISERICA.

In Tarile Romane incercarea de a asocia Biserica finantarii operei de

binefacere , strict juridic este prevazuta pentru prima data in editia din
1831 a Regulamentului Valahiei , care prevedea ca „Mitropolia,
Episcopiile toate manastirile inchinate la cele straine sau neinchinate, vor
contribuii la cheltuielile statului pentru asezari publice si pentru faceri de
bine, precum se va hotarî. Dupa secularizarea din 1864, deorece biserica
nu a mai putut sa mai sustina aceasta opera, a aparut prima lege a statului
de reglementare a asistentei sociale: Legea de reorganizare a comunelor
urbane din 1864 care fixa obligatia comunelor si judetelor de a se ocupa
de copiii gasiti , de infirmi, de alienati,de a infiinta azile de noapte si
ospatarii comunale pentru cei fara lucru.
Dupa secularizarea averilor manastiresti care a dus la incetarea
activitatii institutionalizate de asistenta sociala a Bisericii, doar dupa anul
1990 situatia se schimba, insa posibilitatea reala ca biserica sa activeze
legal apare doar cu anul 2004, si se intra in vigoare cu 1 ianuarie 2005
deorece cadrul legislativ nu a fost pana atunci finalizat.
Astfel, in Metodologia de aplicare a prevederilor OG nr 68/2003 se
prevede expres ca „Furnizorii de servicii sociale trebuie sa aiba prevazut
in mod obligatoriu, ca obiect de activitate in actul de infiintare , acordare
de servicii sociale”.
 Se impune deci o analiza atenta daca Statutul BOR contine
reglementarea acordarii de servicii sociale. Astfel se stipuleaza ca la
nivelul parohiei, art.53, lit.f, stabileste intre atributiile Adunarii Parohiale
si „infiintarea de fonduri cu scop filantropic”, iar art.68 reglementeaza
expres intre sarcinile Comitetului Parohial „ajutorarea saracilor si
ocrotirea orfanilor si a vaduvelor, cercetarea si ajutorarea bolnavilor ,
infiintarea si sustinerea oricaror opere de mila crestina”.
La nivelul manastirilor, reglementarea este mai putin precisa, art.77,lit
b, stabilind o datorie a manastirilor sa dovedeasca „o dragoste impreunata
cu fapte bune fata de obstea tarii” ( M.O. nr. 760 din 19 august 2004,pag
78 ).

CONCLUZII

In viitor, toate aceste actiuni ale Bisericii vor gasi ecoul in sufletele
tuturor romanilor astfel incat misiunea ei de a aduce dragostea si
intelegerea, iubirea si speranta in randul oamenilor, va da roade.
Activitatile sociale ale bisericii nadajduim ca nu vor ramane doar la
nivelul slujirii aproapelui ci vor duce la o schimbare de mentalitate a
oamenilor catre dorinta de jertfire si sacrificiu in Hristos pentru a fauri o
societate mai buna.
Din punct de vedere religios, crestinul are nevoie de drepturi inainte
de toate, pentru ca, exercitandu-le sa poata implini cat mai bine inalta sa
chemare de a fi „asemenea lui Dumnezeu”, si sa isi poata implini datoria
sa inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii, inaintea celorlalti oameni ,
familiei, statului, natiunii si a altor comunitati umane. (Ibidem, pag 208).
Din punctul meu de vedere , asistenta sociala a avut bazele puse inca
din cele mai indepartate timpuri, prin exemplul Domnului nostru Iisus
Hristos care ne-a indemnat sa facem acte de binefacere si milostenie pe tot
parcursul vietii. Astfel, asistenta sociala s-a remarcat cu ajutorul Bisericii,
fiind intr-o continua dezvoltare si in zilele noastre. Persoanele specializate
in domeniu ofera servicii sociale deferitelor categorii de persoane aflate in
nevoi, asa cum si inainte slujitorii Domnului ofereau ajutorul celor aflati
in dificultati.
 BIBLIOGRAFIE

- Ciochină Larisa, Iftime Constantin, O viziune asupra vieţii; Editura

Provita Media, Bucureşti 2003;
- P.S.B., vol. 17, Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Editura I.B.M.B.O.R,
Bucureşti 1986, pag. 29.
- Studii teologice, Seria III, Anul I, Nr 3, Bucuresti, 2000.
- Vulcănescu Mircea, Bunul Dumnezeu cotidian: Studii despre religie; ed.
îngrijită de Marin Diaconu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004
- Wilson,Bryan, Religia din perspectiva sociologica,Ed. Trei, Bucuresti,
2000.